INVATATURI FUNDAMENTALE PENTRU MANTUIREA SUFLETULUI (IV): Viata in Biserica, postul, rugaciunea, pocainta, dobandirea Duhului Sfant
Partile anterioare:
- INVATATURI FUNDAMENTALE PENTRU MANTUIREA SUFLETULUI (I)
- INVATATURI FUNDAMENTALE PENTRU MANTUIREA SUFLETULUI (II): “Trebuie sa fii hotarat pentru Dumnezeu, iar nu sa faci pe plac cererilor necinstite ale oamenilor!”
- INVATATURI FUNDAMENTALE PENTRU MANTUIREA SUFLETULUI (III): Impartasania cu pregatire, leacurile bolilor, faptele milosteniei, pocainta, paza gandurilor, citirea Evangheliei…
6. A fi membru al Sfintei Biserici Ortodoxe
“Cine nu are Biserica de mama, nu-L are nici pe Dumnezeu de Tata“, spun ortodocsii.
Evanghelia ne vorbeste despre deosebita ravna a Domnului pentru casa lui Dumnezeu.
Cand a vazut Domnul ca au prefacut casa Tatalui Sau in casa de negot, unde se vand animale, se schimba bani etc, inima Lui s-a aprins. Nu la fel se intampla cu noi, caci venim in biserica si aducem cu noi animalele, banii, discutiile si toate ale noastre si ne ocupam mintea cu ele, fiind prezenti in biserica doar cu trupul. Domnul ne invata ca in sufletul omului (care este de asemenea biserica a lui Dumnezeu) trebuie sa fie ordine, indeosebi cand omul se afla in biserica, pentru ca el sa poata asculta atent si sa se roage pentru folosul sufletului sau.
Mergi la biserica devreme, fara sa mananci inainte. Pentru a te concentra si a-ti face ordine in ganduri si in inima, citeste rugaciuni pe drum. Aprinde lumanari si inchina-te la icoane inainte de inceputul slujbei, ca sa nu-i deranjezi pe ceilalti. Stai drept la rugaciune si nu te relaxa. Stai ca un ostas al lui Hristos, cu frica de Dumnezeu: nu-ti schimba locul, nu te sprijini de perete, nu casca. Povesteste acasa ce ai auzit si ce ai aflat la Liturghie, ce s-a spus la predica.
Cel care este prezent in biserica Il preamareste pe Domnul si Domnul il va preamari pe el. Biserica este Raiul pe pamant. Ascultand cuvantul lui Dumnezeu, Il asculti pe Domnul. Trebuie sa imbibam sufletul nostru cu cuvantul lui Dumnezeu. Ce loc este mai potrivit si mai de folos pentru suflet decat biserica lui Dumnezeu, unde vorbim in rugaciune cu Domnul? Multi iudei care frecventau templul si care L-au vazut pe Hristos si faptele Lui, au crezut, dar se temeau ca vor fi exclusi din societate. La fel si noi ne-am temut mult timp.
Un credincios a adus un ziar, „Stirile Pskovului”, in care era un articol intitulat „Am vazut cu ochii o minune”. Se relateaza acolo o intamplare petrecuta in comuna Molojan, raionul Strugokrasnesk, in data de 14.09.1938, la ora 11 dimineata. Din biserica Preasfintei Treimi, abia distrusa, s-a desprins o cruce de aur care, inconjurata in mod vazut de dreapta Celui Preainalt, a inceput sa se inalte la cer. Oamenii au vazut fata, firele sure, barba, ochii, imbracamintea care flutura si mana care tinea crucea. Vedenia a durat zece minute. Toti cei din scoala din Molojensk, care s-au apropiat de geam, au fost martorii acestei intamplari. Apoi invatatoarea le-a spus elevilor:
– Copii, daca ma iubiti cat de putin, nu povestiti nimanui ce-ati vazut. Ma vor da afara de la serviciu.
“I-am povestit tatalui meu vedenia – scria peste multi ani autorul articolului. Tata mi-a impus cu strictete sa tac, dar eu in urma acelei aratari toata viata am crezut in Dumnezeu. Pe ascuns purtam cruce. Ma formam singur prin citirea de carti duhovnicesti, incercam sa-mi ajut aproapele. Acum a venit timpul sa povestesc tuturor despre minunea pe care am vazut-o atunci.”
Iata, o astfel de minune s-a aratat pe pamantul nostru, din marea mila a lui Dumnezeu. Semn evident si infricosator, in anii cand scadea credinta si erau distruse bisericile. Astazi ele sunt reconstruite spre slava lui Dumnezeu, pentru ca Rusia ortodoxa se roaga pentru iertare.
Din pacate insa putini sunt cei care vin la biserica. Adeseori ne ocupam zilele dedicate lui Dumnezeu (duminicile, sarbatorile) cu grijile cotidiene, uitand ca cine lucreaza fara sa poarte grija de suflet lucreaza in zadar.
Nu este, oare, sufletul mai mult decat trupul?
Cum sa nu te ingrijesti de el?
Mare este rolul indrumatorului in lucrarea mantuirii! Pe acesta il putem gasi in sfanta biserica. Fiecare preot primeste harul lui Dumnezeu prin Taina Hirotoniei. Un preot slujitor tanar are de asemenea harul Duhului Sfant si aspira spre o viata duhovniceasca inalta, dar nu are inca experienta duhovniceasca. Insa trebuie sa tinem minte ca toate Tainele sunt savarsite de dansul cu ajutorul harului lui Dumnezeu.
Trebuie sa cerem preotului sfat rugandu-ne inainte si avand credinta ca Domnul Insusi ne vorbeste prin acesta. Pacatele omenesti ale preotului nu afecteaza harul lui Dumnezeu. Astazi se gasesc putini conducatori duhovnicesti experimentati. Acestia sunt cautati de catre oamenii care tind spre o viata duhovniceasca inalta. Lor le sunt necesari in primul rand. Altora insa, noua tuturor, ne sunt suficiente indrumarile preotului paroh. Foloseste-te de sfaturile preotului; sa stii ca, dupa Dumnezeu, el este primul tau indrumator.
Diavolii urasc sfaturile indrumatorilor duhovnicesti experimentati, dar tu ia aminte la aceste sfaturi in mod deosebit. Ţine minte ca daca omul nu spune tot parintelui duhovnicesc, atunci drumul ii este stramb, iar cand spune tot, merge drept in Imparatia cerurilor. Preotul nu propovaduieste invatatura sa, ci pe cea a lui Dumnezeu.
Poti cere sfat de la preoti diferiti (insa nu pentru una si aceeasi intrebare), dar sufletul trebuie sa-l deschizi numai parintelui duhovnicesc. Uneori omul isi alege un parinte duhovnicesc ce se afla la multi kilometri distanta de locul in care traieste el. Insa parintele duhovnicesc trebuie sa fie aproape. Unii isi aleg duhovnicul dintre marii stareti: fac aceasta din mandrie. Inca o data va voi spune: este important nu atat sa stii, cat sa implinesti. Cineva poate trai pe langa un staret si sa invete multe, dar daca nu are ascultare, atunci stiinta sa ii va fi spre osanda.
Unii isi cauta un parinte duhovnicesc care doar sa-i mangaie. Din aceasta insa primesc putin folos. Fiecare indrumator duhovnicesc are darul sau, dar harul lui Dumnezeu lucreaza in orice preot.
Poti gasi sfaturi duhovnicesti in carti, dar fara un indrumator duhovnicesc este imposibil sa inveti sa pazesti poruncile. E nevoie sa capeti cugetarea duhovniceasca despre viata duhovniceasca. Daca vei intreba ceva deşert, ceva deşert vei auzi. Ţine minte intotdeauna pe cel care iti va da un sfat util. Nu fiecare batran este staret. Batranul gandeste la cele pamantesti, staretul, la cele ceresti.
Cand te apleci la sfatul staretului, nu te uita la cuvinte, ci priveste la staret. Foloseste-te de sfat corect, cu intelepciune.
Paisie Velicikovski a cautat toata viata un indrumator duhovnicesc si n-a gasit. Insa acest lucru nu l-a impiedicat sa devina mare inaintea lui Dumnezeu. Putem sa ne amintim si de Sfantul Nicolae, care nu a cautat indrumator, ci s-a folosit de indrumarile unchiului sau care era preot. Este bine cand omul are rude binecinstitoare, care il pot indruma. Este un mare dar sa te nasti intr-o familie binecinstitoare.
Un alt mare dar este existenta in parohie a unui parinte care invata viata duhovniceasca. Sub conducerea indrumatorului, omul incepe sa-si simta nevrednicia, fapt care duce la dezradacinarea mandriei si odrasleste smerenia.
Insusi Domnul sta in fruntea credintei ortodoxe. Intr-un fel, noi am primit cheile Imparatiei cerurilor din mainile Domnului Insusi. Noi primim ajutor de la sfintii placuti lui Dumnezeu, preamariti din vechime de Biserica noastra si care se preamaresc si in prezent, cum sunt Serafim de Varita, Matrona cea desculta din Sankt Petersburg, Matrona din Moscova si altii.
Cat suntem vii, ne putem ruga pentru noi, pentru apropiatii nostri, pentru toti cei vii si cei morti. Rugaciunea Bisericii pentru cei adormiti este deosebit de puternica. Faptul ca noi putem, prin rugaciune, milostenie, fapte de milosardie, sa usuram soarta, iar uneori sa obtinem iertare pentru cei raposati ai nostri este dovada marii milostiviri a lui Dumnezeu.
Domnul bate la inima fiecaruia:
„Veniti – veniti in bisericile Domnului – si Eu va voi odihni pe voi!”
Anul bisericesc este alcatuit astfel incat cele mai mari sarbatori sunt precedate de post. Postul presupune pregatirea pentru sarbatoare: pocainta, curatirea, unirea cu Domnul in Taina Impartasaniei. In Evanghelie se vorbeste despre taina Intruparii Domnului. Chiar si ingerii se uimesc de faptul ca Domnul S-a intrupat si S-a facut om intreg, fara pacat, si ne-a aratat calea mantuirii. Unii, privind la Hristos si amintindu-si pacatele lor, deznadajduiesc. Nu este corect. Trebuie sa crezi in milostivirea lui Dumnezeu, care este incomparabil mai mare decat orice pacat, asemenea un fir de praf in mare.
Cel mai important este sa faci fapte de pocainta; sa renunti la pacate. Nu putem sa ne indreptam repede precum ne-am dori. Indreptarea si vindecarea noastra se petrec treptat, frecventand slujbele bisericesti. Este nevoie de timp, rabdare si trebuie sa te rabzi pe tine. Firea noastra pacatoasa nu poate implini dintr-o data Legea lui Dumnezeu, poruncile lui Dumnezeu. La inceput omului ii vine greu sa mearga la biserica.
Trebuie sa inveti mai intai sa te indepartezi de pacat, de locurile pacatoase, de oamenii pacatosi. Sa mergi mai des acolo unde totul te zideste. Casa ta s-o aranjezi in asa fel, incat si in ea totul sa fie orientat spre zidirea duhovniceasca. Sa arunci tot ce te abate de la Domnul, toate obiectele pacatoase: sticle, borcane, cutii, etichete, ilustratii, statui. Sa inlocuim toate acestea cu lucruri ziditoare: carti duhovnicesti, tablouri, icoane si altele. Trebuie sa te zidesti prin toate simturile: vaz, auz, miros; sa te feresti de impresiile pacatoase.
Trebuie sa ne silim mintea sa cugete ca viata de aici este trecatoare, sa ne amintim de vesnicie, sa ne pregatim pentru ea, pentru a putea trece de vamile vazduhului. Trebuie sa facem totul cu constiinta ca ne aflam in fata lui Dumnezeu, Care vede tot si cunoaste gandurile cele ascunse. Sa respingem gandurile necurate prin rugaciuni scurte.
Sfantul Dimitrie de Rostov ne invata sa urmam exemplul de viata al sfintilor, care permanent isi mortificau trupul si inviau Duhul, pazind poruncile lui Dumnezeu. Ei bineplaceau lui Dumnezeu prin viata lor dreapta; tainic, departe de oameni, isi savarseau nevointele lor in numele Lui. Noi insa ne-am dezobisnuit sa facem acest lucru.
In Ierusalim, pe vremea Mantuitorului era o singura biserica. Astazi, noi avem multe locasuri de cult. In ele este cald, sunt pline de har – desi unora chiar si in astfel de conditii le este greu sa vina si sa stea la biserica -, dar trebuie sa facem astfel incat biserica sa ne devina mai draga decat casa parinteasca, incat Psaltirea sa ne fie mai dulce ca mierea, pentru ca, prin ascultarea rugaciunilor si a Evangheliei, sufletul sa se indulceasca si sa se uneasca cu Dumnezeu.
Trebuie sa spunem ca pskovitenii iubesc biserica, cuvantul lui Dumnezeu, cartile duhovnicesti, ceea ce este un semn bun. Un exemplu pozitiv ni l-a dat monahia care aduna in scris sfaturi duhovnicesti. Toate acestea apara sufletul de pacat si trupul de boli. Cati bolnavi sunt astazi! Si numarul lor se inmulteste de la un an la altul. Domnul ingaduie acest lucru din cauza vietii pacatoase.
Apostolul ne sfatuieste sa pretuim timpul. Oamenii observa ca timpul a inceput sa se scurteze. Acest lucru se intampla din cauza faptelor omenesti rele, pacatoase. O zi a devenit ca un ceas, o luna ca o zi, dar cu toate acestea multi dintre noi raman in aceeasi stare, continuand sa cheltuiasca timpul in zadar. Sfantul Serafim de Sarov ne invata sa intrebuintam timpul pentru atingerea scopului vietii crestine: dobandirea Duhului Sfant.
Cum ne putem da seama daca Sfantul Duh locuieste in noi? Dupa roade: daca avem smerenie, milosardie, dragoste, daca suportam toate cu rabdare, daca suntem multumitori Domnului. Dar daca tu contrazici, obiectezi, e semn ca in tine locuieste duhul contradictiei. Duh rau este in tine si daca te manii, daca te superi, daca te razbuni. Asemenea si daca fumezi. Pe toate acestea trebuie sa le alungi de la tine, ca sa faci loc venirii Duhului Sfant. Sfintii Parinti se ingrijeau foarte mult de acestea. Sunt o multime de scrieri lasate de sfintii: Tihon de Zadonsk, Ignatie Briancianinov, Teofan Zavoratul, Serafim de Sarov, Ambrozie de la Optina, Ioan de Kronstadt, egumenul Nicon (Vorobiov) si multi altii. In scrierile lor se gasesc multe sfaturi intelepte. Numai sa vrei sa inveti! Din ele poti afla cum trebuie sa te caiesti, cum sa-I placi lui Dumnezeu, cum sa te mantuiesti.
Trebuie sa ne straduim sa urmam nevoitorilor evlaviei:
„Sfinti in toate, vii veti fi.”
Ei n-au devenit sfinti dintr-o data, ci dupa multe nevointe. S-au straduit indeosebi pentru curatirea mintii, alungand cu rugaciunea orice gand nefolositor, mai cu seama in vremea postului, care este o perioada favorabila straduintelor duhovnicesti.
Postul este temelia rugaciunii. De cei care postesc, care se roaga si se caiesc, se bucura sfintii si se veselesc ingerii. Postul este mijloc de sfintire, dovada dragostei fata de Dumnezeu, este temelia virtutilor si hrana sufletului. Postul launtric este infranarea. Pazeste-l intotdeauna:
Toate imi sunt ingaduite, dar nu toate imi sunt de folos,
aminteste-ti aceste cuvinte ale Apostolului Pavel.
Sora si prietena postului este rugaciunea. Roaga-te cu atentie. Ţine minte: rugaciunea rascoleste demonii. Nu te da batut! Cine casca la rugaciune, acela Il manie pe Dumnezeu. Cine se roaga, dar cu oamenii se cearta, acela lucreaza pentru demoni! Lacrimile la rugaciune sunt bune, dar fereste-te ca ceilalti sa le vada. La rugaciunea obsteasca straduieste-te sa nu te deosebesti de altii: evita evlavia demonstrativa, inchinaciunile pana la pamant fa-le cand trebuie, dupa randuiala. Acopera capul in semn de smerenie (daca esti femeie). Lucreaza pentru cultivarea binelui in sufletul tau, lupta impotriva raului.
Postul Mare este precedat de Sambata lui Lazar si de Duminica Iertarii. Sambata lui Lazar ne invata cum sa intrebuintam corect bogatia pamanteasca, pe care Dumnezeu o da omului pentru a fi folosita in vremea vietii sale trecatoare. Pilda despre bogatul nemilostiv si saracul Lazar ne invata ca cei care traiesc in lux se grabesc sa ajunga in gheena. Bogatul si-a ingropat in pamant talantul Duhului Sfant.
Trebuie sa ne straduim sa nu ne pierdem sufletul din cauza bogatiei si a luxului. Nu bogatia in sine este pacat, ci felul cum este folosita. Zgarcenia bogatului apare cand se iveste ocazia ajutorarii celor saraci. Bogatul isi cheltuieste averea in petreceri, distractii, slujirea propriilor placeri si pofte. Bogatul din Evanghelie si-a pierdut sufletul din cauza nepasarii si a lipsei sale de intelepciune. Este pacat ca nici bogatii de astazi nu merg la biserica: dupa parerea lor, nici ei nu au pentru ce sa se pocaiasca. Am uitat ca in Rusia si imparatii mergeau la biserica, credeau in Dumnezeu si se caiau. Dupa cum spune Scriptura, apostolii au lasat pe loc toata averea lor si au urmat Domnului.
In Duminica Iertarii, impaca inima ta: iarta tuturor toate si cere-ti iertare de la toti. Nici o rugaciune, nici un post nu este placut lui Dumnezeu daca avem rautate in inima. Trebuie sa te silesti sa te rogi pentru cei care te-au suparat si sa-i ierti. Omul nu poate intra in Imparatia cerurilor daca sufletul sau nu dobandeste o stare buna, lipsita de rautate.
Trebuie sa lucrezi pentru a dobandi darul dragostei. Sa ne amintim pilda din Pateric cu monahul care nu lucrase nici o fapta buna in timpul vietii sale, si care, spre marea mirare a fratilor de manastire, aflat pe patul de moarte, in loc sa se ingrozeasca era bucuros, pentru ca un inger ii vestise ca i se iarta toate pacatele datorita nerautatii sale si a faptului ca nu osandise pe nimeni niciodata. Intelegem de aici cat de mult pretuieste Domnul inima buna si lipsita de rautate.
Sa nu apuna soarele peste mania voastra, spune Prorocul David.
Aceasta inseamna: cere iertare pana la apusul soarelui, impaca-te, nu te indreptati, ci spune „iarta-ma”. Acest singur cuvant, spus din inima, arde pacatele si indeparteaza vrajmasii.
„Cine este suparat, acela isi face rau siesi.”
Intai de toate calmeaza tensiunea din suflet si abia apoi vorbeste. Cine rabda supararile va fi mantuit. Aceasta este ceea ce trebuie sa cerem de la Dumnezeu: nerautatea. Cine incepe postul cu constiinta impacata, iertand tot si tuturor, acela nu va posti in zadar si va face pocainta curata. Scopul principal al postului este vindecarea sufletului si a trupului. In post dobandim iertarea pacatelor, daca avem pocainta sincera. Dar pentru a te pocai sincer este nevoie de ajutorul lui Dumnezeu, pe care trebuie sa-l cerem in rugaciune. Fericit este cel care zdrobeste pruncii babilonieni de piatra, adica gandurile pacatoase de piatra rugaciunii! Sa stii ca nu toate pacatele se iarta prin simpla spovedanie, ci pentru unele trebuie sa implinesti un canon. Canonul il primim de la Domnul in chipul necazurilor, al bolilor etc. Poarta-l cu rabdare si cu recunostinta.
Posteste cu toate simturile. Pazeste-ti indeosebi auzul: nu povesti si nu asculta vesti si barfe. Daca-ti vei pazi auzul, nu vei gresi cu limba. Smereste-te: orice s-ar intampla, acuza-te si osandeste-te doar pe tine. Nu te compara cu nimeni, ca sa nu te mandresti ca fariseul sau sa te superi si sa cazi in deznadejde. Evita falsa smerenie, fatarnicia: nu spune in fata tuturor ca esti pacatos, ci marturiseste pacatele tale in fata Domnului. Unul este pacatos cu limba; cel pacatos cu inima este fariseu. Evita fatarnicia, care este asemanare duhovniceasca cu diavolul. Ţine minte ca postul, rugaciunea si pocainta adevarate sunt cele mai infricosatoare arme impotriva vrajmasului. Daca postul este carul care duce la cer, atunci rugaciunea reprezinta caii. Cel care nu se caieste nu sporeste in rugaciune.
Frecventand biserica, fiecare crestin ortodox stie ca exista anumite reguli bisericesti care trebuie respectate. Exista doua tipuri de vointa: voia lui Dumnezeu si voia omului. Prin regulile bisericesti se intareste voia lui Dumnezeu. Regulile au fost stabilite la Sinoadele Ecumenice ale Bisericii. Mai demult, aceste reguli se studiau in scoli precum abecedarul, dar acum multi nu le cunosc deloc. Voi aminti cateva dintre ele, care sunt incalcate cel mai des in zilele noastre:
1. Nu este permis femeilor sa poarte imbracaminte barbateasca, nici barbatilor – imbracaminte femeiasca.
2. Este interzisa organizarea de petreceri in biserica.
3. Miercurea si vinerea sunt zile de post.
4. Sotii trebuie sa se abtina de legatura conjugala in zilele de miercuri si vineri, in cele de sarbatoare (duminica inclusiv), in perioadele de post.
5. Este interzis consumul sangelui de animale.
6. In zilele de sarbatoare (inclusiv duminica) nu ne asezam in genunchi.
7. In Saptamana Luminata trebuie sa mergem zilnic la biserica.
8. Este interzisa dezgroparea mormintelor si deschiderea sicrielor (in afara de cazurile de nevoie).
9. Este interzis sa apelam la serviciile vrajitorilor si ale altor slugi ale diavolului (extrasensi, astrologi, vraci).
10. Sunt interzise jocurile de noroc (…).
11. Nu se face cruce pe pamant.
12. Este interzis mirenilor (care nu au binecuvantarea episcopului) si femeilor sa intre in altar si sa urce pe solee.
13. Nu purta masti!
14. Nu se poate sa te rogi in biserica pentru sinucigasi si nebotezati.
15. Nu atinge lucrurile sfinte din biserica cu mainile.
16. La biserica, in timpul slujbei, nu se fac observatii, nu se rade, nu se vorbeste.
17. Sa nu mergi la spectacole in zilele sfinte de sarbatoare.
18. Divortul sotilor este interzis, in afara de pacatul desfranarii.
19. Nu dezgoli trupul fata de persoane de gen opus, nu te spala in baie cu persoane de alt gen.
20. Sunt interzise inovatiile samavolnice in credinta.
Iata doar cateva reguli dintre hotararile Sfintilor Parinti ai Sinoadelor Ecumenice. Biserica noastra se numeste soborniceasca. Canoanele sobornicesti trebuie sa fie cunoscute si implinite, iar cel ce le incalca trebuie sa se pocaiasca.
Anul bisericesc este bogat in sarbatori. Crestinii iubesc si cele 12 praznice imparatesti, si celelalte sarbatori mai mici. Fiecare din ele ne ofera o invatatura deosebita si o bucurie aparte.
Sa luam de pilda sarbatoarea Inaltarii. De ce S-a inaltat Domnul la cer? Domnul S-a inaltat pentru ca, din inaltimea cerului, sa ne priveasca – si pe cei drepti, si pe cei pacatosi – si sa incalzeasca cu harul Sau inimile noastre impietrite. El ne-a deschis Imparatia cerurilor, spunand:
A dat nadejde tuturor de mantuire prin pocainta:
„Pocaiti-va si va veti invrednici de Imparatia cerurilor impreuna cu sfintii. Eu sunt tot al vostru intreg, asa ca fiti si voi ai Mei!”
Dupa Inaltare, apostolii au suferit prigoane, dar Il primisera deja pe Mangaietorul, astfel ca nici unul nu s-a mai lepadat de Domnul.
Dupa Inviere, Domnul le-a vorbit ucenicilor Sai despre Imparatia cerurilor; le-a poruncit sa astepte venirea Duhului Sfant si sa propovaduiasca Evanghelia in toata lumea doar dupa primirea acestui dar de Sus. Primindu-l, ei nu au propovaduit cuvantul lor, ci cuvantul lui Dumnezeu, fiind insuflati de Duhul Sfant.
Domnul S-a inaltat la cer si un nor L-a acoperit vederii ucenicilor. Doi barbati in haine luminoase le-au spus ca in acelasi chip Domnul va veni din nou pe pamant, la Parusie. Domnul mijloceste pentru noi, pacatosii, in fata Tatalui ceresc. El Se salasluieste in launtrul nostru prin har, cand implinim voia lui Dumnezeu, poruncile Lui. Domnul S-a inaltat ca sa ne arate si noua calea spre cer, unde se afla adevarata noastra patrie.
Sfarsitul vietii noastre inseamna trecerea la viata vesnica, trecerea de la timp la vesnicie. De aceasta trecere se tem doar cei care nu s-au pocait, cei care au crezut doar cu cuvantul, dar nu si cu fapta sau cei care n-au crezut deloc. Ziua in care va avea loc a Doua Venire a lui Hristos este o mare taina. Nu stim cand va fi aceasta, numai Dumnezeu stie, dar noi trebuie sa stim Legea lui Dumnezeu si s-o implinim.
Inaltandu-Se la cer, Iisus i-a binecuvantat pe ucenici si ne-a invatat si pe noi sa binecuvantam. Binecuvantarea Lui sa fie cu noi intotdeauna!”
(VA URMA)
(Din: Pr. Valentin Mordasov, duhovnicul de la Pskov: Invataturi si intamplari minunate, Editura Sophia, 2011)
Legaturi:
- PARINTELE SOFRONIE – SCRISORI CATRE DAVID BALFOUR: “Trei lucruri nu inteleg: o credinta adogmatica, un crestinism nebisericesc, un crestinism fara nevointa”
- Marturiile despre Ortodoxie ale unui convertit de la baptism, Dr. Clark Carlton: CUM SA TRAIESTI O VIATA ORTODOXA INTR-O LUME SECULARA?
- Iata ca a sosit si POSTUL CRACIUNULUI…. Ce trebuie sa facem?
- Sfantul Teofan Zavoratul: CUM TREBUIE SA STAM IN BISERICA SI CUM SA DOBANDIM ASEZAREA LAUNTRICA?
- Cum sa stam in Biserica si cum sa ne rugam astfel incat rugaciunea noastra sa fie primita de Domnul?
- PARINTELE SARBU: PUR SI SIMPLU, UN SFANT (II). Slujirea Liturghiei la Biserica Sapientei in evlavie, profunzime si trezvie: “Hai sa ne rugam! Hai impreuna!”
- Cuviosul Paisie Aghioritul: EVLAVIA IL INDUIOSEAZA PE DUMNEZEU
- EDUCATIA ORTODOXA (II). Viata in Biserica; ambianta familiala; formalismul. EFECTELE NEGATIVE ALE TELEVIZORULUI SI ALE CERTURILOR DINTRE PARINTI
- Parintele Teofil Roman: Cum putem ajunge a dobandi pacea lui Hristos si a lepada “grija cea lumeasca” la Liturghie?
- Parintele Arsenie Muscalu despre formarea duhovniceasca in vremea noastra (I)
- Parintele Arsenie Muscalu despre formarea duhovniceasca in vremea noastra (II)
- Parintele Arsenie Muscalu despre formarea duhovniceasca in vremea noastra (III)
- Parintele Arsenie Muscalu despre formarea duhovniceasca in vremea noastra (IV)
- De ce avem nevoie pentru a trai duhovniceste?
- Ce avem noi de facut astazi pentru a ne mantui si pentru a ne pregati de incercarile ce vor veni?
- Parintele Paisie Aghioritul: CUM SA DUCEM “LUPTA CEA BUNA” SI CUM SA SPORIM DUHOVNICESTE?
- Cuviosul Paisie despre folosul ce se dobandeste dintr-o prietenie duhovniceasca si despre vatamarea mediilor si tovarasiilor lumesti
- BOALA DUHULUI LUMESC
- “O ortodoxie laica, dar care nu e lumeasca…” sau: Cum putem aduce mireasma pustiei in lume?
- Sfaturi parintesti de folos exceptional si pentru noi de la Cuviosul Serafim de la Platina
- Sfantul Serafim Rose: INNOIREA DUHOVNICEASCA NU VINE DE LA SINE!
- Arhimandritul Sofronie Saharov: INCERCARI DUHOVNICESTI. Nici un sfant nu ne poate cruta de necesitatea de a lupta cu pacatul care lucreaza in noi
- Parintele Arsenie Papacioc: “Nu pierdeti timpul, dragii mei!”
- “Duhovnicul si ucenicul”: CRIZA VIETII DUHOVNICESTI A CREDINCIOSILOR “PRACTICANTI” si PERICOLUL BANALIZARII CELOR SFINTE. Urgenta iesirii din inertie, a retrezirii la pocainta adevarata, la nevointa si lucrarea launtrica
- SFANTUL SERAFIM DE SAROV: Dobandeste pacea si mii de oameni din jurul tau se vor mantui! DAR CARE ESTE SI CUM DOBANDIM PACEA ADEVARATA?
- STARETUL EFREM IN ROMANIA. Conferinta de la Bucuresti, 2000 (si video). MESAJ DIN SFANTUL MUNTE: Nu va pierdeti curajul! Duhul Sfant nu iese la pensie!
- SFANTUL IERARH IGNATIE despre cea mai grea si mai importanta confruntare, de care ne e groaza si de care tot fugim: CRESTINUL FATA IN FATA CU PATIMILE SALE
- CUM SA TRAIM CU LUARE-AMINTE IN LUME, “cu candelele aprinse”, in asteptarea Mirelui
- Sfantul Varsanufie de la Optina ne impartaseste din TAINELE ESENTIALE ALE LUPTEI PENTRU MANTUIRE
- TINE CANDELA INIMII APRINSA! – Invataturile esentiale ale Parintelui Serghie despre duhul si practica rugaciunii
Astazi se sarbatoreste Sf. Prooroc Daniel. Proorocul Apocalipsei. Si cel al carui nume, apropo de Apocalipsa, inseamna Judecata Lui Dumnezeu.
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2012/12/18/sfantul-prooroc-daniil-talcuiri-profetii-antihrist-sfarsitul-lumii/