OFENSIVA NEVĂZUTA A DRAGOSTEI: “Fă rugăciune pentru aceşti oameni, pentru aceste suflete, care sunt fraţii tăi…”

17-01-2018 Sublinieri

Părintele Andreas Konanos, Intareste-ti sufletul – Treceri nevazute vol.1:

[…]

Acum vreţi să facem altceva? Să purcedem la o contraofensivă? O contraofensivă de dragoste! (…) Vom face şi noi vizite. Cei singuri – da, şi tu cel paralitic, şi tu cel singur, cea singură, cei ce ascultă şi, dacă sunteţi în cămăruţa voastră şi dacă sunteţi în spital bolnavi – vom face şi noi vizite! Cum? Vom face vizite cu rugăciunea noastră, cu dragostea noastră. Când iubeşti şi te rogi pentru ceilalţi, chiar dacă eşti ascuns într-o peşteră, se umple atmosfera de valuri; de valurile harului, de valurile milostivirii dumnezeieşti. Aceasta este ceva care călătoreşte şi poate să ajungă peste tot. Poţi acum să fii aici, acolo unde eşti, în Athena, în Patra, în Egio, în Kalamata, oriunde se prinde postul Bisericii Pireului. Acum mă sună oamenii şi-mi spun: Noi ascultăm de pe internet postul Bisericii Pireului şi ne bucurăm. M-au sunat din Bruxelles, din Franţa, din America. Vă ascultăm! Aşadar, dacă postul Bisericii Pireului poate să ajungă atât de departe – care este un mijloc omenesc – cu atât mai mult rugăciunea! Poţi să faci acum rugăciune şi să trimiţi un val, un ocean de dragoste în America, în Germania, în Australia, în Polul de Nord, la Misiune, în Epirul de Nord, unde sunt misionari, oriunde doreşti!

Prin urmare, veniţi să ne adunăm şi să trimitem valuri mari. Să ne unim puterile şi să facem noi rugăciune. Să facem noi vizite. Aşadar, faceţi o vizită dacă vreţi la azilele de bătrâni. Haideţi pe la azilele de bătrâni, prin camere, şi iată! Şi tu asculţi acum şi te afli la azilul de bătrâni. Fă şi tu vizita ta. Unde? În camerele alăturate, la celălalt etaj, există şi alţi oameni. Stai singur, priveşti fotografiile copiilor tăi, te mâhneşti şi plângi. Zici: eu sunt singur acum. Vino! Nu eşti singur! Sunt şi alţii. Gândeşte-te şi la alţii, şi aceştia au probleme. Şi aceştia sunt singuri. Nici ei nu au companie. Gândeşte-te la suferinţa lor. Nu eşti tu singurul care suferă şi este însângerată inima ta. Sunt şi mulţi alţii. Fă o vizită oriunde există persoane singure pe planetă, care nu au pe nimeni. Care nu au pe nimeni. Tu ai pe cineva.

Să-ţi mai spun ceva, nu egoist; tu ai şi postul Bisericii Pireului; tu asculţi acum şi câteva cuvinte, vorbim împreună. Îţi ţin puţină tovărăşie. Alţii, însă, nu au pe nimeni. Atunci când spunem pe nimeni, spunem chiar pe nimeni! Şi deschid radioul şi ascultă melodii frumoase, populare, ştiri, ce au făcut alţii în alte ţări, cum aşteaptă să vină Crăciunul. Da, dar aceasta nu este mângâiere. Nu este o mângâiere puternică. Nu atinge inima. Există astăzi oameni care ajung la hotarele nebuniei din pricina singurătăţii lor şi a unei incredibile melancolii. Care iau medicamente să se liniştească. Sufletul lor nu se poate linişti. Şi ştiţi, voi Îl aveţi şi pe Hristos. Lucrul cel mai important: aveţi credinţă! Tu crezi. Eşti singur, dar crezi în Dumnezeu. Nu vei înnebuni. Tu Îl ai pe Dumnezeu. Şi zice unul: dacă nu L-aş fi avut pe Dumnezeu, aş fi înnebunit. Iar acesta nu este puţin lucru. Să-L ai pe Hristos care să te împuternicească. Să fii singur împreună cu Hristos. Este ceva cu totul extraordinar.

[…]

Acum ieşiţi din azilele de bătrâni şi de la acele persoane ce locuiesc acolo şi mergeţi lângă bănci, lângă băncile din pieţe. Mergeţi în adăposturile staţiilor mijloacelor de transport. Mergeţi pe străzile periferice ale oraşelor. Mergeţi prin camerele rău-famate, unde sunt acum – în această clipă în care vorbim – sunt tineri drogaţi. Mergeţi acolo să le spuneţi un „salut” cu rugăciunea voastră. Faceţi puţină rugăciune pentru aceştia. Să vedeţi cum se chinuiesc aceştia astăzi! Să vedeţi că aceşti oameni sunt cu totul nefericiţi astăzi! Dependenţii de droguri. îşi distrug sufletul şi trupul lor. Şi dăruiţi-le puţină dragoste acestor tineri. Faceţi puţină rugăciune pentru aceşti tineri drogaţi. Care fac Crăciunul fără să fie cu familiile lor, deoarece familiile lor nu pot uneori nici măcar să-i găsească; pentru că dispar. Nici măcar nu pot să-i ia la masă, pentru că aceia nu acceptă să meargă şi nu se pot bucura. Nu înţeleg. Altceva nu fac decât numai iau droguri şi trăiesc în lumea lor, o lume falsă, a închipuirii. O lume a înşelării şi a distrugerii. În patria morţii albe. Şi sunt atât de mulţi astfel de chinuiţi. Faceți o vizită la aceşti oameni. Şi ei sunt singuri.

Şi ei sunt singuri şi nu se pot ruga; tu cel puţin poţi. „Doamne, miluieşte-i!” şi pe aceştia. Tu poţi. Mi-a spus cândva o cunoştinţă de-a mea – fiul ei se chinuieşte cu drogurile – că a intrat în camera lui şi l-a văzut, zice ea, că rămăsese cu mâna suspendată în aer şi ţinând un pantof atârnând de şiret. Şi aştepta – zice – să-şi lege şiretul, dar în acel moment îl ajunsese efectul dozei drogului. Devenise rigid, rămăsese nemişcat. Privirea îi era fixă, cu pantoful prins de şiret atârnându-i. Şi i-a vorbit, iar băiatul nu înţelegea nimic.

Aşadar, mergeţi la acest tânăr care a înţepenit, la acest tânăr care a trăit acea stare de tulburare a sufletului şi a trupului, faceţi puţină rugăciune, îmbrăţişaţi-l, luaţi metanierul vostru şi ziceţi: „Doamne, Iisuse Hristoase, miluieşte-i pe robii Tăi, tinerii chinuiţi, care iau droguri! Astăzi este Crăciunul, cea mai mare bucurie, cea mai mare mângâiere, cea mai dulce mângâiere, şi cu toate acestea ei nu pot să se mângâie, Hristoase al meu, cu Tine, ci iau droguri. Chiar şi astăzi ei iau droguri”. Faceţi vizite; ştiţi cât de departe puteţi ajunge? Voi cei ce nu vă puteţi mişca, voi cei singuri astăzi; prin rugăciunea voastră...Ştiu… ştiu, puţin v-am… vă simţiţi puţin înăbuşiţi. Ieşiţi puţin, ieşiţi din acest camere ale drogaţilor. Ieşiţi, mergem un pic mai departe, mergem pe drumul naţional, mergem pe marile drumuri ale lumii, mergem acolo unde este mai mult aer, să luăm un pic de aer, să ne răcorim. Faceţi şi acolo o vizită.

Şi fă o rugăciune pentru aceia care acum conduc; mii de maşini, milioane de maşini sunt conduse în această clipă de oameni pe toată planeta Pământ. Unii să meargă să se distreze, unii să meargă la servicii, alţii lucrează şi peste puţin timp vor merge, conduc ca să meargă să mănânce bine. Şi să faceţi rugăciune să nu se întoarcă beţi, să faceţi rugăciune să nu se omoare astăzi oamenii pe drumuri. Să fie bine aceia care conduc, să nu se întâmple accidente, incidente, să se întoarcă acasă cei ce au plecat. Cinci au plecat în vizită, cinci să se întoarcă. Să nu se întoarcă jumătate, iar ceilalţi să meargă în spitale, iar alţii să plece din această lume, lăsându-şi sângele lor pe asfalt. Rugaţi-vă pentru aceia care conduc.

A vizitat prin mijlocirea rugăciunii, devenise, se zice, un astronaut al cerului! Şi avea drept vehicul, drept combustibil al său, un posmăgel! Mânca un posmag şi făcea o călătorie uriaşă cu acest posmag.

A îmbrăţişat întreg pământul cu rugăciunea. Şi se ruga cu dragoste pentru întreaga lume.

Fă şi tu aceasta! Devino astronaut al lui Dumnezeu. Ieşi din zona de atracţie a pământului, din această forţă de gravitaţie, şi intră în iubirea lui Dumnezeu. Şi îmbrăţişează, roagă-te pentru toţi, iar apoi ieşi.

Ieşim puţin din drumul naţional ca să intrăm pe un drum secundar, în mijlocul oraşului, şi să mergem în spitale, în saloanele de terapie intensivă, să mergem acolo unde scrie: „Se interzice intrarea tuturor”. Acolo unde se spune: „Se interzice intrarea”, noi vom putea intra! Aşadar, intrăm şi acolo. Intrăm în interior. Cu rugăciunea noastră intrăm. Nu se interzice. Şi intrăm acolo unde există operaţiile chirurgicale grave, operaţiile care durează opt sau cincisprezece ore, acolo unde există oameni cu perfuzii, cu măşti de oxigen, cu ser fiziologic… pentru ca doctorii să vadă bătăile inimii lor pe ecranele pline de cabluri; acolo unde oamenii nu pot respira, acolo unde nu ştiu câte ore vor trăi, acolo unde îngerul se apropie de ei şi nu se ştie, în cele din urmă, acest suflet va ieşi, nu va ieşi, va trăi… va muri? Să mergem acolo… Să mergem acolo astăzi, este frumos de Crăciun să faci această vizită. Cu dragoste pentru ceilalţi oameni să facem rugăciune pentru acei oameni de la terapie intensivă, din saloanele spitalelor.

Mergi încă şi acolo dacă vrei, în celelalte ţări. Dacă vrei să ieşi şi mai departe, mergi în alte ţări. Tu, care acum eşti singur în patul tău. Şi fă o rugăciune pentru ţările în care fumul războiului miroase încă peste tot. Acolo unde cu puţin înainte a fost război, în Liban, în Irak, în Iran, în Serbia cu câţiva ani în urmă. Nu s-au închis încă aceste răni. Să zicem că s-au terminat; să zicem s-au terminat, dar orfani mai sunt? Chiar dacă au trecut cinci, chiar dacă au trecut zece luni, cinci ani, zece ani. Distrugerile nu se sting aşa uşor. Buletinele de ştiri vorbesc despre aceste evenimente două-trei zile. Atunci când evenimentul trece, uităm. Dar suferinţa încă există, rănile nu s-au închis. Trupurile copiilor sunt încă chinuite. Există încă copilaşi care plâng acolo, copii orfani. Mergeţi să faceţi şi acolo o vizită.

Iar dacă ai ostenit, opreşte-te; dacă te-ai zdrobit sufleteşte… şi iartă-mă, poţi închide… poţi închide radioul, eu nu… eu nu insist, nu doresc să te mâhnesc, dar doresc să-ţi spun că şi tu ai astăzi o putere. O putere uriaşă acolo unde eşti tu în singurătatea ta. Priveşte lucrurile altfel. Ia altfel problema ta. Nu te lăsa cuprins de melancolie, ci învaţă să iubeşti. Fă un pas în acest an în spaţiul iubirii. Intră în acest spaţiu al iubirii. Nu te iubesc? Iubeşte tu. Nu îţi vorbesc? Vorbeşte tu. Nu se roagă pentru tine? Roagă-te tu pentru ceilalţi. De ce vrei tu să primeşti? Învaţă să dai! Şi să vezi ce frumos ai să te simţi. Este un alt mod de a fi, dificil. Ne tulbură egoismul nostru, însă, dacă vom face aceasta, este un… Vom reuşi foarte mult, ne vom bucura foarte mult.

Aşadar, rezişti. Zici că este în regulă! Dacă încă rezişti, să mai facem încă o vizită. Să lăsăm puţină dulceaţă şi în casele celor divorţaţi, astăzi, dacă vrei. Astăzi mergem în casele celor ce au divorţat; mergem să oferim puţină dulceaţă şi acolo. O rugăciune, o mângâiere; vreodată ar trebui să tragem pe cineva de ureche şi să spunem: „Cum de ai reuşit să faci aşa ceva?”. Fă o vizită. Ia gândeşte-te puţin; unii anul acesta fac Crăciunul pentru prima oară singuri, fără soţia lor, fără bărbatul lor femeile, fără copii… pentru că sunt cu soţia copiii, sunt cu soţul, sunt cu bunica. S-a despărţit familia. Tu, care eşti singur, te gândeşti la aceasta? Fă rugăciune şi pentru aceştia care sunt singuri.

Anul trecut în această zi familia era împreună. Au fost certuri între ei, au avut păreri deosebite, au spus: ne vom despărţi, ne vom… ne vom şi ne vom. Dar „ne vom” din păcate pentru unii a devenit un fapt, este o realitate. Cum se simt aceşti oameni care anul acesta pentru prima dată fac Crăciunul singuri, care sunt despărţiţi, care sunt necăjiţi… Nu vor simţi amărăciune? Nu vor simţi singurătate? Cum s-o scoată la capăt astfel! Şi copilaşii aceia cum se vor fi simţind? Când tata şi cu mama anul acesta nu sunt împreună, când îşi vor aduce darurile, într-o zi unul şi în altă zi altul. Când astăzi trebuie să mănânce repede cu mama şi cu bunica, pentru că după-amiază va trece tata, va claxona să coboare ca să facem o plimbare în oraş, meargă pentru colindul de Sfântul Vasile, să vadă bradul de Crăciun. Şi apoi seara să se întoarcă înapoi… în vreme ce anul trecut erau cu toţii împreună şi au mers cu toţii în vizită şi au mâncat împreună şi casa mirosea foarte frumos. În vreme ce casa are acum o anumită tristeţe. Tu, care eşti o persoană singură astăzi, nu trăieşti o asemenea singurătate, nu-i aşa? Aşadar, fă rugăciune pentru aceşti oameni, pentru aceste suflete, care sunt fraţii tăi.

Şi mergi, dacă vrei, şi fă o vizită celor închişi în închisori. Unde şi acolo este interzis să intri şi acolo se interzice… Orarul de vizite este fixat de la ora cutare până la ora cutare. Există grilajele ca să te ţină la distanţă. Se interzice să…, aşadar. Nimic nu se interzice. Pentru rugăciune nu se interzice nimic! Mergem oriunde, nu ne deranjează nimeni. Mergem şi stăm câte ceasuri vrem în celula lui: a celui închis, a celui necăjit şi, desigur, a celui închis pe drept sau pe nedrept. Să nu fim atât de satisfăcuţi atunci când intră în închisoare adevăraţii vinovaţi, pe drept vinovaţi… Pentru că, oare noi nu suntem cu adevărat vinovaţi în atâtea alte lucruri? Noi toţi suntem vinovaţi. Suntem toţi vinovaţi şi păcătoşi, chiar dacă suntem afară din închisoare. Unii se bucură. Merge vreunul în închisoare şi unii zic: „Am fost satisfăcut, a fost impusă dreptatea, am fost răzbunat”. Da, iartă-mă, dar ceea ce zici tu merită închisoarea. Răzbunarea ta merită închisoare pentru Dumnezeu. Când Dumnezeu zice: „Iubiţi pe vrăjmaşii voştri”, iubeşte-i pe vrăjmaşii tăi. Când Hristos zice: „Dacă ai gândit ceva rău faţă de aproapele tău, deja ai săvârşit răul întru tine”. Câţi dintre noi nu am făcut omoruri, nu am rănit, nu am mâhnit în sufletul nostru pe altul? De acord, nu ai făcut răul. Este foarte greu să faci aceasta în practică, dar şi asta este rău pentru Dumnezeu, care vede inima noastră, cugetarea noastră, sufletul nostru. Vede cât de vinovaţi suntem toţi. Suntem cu toţii vinovaţi. Suntem cu toţii vrednici de închisoare.

Iar acum există oameni care sunt în închisoare. Şi în închisoare s-au smerit. Şi în închisoare ei I-au spus „iartă-mă!” lui Dumnezeu. Iar Dumnezeu i-a iertat cu mult înainte, chiar dacă nu i-au iertat tribunalele statului. Şi chiar dacă sunt condamnaţi pe viaţă şi pe dublul vieţii şi pe câte vieţi vrei tu. Dar pentru Dumnezeu ei sunt iertaţi şi dezlegaţi „în veacul de acum şi în cel viitor”. Dacă se pocăiesc, dacă se spovedesc, dacă sunt iertaţi. Vino şi tu şi fă o rugăciune pentru aceştia.

[…]

Există mulţi închişi, alţii care sunt cu adevărat închişi în tartarul iadului, chiar dacă sunt vii; nu au nicio nădejde, nu au unde să se sprijine. Voi sunteţi într-o poziţie avantajoasă. Soljeniţîn spunea: „În închisoare am cunoscut libertatea, în închisoare L-am cunoscut pe Hristos. Sunt în închisoare, dar sunt fericit. Am aflat adevărul în închisoare!”. Aşadar, nu plângeţi nici voi, nu luaţi lucrurile fiind cuprinşi de melancolie. Şi voi puteţi să faceţi o ofensivă a dragostei. Contraofensiva dragostei. Şi să vă rugaţi pentru noi, care ne aflăm în afara gratiilor închisorii, dar suntem mult mai închişi. Eu mă simt mult mai închis.

Simt că eu sunt în închisoare, înlăuntrul egoismului meu, înlăuntrul gratiilor împătimirii mele, ale răutăţii mele, ale invidiei mele, ale lăcomiei mele, ale iubirii de plăcere, ale tuturor patimilor. Ale tuturor patimilor care mă chinuiesc. Acestea nu sunt gratii? Aceasta nu este închisoare? Voi poate că aţi ieşit din aceste gratii; voi poate că sunteţi în închisoare, dar în afara închisorii acesteia despre care vorbesc eu. Vă rog, faceţi acest dar şi vouă, şi mie. Roagă-te şi tu pentru mine, cel care sunt închis, poate mai mult decât tine.

Şi dacă nu poţi să faci ceva din toate acestea, şi dacă ţi-e greu, dacă le-ai făcut şi ai ostenit sau dacă te opreşti din acestea la un moment dat, dă un telefon. Dă astăzi telefon unei persoane singure. Această persoană este ca şi cum şi-ar zice acum prin viaţa ei: „Doamne, nu am om. Nu am om. Şi mergem noi, şi cum zici tu că nu ai om? Voi deveni eu astăzi omul tău. Îți voi ține câteva minute tovărăşie, te voi suna ca să-ţi spun: „Nu te mâhni… suntem împreună, bre fiule, viaţa trece, vom trece peste urcuşul vieţii, vom reuşi, ne dă Dumnezeu, nu ne va lăsa El“. Şi să-l mângâie unul pe altul, să ne ţinem companie unul altuia cu un telefon. Şi, dacă eşti aşezat şi dacă eşti imobilizat şi dacă eşti paralizat, şi dacă eşti oricum ai fi. Aşadar… Părintele Porfirie era în patul suferinţei şi avea telefonul deschis şi vorbea ia telefon şi-i mângâia pe oameni, iar cuvântul său călătorea şi le oferea căldură sufletelor care-l ascultau. Prin urmare, acest lucru este foarte frumos.

[…]

Există încă ochi înlăcrimaţi în blocurile noastre, în vecinătatea noastră. Există ochi înlăcrimaţi şi tu ştii aceasta; ştii aceasta; în faţa ta trăieşte cineva care a trecut printr-o suferinţă. Ştii că vizavi de tine trăieşte cineva care are o femeie dificilă, cu un copil cu probleme, care caută de lucru. Ştii că lângă tine locuieşte cineva care… ştii toate aceste lucruri. Există încă ochi înlăcrimaţi. Şi în întreaga lume! Şi vreţi să vă spun ceva? Dacă putem diseară, dacă putem la un moment dat – îl vom trăi cu toţii astăzi – când vom ajunge în camera noastră ca să dormim, să ne odihnim şi se termină toate impresiile zilei, toată osteneala zilei… (A! Acum veţi asculta şi voi când este seară. Pentru că, ştiţi, emisiunea se va relua şi diseară. De obicei luni seara.) Acum veţi asculta emisiunea, apoi se va termina. La un moment dat vă veţi culca. Se va încheia această zi. Vom rămâne toţi singuri în sfârşit. Toţi suntem singuri în lume. Şi cei căsătoriţi şi cei necăsătoriţi şi cei cu mulţi copii. Pentru că, în cele din urmă, fiecare doarme în patul său cu el însuşi. Este el singur şi cu Dumnezeu.

Aşadar, când rămânem singuri, în această zi, dacă va picura o lacrimă din ochii noştri, într-o asemenea zi veselitoare, o lacrimă de pocăinţă, cred că Hristos o va primi. Această lacrimă nu se va pierde. O va lua şi ştiţi ce va face din ea? În această frumoasă zi şi în această frumoasă noapte, va face din această lacrimă o stea! O va face stea pe cerul lumii. Pentru că va fi o lacrimă de iubire! Să ne rugăm astă seară, cu mare bucurie pentru că S-a născut Hristos şi cu mare întristare pentru că încă nu am încăput Naşterea lui Hristos în inima noastră. Şi va uni Hristos lacrima noastră cu lacrimile Sale de copil, lacrimile Sale de prunc. Dar şi acum, nu ştiu dacă Domnului nu-i picură lacrimi din ochii Săi. Pentru că încă nu s-a realizat ceea ce zice Scriptura: „Slavă întru cei de sus, lui Dumnezeu, şi pe pământ pace, între oameni bună voire”. S-a născut Hristos, îngerii L-au slăvit pe Dumnezeu, dar pe pământul nostru nu a venit încă pacea. Domnul ne dă pacea. Cei ce Îl vrem, cei ce întindem mâna noastră şi-L atingem şi-L primim înlăuntrul nostru, cei ce ne-am împărtăşit şi cei ce ne vom împărtăşi în aceste zile cu Hristos, Îl avem pe Domnul şi pacea Lui înlăuntrul nostru. Însă această pace nu s-a întins peste tot. Există încă suflete care nu l-au primit pe Hristos. Există încă suflete care simt tristeţe, singurătate, gol sufletesc, întristare. Aşadar, pentru aceste suflete va picura din ochii noştri – într-o asemenea zi… da, într-o asemenea zi veselitoare; nu contează – când vom fi singuri, o lacrimă de dragoste, de bunătate, de căldură sufletească! O lacrimă care va merge să îndulcească durerea altora.

Aşadar, fraţii mei, sora mea şi fratele meu singuratic, tu, care eşti singur, să-ţi aminteşti: Nu eşti singur! Lângă patul tău, în odaia ta, în celula ta se află Hristos. Pentru El trăieşti, pentru tine a venit El în lume astăzi, să te mângâie pe tine!

[…]

(Pr. Andreas Konanos, Intareste-ti sufletul – Treceri nevazute vol.1, Editura Egumenita, 2017)

  • CITITI INTEGRAL ÎN:

SINGURI DE CRĂCIUN

***

Legaturi:

“Cati copii orfani, singuri, indurerati, traumatizati, sunt printre noi, care chiar au nevoie de parinti!” SA AJUTAM LA PURTAREA CRUCII CELOR AFLATI IN SUFERINTA, IN SINGURATATE! SA NE RUGAM PENTRU CEI CARE NE VRAJMASESC – Partea a doua a conferintei de la Ploiesti (2016), “IUBIREA CRUCII”, a PS Macarie

O rugaciune de care avem mare nevoie astazi: RUGACIUNEA PENTRU LUME a Cuviosului Paisie Aghioritul

UNDE ESTE “A PLANGE CU CEI CE PLANG”? (I) Despre inselarea motivelor fals-duhovnicesti ale “ne-tulburarii” pentru a justifica nepasarea si pasivitatea

CUVIOSUL PAISIE: “E STARE DE ALARMA. ESTE TREBUINTA DE MULTA RUGACIUNE CU DURERE”

CUVIOSUL PAISIE AGHIORITUL DESPRE OAMENII SENSIBILI – cuvinte de mangaiere si de intarire a nadejdii

Cuviosul Paisie: OMUL DUHOVNICESC ESTE PLIN DE DURERE PENTRU CEILALTI

Sfantul Cuvios Paisie Aghioritul despre CUM POT FI AJUTATI SI CUM AR TREBUI SLUJITI CEI BOLNAVI. “Daca nu suspini in pat, suspina cel putin in rugaciunea pentru bolnavi. Daca cerem ceva de la Dumnezeu fara sa jertfim şi noi ceva, rugaciunea nu ne este ascultata”. IMPORTANTA INTELEGERII CELOR INDURERATI

RUGACIUNEA PENTRU CEILALTI (I): “De ce te gandesti doar la tine, bunul meu copil, si nu te gandesti putin si la lumea care sufera? Cati nu striga in aceasta clipa: ‘Ajutor! Ajutor!’ si nu exista nimeni langa ei ca sa-i ajute?”

Cuviosul Paisie Aghioritul ne invata CUM SA NE RUGAM PENTRU CEILALTI (II) – Rugaciunea CU DURERE IN INIMA pentru cazuri concrete si pentru toata lumea

Parintele Savatie – PORUNCA CU SCANDAL: CRESTINISMUL ESTE DRAGOSTE IZVORATA DIN DURERE

DUREREA ALTUIA – DUREREA NOASTRA. Cum dobandim rabdare si ce folos avem din incercari? ISPITELE INSINGURARII

El, Cel ce-i vindeca pe cei cu inima zdrobita…

SA-I ALINAM PE CEI IN SUFERINTA, rugandu-ne pentru ei, ca si pentru cei AFLATI IN IAD: “Mare este milostenia pe care o facem pentru acesti oameni si, daca este posibil, sa varsam in fiecare zi cate o lacrima pentru ei. Nefericirea, chinul, disperarea lor, sa devina suferinta si nelinistea noastra”

“IUBIREA NEBUNA” A LUI DUMNEZEU si TAINA SLUJIRII: “A te darui, fara sa te impui…”. Parintele Staniloae despre SENSUL CRUCII ca IMPREUNA-PATIMIRE ODIHNITOARE: “Numai Crucea darama zidul; Biserica sta pe iubirea rastignita”

SA NE SLUJIM UNII PE ALTII! “Maica Domnului ne învaţă să fim în toată vremea în slujire… Hristos ne împrumută mâinile Sale milostive şi slujitoare ca noi înșine să fim milostivi şi slujitori, asemenea Lui”. PREDICA PS MACARIE la Manastirea Sihastria Putnei, de IZVORUL TAMADUIRII (audio+text)

DE CE SUFERINTA? DE CE BOALA? CUM SA IL AJUTAM PE CEL CARE SUFERA? Ne raspunde Parintele Arsenie Muscalu (audio)

SUFERINŢELE PRIN CARE SE CUNOAŞTE UNIMEA OMENIRII – CALE A MÂNTUIRII ÎN VREMEA NOASTRĂ: “Doamne, Tu apara-ne, Tu vezi neputintele noastre de a rezista valurilor suferintei cosmice!”

IESIREA DIN INTRISTARE PRIN RUGACIUNE si CONVERTIREA DURERII IN BUCURIE DARUITA: “Sa nu pierdem atatea prilejuri neprevazute care apar in viata noastra, inchizandu-ne in melancolie”/ OMUL LIBER si OMUL INTERESAT


Categorii

Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Parintele Andreas Konanos, Rugaciunea (Cum sa ne rugam?)

Etichete (taguri)

, , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate