CUVIOSUL NIKON VOROBIOV: “Dumnezeu Iubire ESTE, nu doar ARE iubire. Cea mai mică întoarcere spre Domnul, cea mai mică hotărâre de a merge către El stârnesc deja bucurie în cer, ajutor şi iertarea fărădelegilor”

27-07-2015 Sublinieri

Iisus blandul pastor

[…]

Ieroschimonahului Meletie

Mi‑a venit tare greu să vă scriu mai ales fiindcă dumneavoastră sunteţi mult mai încercat decât mine, aţi trăit mai multe, ştiţi mai multe. Ce lucru folositor sau mângâietor poate să spună un om care şi‑a trăit toată viaţa în deşertăciune, făcându‑şi placul? Totuşi, la rugămintea dumneavoastră, voi încerca să vă împărtăşesc ceea ce mă uimeşte şi mă mângâie: universul cel necuprins a fost zidit de Dumnezeu – şi atunci, cât de mare trebuie să fie puterea dumnezeiască?! Atât în ansamblul universului, cât şi în părţile sale (de pildă, în organismul omenesc), toate se află într‑o minunată armonie – şi atunci, cât de mare trebuie să fie înţelepciunea dumnezeiască?! De vreme ce totul este armonios în lumea zidită de Dumnezeu, înseamnă că trebuie să fie armonie şi în însuşirile dumnezeieşti – şi precum sunt puterea şi înţelepciunea lui Dumnezeu, aşa trebuie să fie şi „inima” lui Dumnezeu, adică iubirea lui Dumnezeu.

Această iubire nepătrunsă cu mintea o şi vedem în întruparea Fiului lui Dumnezeu, Domnului nostru Iisus Hristos, în primirea scuipărilor, pălmuirilor, jignirilor de tot felul şi, în cele din urmă, răstignirii. Nepătrunsă cu mintea, nesfârşit de mare este iubirea dumnezeiască. Întreaga lume îngerească s‑a tulburat văzând întruparea şi răstignirea Făcătorului lumii din dragoste faţă de neamul omenesc căzut.

taina-crucii-deciuApostolul Ioan afirmă în Duhul Sfânt că Dumnezeu iubire este, nu doar are iubire, fie aceasta chiar nesfârşit de mare, iar iubirea, după cuvântul Apostolului Pavel, acoperă toate. Ea acoperă şi păcatele, neputinţele, nerăbdarea, cârtirea noastră şcl.

Îndată ce omul care crede în Hristos îşi recunoaşte neputinţele şi păcatele şi cere iertare pentru ele, iubirea lui Dumnezeu curăţă şi tămăduieşte toate rănile cele din păcate. Păcatele întregii lumi se îneacă în marea iubirii dumnezeieşti ca o piatră aruncată în apă.

Nu trebuie să lăsăm loc descurajării, deznădejdii! Domnul a unit cu Dumnezeirea firea omenească, a spălat cu sângele Său păcatele întregii omeniri credincioase, i‑a înfiat pe oamenii căzuţi, i‑a înălţat la cer, i‑a făcut părtaşi ai vieţii şi bucuriei dumnezeieşti, bucuriei veşnice.

Necazurile şi bolile pământeşti, greutăţile bătrâneţii, ne vor bucura în viaţa viitoare. De vreme ce Domnul a pătimit pentru noi, cum să nu fim şi noi, măcar cât de cât, părtaşi ai pătimirilor lui Hristos?! Sufletul nostru, chipul lui Dumnezeu, care trăieşte în noi, doreşte să fie părtaş al pătimirilor lui Hristos, numai că puţinătatea noastră de suflet şi neputinţa noastră se tem de ele, chiar dacă avem, poate, putere să răbdăm.

Şi iată că Domnul, din iubire faţă de noi, îi trimite fiecăruia, potrivit puterilor lui, necazuri şi boli, însă dă şi răbdare, ca să ne facă şi pe noi părtaşi ai pătimirilor Sale. Cine n‑a pătimit aici pentru Hristos va fi mustrat de conştiinţă în veacul viitor, fiindcă ar fi putut să‑şi dovedească iubirea de Hristos prin răbdarea necazurilor, dar n‑a făcut‑o, ci s‑a străduit să scape de toate necazurile.

Conştiinţa ne va mustra că n‑am răspuns cu aceeaşi monedă iubirii lui Dumnezeu.

Aşadar, să‑I mulţumim Domnului din tot sufletul pentru tot ce va găsi de cuviinţă să ne trimită. Nu la mânie, nu ca pedeapsă ne trimite Domnul necazuri şi boli, ci din iubire faţă de noi, chiar dacă nu toţi şi nu totdeauna înţeleg asta. De aceea s‑a şi zis:

Pentru toate să mulţumiţi.

Trebuie să ne încredinţăm din tot sufletul bunei voi a lui Dumnezeu, care ne mântuieşte, care ne iubeşte, care doreşte să ne ducă prin micile necazuri ale vieţii pământeşti la veşnica fericire, în slava fiilor lui Dumnezeu.

Fie, fie aceasta cu noi cu toţi! Amin.

Iertaţi‑mă, scump părinte, că am îndrăznit să vă scriu ceva! Domnul să stârnească în inima dumneavoastră recunoştinţa faţă de El, evlavia cea mai mare şi deplina încredinţare în sfânta Lui voie, încât să fiţi gata a răbda orice din iubire faţă de El!

*

Ecaterinei Manilova

pictura_de_la_manastirea_riscaCum te simţi? Cum îţi porţi crucea? Nu cârteşti? Domnul să te ajute să rabzi fără cârtire, cu recunoştinţă, tot ce îţi va trimite în scopul mântuirii tale, căci fără voia Lui cea sfântă nu ne poate vătăma nimeni şi nimic. Domnul Şi‑a dovedit iubirea faţă de om îngăduind să fie răstignit pe Cruce. Dumnezeu este Iubire, iar Iubirea nu poate îngădui ca cel iubit să păţească vreun lucru rău. Iată de ce tot ce se întâmplă cu omul, necaz sau bucurie, e îngăduit de Dumnezeu spre binele nostru, chiar dacă noi nu înţelegem asta întotdeauna – sau, mai bine zis, niciodată nu vedem şi nu înţelegem asta. Doar Domnul, Atoatevăzătorul, ştie ce ne trebuie neapărat ca să dobândim viaţa veşnică, fericită.

Aşadar, să ne supunem sub mâna tare şi iubitoare a lui Dumnezeu şi să ne dăm, în ce ne priveşte, toată silinţa ca să împlinim poruncile Lui şi să ne pocăim neîncetat pentru călcările lor cele fără voie, şi prin aceasta ne vom dovedi iubirea faţă de Domnul. După cuvântul Domnului nostru Iisus Hristos, Îl iubeşte cel ce împlineşte poruncile Lui, iar cine nu le împlineşte nu‑L iubeşte.

Domnul să‑ţi dea înţelepciune, să‑ţi dea răbdare, să‑ţi dea osârdie pentru mântuire şi rugăciune din inimă înfrântă şi smerită!

Fii mai binevoitoare şi mai blândă cu oamenii cu care ai de‑a face, precum şi cu mai‑marii tăi – nu din linguşire, ci din iubirea pe care ne‑a poruncit Hristos să o avem faţă de ei.

Pace ţie şi binecuvântare de la Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos!

Monahiei Serghia

scena larga a rastigniriiÎmi pare foarte rău că sunteţi bolnavă duhovniceşte. Oricât de mari ar fi bolile fiecărui om în parte şi ale omenirii întregi, ele sunt mărginite, pe când milostivirea şi iubirea lui Dumnezeu sunt nemărginite. Cea mai mică întoarcere spre Domnul, cea mai mică hotărâre de a merge către El stârnesc deja bucurie în cer, ajutor şi iertarea fărădelegilor. Tâlharul cel înţelept nu mai putea decât să arate prin limbă strigătul inimii:

Cele vrednice de faptele noastre primim; ­pomeneşte‑mă, Doamne, când vei veni întru Împărăţia Ta!

Şi ce răspuns a auzit? Vreun reproş, vreo pomenire a nelegiuirilor săvârşite? Avea mâinile şi picioarele pironite, nu mai putea să facă nimic bun, dar Iubirea primeşte suspinul inimii şi deschide porţile Edenului. Scriptura nu zice: Dumnezeu are iubire, ci: Dumnezeu ESTE Iubire. Pe cât este de nepătrunsă măreţia lui Dumnezeu, pe atât este de nepătrunsă şi smerirea Lui de Sine, Iubirea Lui, care L‑a pironit de Cruce. Nici un alt mijloc de mântuire a omenirii nu ar fi fost atât de convingător pentru inima omului căzut ca întruparea şi răstignirea. Slavă Ţie, Dumnezeule! Slavă Ţie, Dumnezeule! Slavă Ţie, Dumnezeule!

Nu vă lăsaţi momită de insuflările şi gândurile vrăjmaşului, care vă spun că nu putem fi iertaţi, că suntem prea netrebnici şi aşa mai departe! De netrebnici suntem netrebnici, dar noi nici nu nădăjduim în „trebnicia” noastră, ci în milostivirea lui Dumnezeu. Domnul a venit ca să‑i mântuiască pe cei pierduţi, să‑i cheme pe păcătoşi la pocăinţă. Nu cei sănătoşi, ci cei bolnavi au făcut ca Doctorul să vină din cer.

*

Nadiei şi mamei sale, Nadejda Evdokimova

O nevoitoare din secolul al XX‑lea, în vârstă de 22 de ani, îmi scrie:

Mi‑e foarte greu: pe lângă răspândire, mă biruie gândurile rele şi nu îmi vine să fac nimic, nu mă trage inima spre nimic din cele duhovniceşti. Am început să‑mi amintesc de viaţa mea trecută: dansuri, teatru, scenă…

Din fericire, în continuare scrie:

„Mi‑e foarte frică, nu vreau să mă întorc înapoi.”

Ce i‑ai răspunde tu la asta? Eu i‑aş răspunde aşa:

„Înainte de a zidi lumea şi omul, Domnul ştia că omul zidit de El va cădea de la El, că va merge pe calea cunoaşterii binelui şi răului, că fără un ajutor dumnezeiesc aparte va pieri de tot – şi totuşi, l‑a zidit şi a hotărât dinainte să‑l mântuiască printr‑un mijloc de nepătruns chiar şi pentru minţile îngereşti, vădind iubire şi înţelepciune cu adevărat dumnezeieşti, care întrec orice înţelegere. Domnul L‑a dat pe Fiul Său Iisus Hristos, ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. Cugetă mai adânc la asta!

img_0943aIată ce jertfă a adus Dumnezeu, iată ce putere are Iubirea dumnezeiască faţă de omul căzut, care a jignit‑O! S‑a înomenit, a răbdat tot felul de jigniri, a fost răstignit între tâlhari, ca cel mai de pe urmă dintre oameni! Pentru ce? Pentru mântuirea tuturor, pentru mântuirea ta, auzi? Pentru tine a atârnat pe Cruce. Ce am putea dori mai mult de la Domnul?

El a deschis uşile Raiului, l‑a apropiat de Sine pe om în aşa măsură încât amestecă Trupul şi Sângele Său cu el. În fiecare secundă este cu fiecare om ce crede în El şi doreşte să vină la El, îndelung ne rabdă păcatele, trădările, necurăţia, aşteptând pocăinţa şi întoarcerea noastră. Din partea Domnului a fost făcut tot ce se putea face pentru mântuirea noastră, au fost întrecute toate măsurile iubirii, îngăduinţei, îndelungii răbdări… Dar noi ce facem? Este nevoie şi din partea noastră de credinţă – de credinţă lucrătoare, adică dovedită prin faptele credinţei în Dumnezeu şi în Domnul Iisus Hristos şi în purtarea Lui de grijă pentru noi. Dacă omul vrea să fie cu Domnul şi aici, şi în veci, şi va dovedi această dorinţă prin făptuirea pe cât îi stă în putere a poruncilor şi prin pocăinţa pentru scăpări, nimeni şi nimic nu‑i va putea pune piedică: nici dracii, nici oamenii, nici patimile şi neajunsurile sale, fiindcă Domnul vrea mântuirea omului mai mult decât omul însuşi. Şi cine se poate împotrivi lui Dumnezeu, cine e mai puternic decât El? Nimeni şi nimic. Aşadar, oricine doreşte mântuirea să nu se descurajeze şi să nu se teamă că nu se va mântui, ci doar să dorească neclintit a fi cu Domnul şi să strige mereu către El, descoperindu‑I neputinţele, patimile sale, pornirile sale, dezgolindu‑şi înaintea Lui întreg sufletul şi rugându‑L să‑l vindece şi să‑l cureţe de toate cele necuviincioase. Iar Domnul va face totul…

Să nu osândeşti pe nimeni, fiindcă toţi cu primejdie umblăm şi suntem sprijiniţi de puterea lui Dumnezeu. Să iei aminte la tine însăţi, să zdrobeşti capul şarpelui, adică să izgoneşti şi să nimiceşti prin chemarea neîntârziată a Domnului orice gând, dorinţă, pornire rea care apare. Toate se supun numelui Domnului nostru Iisus Hristos. Să nu‑i deschizi singură şarpelui uşa sufletului tău, ci să‑l alungi prin numele Domnului Iisus Hristos şi prin pocăinţă.

Există anumite legi ale creşterii duhovniceşti, legi rânduite de desăvârşita înţelepciune dumnezeiască, ce ţine seama de psihologia omului. Tocmai în virtutea particularităţilor omului el trebuie supus ispitirii îndelungate din partea patimilor sale, a oamenilor, a feluritelor împrejurări, a dracilor, ca să‑şi cunoască starea de cădere, neajunsurile, neputinţa, ca să vadă din proprie experienţă ajutorul şi milostivirea dumnezeiască, ca să deprindă smerenia şi răbdarea neajunsurilor celorlalţi, să dobândească din proprie experienţă încredere în Dumnezeu, să înveţe să se încredinţeze pe de‑a‑ntregul voii lui Dumnezeu, să se lepede de sine, adică de voia sa, ca să devină diamant curat, care răsfrânge fără schimonosire Soarele Dreptăţii. Iar pentru asta trebuie să ne ostenim, să îndurăm necazuri, să ne purtăm crucea, să ne silim să lucrăm poruncile şi mai ales să ne rugăm – pe scurt, să mergem pe calea cea strâmtă, fiindcă doar prin asta putem dovedi că vrem să fim cu Dumnezeu. Iar primirea bucuriei duhovniceşti şi năzuinţa către ea nu dovedesc că avem iubire de Dumnezeu. Dacă pătimim împreună cu El, împreună cu El ne vom şi proslăvi. De aceea, nevoitoare ale secolului al XX‑lea, să nu vă descurajaţi, ci pe nebăgate de seamă, în mijlocul deşertăciunii acestei lumi, să ieşiţi din lume cu mintea voastră, cu inima şi mai ales cu voia, fiind pe dinafară aproape ca toată lumea, însă pe dinăuntru altfel, cunoscute după omul lăuntric numai de Dumnezeu şi de duhovnicul vostru.

Domnul să te ajute! Nu te uita înapoi, ca soţia lui Lot, ca să nu te prefaci în stâlp de sare nesimţitor!

Păzeşte‑ţi ochii şi toate simţurile!

*

Nadiei și mamei sale, Nadejda Evdokimova

22_greek_orthodox_icons_0006Nu te teme de nimic! Bagă‑ţi bine în cap gândul că în întreaga lume nici cea mai mică mişcare nu are loc fără ştiinţa şi îngăduinţa lui Dumnezeu. Cu atât mai mult cu omul, cu atât mai mult dacă e credincios, nu se întâmplă nimic – nici bine, nici rău – fără Dumnezeu. Însuşi Domnul Iisus Hristos a zis că şi firele de păr din capul omului sunt numărate la Dumnezeu. Omul este chipul lui Dumnezeu, pentru om a venit Domnul pe pământ, pentru el a pătimit pe Cruce, L‑a trimis pe Duhul Sfânt, a întemeiat Sfânta Biserică, făcând‑o Trup al Său: şi atunci, poate Domnul să‑l lase pe om lipsit de Purtarea Sa de grijă pentru el? Nu şi iar nu!

Dumnezeu este Iubire: nu s‑a zis că Dumnezeu are iubire, ci că este Iubire – Iubire dumnezeiască, care covârşeşte orice înţelegere omenească. Dacă iubirea omenească îşi jertfeşte viaţa de dragul celui iubit, oare Domnul Atotputernic, Căruia nu‑I e greu să zidească lumi întregi doar prin Cuvânt, Care este Iubire, Care l‑a îndrăgit atât de mult pe omul păcătos, căzut, îl va lăsa pe acesta fără Purtarea Sa de grijă, fără ajutor în nevoie, în necaz, în primejdie?! Niciodată nu se poate aşa ceva!

Psihicul omului e de aşa natură încât pentru mântuire are neapărată nevoie să rabde necazuri: de aceea Domnul şi îngăduie să vină asupra lui, cu toată iubirea Sa faţă de om – însă nu îngăduie nimic peste puteri. Apoi, în necazuri este ascunsă bucurie şi iubire de Dumnezeu dacă primim necazurile şi le răbdăm fără cârtire, cu recunoştinţă. Fără necazuri omul nu se smereşte, nu se pocăieşte adânc, nu dobândeşte iubire de Dumnezeu.

Pe urmă, voi spune: dacă te temi de necazuri şi vrei să scapi de ele, Domnul Iisus Hristos a arătat mijlocul potrivit pentru acest scop: priveghează asupra sufletului tău şi nu îngădui păcatului să se ivească nici în gânduri, nici în inimă, nici în trup, şi roagă‑te neîncetat. Poţi să ajungi la această treaptă? Atunci nu vei avea nici un fel de necazuri – mai bine zis, ele se vor îneca în bucuria duhovnicească –, iar atâta timp cât n‑ai ajuns la această treaptă rabdă şi osteneşte‑te. Dacă am trăi pe pământ mii de ani şi ne‑am răstigni zi de zi, chiar şi aceasta ar fi o plată neîndestulătoare pentru fericirea nepovestită pe care Domnul a pregătit‑o celor ce Îl iubesc. Iubirea dumnezeiască îngăduie însă ca asupra omului să vină doar atât de puţine necazuri şi pentru un răstimp atât de scurt. Dacă tu crezi în Evanghelie, trebuie să crezi cuvintele Domnului, Care a arătat că deşi vor fi necazuri în viaţa pământească a ucenicilor Săi, ele vor fi înlocuite încă de aici de o bucurie pe care nimeni nu o va lua de la ei. De altfel, Domnul este cu noi întotdeauna: Iată, Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului! Amin. Cine e mai puternic ca Dumnezeu? Aşadar, nu îngădui în tine frica, puţinătatea de suflet, puţinătatea de credinţă, pe care le insuflă diavolul, ci împotriveşte‑te lor cu numele lui Iisus.

Înconjurând m‑au înconjurat, şi întru numele Domnului i‑am înfrânt pe ei.

Nu învăţa pe nimeni, iar dacă vezi că cineva are trebuinţă de ajutor duhovnicesc şi simţi că ai putea să‑l ajuţi măcar cât de cât, povesteşte despre cele duhovniceşti ca şi cum ai fi citit ori auzit despre ele de la cunoscători, nu ca şi cum ai vorbi din propria experienţă, din propriile cunoştinţe. Aşa îţi va fi mai uşor, şi nu‑l vei lăsa pe diavol să se apropie de tine prin slava deşartă. Înţelegi ce‑ţi spun?

Domnul să te înţelepţească în toate! Cere de la el credinţă neclintită şi răbdare!

*

Alexandrei Belokopîtova

Pace, mântuire, sănătate vă doresc ţie şi surorilor tale! Întotdeauna vă pomenesc cu dragoste. Vă doresc toate milele de la Domnul. Să fiţi sănătoase şi să aveţi pace! Purtaţi‑vă neputinţele una alteia. Siliţi‑vă să vă purtaţi cu toţi după îndemnul dragostei, nu după socoteli omeneşti, şi Domnul vă va îndrăgi, şi vă va mângâia, şi vă va rândui toate spre bine. Nu vă lăsaţi pradă vrăjmaşului, nu pierdeţi din pricina mărunţişurilor lucrurile de mare preţ ce vă sunt pregătite.

Domnul să vă binecuvânteze şi să vă înveţe la tot binele şi să vă apere de tot răul!”

(din: Cuviosul Nikon Vorobiov, Cum să trăim în ziua de astăzi. Scrisori despre viaţa duhovnicească, Editura Sophia, 2014)

nikon-vorobiov-cuvios-cum-sa-traim-in-ziua-de-astazi-scrisori-despre-via-a-duhovniceasca-11970

Din aceeasi carte:

***

Legaturi:

***

***

***


Categorii

"Concentrate" duhovnicesti, Cum ne iubeste Dumnezeul nostru, Cuviosul Nikon Vorobiov

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

15 Commentarii la “CUVIOSUL NIKON VOROBIOV: “Dumnezeu Iubire ESTE, nu doar ARE iubire. Cea mai mică întoarcere spre Domnul, cea mai mică hotărâre de a merge către El stârnesc deja bucurie în cer, ajutor şi iertarea fărădelegilor”

  1. Da, este spre folosul sufletelor noastre a reflecta mai mult la aceste cuvinte ale Cuviosului Nikon Vorobiov:

    “Înainte de a zidi lumea şi omul, Domnul ştia că omul zidit de El va cădea de la El, că va merge pe calea cunoaşterii binelui şi răului, că fără un ajutor dumnezeiesc aparte va pieri de tot – şi totuşi, l‑a zidit şi a hotărât dinainte să‑l mântuiască printr‑un mijloc de nepătruns chiar şi pentru minţile îngereşti, vădind iubire şi înţelepciune cu adevărat dumnezeieşti, care întrec orice înţelegere. Domnul L‑a dat pe Fiul Său Iisus Hristos, ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. Cugetă mai adânc la asta!

    Iată ce jertfă a adus Dumnezeu, iată ce putere are Iubirea dumnezeiască faţă de omul căzut, care a jignit‑O! S‑a înomenit, a răbdat tot felul de jigniri, a fost răstignit între tâlhari, ca cel mai de pe urmă dintre oameni! Pentru ce? Pentru mântuirea tuturor, pentru mântuirea ta, auzi? Pentru tine a atârnat pe Cruce. Ce am putea dori mai mult de la Domnul?”

  2. Cata bucurie,curaj,nadejde si mangaiere aduc sfaturile acestui Sfant Parinte. Multumesc, multumesc, multumesc, admin ! Domnul sa va binecuvanteze !

  3. Pingback: Din SCRISORILE SFANTULUI NECTARIE catre ucenicele sale monahii – pilde de IUBIRE SI GRIJA PARINTEASCA PLINA DE DISCERNAMANT: “Cu trupuri bolnavicioase nu se poate ajunge la sporire duhovniceasca pentru cei care nu s-au desavarsit. Voi AVETI NE
  4. Pingback: DUMNEZEU, CERŞETORUL DRAGOSTEI NOASTRE… “A, Tu eşti Doamne? Un moment, mai aşteaptă puţin… am atâtea treburi de făcut…, treburi, griji, interese!” | Cuvântul Ortodox
  5. Pingback: PACAT, LUPTA SI RIDICARE. “Chipul slavei Tale celei negrăite sunt, deşi port rănile păcatelor”. SCRISORI DE DRAGOSTE… DUMNEZEIASCA, CUVINTE DE TREZIRE SI DE INCURAJARE DE LA UN SFANT AL ZILELOR NOASTRE: “Tu să nu te tulburi de
  6. Pingback: LUPTA CU PACATUL. “Nu te îndreptăţi pe tine însuţi şi nu‑ţi îndreptăţi greşelile, ci spune lucrurilor pe nume înaintea ta şi înaintea lui Dumnezeu…” Scrisori de intarire de la CUVIOSUL NIKON pentru RAZBOIUL DE TOATA VREME
  7. Pingback: IN CAUTAREA DRUMULUI INAPOI SPRE CASA PARASITA A IUBIRII PARINTELUI CERESC. Talcuirea Arhimandritului Zaharia de la Essex la pilda fiului risipitor | Cuvântul Ortodox
  8. Pingback: “Domnul este întotdeauna peste tot şi vede toate ale noastre”. ALTE SFATURI DUHOVNICESTI DIN SCRISORILE CUVIOSULUI NIKON VOROBIOV | Cuvântul Ortodox
  9. Pingback: “Pocăinţa a fost dată vremii noastre în loc de fapte, care nu mai sunt” – MUSTRARI SI INCURAJARI de la Cuviosul Nikon Vorobiov pentru ASUMAREA CURAJOASA A ATITUDINII AUTENTICE DE POCAINTA | Cuvântul Ortodox
  10. Pingback: IESIREA DIN MINCIUNA INCHIPUIRII DE SINE, care rodeste NESIMTIRE, NEBUNIE SI DEZBINARE. Predici audio (si text) la PILDA VAMESULUI SI A FARISEULUI | Cuvântul Ortodox
  11. Pingback: IUBIND CRUCEA LUI HRISTOS… Conferința de la Ploiești (aprilie 2016) a Părintelui Episcop MACARIE DRAGOI (audio+text) – prima parte: “Atunci când simțim că nu mai avem puterea de a merge mai departe, atunci când simțim că suntem
  12. Pingback: “NU EXISTĂ ARME MAI PUTERNICE DECÂT LACRIMILE CELOR CARE SE POCĂIESC. Nimic nu este mai puternic decât omul care-şi recunoaşte păcatul, decât omul care se simte nevrednic să se roage… şi totuşi se roagă” | Cuvântul Ortodox
  13. Pingback: MARTURIA EXTRAORDINARA A PARINTELUI CIPRIAN NEGREANU despre problemele tinerilor credinciosi de astazi si convertirea sa minunata: INTALNIREA NEVAZUTA CU DRAGOSTEA LUI DUMNEZEU CARE TE INGENUNCHEAZA (video + text) | Cuvântul Ortodox
  14. Pingback: INTOARCEREA MARIEI EGIPTEANCA si a FEMEII PACATOASE din Evanghelie, IN ADANCUL INIMII carora “Dumnezeu a vazut altceva”… | Cuvântul Ortodox
  15. Pingback: SPOVEDANIA, dincolo de liste de pacate, ca IMPACARE CU PRIETENUL PREAIUBITOR pe care L-AM PARASIT si L-AM TRADAT: „În ciuda a toate, Eu rămân Prietenul tău şi te iubesc cu toată viaţa şi moartea Mea. Ţine-te de Mine, te voi sprijini, te voi aju
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate