Arhim. Simeon Kraiopoulos: PAREREA DE SINE – idolul din noi, “bunii crestini”. SA NU ASCUNDEM LIPSA NOASTRA DE POCAINTA!

2-04-2012 Sublinieri

Ne pocaim?

Noi, bunii crestini, asa cum ne consideram, care cercetam cartile sfinte, mergem la Biserica, ne si rugam suntem in primejdie sa suferim o paguba ireparabila daca socotim ca mergem bine. Intr-o zi, Dumnezeu se va lepada de noi. Ceea ce trebuie sa avem cu deosebire in vedere, ca sa evitam aceasta primejdie, este pocainta. Sa avem dispozitia sa acceptam pocainta pe care ne-o da Dumnezeu. Daca El viziteaza sufletul nostru, primul lucru pe care ni-l daruieste este pocainta.

Spunem cuvinte elevate, ne purtam cum nu-I place lui Dumnezeu, cugetam in sinea noastra asa cum nu vrea Dumnezeu si nu ne pocaim. Din neatentie sau pentru ca ne-am suparat il intristam pe celalalt, il nedreptatim si nu ne pocaim. Purtam inlauntrul sufletului nostru dispre­tul, obraznicia, tupeul, mandria si nu ne pocaim.

Astfel, exista primejdia ca binele pe care-l vom primi din studiu [studiul Scripturii, al Sfintilor Parinti, etc., n.n.], sa legalizeze lipsa noastra de pocainta, sa o cocoloseasca. Continuam, chipu­rile, sa inaintam, fara sa intram in randuiala. Si nu numai ca nu intram in randuiala, dar aco­perim cele pentru care trebuie sa ne pocaim.

In consecinta, mergem sa ne rugam si nu ne caim, nu avem dispozitia necesara sa primim poca­inta pe care Dumnezeu ne-o daruieste in timpul rugaciunii. Mintea noastra zboara la alte lucruri. Mergem la Biserica si ramanem, in toata vremea, fara dispozitia spre pocainta. Se poate chiar sa mergem sa ne impartasim fara sa avem pocainta.

O pricina pentru care nu inaintam duhovniceste

Exista primejdia ca rugaciunea, cercetarea cartilor si chiar Sfanta Impartasanie sa acopere starea ta pacatoasa, sa o cocoloseasca si sa nu te simti impacat cu Dumnezeu. Exista aceasta primejdie, dar nu pentru ca rugaciunea sau Sfanta Impartasanie ar avea acest scop, ci pentru ca tu le determini, abordezi gresit starea ta. In situatia aceasta, cum putem sa vorbim despre viata duhovniceasca? Cum va inainta omul duhov­niceste daca neglijeaza mizeria dinlauntrul lui, mica sau mare? Cum va inainta duhovniceste daca nu atinge starile de pacat si nu se preocupa de ele? In aceasta situatie nu face altceva decat sa legalizeze starea pacatoasa existenta si sa o acopere. Nu starea pacatoasa, in sine, impiedica progresul duhovnicesc, ci atitudinea pe care o avem, preocuparea personala pe care o avem.

Am fi inaintat mult pana astazi, de cand suntem crestini, dar nu inaintam. Intalnesc, adeseori, suflete care agonizeaza, care se straduiesc, care se lupta, care fac tot ce este posibil, dar care nu inainteaza. De ce? Pentru ca nu se pocaiesc, nu vor sa se pocaiasca!

Urmarile pocaintei adevarate

Sa ne asezam cu sinceritate inaintea lui Dumnezeu si sa ne intrebam: „Ne-am pocait? Avem dispozitie pentru pocainta? Vrem ca Dumnezeu sa ne viziteze? Vrem ca harul Lui sa vina asupra noastra si sa ne daruiasca pocainta adevarata? Suntem dispusi sa o primim? Dorim acest lucru“?

Vom intelege atunci ca pocainta adevarata are drept urmare distrugerea inlauntrul nostru, in totalitate, a parerii bune pe care o avem despre noi insine, distrugerea omului vechi. Nu ramane, in mod intamplator, cineva nepocait. De obicei, omul se pocaieste din multa stram­torare, din multa constrangere. Din pacate, pocainta aceasta nu este pocainta adevarata inaintea lui Dumnezeu. Adevarata este pocainta care pierde ego-ul, care pierde parerea cea buna pe care o are cineva despre sine, pocainta adevarata inseamna moartea omului vechi. Omul nu are asemenea pocainta. Pur si simplu se pocaieste din suparare.

Noi, cei de astazi, ne-am obisnuit rau. Citim Vietile Sfintilor, citim carti duhovnicesti, dar facem lucrurile asa cum ne este bine noua. Cum se poate ca cineva sa-si aranjeze lucrurile in orice situatie, asa cum ii vine lui mai bine? Cand privim faptele altcuiva o facem cu atentie, ne dam seama ca nu cugeta corect, ca nu lucreaza cum se cade, ca face lucrurile nu neaparat bune! Dar cand este vorba despre noi, privim lucrurile dupa propriul interes. Aceasta este o situatie generala.

Se poate sa citim si sa invatam despre Sfinti, despre cum au vietuit acestia, dar in prac­tica ne indepartam de mentalitatea lor, nu ne molipsim de pocainta lor si nu urmam faptele lor.

Ne sustinem propriul idol?

Nu exista sfant care sa nu fi simtit ceea ce spunea Apostolul Pavel: „Nu mai traiesc eu, ci Hristos traieste in mine!” (Galateni 2, 20).

Cum putem noi sa avem o stare duhovni­ceasca, sa fim urmatori sfintilor, daca nu acceptam acest lucru? Evlavia noastra, lupta noastra, stradania noastra tintesc sa sustina propriul eu, egoismul care este idolul nostru. Sunt multi care nu inteleg ca fac acest lucru. Nu apuci sa le spui un cuvant de invatatura si sunt gata sa justifice orice ca sa-si sustina idolul.

Trebuie sa te hotarasti, intr-o zi, sa vezi idolul pe care-l ai inlauntrul tau si sa hotarasti sa-l darami. N-o vei face usor. Chiar il vei sustine mai mult. Atunci cand noi insine il sustinem, nici Dumnezeu nu poate sa-l darame. Nu din neputinta nu poate Dumnezeu, ci pentru faptul ca nu-l mantuieste pe om cu sila. Trebuie sa vada, mai intai, dispozitia omului si Dumnezeu va gasi modalitatea prin care sa darame idolul, sa-l piarda pe omul cel vechi.

Dar, care crestin in zilele noastre cugeta astfel si vrea ca lucrurile sa se intample intocmai? Care crestin, nu face tot posibilul sa nu pateasca nimic idolul pe care-l are inlauntrul lui, sa nu patimeasca ego-ul? Chiar si lucrurile cele mai sfinte poate sa le faca, sa se marturiseasca, sa se impartaseasca, sa studieze, sa se roage si multe fapte bune poate sa savarseasca cu aceasta dorinta.

Cati dorim fierbinte si-L rugam pe Dumnezeu: „Dumnezeul meu, ajuta-ma sa pierd idolul si parerea cea buna pe care o am despre mine“! Sunt unii care o fac, dar si foarte multi care n-o fac.

Asadar, sa nu treaca in desert zilele noastre, sa nu se piarda ostenelile noastre, sa aratam pocainta adevarata, cerand-o de la Dumnezeu. Dumnezeu o daruieste cand omul o cere cu adevarat”.

(din: Arhim. Simeon Kraiopoulos, “Adame, unde esti? Despre pocainta“, Editura Bizantina, Bucuresti, 2008)

Vezi si:

Cititi si:


Categorii

"Concentrate" duhovnicesti, Arhimandritul Simeon Kraiopoulos, Ce este pacatul?, Egoismul, voia proprie, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Pocainta

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

61 Commentarii la “Arhim. Simeon Kraiopoulos: PAREREA DE SINE – idolul din noi, “bunii crestini”. SA NU ASCUNDEM LIPSA NOASTRA DE POCAINTA!

<< Pagina 1 / 3 >> VEZI COMENTARII MAI NOI

  1. Mare minune sa ne vedem cu adevarat! Sunt in cautarea unui “aparat” 🙂 prin care sa ma pot vedea din afara mea, sa ma pot urmari si analiza din exteriorul meu. Atunci mi-ar fi mult mai usor sa imi vad slabiciunile pe care asa de simplu le observ la ceilalti… Slava Domnului ca asa lucreaza duhovnicul, ma scoate din ale mele pentru a ma vedea mai obiectiv, imi arata si imi explica realitati pe care nici nu le bagam in seama. Doar ca fara implicarea personala a ucenicului, nici cel mai iscusit si iubitor duhovnic nu poate face nimic!

  2. Pocainta este esentialul.
    Pocainta este acea cifra “1” care se pune in fata tuturor “zero”-urilor noastre (nevointele).
    Fara pocainta nu avem nimic, e pacat de noi – mare pacat!
    Inainte de toate, pocainta este ceea ce trebuie cautata/ceruta.

  3. Liturghia Darurilor mai inainte sfintite

    II Corinteni 9, 6- 11

    6. Aceasta însă zic: Cel ce seamănă cu zgârcenie, cu zgârcenie va şi secera, iar cel ce seamănă cu dărnicie, cu dărnicie va şi secera.
    7. Fiecare să dea cum socoteşte cu inima sa, nu cu părere de rău, sau de silă, căci Dumnezeu iubeşte pe cel care dă cu voie bună.
    8. Şi Dumnezeu poate să înmulţească tot harul la voi, ca, având totdeauna toată îndestularea în toate, să prisosiţi spre tot lucrul bun,
    9. Precum este scris: “Împărţit-a, dat-a săracilor; dreptatea Lui rămâne în veac”.
    10. Iar Cel ce dă sămânţă semănătorului şi pâine spre mâncare, vă va da şi va înmulţi sămânţa voastră şi va face să crească roadele dreptăţii voastre,
    11. Ca întru toate să vă îmbogăţiţi, spre toată dărnicia care aduce prin noi mulţumire lui Dumnezeu.

  4. O descriere exactă a stării mele actuale!

  5. Cat de mult ar ajuta omul spre schimbarea in bine, daca s-ar respecta toate aceste indicatii foarte, foarte pretioase pentru suflet. Cat de putin ne trebuie sa fim fericiti si bucurosi, cu adevarat, cat de putin ne cere Dumnezeu si EL ne da totul.
    Fratilor Dumnezeu poate da bucurie nesfarsita daca avem putina grija de sufletele noastre, asa cum cere EL. Trebuie sa invatam sa fim mai buni, mai ingaduitori intre noi si mai demni spre respectarea sfintei noastre Ortodoxii.
    Pace si bucurie sa va dea Domnu’ spre slava LUI !

  6. Foarte fina si ascutita analiza, m-a pus pe ganduri… multumesc!

  7. Ajută-mă Doamne Iisuse
    Să-mi recunosc vinovăţia
    Şi-n Harul Tău, scăpând de patimi,
    Să nu-mi atribui vrednicia.

    Să nu mă cred plin de valoare
    Şi merite dac’am postit,
    Ori de’am făcut ceva din cele
    Ce’n lume am de’nfăptuit.

    Să nu socot că pot vre’odata
    Ceva mai mult, (decât să cer).
    Să simt cum Harul mă susţine
    Şi că pirzândul şi eu pier.

    Ajută-mă să simt cum viul
    Mi-l dobândeşte rugăciunea
    Şi cu cât cer cu’atât î-mi creşte
    Puterea de-ai trăi minunea,

    Cum fără setea rugăciunii
    De Tine m’am “deconectat”
    Şi sorb din “energia” morţii
    Nimicitorul meu păcat.

    Ajută-mă Doamne Iisuse
    Să trăiesc viul rugăciunii,
    Cât mai adânc şi cât mai sincer,
    Să nu mai caut “viul” lumii

    Căci ea înşeală şi se’nşeală
    Uzând de tot ce e al Tău,
    Negându-Te prin ce trăieşte,
    Şi’urmând căderii celui rău.

    Căci “viul” ei este spre moarte
    (Deşi’şi slăveşte vrednicia)
    Că neprimindu-Te pe Tine
    Nu î-Ţi mai soarbe energia.

    Dar Tu eşti viaţa şi lumina.
    Tu dai valoarea. Tu eşti sfântul.
    În mâna, Tu ţii Universul.
    Tu hrăneşti cerul şi pământul.

    Fără de Tine’n lume Doamne
    Nu este nici o vrednicie,
    Şi viu şi vrednic de viaţă
    E cel ce-Ţi soarbe energie.

    Cel ce nu vine să Ţi-o ceară
    Aprins de sete-n rugăciune
    E înşelat şi se înşeală,
    Prin el, prin demoni şi prin lume

    Nimeni nu este viu pe lume
    Fără de Tine, fără Har,
    Fără de cele şapte taine
    Şi hrana Ta, de la altar.

    Nimeni nu-i vrednic fără Tine
    (Oricât ar străluci pe lume)
    Că toată vrednicia noastră
    E’n cât primim prin rugăciune.

  8. Pingback: PILDA SFANTULUI APOSTOL PAVEL: Cine mai arde pentru mantuirea fratilor? Cine vrea in mod sincer sa cunoasca adevarul, sa faca voia lui Dumnezeu? -
  9. Pingback: “TAINA MANTUIRII”: PREDAREA IN MANA LUI DUMNEZEU. “Sistemul” indreptatirilor din noi nu lasa loc harului lui Dumnezeu. Sa daramam idolul din noi! -
  10. Pingback: VEACUL ANTIHRISTIC AL MINCIUNII. Cand si cum ne mintim singuri? -
  11. Pingback: Arhim. Simeon Kraiopoulos: PREDICA LA SFANTA ANA. Sa punem inceput nasterii in dureri a lui Dumnezeu in noi -
  12. Pingback: TAINA BOTEZULUI SI TAINA SPOVEDANIEI, AL DOILEA BOTEZ. Este normal sa pacatuim? Cum scapam de complexe si de sentimentele de vinovatie? -
  13. Pingback: TAINA EUHARISTIEI – “CUTIT CU DOUA TAISURI”. Spovedania este strans legata de Sfanta Impartasanie. SPOVEDANIA OMULUI LAUNTRIC din “Pelerinul Rus” -
  14. Pingback: Parintele Simeon Kraiopoulos despre DUHUL SEMET AL EPOCII NOASTRE si OBRAZNICIE CA DEMONIZARE. Demonii fug numai de SMERENIE -
  15. Pingback: SFANTUL NECTARIE DIN EGHINA SI PATIMILE NOASTRE (I): Mandria, trufia, slava desarta, incapatanarea, laudarosenia… -
  16. Pingback: Iata ca a sosit si POSTUL CRACIUNULUI…. Ce trebuie sa facem? -
  17. Pingback: SPOVEDANIA -
  18. Pingback: BOTEZUL LUCRATOR IN VIATA NOASTRA. Ce fel de parinti suntem? Ce fel de CRESTINI suntem? Copilul este mai mult influentat de VIATA noastra decat de VORBELE noastre -
  19. Pingback: Sfantul Simeon Noul Teolog despre NEVOIA DE CAINTA DIN TOT SUFLETUL pentru toti crestinii. DIALOGUL LUI DUMNEZEU CU ADAM, DUPA CADERE -
  20. Pingback: SPOVEDANIA SI VINDECAREA SUFLETULUI. Mitropolitul Hierotheos Vlachos ne arata ce este, in mod real, PACATUL, in Traditia ortodoxa si cum poate fi IERTAT -
  21. Pingback: Cuvant dintre cele mai miscatoare si puternice despre POCAINTA si MILA FATA DE FRATII CARE CAD IN PACATE, al episcopului Asterie al Amasiei -
  22. Pingback: Parintele Teofil Roman: MAREA NOASTRA CADERE – INCREDEREA IN SINE SI VIATA TRAITA “PE CONT PROPRIU”, IN AFARA VOII LUI DUMNEZEU. Cum putem ajunge a dobandi pacea lui Hristos si a lepada “grija cea lumeasca” la Liturghie? -
  23. Pingback: BOTEZUL SI POCAINTA: “Drepte faceti cararile Lui!” -
  24. Pingback: PARINTELE NICOLAE TANASE despre MILOSTENIA ADEVARATA/ Pr. Andrei Lorgus: “POCAINTA si AUTO-INVINOVATIREA sunt lucruri complet diferite” - Recomandari
  25. Pingback: Predica audio (si text) a parintelui Dosoftei de la Putna in duminica vindecarii lunaticului: CREDINTA LUCRATOARE = SMERENIA LEPADARII DE NADEJDEA IN SINE -
  26. Pingback: ALEGEREA DUHOVNICULUI, pericolul aparentelor inselatoare, “PACEA” SUPERFICIALITATII IMPATIMITE si usuratatea dezlegarii neroditoare la impartasanie -
  27. Pingback: PARINTELE DAMASCHIN LUCHIAN – invataturi de baza despre TAINA SPOVEDANIEI, ROLUL DUHOVNICULUI si CONDITIILE AFLARII VOII LUI DUMNEZEU (video) -
  28. Pingback: Predica audio a Parintelui Dosoftei de la Putna in Duminica Mariei Egipteanca: POCAINTA – MEDICAMENT IMPOTRIVA OTRAVEI PACATULUI SI A INSINGURARII -
  29. Pingback: Sfantul Teofan Zavoratul: CUM INCEPE IN NOI VIATA CRESTINA AUTENTICA? “Un crestin fara ravna este un rau crestin – molesit, slabit, fara viata, nici cald, nici rece – si o asemenea viata nu este viata” -
  30. Pingback: Meditatie trezitoare la Paremia Vecerniei Intampinarii Domnului despre OAMENII RELIGIOSI CARE… NU ASCULTA(M) ADEVARUL LUI DUMNEZEU -
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate