Luarea Crucii si urmarea lui Hristos: LOGICA OMENEASCA versus “LOGICA” LUI DUMNEZEU

18-09-2011 Sublinieri

Luarea Crucii si urmarea lui Hristos:

Si chemand la Sine multimea, impreuna cu ucenicii Sai, le-a zis: Oricine voieste sa vina dupa Mine sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa-Mi urmeze Mie. Caci cine va voi sa-si scape sufletul il va pierde, iar cine va pierde sufletul Sau pentru Mine si pentru Evanghelie, acela il va scapa. Caci ce-i foloseste omului sa castige lumea intreaga, daca-si pierde sufletul? Sau ce ar putea sa dea omul, in schimb, pentru sufletul sau? Caci de cel ce se va rusina de Mine si de cuvintele Mele, in neamul acesta desfranat si pacatos, si Fiul Omului Se va rusina de el, cand va veni intru slava Tatalui sau cu sfintii ingeri.

(Marcu 8, 34-38,  Duminica dupa Inaltarea Sfintei Cruci)

***

Intr-o lume ca cea de astazi, inclusiv bisericeasca, in care Evanghelia este abandonata la nivel de vorba in vant si in care domnesc tot mai sufocant confuzia, duhul lumesc, amestecul ravasitor de conceptii si de valori…;

… in vremea in care toti cei vicleni si cinici care au /ravnesc sa aiba putina (sau mai multa) putere, de orice natura, se intrec in a ne exploata la sange, in a ne specula naivitatile, slabiciunile, nevoile si deruta si in a face toate tipurile posibile de “teste” si “experimente” pe noi (desigur intotdeana “spre binele nostru”)…;

… cand abunda falsii invatatori si profetii mincinosi, cand suntem napaditi din toate partile de paganisme, de erezii, de ideologii, dar si de lupi rapitori in piele de “aparatori” si “demascatori” ai celor dintai…;

… in zilele in care se intampla la tot pasul sa se implineasca sau tristul cuvant al psalmistului –atunci cand se ridica sus oamenii de nimic, nelegiuitii misuna pretutindeni” sau tragedia intrezarita de Arhimandritul Sofronie – ca “oameni duhovniceşte ignoranţi, trăind o viaţa contrară duhului lui Hristos cel răstignit din dragoste, se află la baza curentelor de idei bisericeşti”…;

… cand recursul la “mijloace” precum: necinstea, oportunismul fara scrupule, intriga murdara, calomnia ticaloasa, plagiatul fara rusine, batjocura si saparea gropii altuia a ajuns sa fie scuzat si ingaduit, de nu chiar privit cu simpatie de catre crestini, in numele “scopurilor” pretins inalte si a intentiilor “bune”; de aceea, daca pentru multi crestini ortodocsi, ba chiar lideri de opinie, minciuna, hotia, grobianismul si viclenia au devenit moneda curenta, prizate si aplaudate de mase, ce obraz mai avem sa mai asteptam ca Dumnezeu sa-si mai faca indurare cu un neam pervertit, plin de pretentii, dar cazut in aceeasi “preacurvie” cu cea a “poporului ales” ..;

… in aceasta lume in care sunt foarte admirate indarjirea de otel a voii proprii, ambitia nelimitata a succesului, iscusinta in “tehnicile socializarii, comunicarii si marketingului”, in care sunt la cel mai mare pret vorba sucita si mestesugita, impresia aplombului si a sigurantei de sine, mintea “descurcareata”, desteptaciunea rece si laudaroasa, suspiciunea generalizata, punerea intotdeauna a gandului rau, iar “forta” proprie, “virtutea”, talentele si orice alta “avutie” sunt etalate obscen si trambitate ostentativ…;

… cand legea o fac, peste tot, aroganta grosolana, smecheria parsiva, fanfaronada nerusinata, ochiul iscoditor si limba ascutita, gura cat mai mare si cotul impins in fata, unde obraznicia nelimitata – mergand pana la cruzime, pana la sfidarea evidentelor, prostirea in fata si la… nesimtirea crasa a dezumanizarii – si “dexteritatea” in stapanirea si aplicarea tehnicilor de manipulare a semenilor sunt “cartile” castigatoare ale tuturor “oamenilor de succes”, ale “liderilor” (inclusiv informali) care au catusi de mica putere si influenta in spatiul acestei lumi, fie ea si “virtuala”, fie ea si “ortodoxa”…;

… in aceasta lume avem mare nevoie sa ne intoarcem si sa reinvatam, din cuvinte limpezi si tari, “logica” duhovniceasca, mai presus de lume, in care suntem OBLIGATI sa intram si sa ramanem pentru a ne mantui!

***

***


“Omul nu concepe sa se lepede de ambitii…”

“R. Radulescu: Parinte profesor, un mesaj evanghelic in Duminica de dupa Inaltarea Sfintei Cruci, greu digerabil as spune eu. Vorbeste Hristos despre lepadarea de sine, despre luarea crucii. Ma gandesc imediat ca, pentru o relatie autentica cu Dumnezeu, este nevoie sa ma lepad de mine. Sinele meu, launtrul meu imi poate fi obstacol in apropierea de Dumnezeu? De ce trebuie sa ma lepad de el?

Pr. Coman: Mesajul intregii Evanghelii este greu de acceptat, greu digerabil, cum ati spus dumneavoastra, nu numai al Evangheliei de astazi. Se confrunta logica dumnezeiasca si calea dumnezeiasca cu logica omeneasca si calea omeneasca, care sunt nu numai diferite, ci chiar contrare. Exemplul Evangheliei de astazi este graitor: in conceptia si in mentalitatea noastra omeneasca – inclusiv a omului de astazi – logic este ca cineva sa se conserve pe sine, sa se asigure pe sine, sa se ingrijeasca de sine, sa se promoveze pe sine, sa faca totul pentru sine. Sfanta Evanghelie ne cere contrariul: sa ne lepadam de noi insine. Ne spune si ca aceasta ar fi calea implinirii. Lucrul acesta este ilustrat de faptul ca simbolul, prin excelenta, al crestinismului este Crucea, iar Crucea este semnul sacrificiului suprem.

Pentru a intelege discursul Mantuitorului Hristos din Evanghelia de astazi, trebuie sa-l asezam in context. Contextul este acela al primei vestiri a Patimilor. Pentru prima data, Mantuitorul Hristos le spune ucenicilor Sai ca va patimi, ca va fi dat in mainile batranilor, al fariseilor si al carturarilor, va fi torturat si in cele din urma rastignit. La auzul acestor vestiri, Apostolii, prin Sfantul Apostol Petru, reactioneaza foarte omeneste:

Si luandu-L Petru de-o parte, a inceput sa-L dojeneasca“, ne spune Sfantul Marcu (8,32).

Reactia Mantuitorului Hristos este foarte aspra si sanctioneaza tocmai perceptia omeneasca si lumeasca a lucrurilor. Noua ni se pare firesc ca, atunci cand cineva prinde de veste ca risca sa patimeasca, sa sufere sau sa moara, sa faca tot posibilul sa evite pericolul. Ei bine, Mantuitorul Hristos caracterizeaza aceasta logica omeneasca drept satanica.

„Dar El, intorcandu-Se si uitandu-Se la ucenicii Sai, a certat pe Petru si i-a zis: Mergi inapoia mea, satano! «Caci tu nu cugeti cele ale lui Dumnezeu, ci cele ale oamenilor!” (Marcu 8,33).

Perceptia ta, intelegerea in urma careia tu ai reactionat la vestirea patimilor, nu este una dumnezeiasca.

In continuarea acestei apostrofari avem textul Evangheliei de astazi, in care Mantuitorul Hristos spune:

„Oricine voieste sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa-Mi urmeze Mie” .

Ca sa intelegem lucrul acesta trebuie sa iesim din autonomia existentei noastre omenesti, sa luam in calcul prezenta si existenta lui Dumnezeu si, in plus, ce reprezinta Dumnezeu inainte de aceasta lume sau dupa aceasta lume si ce reprezinta existenta dincolo de limitele care ne sunt noua accesibile; dincolo de lumea asta frumoasa, de trupul nostru frumos, de sufletul nostru, de lumea din jurul nostru, etc.

R. Radulescu: Sa ma lepad de mine inseamna sa ma lepad de ideea ca eu sunt pe primul loc, eu sunt in centrul lumii, ca eu sunt buricul pamantului, cum se zice!

Pr. Coman: Ca eu sunt sensul propriei mele existente. Ca eu imi sunt suficient mie-mi! Eu cu bucuriile mele, cu placerile mele, cu preocuparile mele, cu proiectele mele, imi sunt propriul sens. Oamenii sunt foarte tristi cand nu reusesc in proiectele lor, in programele lor. Ei bine, aceasta tristete vine tocmai pentru ca omul nu concepe sa se lepede de ambitii. Chemarea Mantuitorului Hristos este una intr-adevar extraordinar de provocatoare. O putem observa, daca ne aruncam privirea in manastiri. Monahii, mai mult decat noi cei din lume, urmeaza aceasta cale a Mantuitorului Hristos, la modul foarte propriu: se leapada de ei, se leapada de lumea in care s-au nascut, de parinti, de rudenii, de perspectivele unei cariere, de traiul asemenea noua, si urmeaza lui Hristos. Nu mai au nici o alta preocupare sau, mai corect spus, isi subsumeaza orice preocupare urmarii lui Hristos. A urma lui Hristos inseamna a urma calea despre care vorbea si care nu i-a placut Sfantului Apostol Petru, calea suferintelor, calea patimirii, a sacrificiului de sine, a crucii. Sigur, nu de dragul de a suferi si de a patimi, ci pentru ca aceasta este calea care-l face pe om partas si mostenitor al vietii celei adevarate, care este viata impreuna cu Dumnezeu. Aceasta este marea provocare!

Dar este omul preocupat de provocarea de a trai cu Dumnezeu? Stie omul ce inseamna a trai cu Dumnezeu sau stie numai ce inseamna sa traiasca cu sine si cu semenii sai? Mantuitorul Hristos spune clar ca sensul ultim nu este a trai cu tine si cu semenii tai, ci sensul ultim, plenar, bogat si implinitor este a trai cu Dumnezeu. De ce? Pentru ca asa a facut Dumnezeu lumea si pe oameni, asezand in ei acest rost. Celor care nu se multumesc cu acest raspuns le aduc aminte un cuvant al Sfantului Apostol Pavel:

„Dar, omule, tu cine esti care raspunzi impotriva lui Dumnezeu? Oare faptura va zice Celui ce a facut-o: De ce m-ai facut asa?” (Rom. 9,20).

R. Radulescu: Mesajul este adresat oricarui crestin sau numai monahilor? Cum sa intelegem mesajul pe care-l transmite Hristos in Evanghelie?

Pr. Coman: Mesajul este adresat, fara doar si poate, tuturor oamenilor. Evanghelia Mantuitorului Hristos este o chemare si o provocare la sens, adresata tuturor oamenilor.

R. Radulescu: Parinte profesor, ma gandesc acum la un lucru: in sinea mea sta personalitatea mea, sta felul meu de a fi om, care conteaza in relatiile cu ceilalti. Mi se cere sa renunt la personalitatea mea, sa-mi fie indiferent caracterul meu, identitatea mea. Cum sa inteleg aceasta lepadare?

Pr. Coman: Va inteleg framantarile si nelinistea in fata acestei provocari. Cred ca ar trebui sa distingem intre o personalitate legitimata social, cu vizibilitate, si o personalitate nelegitimata social, fara vizibilitate publica. Pana la urma este foarte important ca omul sa stie ce vrea: vrea legitimarea in fata oamenilor sau in fata lui Dumnezeu?! Legitimarea in fata oamenilor suporta riscuri nenumarate, intre care cel mai grav este ipocrizia, dedublarea. O imagine sociala buna nu echivaleaza intotdeauna cu o personalitate integra, coerenta, sanatoasa. Personalitatea monahului este in primul rand extrem  de unitara, pentru ca cel care exclude criteriul vizibilitatii, odata cu el exclude si riscul dedublarii. In al doilea rand, monahul care s-a lepadat de puterile si de performantele firii sale create, s-a racordat la resursele dumnezeiesti, infinit mai puternice. In al treilea rand, eliberat de nevoia de imagine, monahul investeste exclusiv in edificarea sa launtrica, duhovniceasca, potentandu-si functiile duhovnicesti: capacitatea de iertare, de intelegere, de iubire etc. Coordonatele specifice ale unei personalitati lumesti vor fi deosebite de cele ale unei personalitati retrase din lume. Primul investeste in „ambalaj” – iertati-mi barbarismul -, al doilea investeste exclusiv in continut. Cultura noastra lumeasca de astazi este o cultura a imaginii, a vizibilitatii. Existi daca esti vizibil si „vinzi” daca imaginea ta este cat mai vizibila, dar si cat mai „infrumusetata”.

Cultura Evangheliei, intrupata intr-o masura foarte mare in spiritualitatea monahala rasariteana, este o cultura a retragerii din lume, o cultura a lepadarii de lume, atat in postura ei exterioara omului, cat si in cea interioara. Cine a cunoscut un monah care a reusit lepadarea de sine, a intalnit in acel monah o personalitate extraordinar de puternica, mult mai implinita, fericita. Aceasta si pentru faptul ca, lepadandu-se de sine, s-a eliberat de presiunile egoiste care-l intristeaza pe om, care sunt amagitoare si nu duc la satisfactie. Iar, pe de alta parte, il ajuta sa guste adevarul existentei, care inseamna sa uite de sine si sa-i cuprinda pe ceilalti, sa-L cuprinda pe Dumnezeu insusi cu mintea si cu inima.

R. Radulescu: Ati cunoscut asemenea oameni?

Pr. Coman: Am cunoscut si pot sa va dau marturie. M-am intors de cateva saptamani dintr-un stagiu mai indelungat la Sfantul Munte, unde am avut bucuria sa cunosc foarte multi astfel de oameni. Printre ei am cunoscut chiar un monah retras in pustnicie. N-ar trebui sa spun, pentru ca mi-a si spus sa nu vorbesc despre el, dar pentru ca m-ati provocat sa dau o marturie concreta… Traieste de aproximativ zece ani intr-o izolare aproape totala, fara sa se ingrijeasca ce va manca si cu ce se va imbraca. Am avut revelatia, cu adevarat, a implinirii celor despre care vorbeste Evanghelia de astazi. A fost cea mai importanta intalnire din viata mea, pana acum. Am 55 de ani. Am intalnit foarte multa lume, foarte multi oameni, din toate categoriile: profesori universitari, ierarhi, patriarhi, monahi… Fara sa supar pe nimeni, a fost cea mai importanta intalnire din viata mea. Am vazut in ochii lui, pe fata lui, in sufletul lui iradierea acestei impliniri dumnezeiesti. Am vazut fata omului care se leapada de sine, care nu mai traieste pentru sine, ci arde, pur si simplu, pentru ceilalti, este realmente un ocean de dragoste. Asa cum m-a imbratisat acest om, mai intai cu privirea, cu vorba, si apoi cu bratele, nu m-a imbratisat nimeni in viata mea. M-a topit, pur si simplu. Ca sa ajunga la aceasta masura, privegheaza opt ore pe noapte in metanie si in rugaciune. Nu mananca decat fructe si radacini, ceaiuri de cele mai multe ori. Merge ore intregi, noaptea, ca sa ajunga la o chilie sa se impartaseasca. Nu il cunoaste aproape nimeni. Eu l-am intalnit cu totul intamplator, la inmormantarea unui monah roman, unde se adunasera foarte multi calugari. L-am intalnit si mi-a dat Dumnezeu gand sa-l iscodesc. Ne-am retras deoparte si acolo a avut loc descoperirea aceea fantastica. Am intalnit masura avansata a unui om implinit. Omul se va implini cand va fi capabil de iubire. El trebuie sa iubeasca, nu sa fie iubit. Cand omul iubeste, simte ce inseamna sa se lepede de sine. Cine iubeste, nu-i pasa de sine, nici de trupul sau, nici de sufletul sau. Cum se spune in Evanghelia de astazi: cine se ingrijeste sa-si scape sufletul si-l va pierde, iar cine se leapada de sine il va castiga.

R, Radulescu: Parinte profesor, vorbiti de oameni care nu au familie, care sunt retrasi din lume. Este posibila lepadarea de sine in lumea noastra tumultuoasa, dinamica, cu multe respon­sabilitati, cu multe preocupari, cu presiuni din toate partile? Este posibil? Cum sa facem?

Pr. Coman: Nu numai ca este posibil, dar este singura cale care ne va duce la implinire, care ne va face cu adevarat fericiti. In familia mea, cu sotia, cu copiii, cu vecinii, in parohie, la serviciu, daca nu voi avea capacitatea sa ma lepad de mine, adica de perceptia si de interesele mele egoiste de fiecaremoment, sa renunt la propria mea dreptate, pe moment sau pe termen lung, sa renunt la propria mea placere in favoarea celuilalt, nu voi face experienta caii crucii si nici a implinirii existentiale la care ne conduce calea crucii. Nu vorbim de masura deplinatatii, ci de cat poate fiecare.

Perspectiva Evangheliei, recapitulata in calea crucii vine in tensiune cu calea lumii, care este perspectiva bucuriei lumesti si a placerii lumesti, adica a bucuriei si a placerii pentru tine insuti. Cuvintele sunt frumoase, dar numai experienta ne arata daca o cale este sau nu valabila. Suntem datori, macar sa incercam si calea crucii, a lepadarii de sine. Cealalta cale nu este nevoie sa o incercam pentru ca mergem pe ea de cand ne nastem. O cunoastem, ii cunoastem si efectele. Luati jugul lui Hristos, macar pentru un timp, renuntati la propriile ambitii, proiecte, placeri, bucurii, in favoarea celorlalti. Omul nu-si are sensul in sine, ci in afara de sine, in celalalt si, in cele din urma, in Dumnezeu.

Lumea, omenirea, nu-si are sensul in sine, ci in afara de sine, iar acest „in afara” este Dumnezeu, Creatorul, Atoatetiitorul, Izbavitorul, Mantuitorul.

Sa incerce cineva sa-si mute preocuparea centrata pe sine, spre Dumnezeu si va vedea ce se intampla in el! Macar la nivel de exercitiu. Du-te cu mintea si cu inima, daca se poate, spre Dumnezeu, ca spre un altcineva!

R Radulescu: Parinte profesor, schitati, va rog, portretul omului capabil sa-L urmeze pe Hristos lepadandu-se de sine. Creionati cateva calitati ale acestui om.

Pr. Coman: Prima calitate este framantarea sau nelinistea existentiala. Poate sa-L descopere pe Hristos si chemarea Lui, omul framantat de intrebarea „traiesc in adevar sau in amagire? Modul in care traiesc eu ma implineste sau nu ma implineste? Sunt multumit de mine?! Daca nu exista aceasta framantare existentiala, sa existe macar spiritul de observatie, pentru a vedea padurea de biserici si de cruci, de care te „lovesti” la tot pasul si onestitatea de a te intreba ce rost or fi avand!

A doua calitate este cunoasterea de sine si sinceritatea cu tine insuti. Cine ajunge sa-si puna intrebarea de mai sus isi va raspunde cu siguranta ca nu este multumit de nivelul la care traieste si va cauta. De aceea isi ofera sansa sa se intrebe daca nu cumva exista o cale care-i poate oferi mai multa fericire?

In fine, o oarecare trezvie, sau vigilenta, sau atentie care sa-ti permita sa „citesti” ce se intampla cu tine sau in jurul tau. Dumnezeu este intr-o continua vorbire cu fiecare dintre noi si cu lumea intreaga. De obicei, vorbirea Lui este intr-un registru extrem de discret si de delicat, propriu existentelor inzestrate cu duh, un registru duhovnicesc. Dumnezeu Se adreseaza „de la Duh la duh”:

„Caci cine dintre oameni stie ale omului, decat duhul omului, care este in el? Asa si cele ale lui Dumnezeu, nimeni nu le-a cunoscut, decat Duhul lui Dumnezeu… Omul firesc nu primeste cele ale Duhului lui Dumnezeu, caci pentru el sunt nebunie si nu poate sa le inteleaga, fiindca ele se judeca duhovniceste. Dar omul duhovnicesc toate le judeca…” (I Cor. 2,11,14-15).

Alteori, e drept, data fiind opacitatea noastra, ingrosarea simturilor si impietrirea inimii, foloseste la mare nevoie si vorbirea „in tunete si fulgere”! Onestitatea existentiala ne cere sa dam replica sau sa raspundem atunci cand chiar percepem vorbirea lui Dumnezeu catre noi, „cea in multe randuri si in multe feluri!”. Provocarea Evangheliei este o chemare libera, cu totul libera, in momentul acesta, ne vor auzi multi oameni, care nu s-au gandit niciodata la aceasta chestiune. Momentul acesta este momentul in care provocarea Evangheliei ajunge la urechile lor. Normal ar fi, sa existe o reactie la aceasta provocare”.

(din: Pr. Constantin Coman, “Dreptatea lui Dumnezeu si dreptatea oamenilor”, Editura Bizantina, Bucuresti, 2010)


Categorii

Duminica dupa Inaltarea Sfintei Cruci, Egoismul, voia proprie, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Luarea Crucii si urmarea lui Hristos, Meditatii duhovnicesti, Parintele Constantin Coman, Vremurile in care traim

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

38 Commentarii la “Luarea Crucii si urmarea lui Hristos: LOGICA OMENEASCA versus “LOGICA” LUI DUMNEZEU

<< Pagina 1 / 2 >> VEZI COMENTARII MAI NOI

  1. pentru ca suntem oameni,TOT ceea ce facem are o logica… omeneasca.

    Hristos vorbeste pe limba acestei logici omenesti in Evanghelii, daca n-ar face asa, nimeni n-ar mai intelege nimic. nici El nu vine si spune ” leapada-te de tine pentru ca zic Eu “, ci explica frumos ca exista Imparatia lui Dumnezeu, de ce “merita” sa ajungi in ea, cum ne inseala si ne amageste cel rau in lume, si de ce lepadarea de sine e primul pas pentru a ajunge in Imparatia lui Dumnezeu.

    si noi stim si vedem din experienta ca toti care au “ambitii” sacrifica ceva pentru altceva. sacrifica timp, energie, sinceritate fata de ei insisi uneori,liniste launtrica, alte persoane de multe ori— pentru a obtine ceva.

    logica lumii si logica omului arata ca nimic nu se obtine fara sacrificii(si ca toate au un pret. toate )

    2 e destul de impresionant de altfel de a vedea cum

    -o prostituata e remarcata de catre un sfant pentru marea ei dorinta de a place barbatilor. “de as avea si eu aceeasi dorinta de a place lui Dumnezeu ”

    – un talhar e remarcat de alt sfant pentru vointa, modul de a-si planifica si hotararea de otel de a executa faptele sale rele. “de as face si eu cele pentru Dumnezeu cum le face talharul acesta cele rele ale sale”

    avem exemple similare cate vrem azi.

    si prostituata si talharul sacrifica ceva pentru altceva, se leapada de ceva pentru altceva

    3 cel luminat de har se leapada de cele inselatoare ale lumii pentru Imparatia lui Dumnezeu. dar daca n-are harul de a vedea inselaciunea lumii si nici nu-l cere, cum ar putea el sa se lepede si sa-si ia crucea sa si sa-I urmeze lui Hristos?

  2. Pe cat de simplu si elocvent, pe atat de greu de pus in practica de mine pacatosul. Doamne invredniceste-ne sa-ti urmam Tie!

  3. Acatistul Sfintelor Mucenite
    Minodora, Mitrodora, Nimfodora
    Dupa obisnuitul inceput se zic: Condacele si Icoasele:
    Condacul 1
    Toata limba sa miste catre lauda fecioarelor celor intelepte, care intocmai cu numarul Treimii, si totgraiul omenesc cantari sa le alcatuiasca, ca acestea de lume s-au osebit si pentru Hristos au patimit, netinand seama de cele trecatoare, si toata bogatia pamanteasca defaimand, numai pe cea cereasca au cautat, pentru aceasta si noi le cantam : Bucurati-va treime de fecioare, mult-patimitoare!
    ICOSUL 1
    Fiind nascute in cetatea Vitiniei si dupa trup surori, fiind cu mare osarie ati dorit a va face surori si dupa duh, caci cu suflet ati ales a sluji Lui Dumnezeu, pentru care noi va laudam cu cantari asa:
    Bucurati-va ca din parinti binecredincioasi ati rasarit;
    Bucurati-va ca cetatea Vitiniei vazandu-va se veselea;
    Bucurati-va, ca idolii in fata voastra se rusinau;
    Bucurati-va,ca spre toti cu blandete priveati;
    Bucurati-va, ca dupa putere milostenie si fapte bune faceati;
    Bucurati-va, ca in casa parinteasca, in camarile voastre singuratice va placea sa stati;
    Bucurati-va, ca dorinta arzatoare de singuratate prindea radacini in sufletele voastre;
    Bucurati-va, ca la aceasta dorinta a sufletului nu ati stat nepasatoare;
    Bucurati-va, fericitelor de fapte bune lucratoare;
    Bucurati-va, ca rabdarea v-a suit la trei inaltimi;
    Bucurati-va ca limpede vedeati fata Sfintei Treimi;
    Bucurati-va, treime de fecioare, mult-patimitoare!
    CONDACUL al 2-lea
    Dorind ca mai mlt sa slujiti lui Dumnezeu, si cu sufletele mai aproape de cele ceresti sa fiti, v-ati retras la loc de cinste pe un deal inalt si pustiu, care era aproape de apele cele calde ale Pitiei ca la doua stadii, cantand Lui Dumnezeu: Aliluia!
    ICOSUL al 2 -lea
    Vazandu-va in linistea cea mult dorita a pustiei, spre nevointele cele pustnicesti v-ati dedat, cu postul, cu privegherea si cu neincetata rugaciune impodobindu-va sufletele, pentru care cantari de lauda va aducem zicand:
    Bucurati-va, priveghetorilor care ati catat noaptea la rugaciune;
    Bucurati-va, ca una pe alta v-ati indemnat la fapte bune;
    Bucurati-va, ca ochii vostri erau nesecati de lacrimi;
    Bucurati-va, ca trupul cu postul indelungat l-ati chinuit;
    Bucurati-va , ca trupul de post slabind, frumusetea fetei nu s-a vestejit, ci mai tare a inflorit;
    Bucurati-va, ca din roadele rugaciunii v-ati invrednicit a gusta;
    Bucurati-va, ca de cele pamantesti v-ati dezlipit;
    Bucurati-va, ca numai spe cele ceresti ati privit;
    Bucurati-va, ca statornice in fapte bune ati ramas;
    Bucurati-va, ca prin statornicia in faptele bune, sufletele v-ati curatit;
    Bucurati-va, treime de fecioare, mult-patimitoare;
    CONDACUL al 3-lea
    Vazand pizmaretul diavol, multimea faptelor voastre bune, a vrut sa piarda, si punand gand rau in inima boierului Fronton care stapanea acele tinuturi, in timpul imparatului Maximian, v-a tras spre judecata dorind a va supune sa jertfiti idolilor, iar noi pentru curatia voastra va cantam:Aliluia!
    ICOSUL al 3-lea
    Poruncind boierul cel pagan sa va prinda si in fata lui sa va aduca, blandelor mielusele, care de fiarele pustiei n-ati fost niciodata vatamate, oamenii cei rai si cu narav de fiare v-au prins si v-au tras in fata judecatorului pagan, pentru care noi va cantam asa:
    Bucurati-va, ca vazand pe paganii care va trageau fara mila nu v-ati infricosat;
    Bucurati-va, ca pe cararea ce duce spre mucenicie cu bucurie ati plecat;
    Bucurati-va, ca in ajutorul lui Dumnezeu ati nazuit;
    Bucurati-va, caci cu rugaciunea v-ati intarit;
    Bucurati-va, cele asemenea cu mieluseii care merg spre jertfa fara glas;
    Bucurati-va, ca nestramutate in credinta ati ramas;
    Bucurati-va, ca drumul acesta vi se parea lin si frumos;
    Bucurati-va, ca nazuinta voastra era spre Mirele Hristos;
    Bucurati-va, ca asemenei ingerilor spre slujba mergeati;
    Bucurati-va, ca pazitorii, vazndu-va asa de linistite, erau inspaimantati;
    Bucurati-va, ca asemeni unor albine pline de mierea faptelor bune erati;
    Bucurati-va, ca spre stupul cerescal mucenicilor doreati mai curand sa mergeti;
    Bucurati-va, treime de fecioare, mult-patimitoare!
    CONDACUL al 4-lea
    Vazandu-va paganul Fronton stand in tata sa, si minunandu-se de tineretea si frumuetea voastra, dorea sa va plece pe voi a aduce jertfe idolilor, dar nimic sporind, ci si mai rau maniindu-se si pornindu-se asupra voastra, cauta sa va piarda, iar noi, pentru taria voastra in credinta, cantam : Aliluia!
    ICOSUL al 4 lea
    Luptandu-se Fronton pe toate caile a va atrage spre idolii sai cei neputinciosi, a inceput a va momi cu bogatiile, cu cinstea boiereasca, cu insotirea dupa tineri de neam mare si slavit, dar voi curatelor fecioare, pe toate le-ati socotit gunoaie si desertaciuni, iar noi va cantam asa:
    Bucurati-va, ca boierul cautand sa va schimbe gandul cel bun, nimic nu sporea;
    Bucurati-va, va vazandu-si neizbanda mai rau se infuria;
    Bucurati-va, mieluselelor, ca vazandu-le neputinta, mai mult va intareati;
    Bucurati-va, caci crestinii vare va priveau, mult se veseleau;
    Bucurati-va, ca fetele voastre straluceau de frumusete ingereasca;
    Bucurati-va, flori pustnicesti;
    Bucurati-va, crini ceresti;
    Bucurati-va, asemeni ghiocelului smerite;
    Bucurati-va, asemeni trandafirului in fapte bune inflorite;
    Bucurati-va, asemeni reginei noptii inmiresmate;
    Bucurati-va, ca virtutile cele bune in voi s-au strans toate;
    Bucurati-va, treime de fecioare, mult-patimitoare;
    CONDACUL al 5-lea
    Infuriindu-se boierul asupra Minodorei care era cea mai mare si mai apriga in credinta, a poruncit sa departeze pe cele doua surori mai mici, iar pe ea sa o dezbrace si sa o dea spre muncire, insa ea cu bucurie a primit cantand : aliluia!
    ICOSUL al 5-lea
    Asemenea Mirelui tau ceresc pe Golgota , ai fost dezbracata de toate hainele si dusa spre locul de muncire, insa tu, netemandu-te ai zis: pentru ce nu grabiti a ne trimite mai curand in cereasca Imparatie? Bate, taie, arde zdrobeste madularele noastre, caci noi suntem gata a patimi pentru Hristos, pentru care si noi cu bucurie cantam:
    Bucura-te, Minodorac cea mai mare dintre surori;
    Bucura-te, ca mucenicia cu tine a inceput;
    Bucura-te, ca patru oameni, vreme de doua ceasuri te-au batut;
    Bucura-te, ca in credinta tu n-ai slabit;
    Bucurate, ca tiranii mult te-au chinuit;
    Bucura-te ca madularele tale din cap pana la picioare ti-au zdrobit;
    Bucura-te , ca cei din fata de mila plangeau;
    Bucura-te, ca Fronton mai tare se indarjea;
    Bucura-te, ca simtindu-ti sfarsitul aproape, in taina te rugai;
    Bucura-te, caic cu sufletul sus fiind, strigatele de ademenire ale paganului nici nu le auzeai;
    Bucura-te, ca din adancul inimii ai strigat : “Doamne Iisuse Hristoase, veselia mea si dragostea inimii mele, la tine pun nadejdea mea si te rog in pace primeste sufletul meu:
    Bucura-te, ca acestea zicandu-le ti-ai duhul, si ai mers la iubitul tau Mire, infrumusetata cu ranile ca niste podoabe de mult pret;
    Bucura-te, Minodora mult-patimitoare!
    CONDACUL al 6-lea
    Dupa patru zile aducand pe Mitrodora,si pe Nimfodora inaintea sa la judecata, au adus langa picioarele lor trupul cel mort al scumpei lor surioare, care zacea gol si neacoperit cu nimica, crezand paganul ca daca vor vedea multimea ranilor, isi vor schimba gandul cel bun,dar ele mai mult se intareau cu Duhul, dorind sa ajunga si ele mai curan in veselia cea cereasca si sa cante impreuna cu sora lor Minodora: Aliluia!
    ICOSUL al 6-lea!
    Vazand muncitorul ca nici trupul mort al surioarelor lor, nici vorbele lui cele amagitoare nu pot sa intoarca gandul cel bun al tinerelor fecioare, ci acestea mai tare se intareau cu duhul, a poruncit muncitorul sa o ia pe Mitrodora, si dezbracand-o de hainele sale, s-o lege de un stalp de lemn, apoi sa- i arda cu faclii tot trupul, ceea ce Mitrodora primii cu bucurie, iar noi cantari de lauda ii aducem asa:
    Bucura-te, Mitrodora ca vazand trupul cel gol si plin de rani nu te-ai infricosat;
    Bucura-te, ca spre muncire cu bucurie ai plecat;
    Bucura-te, ca tiranii de un stalp de lemn te-au legat
    Bucura-te, caci cu faclii aprinse tot trupul ti l-au parjolit;
    Bucura-te, ca tiranul nici prin aceasta nu te-a putut intoarce de la fapta cea buna;
    Bucura-te, ca ochii spre ceruri mereu ii ridicai;
    Bucura-te, ca numai spre Hristos nazuiai;
    Bucura-te, ca arsa ai fost cu faclii ca la doua ceasuri;
    Bucura-te, ca dupa aceea, arsa ca un carbune fiind, te-au luat de pe lemn si au poruncit sa fii batuta cu bete de fier;
    Bucura-te, ca dureri amare ai suferit;
    Bucura-te, ca prin bataie toate madularele ti-au strunjit;
    Bucura-te ca strigand catre Domnul, ti-ai dat in mainile Lui sfantul tau suflet;
    Bucura-te, Mitrodora mult-patimitoare!
    Condacul al 7-lea
    Porninud-se muncitorul cu lingusiri spre Nimfodora, socotea ca pentru fregezimea varstei o va indupleca spre inchinarea la idoli, dara a ramas rusinat de taria credintei mucenitei, iar noi impreuna cu dansa cantam : Aliluia!
    ICOSUL al 7 – lea
    Maniindu-se paganul pentru neizbanda, a poruncit muncitorilor ca si pe aceasta sa o dezbrace, apoi sa o spanzure si cu unghii de fier, sa-l strunjeasca trupul.
    Auzind fericita mucenita cu bucurie a plecat spre munci si niciun lucru de nerabdare n-a aratat, nici a strigat, nici a suspinat, ci numai in sus ridicandu-si ochii, buzele sale spre rugaciune le misca, pentru care rabdare a ei strigam:
    Bucura-te, ca ai fost frageda cu varsta, dar varstinca cu barbatia;
    Bucura-te, ca prin aceasta ai castigat Imparatia ;
    Bucura-te, ca gandul tau cel bun cu nimic nu ti l-a putut schimba;
    Bucura-te ca de patimirea ta si ingerii se miraul;
    Bucura-te, ca paganul si in timpul muncirii, cauta sa te amageasca;
    Bucura-te, ca acesta nimic n-s putut sa sporeasca;
    Bucura-te, ca alta patimire pentru tine se pregatea;
    Bucura-te, ca de pe stalp au poruncit sa te ia;
    Bucura-te, caci cu bete de fier au poruncit sa fii batuta;
    Bucura-te, ca tiranii fara mila asupra ta se napustira
    bucura-te, ca si aceasta fara cartire ai rabdat;
    Bucura-te, ca din aceasta fara osanda ai rabdat;
    Bucura-te, ca din aceasta moartea vremelnica ti-ai dobandit, Bucura-te, ca Hristos in ceruri te-a primit si cu cununa cereasca te-a impodobit;
    Bucura-te Nifodora mult patimitoare!
    CONDACUL al 8-lea
    Vazand tiranii trupurile voastre mult chinuite, se spaimantau de multimea rabdarii voastre si nu pricepeau cum niste tinere atat de firave au putut rabda atatea munci, iar noi cantam impreuna cu mucenitele,Celui ce le-a intarit : Aliluia!
    icosul AL 8 LEA
    Dorind a vedea frumusetea ta cea neasemeneata Hristoase, mucenitele cele ranite de dragostea ta prea dulce, Cuvinte cel fara de inceput, vitejeste au rabdat amaraciunea chinurilor iar noi le cantam asa:
    Bucurati-va, purtatoarelor de munci neinfricate;
    Bucurati-va, caci cu cugetul ati privit numai spre fata cea prealuminata a Mirelui;
    Bucura-te, Minodora, ca sfaramarile fluierelor vitejeste le-ai rabdat, si cununi de biruinta ai castigat;
    Bucura-te, Mitrodora, ca spanzurandu-te pe lemn, ai rabdat munca focului si jaratecul ratacirii cu roua dragostei lui Hristos l-ai stins;
    Bucura-te, Nimfodora care zgaraierile cele cumplite ai rabdat si slava cereasca ai castigat;
    Bucurati-va odrasle binecredincioase;
    Bucurati-va tinere intelepte si preafrumoase;
    Bucurati-va lauda Vithiniei;
    Bucurati-va, slava crestinilor;
    Bucurati-va, intarirea bisericilor’;
    Bucurati-va, treime de fecioare, mult-patimitoare;
    CONDACUL al 9-lea
    Ca niste crini au rasarit in mijlocul mucenicilor fecioarele cele pururea pomenite, si au umplut de miros bun Biserica cu Darul Duhului prin multimea chinurilor cele de multe feluri, iar noi cu bucurie le cantam: Aliluia!
    ICOSUL al 9-lea
    Fiind aprinse de dragostea Ziditorului, ati potolit boldurile sarpelui, savarsind lupte barbatesti in trupuri femeiesti, pentru aceea v-ati incununat cu cununi dumnezeiesti, iar noi,cei saraci in fapte bune, va laudam asa:
    Bucurati-va, ca luptandu-va cu vrajmasii cei nevazuti, ati biruit cu trupul pe cei fara de trup:
    Bucurati-va, cugetatoarelor de Dumnezeu fecioare;
    Bucurati-va, cele impodobite cu ranile muceniciei;
    Bucurati-va, cele impestrite cu frumusetea chinurilor
    Bucurati-va, mielusele fara de rautate;
    Bucurati-va, ca ati stat inaintea tiranilor, ca intre niste lupi salbatici;
    Bucurati-va, ca v-ati impletit cununi nevestejite;
    Bucurati-va, ca ati dobandit dumnezeiasca marire;
    Bucurati-va, ca inaintea Stapanului ati capatat indraznire;
    Bucurati-va, ca prin voi si noi nadajduim mantuire;
    Bucurati-va, ca pe voi inaintea Lui Hristos, va rugam sa ne fiti mijlocitoare;
    Bucurati-va, treime de fecioare, mult-patimitoare!
    Condacul al 10-lea
    Paganul muncitor, nefiindu-i deajuns ca v-a muncit in viata, cu manie s-a pornit asupra trupurilor voastre neinsufletite, poruncid sa fie date focului, ca sa nu mai ramana nici o mangaiere crestinilor, ci toata urma voastra sa o piarda, iar noi cantam Lui Hristos: Celui ce v-a pazit pe voi : Aliluia!
    Icosul al 10-lea
    Pregatind paganii focul,,ca sa arda trupurile sfintelor, alt foc cu tunet din cer s-a pogorat si intru clipeala ochiului pe Fronton si pe muncitori i-a ars, iar peste focul cel aprins de ei o ploaie mare s-a revarsat incat s-a stins psre bucuria crestinilor, iar noi pentru aceasta biruinta cantam:
    Bucurati-va ca si dupa moartepaganul asupra voastra a dorit sa se razbune;
    Bucurati-va ca in foc a poruncit a va pune;
    Bucurati-va, ca cereascul Mire, trupurile voastre spre alte munci nu le-a lasat;
    Bucurati-va, ca Aceasta foc din cer peste pagani a dat;
    Bucurati-va ca focul pe toti i-a mistuit;
    Bucurati-va ca acestia plata pentru faptele lor si-au primit;
    Bucurati-va, ca focul cel pregatit pentru voi, prin ploaie s-a stins;
    Bucurati-va ca multa bucurie crestinilor s-a facut;
    Bucurati-va caci credinciosii au luat trupurile voastre nevatamate de foc.
    Bucurati-va ca la loc de cinste le-au ingropat;
    Bucurati-va caci cu mare evlavie lor s-au inchinat;
    Bucurati-va, treime de fecioare, mult patimitoare!
    CONDACUL al 11-lea
    Luand crestinii trupurile voastre cele mult osandite de multimea chinurilor, le-au ingropat intr-un mormant, si precum in viata surori nedespartite atat dupa trup cat si dupa duh ati fost, asa si in mormant nedespartite ati ramas, iar in cereasca Imparatie tot impreuna v-ati bucurat, pentru care si noi impreuna cu voi cantam : Aliluia!
    Icosul al 11-lea
    Dupa ce crestinii au ingropat sfintele moaste, peste cinstitul vostru mormant au zidit o frumoasa biserica, pentru care si noi cu bucurie strigam:
    Bucurati-va, ca un singur mormant pe toate trei v-a incaput;
    Bucurati-va, ca si in viata si in vesnicie ati fost nedespartite;
    Bucurati-va ca darul tamaduirilor atat in viata cat si dupa moarte ati primit;
    Bucurati-va, ca darul Duhului Sfant in voi a fost salasluit;
    Bucurati-va, ca la buchetul mucenicilor inca trei flor s-au adaugat;
    Bucurati-va, caci crestinii cu multa bucurie va praznuiesc;
    Bucurati-va ca in ziua pomenirii voastre, la mormant multi bolnavi se tamaduiesc,
    Bucurati-va, ca din mormantul vostru miresme se raspandesc
    Bucurati-va, ca prin muncile trecatoare, ati castigat viata nepieritoare;
    Bucurati-va, caci prin chinuri cu Hristos v-ati unit;
    Bucurati-va caci cu aceasta veti vietui nedespartit;
    Bucurati-va, treime de fecioare, mult patimitoare;
    Condacul al 12-lea
    Infrumusetatu-v-ati fecioarelor, si luminat v-ati marit, cu totul iubind pe Cuvantul cel Preaslavit, de a carui dragoste fiind ranite, cu vitejie ati rabdat multimea chinurilor cantand : A liluia!
    ICOSUL al 12-lea
    Laudam nevointele voastre, sfintelor fecioare, Minodora, Mitrodora si Nifodora, si slavim pe Dumnezeu, Care v-a invrednicit acestui mare dar si nazuim la mijlocirile voastre cele catre Dumnezeu, pentru care va laudam:
    Bucurati-va ca acum locuiti la inaltime;
    Bucurati-va ca in lume savarsiti minuni multe;
    Bucurati-va ca stati intre cetele marite;
    Bucurati-va ca prin voi hristos mila ne trimite;
    Bucurati- va ca vedeti fata Ziditorului a toate;
    Bucurati-va ca va rugati Lui, din nevoi a ne scoate;
    Bucurati-va ca aveti trecere pentru noi catre Domnul
    Bucurati-va ca El asculta rugaciunile voastre pentru tot omul;
    Bucurati-va a suntei noua ajutor intru primejdii
    Bucurati-va ca pe voi va avem stalp al nadejdii;
    Bucurati-va ca sunteti calde mijlocitoare celor ce poarta numele vostru;
    Bucurati-va, mari aparatoare ale celor ce va cinstesc pe voi;
    Bucurati-va, treime de fecioare mult patimitoare!
    CONDACUL al 13 -lea
    O, prealudatelor mucenite, Minodora, Mitrodora, Nimfodora, cele intocmai cu numarul Treimii mijlociti inaintea tronului ceresc, sa fim izbaviti de ispite, de necazuri, de boli si de toate relele intamplari, ca sa cantam impreuna cu voi Aliluia ( de 3 ori)
    Apoi iarasi se zice Icosul Intai si Condacul intai.

  4. Câteva scurte intrebari si reflectii care mi-au venit in minte (fara a le dezvolta insa prea mult):

    ° Care e scopul vietii? Ne dam noi seama de asta, facem ceea ce “trebuie” ?

    ° De ce Sfântul Serafim de Sarov a acceptat sa “ia bataie” de la niste oameni mai slabi fizic decât el?

    ° De ce bogatul (… cel cu Lazar) nu a primit acceptul de a merge pe pamânt sa-i atentioneze pe fratii lui, raspunsul fiind : “Au pe Moise şi pe prooroci; să asculte de ei”? Oare care a fost motivul pentru care sfintii preferau pustia in loc de a propovadui Dreapta Credinta in lume? Si oare de ce exista atât de multe blogguri care incearca sa ne invete “cele bune si de folos sufletelor noastre”?

    ° Un fapt simplu : un om are grija de un copil, il hraneste (trupeste si duhovniceste), etc.. Foarte frumos, foarte bine!
    Acelasi om care face acelasi lucru … dar care insa are un copil, al lui. Omul are grija de copilul altuia si pe al lui il neglijeaza! Oare e la fel de frumos si bine ca si in primul caz !?

    ° Ne uitam la exemplul Mântuitorului prin care ne-a aratat ce si cum trebuie sa facem. Putem insa noi oare sa rabdam multa vreme (si nu 40 de zile in pustie) fara apa si mâncare – când avem cele de trebuinta la indemâna? Putem sa stam pe Cruce rastigniti atâta vreme fara sa putem sa facem nimic si sa nu hulim? (Eu nu pot nici macar sa stau nemiscat câteva secunde si sa rabd o musca de pe obraz fara sa incerc sa o alung!)

    ° Schior (,la inceput unul singur,) printre jaloane, jaloane care incep sa aiba initiativa, sa se miste si sa se transforme in schiori, fiecare jalon cu vointa si personalitatea lui si care merge la rândul lui printre alte jaloane si schiori.
    Oare cum e mai bine sa fiu: jalon sau schior? Ma uit la oameni pe strada care vorbesc la mobil si pe care incerc sa-i feresc, sa nu dea in mine. Merg cu masina pe drum si incerc sa ma feresc de altii care se grabesc si incalca una-doua reguli…

    ° Orice actiune/fapta/gând … are 2 aspecte: legal si moral. Daca incalci legea si nu esti prins – ai scapat. Dar daca incalci morala – nu scapi niciodata de consecinte!

    P.S. NU am vrut sa insinuez nimic si nici NU a fost vreun atac sau replica la spusele cuiva!

    Doamne, ajuta-ne si ne miluieste!

  5. @ cn:

    Totusi e mai cuminte sa-L ascultam pe Dumnezeu 🙂

    Ceea ce ati descris sunt niste “legi” sau principii generale ale actiunii umane – legea sacrificiului, sa zicem, sau cea a focalizarii energiei/resurselor. Nu e vorba totusi de “logica” sau “cugetarea” omeneasca despre care vorbeste Mantuitorul, si pe care i-a imputat-o extrem de sever Sfantului Apostol Petru. Aceasta are drept caracteristica esentiala tocmai orientarea obstinata spre reusita in cele de jos, pamantesti si satisfacerea eului. Fara indoiala ca exemplele pe care le dai sunt corecte si valoroase, in ideea ca energiile care sunt puse in slujba pacatului, a desertaciunii pot fi “convertite” si puse in slujba adevaratului Sens. Insa tocmai aici intervine diferenta radicala. Exact la asta nu poate renunta omul, la “sine” si, de aceea, exact cu asta si incepe porunca (sau conditia) lui Hristos: “sa se lepede de sine”. Si cu siguranta, Domnul NU DOAR SPUNE, ci si FACE, si DA cu varf si indesat (putere, har) in chiar momentul in care ne CERE ceea ce, fireste, omeneste, nu putem face. E un salt fiintial, in alta dimensiune. Dar ce altceva inseamna convertirea, ce altceva inseamna credinta?

    Ceea ce noi am dorit sa accentuam – si nu doar acum – este ca valorile, criteriile celor “doua lumi”, celor “doua logici” sunt foarte amestecate si in jurul nostru, si in noi insine, si de multe ori atmosfera generala ne influenteaza mai mult decat radicalismul Evangheliei. Si am ales numai exemplele cele mai grosiere, mai grave, mai flagrante. Insa fiecare se poate cerceta si poate sa mearga mult mai in adancime, detectand in el insusi compromisurile si tradarile cele mai fine, mai subtiri. Dar ceea ce ingrijoreaza este ca in debusolarea asta generala, in starea de haos moral si de criza de autoritate, de criza de modele, s-au gasit modalitati foarte perfide de a fi amagiti si a ne automagi, pentru a incerca sa impacam si capra, si varza, si lupul, a ne da impresia ca suntem pe scara Raiului, ca avem intentiile si scopurile bune. Insa ne tradeaza tendinta de a folosi orice fel de mijloc, oricat de lumesc, oricat de imoral (dar ce mai inseamna morala azi?) pentru a avea succes. Roadele egoismului, trufiei, dispretului, etc. deosebesc AMBITIA de RAVNA curata. Mereu se vede ca, de fapt, mai ales ALTII sunt cei sacrificati (ca sa nu zicem calcati in picioare)! Cu toate scuzele si indreptatirile posibile! Cand omul sacrifica si face renuntari pentru SINE, pentru slava sa, pentru mandria sa, pentru voia sa, asta se cheama “cugetare lumeasca”. Si atata macar incercam sa spunem si noi, in prostia noastra: sa nu ne amagim, sa nu spunem raului bine, doar fiindca are o aparenta si o poleiala frumoasa, sa cercetam roadele, duhurile… Si sa nu ne culcam pe urechea ca… si altii fac asa, si ca se poate si asa.

    A se vedea si:

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2011/07/06/nu-putem-sluji-la-doi-domni/

  6. Un exemplu pe cat de mic, pe atat de “epidemic”: furtul, plagiatul. Dorinta de a castiga imagine, popularitate, laude, succes (la unii concretizat inclusiv pecuniar) prin mijloace necinstite, dar fara niciun fel de tresarire. Practicat, culmea, mai nou, si de unii preoti-bloggeri (anonimizati) infometati dupa glorie, nemaivorbind de restul. Cum spuneam, SMECHERIA, capacitatea de a fura/insela “cu stil” e la mare cautare astazi. N-ar fi nimic, daca am vorbi de atei sau de oameni putin credinciosi, iar nu de cei care se pretind indrumatori morali, lideri de opinie si “faruri calauzitoare”. Exista astfel de inchipuiti “vulturi” virtuali care, disperati dupa cat mai mult trafic, recurg la orice mijloace, si se hranesc in mare masura, ca orice vultur, prin rapire. Sa zicem ca vezi un documentar publicat pe blogul unui confrate. Il iei si tu repede-repede, fara sa ai macar timpul fizic sa-l vezi, dar sa trecem cu vederea… foarte bine. Important e sa fie si la tine. Nu ca recomandare cinstita, ci ca al tau. Dar pui titlul identic, copiezi si comentariul complet de la sursa si in loc sa dai trimiterea corecta macar… bagi o stramba si trimiti la… alta pagina, la una de profil a respectivului autor. Ca si cum ti l-ar fi dat personal, tie, spre publicare. Numai si numai sa nu se mai gaseasca sursa originala, daca se poate, si sa poti fi, apoi, tu creditat cu “patentul”. Mai, mai… Sau, altfel, daca tot furi de pe un blog un text preluat dintr-o revista, in loc sa dai, onest, locul de unde l-ai luat, dai link direct la respectiva revista… chit ca ea nu contine pe pagina de web respectivul articol si, deci, nu acolo l-ai gasit, nu aveai cum. Sau, si mai raspandit, folosesti ca intermediar blogurile-clona sau agregatoarele drept sursa, doar ca sa ocolesti sursa reala… (pai daca o detesti, de ce o mai frecventezi?) Si cate si mai cate… Despre clonarile grosolane, identice, chiar e inutil sa discutam…

    Ar fi amuzant, daca nu te-ai gandi ca oamenii astia, cica, chiar vor sa se mantuiasca. Te si revolta, te-ar si amuza, dar te si ingrijoreaza. Oare cum fac? Se duc si se spovedesc macar? Si apoi o iau de la capat cu vicleniile si cu hotiile? Macar de-ar fi o boala asta, ar fi de inteles, si de compatimit. La unii care fac interviuri copiate sau fictive usor de identificat – clar ca este. Oricum, mila trebuie sa avem. Dar nu si prostie. Si Sf. Serafim de Sarov, apropo, spunea inselatorului care ii vana succesiunea duhovniceasca direct pe numele sau “in duh”: Antihristul (nu ca era antihrist, ci ca avea aceleasi trasaturi). Deci, feriti-va!

  7. @ Calin:

    De ce bogatul (… cel cu Lazar) nu a primit acceptul de a merge pe pamânt sa-i atentioneze pe fratii lui, raspunsul fiind : “Au pe Moise şi pe prooroci; să asculte de ei”? Oare care a fost motivul pentru care sfintii preferau pustia in loc de a propovadui Dreapta Credinta in lume? Si oare de ce exista atât de multe blogguri care incearca sa ne invete “cele bune si de folos sufletelor noastre”?

    1. Oare de ce totusi au existat si multi propovaduitori, in acelasi timp?
    2. Exista mult prea multe, acum, intr-adevar. E o inflatie. De ce? Poate ca pentru ca cei mai multi o fac nechemat si nebinecuvantat de nimeni, vanand exact ceea spuneam mai sus? Se vede asta usor.
    3. Daca nu ne folosesc si avem pe Moise si pe prooroci, de ce totusi le deschidem, le citim? De ce nu ne retragem in pustie?
    4. Cata vreme nu suntem inca in iad, de unde nu mai putem face niciun bine, incercam sa lucram cat si cum putem.

    P.S. Tu stii daca nu a fost 🙂

    Amin!

  8. In timpurile de astazi omul a pierdut sensul existentei sale, sensul faptelor sale,… Sensul. Si mare minune pare cand cienva mai sta si se intreaba: care este sensul? Si inca si mai mare minune, sa se apuce sa-l caute, avand tot timpul “nelinistea cea buna”.

    De cele mai multe ori omul actioneaza in virtutea inertiei. Vede ca unul face ceva, pai hai sa faca si el, ca deh, e la moda. Ca e bun, ca e rau, ca i se potriveste, ca nu; nu mai are timp sa se intrebe. Se uita pur si simplu in stanga si-n dreapta si gaseste modele pe care le copiaza. E calea cea mai usoara. Si lumea s-a umplut de tot felul de modele, unele bune- putine, dar cel mai adesea cele care se intalnesc la tot pasul, cele care sunt ieftine, de unica folosinta, pline de sclipici, si care au aparut ca ciupercile dupa ploaie.

    In morisca timpului oamenii au devenit din ce in ce mai superficiali, si in aceasta centrifugare, totul se concentreaza la exterior, la “ambalaj”, asa cum spune si P. Coman. Iar la exterior, nu mai este Sensul, ci se gasesc o multitudine de sensuri, in general care raspund la “a avea” si la “a fi”, dar intr-un mod lumesc. A avea ambitii, a avea renume, a avea atatea si atatea lucruri, a avea o pozitie sociala buna, a avea orgoliu,… Si a fi cineva, cat mai sus in piramida.

    Si daca vom incerca sa iesim din aceasta logica lumeasca, vedem ca Evanghelia o rastoarna complet, si ne invata ca “a fi” se conjuga cu Hristos, iar “a avea” cu Duhul Sfant, singurul Care este o sursa inepuizabila de reinnoire, de originalitate, de prospetime pentru om.

    Dar, desi zicala “omul sfinteste locul” este ades folosita, cu un inteles mai mult de infrumusetare a spatiului sau a ceea ce facem, se uita, in schimb, ca sfintenia se face cu sudoare. Aceasta este chieia: nevointa. Omul se nevoieste, gaseste Sensul, altfel ramane incalcit in atatea si atatea sensuri fara nici un rost.

  9. @ admin

    intru totul de acord, Evanghelia lepadarii de sine este clara, radicala,cei mai multi dintre noi suntem slabi de 70 de ori cate 7 in fiecare zi. Dumnezeu sa ne lumineze , sa ne dea Hristos puterea Crucii Sale !

  10. Nu are legatura cu postarile dvs, insa vroiam sa cer o parere asupra noilor aparitii de la editura Nemira, parca, despre Imperiul si lumea bizantina. le-ati vazut? le puteti recomanda ca lectura sau nu?
    multumesc,
    ileana

  11. @ ileana:

    Chiar nu cunoastem despre ce este vorba si nu putem avea nicio parere. Iertati-ne.

  12. Pingback: FUGA IN EGIPT. Despre fuga de Dumnezeu si ostilitatea lumii, despre puterea lui Dumnezeu si puterea lumeasca cu PARINTELE COMAN
  13. Pingback: DUMINICA A DOUA DIN POSTUL MARE. Talcuirea Evangheliei vindecarii slabanogului din Capernaum: DESPRE PACAT SI BOALA, CRIZA SI IPOCRIZIE -
  14. Pingback: Predici si cateheze audio la NASTEREA SFANTULUI IOAN BOTEZATORUL si la DUMINICA GRIJILOR VIETII: “Sa ne coboram la omul nostru launtric, acolo unde vine Imparatia lui Dumnezeu!” -
  15. Pingback: PREDICI (audio si text) la DUMINICA DUPA INALTAREA SFINTEI CRUCI. Cum ne purtam crucile vietii? Suntem hotarati sa renuntam la noi insine si sa ne dedicam total lui Dumnezeu? -
  16. Pingback: Predica PS Sebastian la Duminica dupa Botezul Domnului: LOGICA PAMANTEASCA SI LOGICA DUMNEZEIASCA -
  17. Pingback: PREDICI strapungatoare ale Sfantului Ioan de Kronstadt la DUMINICA SFINTEI CRUCI: “Sa ne luam cat mai repede crucea, atata timp cat Cel rastignit pe Cruce continua sa ne arate milele Sale!” -
  18. Pingback: PARINTELE TEOFIL ROMAN (Cluj) despre POST SI DISCRETIE: “E foarte multa suferinta în viata noastra din mandrie, pentru ca vrem sa fim apreciati” (si AUDIO) -
  19. Pingback: DE CE NE INCREDEM MAI MULT IN NOI INSINE DECAT IN VOIA LUI DUMNEZEU? Unde ne duc pacatul ingamfarii si incapatanarea in urmarea dorintelor si a ideilor proprii? De ce ne razvratim, ne agitam si refuzam Crucea? -
  20. Pingback: “Vezi, nimanui sa nu spui nimic!”. LUPTA CU SLAVA DESARTA si ASCUNDEREA VIETII LAUNTRICE sau: Intre TAINA PAZIRII DUHULUI si TENTATIA SUCCESULUI -
  21. Pingback: VESTIREA PATIMILOR DOMNULUI si CEARTA APOSTOLILOR. Intre lupta salbatica pentru intaietate care striveste pe cei slabi si puterea dragostei smerite -
  22. Pingback: Predici audio la SCHIMBAREA LA FATA: slava Taborului dinaintea suferintei Golgotei – intarirea credintei ucenicilor pentru a intampina Patimirea -
  23. Pingback: Predici sensibile ale Parintelui Iachint al Putnei la praznicul INALTARII SFINTEI CRUCI si la DUMINICA DUPA INALTAREA SFINTEI CRUCI: “Sa mergem pe urmele Domnului. Putin mai avem de urcat si vom ajunge sus. Acolo ne vom odihni…” -
  24. Pingback: PREDICI AUDIO in Duminica dupa Inaltarea Sfintei Cruci, de folos exceptional tuturor celor preocupati de viata duhovniceasca: UN INTELES NEASTEPTAT AL LUARII CRUCII “IN FIECARE ZI”: Sa avem incredere in Dumnezeu! -
  25. Pingback: Inaintea Inaltarii Sfintei Cruci: CE INSEAMNA A IUBI, CU ADEVARAT, in vremurile abuzului, viclesugului si minciunii generalizate? CUM PUTEM MARTURISI CRUCEA IN VIATA NOASTRA si CE FERICIRE PUTEM GASI IN IADUL LUMII? (predici audio) -
  26. Pingback: CUVIOSUL PAISIE OLARU (DE LA SIHLA) si DARURILE SALE: Simplitatea, Tainuirea de sine, Smerenia. “In lumea CV-urilor, tainuirea vi­etii inseamna nebunie” -
  27. Pingback: Parintele Simeon Kraiopoulos despre LEPADAREA DE SINE, DE OMUL CEL VECHI si ASUMAREA STARILOR DE USCACIUNE SUFLETEASCA -
  28. Pingback: URMAREA LUI HRISTOS PANA LA RASTIGNIRE. Cuvant (audio, text) la Duminica dupa Inaltarea Crucii al unui preot american convertit: “Domnul a venit SA FIE CU NOI IN FIECARE ZI, Domnul TANJESTE SA FIE CU NOI SI IN CELE MAI ADANCI INTRISTARI ALE NOASTRE,
  29. Pingback: “Iata, ne suim la Ierusalim…”, urcam catre PATIMILE DOMNULUI. “CRESTINII AU DUHUL CELOR DIN LUME. Cata viclenie si provocare exista la adresa lui Dumnezeu, atunci cand umblam sa reusim cu duh viclean”! NOI STIM CE CEREM? | Cu
  30. Pingback: CUTREMURATOAREA BUCURIE A INTALNIRII CU HRISTOS: “Unde vom gasi un stapan mai bland, un Tata mai bun, un Frate care sa puna umarul acolo, cand ne este greu, un Mire care sa Se jertfeasca in locul nostru si pentru noi?” | Cuvântul Ortodox
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate