STRIGATUL LUI HRISTOS – MIRELE INDRAGOSTIT DE OM si RASPUNSUL “CALDICEL”-INDIFERENT AL MIRESEI. “Sufletul ce face? Curveste, sarmanul. Noi ne lipim cu inima de cele moarte si Il inlocuim pe Dumnezeu… Ce poate sa fie mai dureros in iubire decat ca cel pe care il iubesti este nepasator?” (Cuvantul PARINTELUI CEZAR AXINTE – audio si text – la PILDA CELOR POFTITI LA CINA, 2018)

Părintele Cezar Petru Axinte – Duminica a 28-a după Rusalii (Pilda celor poftiți la cină), Capela Tinerilor din Mamaia:

“[…] Dar ce este cu acest ospat, ce e ospatul acesta la care ne cheama? Iertati-ma ca indraznesc sa fac eu o alta comparatie! Eu vad credinta, sau daca vreti Evanghelia sau Ortodoxia, ca pe povestea de iubire pe care Dumnezeu o traieste cu omul. Povestea de iubire pe care Dumnezeu i-o spune omului si Dumnezeu este foarte, foarte indragostit de om, foarte indragostit. Si cauta orice prilej ca la aceasta iubire nepatimasa sa participe mai multi subiecti umani, mai multe persoane care poarta chipul Sau. In Biserica noastra cea una, Mantuitorul Iisus Hristos mai este numit si Mirele. Daca El este Mirele, cine este Mireasa? Adevarat ca Biserica, dar mergem putin mai la adancime. De aceea Hristos ii spunea lui Petru, care a venit dupa ce s-a ostenit toata noaptea, s-a muncit, eu ma pricep, sunt profesionist la asta, am muncit toata noaptea si nu am prins nici un peste, si Mantuitorul ii spune: bine, dar du-te putin mai la adanc si arunca mreaja!

Cine este mireasa? Sufletul fiecarui om. De aceea se si face „nunta” de fiecare data. Liturghia, daca vreti, indraznesc sa spun aceasta, este nunta lui Hristos, nunta Mirelui cu sufletul nostru. De fiecare data ar trebui sa avem aceeasi emotie pe care o are mireasa, inima ei, cand se duce la altar cu mirele sau, urmand sa fie una. Noi spunem cand intram in Sfantul Altar si ne imbracam: Bucura-se-va sufletul meu intru Domnul, ca m-a imbracat in vesmantul mantuirii. Ca unui mire mi-a pus cununa si ca pe o mireasa m-a impodobit cu podoaba. [N.n: Preluat din Isaia 61,10: Bucura-Mă-voi întru Domnul, sălta-va de veselie sufletul Meu întru Dumnezeul Meu, că M-a îmbrăcat cu haina mântuirii, cu veşmântul veseliei M-a acoperit. Ca unui mire Mi-a pus Mie cunună şi ca pe o mireasă M-a împodobit cu podoabă.]. Asa trebuie sa fie preotul acolo, in Sfantul Altar, ca si cum ar fi cel putin cu emotia unei mirese care merge sa-si intalneasca mirele sau, iubirea sa cea mare. Asa este fiecare dintre sufletele noastre, acesta e ospatul la care ne cheama, despre asta vorbeste in Evanghelie.

Sunt indragostit de tine, omule! M-am suit si pe Cruce, am rabdat scuipari, batjocura, orice, numai ca sa fiu cu tine. Si de fapt Eu sunt cu tine, pentru ca… “iata, Eu cu voi sunt in toate zilele, pana la sfarsitul veacului“. Dar numai ca tu sa fii cu Mine. Te doresc foarte mult, omule! – Asta ne spune Dumnezeu, acesta este strigatul lui Dumnezeu in toata Scriptura, dar mai cu seama in Evanghelie: cat de mult te doresc, cat de mult te iubeste sufletul Meu!

Cum doreste cerbul izvoarele apelor, asa te doreste sufletul meu pe Tine, Doamne! [cf. Ps. 41, 1]. Daca am putea sa spunem si noi aceasta, ca raspuns la chemarea de iubire a lui Dumnezeu! Dar noi ne lipim cu inima de cele moarte, fie ca este om, fie ca este dobitoc, fie ca este lucru zidit. Ne lipim cu inima de cele care sunt fum si vis si Il inlocuim pe Dumnezeu. Sufletul ce face? Curveste, sarmanul. El vrea iubire, ca simte ca fara iubire nu poate sa traiasca, dar nu stie de iubirea lui Dumnezeu. Nu cunoaste Cine este Mirele. Mireasa nu-si cunoaste Mirele. Stie ca trebuie sa fie mireasa, isi doreste sa fie mireasa, cauta incolo si incoace, doar-doar isi va gasi mirele, printul… Si, de cele mai multe ori, esueaza pentru ca Mirele nu poate fi gasit decat acolo unde spune El ca este.

– Fiule, ce mi-ai facut, unde ai fost, te cautam de trei zile. Ce ne-ai facut mie si lui Iosif? De trei zile batem drumurile dupa Tine, ne-am speriat ca nu Te mai gasim.

 – Si de ce v-ati speriat? zice. Oare nu stiati unde ma gasiti, unde trebuie sa fiu?

[Parafraza dupa Luca 2, 48-49: „Şi văzându-L, rămaseră uimiţi, iar mama Lui a zis către El: Fiule, de ce ne-ai făcut nouă aşa? Iată, tatăl Tău şi eu Te-am căutat îngrijoraţi. Şi El a zis către ei: De ce era să Mă căutaţi? Oare, nu ştiaţi că în cele ale Tatălui Meu trebuie să fiu?”]

Cu adevarat, iata ca si noi cadem in aceasta nestiinta, in aceasta uitare, nepasare. Si ce poate sa fie mai dureros in iubire decat ca cel pe care il iubesti este nepasator? Poate sa te si urasca si nu te-ar durea atat de mult. Dar sa fie nepasator? De aceea si spune: daca ati fi fierbinti sau reci ar fi ceva, dar pentru ca sunteti caldicei..., adica ce inseamna aceasta? Iata o declaratie de dragoste! Spune Domnul: te iubesc din tot cugetul Meu, din tot sufletul Meu si dau trupul Meu sa fie ars pentru tine, si trupul Meu sa fie rastignit pentru tine fiindca te iubesc din toata inima, omule! Iar tu Ma iubesti pe Mine? Iar omul zice: asa si asa. Aceasta inseamna caldicel.

Ia sa ne gandim fiecare dintre noi, cei mai mari, sa spunem, ca cei mici sunt la varsta ingereasca si ei Il percep pe Mire altfel, cu adevarat ca o mireasa. Dar sa ne gandim cum ar fi pentru noi, care suntem sau am fost sau macar am trecut vreodata si am simtit sentimentele astea, cum ar fi ca noi sa fim gata sa ne dam viata pentru celalalt si celalalt sa spuna: asa si asa. Sau sa fie nepasator. Ce este mai rau pentru suflet decat sa nu fie bagat in seama, sa fie ignorat?

Aceasta facem noi atunci cand ne cheama Domnul si avem pretexte. Sigur, cand spun “noi” nu neaparat ma refer la fratiile voastre care, cu mila lui Dumnezeu, veniti asa in fiecare duminica, cum-necum, cu ajutorul lui Dumnezeu, taras-grapis, cu un efort, veniti, venim. Dar iata ce spune la un moment dat Dumnezeu: bine, zice, v-am chemat si ati venit, dar ceilalti unde sunt? Mergeti in cele patru zari, mergeti pe ulite, mergeti undeva, oriunde! Pe schiopi, pe orbi, pe desfranate, pe talhari! Aduceti-Mi pe cineva! Nu intelegeti ca il iubesc pe om?

In Evanghelie pare ca este un Domn, asa, care pune masa, si are un orgoliu ca nu L-au onorat cu masa, cum spun catolicii, sarmanii, ca prin moartea Sa, si prin rastignire si prin batjocura, cumva onoarea lui Dumnezeu a fost salvata. Sarmanii de ei, nu inteleg nimic din iubire, din iubirea lui Dumnezeu! Are Dumnezeu onoare? Cand El S-a golit de slava Sa, El care este neincaput de Ceruri, S-a facut om, S-a nascut intr-o pestera – si toate celelalte pe care le cunoastem -, are oare El onoare si mandrie, cand S-a lasat scuipat, cand jucau bâza si Il plezneau peste cap si intrebau: proroceste! Cand Ii spuneau: daca esti Dumnezeu da-Te jos si atunci vom crede in Tine! Are El onoare? Are El mandrie? Cand si acum sta in genunchi si striga la noi: in primul rand preoti, mergeti peste tot si aduceti-i pe toti, scoateti-i de unde puteti, de la margini, de la garduri si de pe strazi, adica pe ultimii oameni, aduceti-i incoace! Aduceti-i ca ii iubesc si nu pot fara ei, nu Ma pot lipsi de ei. Vreau sa ma dau lor cu totul, Trupul Meu si Sangele Meu. “Omul, sarmanul, insa, in cinste fiind, n-a priceput“. Si iata cati din neamul nostru, si poate ca am zis de prea multe ori, sa ma iertati, dar nu ma lasa inima sa nu zic, cati din neamul nostru nu-L cunosc?! Si Domnul striga, striga: veniti! Oricat ai fi de pacatos, oricat ai fi de jos. Tot aud cu criminalii, cu securistii, cu comunistii. Oare asa pune Dumnezeu problema? Haideti s-o punem in cheia aceasta, acuma imi veni in minte: mergeti si chemati-i si pe tortionari! Mergeti si chemati-i si pe securisti, mergeti si chemati-i si pe prigonitori, si pe comunisti, si pe militieni si pe procurori si pe talhari! Chemati-i pe toti, ca inca mai este loc. In Imparatia Tatalui multe locasuri sunt, multe locuri sunt. Domnul a facut atatea locuri incat sa-i cuprinda pe toti cei nascuti vreodata, de la Adam si pana la ultimul om care se va naste pe pamant. Este loc in Imparatia Lui. El este Mirele sufletelor noastre, al fiecarui suflet. Nu poate sa-l lase. Sa ni-l inchipuim pe cel mai rau dintre oameni, sa ni-l inchipuim pe Iuda, tradatorul, care a vandut cu o sarutare pe Hristos. Credeti ca nu l-ar fi primit? Mergeti si chemati-l si pe Iuda. Daca ar fi crezut in Invierea Domnului, daca ar fi crezut in chemarea Domnului, poate c-ar fi asteptat trei zile. Ce-l costa? De aceea, tie iti zic, omule: cand vine un necaz asupra ta, mare, nu lua hotarari! Asteapta cateva zile. Ce-l costa pe Iuda sa astepte trei zile si sa-L vada inviat pe Domnul? Sau sa nu-L vada inviat pe Domnul si sa fi spus: Acela mincinos era si bine am facut ca L-am vandut! Si chiar daca era nevinovat, iata ca a mintit intr-un sens: n-a inviat. Dar el nu a asteptat aceasta, nu a cunoscut iubirea lui Dumnezeu, n-a inteles nimic. Ca daca astepta cum i-a zis: Eu merg inainte de voi in Galileea, veniti si voi si aduceti-l si pe Petru, cel care s-a lepadat de Mine. L-a repus cu un cuvant:  “Ma iubesti tu pe Mine, Petre?”,“Doamne, stii ca Te iubesc“, “Ma iubesti tu pe Mine, Petre?” De cate ori s-a lepadat de atatea ori l-a intrebat Domnul daca Il iubeste. Si la urma, tot Petru, sarmanul, ca fiecare dintre noi e un Petru, asa, sa sara: Doamne, dar ma cam iriti cu intrebarile acestea, doar stii ca Te iubesc, ca Tu esti Dumnezeu, doar stii. Dar Domnul a vrut, asa, cum spunem si aici: se impartaseste robul lui Dumnezeu…si noi ne spunem numele, strigam in fata Lui: eu sunt Cezar, eu sunt Ion, eu sunt Vasile. Asta a vrut Dumnezeu, sa strige Petru: “da, Doamne, Te iubesc!”. “Bine, paste mieluseii Mei!” I-a redat pecetea apostoliei. Asa l-ar fi chemat si pe Iuda, si asa ii asteapta si pe acestia. Ca sa nu spun ca, daca ne cercetam in adancul sufletului nostru s-ar putea sa nu fim foarte departe fata de un Craciun, fata de un Visinescu. Multumim lui Dumnezeu ca nu ne-a pus in situatia aceea, sa avem acea putere asupra oamenilor, ca cine stie cum am fi fost. Sigur, acuma nu marturisim pacate nefacute, dar ne cunoastem slabiciunile si atunci pe cine dintre oameni nu asteapta Domnul? Cine este cel de care se poate lepada?

Si striga Domnul la ei si ei nu aud, inca si acuma injura de “hristosi”… Zilele trecute, o fetita de numai 12 ani a injurat-o pe fiica mea cea mica de hristosi si de cristelnita, cum se obisnuia odinioara, cum injurau bolsevicii, sarmanii de ei. Ca eu am auzit de Hristos numai in injuraturile astea si ziceam: cine poate fi Acela despre care injura cu atata naduf si atata forta oamenii astia? Ce descarcare extraordinara era numele lui Hristos, ca el cand era mai nervos tragea o injuratura de hristosi si de cristelnita si de toate celelalte. Si a injurat-o pe copila aceasta, asa cum se injura ei acuma. Ei zic ca sunt cool si se injura intre ei in fel si chip. Dar aceasta injuratura copilului i-a atras atentia. Si a luat-o de piept si a zgaltait-o bine si a zis: sa nu ma injuri pe mine de Biserica! N-am mai auzit asa ceva, eu n-am invatat-o acasa. Dar mi-am dat seama ca sufletul este crestin prin fire, acolo era mireasa, careia cineva i-a spus despre Mirele sau ceva rau si mireasa imediat a sarit in apararea Mirelui.

Sigur, v-am spus aceasta, puteam sa va spun ca e vorba despre altcineva. Dar eu va spun ca fiecare dintre copiii nostri ar face la fel pentru ca ei se impartasesc cu Trupul si Sangele Mantuitorului, pentru ca ei s-au logodit, ei au facut nunta cu Mirele lor. Si bineinteles ca sar, pentru ca, ce este atacata? Dragostea, iubirea. Si te las sa imi iei orice, celebrul cantec, numai sa nu-mi iei dragostea, pentru ca daca imi iei dragostea, atunci cu adevarat nu mai am nimic.

Acesta este strigatul lui Dumnezeu, e un strigat al unui indragostit, nu al unui disperat. Un strigat al unei Persoane, de fapt a unei Treimi de Persoane care ne iubeste, ca si Duhul Sfant e Dumnezeu si ne striga si suspina si se roaga pentru noi. Daca ar fi sa vorbim, parca e cel mai delicat si cel mai discret Mire. Dar noi nu-L cunoastem si nu-L auzim, pentru ca avem tarini, avem boi, prejudecati si toate celelalte.

Toate iubirile noastre [care Il pun pe Dumnezeu mai prejos] sunt idoli, pornind de la copii, si aici cel mai pacatos sunt eu, pentru ca cu adevarat am auzit cuvantul acesta: “cel ce iubeste pe fiu sau pe fiica mai mult decat pe Mine, nu este vrednic de Mine“. Numai putin te zgaltaie Dumnezeu si nu mai stii unde esti, nu mai stii cine esti, dar o face tocmai ca sa strige dragostea Lui. Dragostea lui Dumnezeu fata de om se manifesta si in chipul acesta. Nu ca iti aduce vreun rau – Doamne fereste! – asupra ta, dar ingaduie, ca nu cumva sa te piarda, ca nu cumva mireasa Lui cea frumoasa sa desfraneze, ca nu cumva mireasa Lui sa fie batjocorita. Ce poate sa fie mai rau, ce ne putem inchipui mai rau decat o mireasa curata, cinstita, frumoasa, ca este rapita si batjocorita? Ar fi o tragedie grozava, o drama extraordinara. De ce? Pentru ca e un moment extraordinar, este ceva tainic, e vorba de iubire. Iar aici fiecare sigur ca intelege pe cat este masura vasului sau.

Am vrut, fiindca e ostenitor, sigur, sa stati atatea ore, am vrut sa va miruiesc si sa ne ocupam de copii, dar cum puteam sa nu va spun despre iubire? Cum as fi putut sa plec asa si sa nu va spun despre Mire? Cat ne iubeste si cat de mult ne cheama? Si ce bucurie mare am cand vad cate o mireasa, ca ea, sarmana era in zdrente, Cenusareasa, si se imbraca in rochie de mireasa si straluceste toata si vine la nunta. Adica vad cate-un suflet din-asta care ar putea sa fie, cum spuneam, chiar un tortionar, chiar un prigonitor, chiar un antihrist, dar care vrea sa renunte la carpele sale, la zdrentele sale, la mintea sa, la gandurile sale si sa spuna: am gresit la Cer si la pamant si nu sunt vrednic sa fiu mireasa, dar macar lasa-ma si pe mine pe ultimul dintre scaune si pune-mi si mie ceva in blid, acolo. Si Domnul zice: nu, dati-i haina de mireasa, ca astazi vreau sa intru la nunta cu acest suflet. Si a intrat cu sufletul la nunta si usa…, adica este o intimitate exceptionala intre Hristos, Mirele si sufletul omului. El, desi se imparte tuturor nu se desparte, desi se mananca, niciodata nu se sfarseste, ci pe cei ce se impartasesc cu Sine ii sfinteste.

Cum puteam sa plec fara sa va vorbesc despre iubire? Ce-ar fi lumea, ce-ar fi averile, ce-ar fi bolile, ce-ar fi sanatatea, ce-ar fi stralucirea, ce-ar fi intunecarea fara Hristos, fara iubire, fara nadejdea ca si noi trebuie sa asteptam putin si sa spuna: vino incoace, suflete! Vino si tu si stai la cinste! Dar nu pe locul acela din urma pentru ca Imparatia este o imparatie de imparati, nu este un loc mai mic sau mai mare, nu este ca te vei simti mai mic sau inferior fata de celalalt, ci vei fi imparat cu Imparatul, vei fi asemenea Mie dupa Har prin Har. Cat de minunata este chemarea si din pacate cat de putini din fratii nostri o aud!

Totusi, dam slava lui Dumnezeu pentru ca, nu stiu cum, pentru ce vrednicie, Dumnezeu a ingaduit ca noi sa auzim cat de cat, cel putin, desi nu avem haina de nunta, dar cel putin am primit invitatia. Si de multe ori, mai ales femeile, sarmanele, care muncesc toata saptamana, si cu copiii, si cu casa, si cu barbatul, care e cat doi copii, si vin dupa aceea si duminica ele, sarmanele, lasa toata munca pe care ar face-o atunci, in ziua libera, sa zic, si vin la biserica. Cum – necum, trag si de copii, trag si de barbat, trag si de vecini, trag si de ele, ca nu-i usor deloc, si vin. De ce? Pentru ca femeia are niste harisme exceptionale, are o mare capacitate de jertfa, pentru ca are o mare capacitate de iubire. De aceea si sufletului ii spune mireasa, la genul feminin. Pentru ca harismele acestea le-a pus Dumnezeu in femeie, ca sa straluceasca in fata copiilor ei, in fata barbatilor, in fata noastra, celor mai impietriti, ca vazand aceasta lumina si noi sa primim harismele, si noi, din iubire, si macar atat, din iubire si din respect pentru ele sa venim sa vedem si sa avem curiozitatea asta: oare ce-o face femeia asta in fiecare duminica acolo? Si asa s-au salvat si s-au mantuit atatia si atatia oameni, prin femeie, prin mamele noastre, prin bunicile noastre, prin surorile noastre.

De aceea sunt fericit, foarte fericit sa va vad. Am vazut astazi biserica plina. Cand au inceput si copilele astea sa cante colindul mi s-a sfasiat inima de bucurie. Si in acelasi timp un ochi plange si unul rade, pentru ca sunt atatia si atatia tineri, atatia copii care nu-L cunosc pe Hristos. Atatia parinti ai lor care nu-L cunosc. Milioane si milioane de oameni.

Si parca ne fuge timpul, ne trage cineva presul de sub picioare. Ma gandesc: Doamne, cand voi face, cand voi secera atata seceris, atatia oameni care asteapta, atata vie neculeasa! Si iata ca vine vremea rea, vine iarna, si n-am facut nimic, n-am adunat in hambare, n-am nimic, cum ma voi infatisa la tronul Preasfintei Treimi? Si totusi, parca bucuria este mai mare, ca a mamei, a femeii care are suferinta aceea, durerea aceea a nasterii, dar dupa ce a nascut, de bucurie ca a adus pe lume om, ea uita toate durerile, desi o asteapta in fata un drum lung, mai dureros decat nasterea, dar ea uita toate durerile de bucurie si de dragostea aceea pe care o revarsa aupra pruncului si asupra lumii intregi, si pana la urma si asupra lui Dumnezeu, raspunzand lui Dumnezeu prin aceasta: iata, Doamne, eu si pruncii pe care mi i-a dat Dumnezeu!

Sa zicem si noi cu aceste femei cu chip duhovnicesc de barbat: Doamne, Dumnezeule, ajuta-ne pe noi sa ascultam cuvantul Tau! Sau sa spunem cu orbul din Ierihon: Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, da-mi sa vad! Amin!

Va mai recomandam:

FRATILOR, VENITI LA HRISTOS, veniti la SFANTA LITURGHIE, veniti la SPOVEDANIE si IMPARTASANIE, veniti ACASA! (video si text)

“EU SUNT PRIETENUL TĂU, capul tău, sunt fratele tău, soră, mamă, TOATE, şi nu voiesc alta decât să fii şi tu prietenul Meu. Tu eşti Mie totul… Ce doreşti mai mult? PENTRU CE TE TRAGI ÎNDĂRĂT DE LA ACEL CE ATÂT DE MULT TE IUBEȘTE? Pentru ce torni tu apă într-un vas fără fund? Pentru ce alergi în zadar?”

“Pentru ce tu omule, M-ai lăsat pe Mine? Pentru ce de la Cel ce te-a iubit te-ai întors? Pentru ce iarăşi te-ai lipit de vrăjmaşul?”

SE POATE DRAGOSTE MAI MARE CA ACEASTA? DAR SE POATE SI NEPASARE MAI SALBATICA?

OCHII LUI DUMNEZEU. Motivele pentru care nu ne sunt ascultate intotdeauna rugaciunile si pentru care AVEM NEVOIE de dureri si necazuri ca sa (re)descoperim adevarul vietii noastre. DRAGOSTEA RANITA A LUI HRISTOS PE CARE O IGNORAM SI CARE CAUTA SA SE ODIHNEASCA INTRU NOI

LEPADAREA LUI PETRU si PRIVIREA LUI IISUS. “Fara ispite si caderi, omul nu isi cunoaste slabiciunea”. Adevarata CAINTA ca “durere mistuitoare” pentru RANIREA DRAGOSTEI versus SPOVEDANIA FORMALA, DIN OBISNUINTA, fara frangerea inimii

DUMNEZEU MA PLANGE PE MINE

Parintele Rafail Noica despre “SUBTIRIMEA” si VULNERABILITATEA iubirii lui Dumnezeu pentru noi. DE CE POSTIM? DE CE SA IERTAM? CARE NE E VOCATIA?

NE MAI AUDE DUMNEZEU DACA AM PACATUIT?

“…SA NU RAMANEM AFARA DIN CAMARA LUI HRISTOS!”. Suntem pregatiti de Nunta? Il mai asteptam pe Mire sau L-am inselat deja cu dragostea lumii? Cine sunt cei “NEBUNI SI ORBI” mustrati de Iisus? NUNTA E “PE BUNE”, FRATI SI SURORI…

MARTURIA UNEI TINERE din zilele noastre despe INTALNIREA VIE CU HRISTOS: “Ma simteam singura, aveam nevoie de dragostea cuiva si asteptam un baiat, dar cand L-am cunoscut pe Dumnezeu, am inteles ca El era Mirele asteptat”

CUTREMURATOAREA BUCURIE A INTALNIRII CU HRISTOS: “Unde vom gasi un stapan mai bland, un Tata mai bun, un Frate care sa puna umarul acolo, cand ne este greu, un Mire care sa Se jertfeasca in locul nostru si pentru noi?”

SUFLETUL – MIREASA LUI HRISTOS. “Dumnezeu pandeste fiecare miscare a inimilor noastre impietrite… Orice clipa poate sa ne fie ultima; de ce sa mai amanam atunci pocainta?!”

“Hristos trece pe lângă noi, întristat, înlăcrimat, flămând de iubirea noastră…” Oare noi, astazi, cunoastem “VREMEA CERCETARII” NOASTRE de catre Hristos? SINGURATATEA CELUI MAI NEINTELES DINTRE (NE)PAMANTENI si MUSTRAREA DRAGOSTEI RANITE

MIRELE SMERIT VINE LA FIICA SIONULUI. Iar ea Il respinge si-L da mortii: “Cu viclenie Il defaima pe Mire, ca sa slujeasca desfranarilor”. NOI FACEM LA FEL?

“Hristos, Dumnezeul nostru, S-a asemanat pe Sine cu un Mire Sfant, Preafrumos…”

“O, prietenilor! Vedeţi să nu vă despartă de Mine vreo FRICĂ…”. Dumnezeiasca TAINĂ A IUBIRII MIELULUI JUNGHIAT, a “Ospățului Stăpânului” Care PE SINE SE DĂRUIEȘTE spre Mâncare de nemurire

PUTINA VREME MAI SUNT CU VOI… Cuvinte rascolitoare ca niste Denii ale Parintelui Mucenic Constantin Sarbu. Si o meditatie la Evanghelia primei Denii (smochinul neroditor, lucratorii cei rai, darul care se va lua de la noi)

TAINA SPALARII PICIOARELOR IN VIATA NOASTRA sau… cand Dumnezeu ingenuncheaza in fata mea… LACRIMA SI HAR de la Parintele Constantin Sarbu

“Dumnezeu ne slujeşte nouă. E incredibil. E altceva! E ceva din alta lume! Hristos este opusul high-life-ului lumii actuale”. BADARANIE sau SENSIBILITATE SLUJITOARE? Omul intre IMPARATIA PUTERII si IMPARATIA IUBIRII SMERITE

IUBIREA TRADATA SI ZDROBITA A LUI DUMNEZEU. Cuvantul care TACE in fata batjocoritorilor ucigasi si vicleni: “Sarbatorim DUREREA INFINITA a Celui infinit”

Cuvant al Parintelui Ioan Buliga la Duminica Fiului Risipitor: DE CE OAMENII UCID DRAGOSTEA?

Meditatie zguduitoare la Pilda Fiului Risipitor a Arhim. Andrei Coroian: CHEMAREA BRATELOR PARINTESTI ALE CELUI RASTIGNIT SI CHINUIT DE PACATELE NOASTRE…

SUPREMA DECLARATIE DE DRAGOSTE: “Iata, Eu voi fi cu voi pana la sfarsitul veacului”

SETEA

DUMNEZEU, CERSETORUL DRAGOSTEI NOASTRE… “A, Tu esti Doamne? Un moment, mai asteapta putin… am atatea treburi de facut…, treburi, griji, interese!”

“PRIVITI-L PE HRISTOS RASTIGNIT: bratele Lui sunt deschise pentru a ne imbratisa, ca sa incapem in bratele Lui noi toti!” (VIDEO) – MITROPOLITUL ANTIM de Alexandroupolis despre SFANTUL LONGHIN SUTASUL si IERTAREA PACATELOR CU CARE IL RANIM PE HRISTOS

“DRAGOSTEA MEA S-A RASTIGNIT…”

SPOVEDANIA, dincolo de liste de pacate, ca IMPACARE CU PRIETENUL PREAIUBITOR pe care L-AM PARASIT si L-AM TRADAT: „În ciuda a toate, Eu rămân Prietenul tău şi te iubesc cu toată viaţa şi moartea Mea. Ţine-te de Mine, te voi sprijini, te voi ajuta şi te voi ocroti, te voi călăuzi şi te voi întări – dar tu, schimbă-te”

Stareta Macrina Vassopoulos: “MAICA DOMNULUI VREA SA-I VORBIM, SA-I SPUNEM UNA SI ALTA… Si Hristos vrea sa strigam la El, vrea sa-L chemam. El este Cel iubit si vrea ca toata dragostea noastra sa I-o dam Lui”

Viața duhovnicească a creștinului în lumea contemporană – CONFERINȚA TREZITOARE ȘI PUTERNICĂ de la Iași a Mitropolitului Ierotheos Vlachos (VIDEO + TEXT). Chemare la a deveni ADEVĂRAȚI CREȘTINI, trăind cu “INSUFLARE” de la Duhul Sfânt, ca niște ”POEȚI ȘI ARTIȘTI ÎNDRĂGOSTIȚI DE HRISTOS”, în ”anarhia sănătoasă” împotriva duhului lumii. SECULARIZAREA – MULT MAI PERICULOASĂ DECÂT PRIGOANA – produce ”caricaturi de creștini”

CHEMAREA LUI HRISTOS SI PRIORITATILE NOASTRE

PREDICI AUDIO LA DUMINICA PILDEI CELOR POFTITI LA CINA. Pilda pretextelor. “Sa ne impartasim cu Dumnezeu, sa ne cuminecam unii de altii!”

Chemarea la Cina IMPARATIEI CERURILOR, chemarea la A NE HRANI DIN DRAGOSTEA LUI DUMNEZEU si a incorpora toate aspectele vietii noastre in TRUPUL LUI HRISTOS. “Cum sa spargem hotarele individualismului nostru”? DE CE MERGEM LA BISERICA, de ce ne impartasim, ce este PACAT in viata noastra?

Intre NUNTIREA INIMII CU HRISTOS si IUBIRILE NOASTRE NELEGIUITE: Talcuirea Sfantului Nicolae Velimirovici la Evanghelia nuntii fiului de imparat

PARINTELE CALCIU despre CHEMAREA LA NUNTA FIULUI DE IMPARAT si despre HAINA DE NUNTA