PĂRINTELE TUDOR CIOCAN: “S-a schimbat paradigma. Nu ne mai întoarcem la ce-a fost până-n ianuarie 2020. Lumea a intrat într-o cu totul altă epocă, dar această NOUĂ PARADIGMĂ, POST-CREȘTINĂ și ANTI-CREȘTINĂ s-a impus printr-o MINCIUNĂ”

Pr. Tudor Ciocan – Cuvânt la Vecernie, 26 octombrie 2020:

„Iubiți frați creștini,

Iată, vine seara și noaptea peste noi și-mi aduc aminte de cuvântul Mântuitorului: Umblați cât aveți lumină... Spune Mântuitorul în chip simbolic. Știm prea bine că se poate umbla și noaptea, dar orbecăind. E bine să fim cu luare-aminte. Pentru că iată, avem deja din martie până acum, avem 7 luni de când suntem dați afară din biserică, sau să slujim în anumite condiții foarte neprietenoase în biserică. Dăm slavă lui Dumnezeu că putem să slujim. Credeam că Biserica Ortodoxă împreună cu Statul au un sistem de valori comune. Știam de la Cuza încoace că este un Stat secular. Dar s-a dovedit nu numai că nu sunt valorile comune, s-a dovedit că Statul poate să abuzeze când vrea de puterea sa asupra Bisericii. Asta aicea, la noi, în lumea noastră mică.

În lumea mai mare, se întâmplă ceva foarte interesant, la care trebuie să fim cu multă, multă, multă luare-aminte. De-a lungul timpului, în istorie s-au produs niște momente foarte importante. De  pildă, cum a fost în istoria poporului evreu plecarea din Egipt, scăparea din robia egipteană. În istoria noastră, a creștinilor, Întruparea lui Hristos. Iarăși, în istoria creștinilor, Constantin cel Mare cu edictul de la Mediolan. Tot în istoria creștinilor, căderea Constantinopolului. Sunt absolut convins că și în celelalte părți ale lumii au fost momente de cotitură ale istoriei. Atunci când imperiul s-a înălțat, a luat putere, sau când imperiul a căzut […]. Și la noi, în istoria mult mai recentă, momentul în care Rusia sovietică a ocupat practic Răsăritul și la noi, în România, a venit și a impus comunismul; și mai recent, și asta am trăit-o deja și eu, căderea comunismului, din `89. Momente foarte importante din istorie…

Ei bine, ceea ce trăim acuma este un moment și mai important decât toate astea. Pentru că venirea Mântuitorului are alt impact, are impact ontologic, reface echilibrul dintre Dumnezeu și om. Dar celelalte momente istorice sunt locale. Acum, fix acum, trăim un moment global de trecere dintr-o cultură care a fost creștină timp de 2000 de ani sau dominată de creștinism într-o cultură post-creștină și necreștină și anticreștină. Sau cum ar fi spus cineva, dar nu-mi place, pentru că noi, creștinii nu credem în zodii. (Ceilalți, păgânii, vin dintr-o înșelare foarte veche a lumi acesteia și au parcurs toate civilizațiile, toate epocile și au ajuns până în vremea noastră, dar noi, creștinii, nu credem în zodii). Dar la un moment dat s-a spus că s-a sfârșit zodia peștilor și intrăm în zodia vărsătorului. Ce însemna zodia peștilor? Peștele era simbolul creștinilor, al creștinismului. Era simbolul lui Iisus Hristos. Și new-age-ul tot strigă asta și ne anunță încă din anii 90 că s-a terminat stăpânirea creștinismului asupra lumii și acum vine o stăpânire a vărsătorului.

Deci să fim cu luare-aminte. S-a încheiat istoria pe care o știm noi. Chiar dacă ne vom întoarce în biserică, noi aicea, în Biserica Ortodoxă Română și în România, poate că vor fi lucrurile mai liniștite. Dar per total, istoria nu va mai fi la fel. Deci nu mai avem speranța că ne vom întoarce la ce a fost în ianuarie 2020. Nu asta. Va fi cu totul altceva. Și, din punctul meu de vedere, va fi cu totul altceva, necreștin și în care la modul global, valorile creștine vor fi permanent batjocorite.

Cu ce ne interesează pe noi? Spune cronicarul că „nu vremurile sunt sub om, ci omul este sub vremuri.”  Evident că fiecare dintre noi, cei de-aicea de față, suntem foarte mici și n-avem cum să schimbăm această paradigmă globală. Dar în această epocă trebuie să ne mântuim. Nu în alta. Ar fi fost mai bine dacă eram într-o epocă mai liniștită, iată, până în ianuarie 2020, când era creștinismul, cel puțin la noi, înfloritor. Era mai simplu, evident. Biserici, preoți… Încă suntem biserici, preoți. Dar să știți că global, s-a schimbat. Copiii noștri vor trăi în cu totul altă lume pe care o vedem noi acum și pe care o începem acum. Cu totul altă lume decât ce știm noi. Nu mai este lumea pe care au știut-o părinții noștri, la fel cum părinții noștri au trăit într-o cu totul altă lume decât ce știau ei până atunci, bunicii lor. Pentru că atunci când au venit comuniștii aicea, în `47, prima dată au spus: „eh, încă un nou partid”. Pentru ca să-și dea seama în `48, când Maternitatea de-aicea s-a chemat Ana Pauker, stai puțin, că ăștia sunt cu totul altceva decât partidele de până atunci, Liberal și Țărănist. Și, într-adevăr, s-a schimbat. Ei, nepoții noștri vor fi într-o cu totul altă lume. Și atunci, noi avem datoria ca-n această cu totul altă lume să-i pregătim pentru a fi creștini.

Ce trebuie să fac ca să fiu creștin în această cu totul altă lume în care creștinismul va fi poate persecutat și pe față – deși nu știm asta, dar în mod sigur va fi ironizat, călcat în picioare, detractorii vor fi pe toate drumurile și-i vom vedea peste tot pe cei care ne batjocoresc în valorile noastre fundamentale pentru ca să ne facă să ne pierdem încrederea în ceea ce știam. Astfel încât un suflet care-și pierde încrederea în Hristos, să capete încredere în altcineva. Și asta chiar la noi în țară s-a văzut în timpul referendumului pentru familie, când încrederea creștinilor, a poporului creștin, n-a fost în primul rând în ceea ce spuneau preoții și episcopii și arhiereii cu toții într-un glas, ci a fost mai degrabă în ce ne-au învățat oamenii de la televizor cu care n-avem niciodată de-a face. Deci lupta este pentru a se surpa încrederea în Hristos. Pe toate căile. Batjocorind preoții, batjocorind creștinii, batjocorind Biserica. Sau dând alternative. Hai să spunem că batjocura… noi care-i cunoaștem pe preoți, ne cunoaștem unii pe alții, spunem, „Dom’le, știu, există, se întâmplă să fie și preoți, că oameni sunt, au și ei păcate, dar eu, duhovnicul meu, părintele meu sau creștinii mei au și ei, dar eu îi înțeleg și avem un alt tip de relație, nu mă va putea influența ridiculizarea lor de la televizor.” Dar încep să vină alte idei.

De pildă, Iisus Hristos: „Da, om bun, foarte bun, excepțional. Dar sunt mulți. De ce să ne ducem la Acest Iisus care El mântuiește, așa cum este prezentat în Biserică și cum este prezent în Biserică? Iisus e în toate părțile, în toate lumile, în toate țările, în toate religiile. Există și alți zei. Iisus a fost bun, trebuie să fim buni, trebuie să acceptăm toți zeii ca fiind la fel de adevărați. Toți zeii însemnând și Allah, Brahma, Vishnu, însemnând orice altceva. Că doar Iisus a fost bun.” De pildă. Și atunci trebuie să țineți minte, dar vă rog să țineți minte asta de-acum încolo și s-o transmiteți generațiilor și generațiilor, nepoților, care aveți, de-acasă. Când vorbește la un moment dat Iisus cu ucenicii Săi, întreabă: Cine spune lumea că sunt Eu? Era undeva, probabil că în preajma Capadociei Cezareii, undeva în zona Galileii, poate mai la nord. Cine spune lumea că sunt Eu? Și spun: Ieremia, Ilie sau unul dintre prooroci. Dar voi cine spuneți că sunt? Și Petru, răspunzând în numele tuturor Ucenicilor, spune: Tu ești Mesia, Fiul lui Dumnezeu Celui  viu. Și-i spune Mântuitorul: Fericit ești Petre, că nu trup și sânge ți-a descoperit ție aceasta, ci Tatăl cel din ceruri. Este foarte important, determinant pentru noi să înțelegem că Iisus Hristos este Dumnezeu-Fiul întrupat. Nu mai există altcineva ca El. Și că acest Dumnezeu-Fiu întrupat este în Sfânta Sobornicească și Apostolească Biserică, nu în alte părți. În alte părți poți să mai ai culturi, să mai ai învățături despre Iisus, într-adevăr, și la  catolici, și la neo-protestanți, și la protestanți, și la musulmani, și la hinduși pot să mai [aflu] lucruri despre Hristos, dar Hristos prezent așa cum a fost în istorie în Israel. Dar în chip duhovnicesc, dar desăvârșit prezent este doar în Biserica Ortodoxă. Așadar, niciodată să nu las în inima mea să-mi pierd încrederea în acest Hristos al Bisericii, respectiv încrederea în Biserică, indiferent de ce se va spune despre Biserică, indiferent de ce mizerii se vor inventa sau vor fi puse pe seama Bisericii.

În al doilea rând, este un cuvânt de la Sfântul Apostol Pavel, m-ați mai auzit spunându-l, în Epistola către romani: Cine ne va despărți pe noi de dragostea lui Iisus Hristos? Și spune: Nici viața, nici moartea, nici îngerii din ceruri, nici cele de deasupra, nici cele de dedesubt nu ne vor despărți vreodată de dragostea lui Iisus Hristos. Deci eu trebuie să cred că Hristos este singurul Dumnezeu făcut om și trebuie să-L iubesc pe Acest Hristos, desăvârșit. Să nu mai las altceva între mine și El. Asta-i cheia cu adevărat a mărturisirii desăvârșite despre Hristos. Asta-i cheia pentru care martirii au putut să moară în chinuri pentru Hristos, pentru că n-au lăsat nimic în adâncul lor să-i separe de dragostea lui Iisus Hristos. Și pentru asta trebuie să ne luptăm, pentru că sentimentul acesta este, avem puterea să-l creștem în noi prin Taina Botezului, prin Taina Mirungerii, prin Sfintele Taine dar, dacă nu lucrăm la ele, atunci el nu crește singur, el mai degrabă se risipește, se pierde. Da, dragostea pentru Hristos e bună, e frumoasă, dar de fapt și de drept, în adâncul meu am altceva. Și dacă am un altceva în adâncul meu, atunci, în această epocă a întunericului în care intrăm, voi fi eu însumi întuneric.

Deci țineți minte. S-a schimbat paradigma. Nu ne mai întoarcem la ce-a fost până-n ianuarie 2020. A intrat lumea într-o cu totul altă epocă și nu numai în România, a intrat toată lumea. Aicea-i interesant, că nu numai la noi. Țineți minte, de asemenea că această paradigmă s-a impus printr-o minciună. Ceea ce suntem noi acuma obligați să facem, să suportăm, se bazează pe o minciună. Și asta este evident. Și dacă vă  uitați și la amărâții ăștia ai noștri de conducători, și la cei mondiali, cum dau tot timpul instrucțiuni opuse [contradictorii, n.n.]. Și știu foarte bine direct, din Statele Unite, cum cel mai mare infecționist de-acolo după care ascultăm cu toții, el și cu șeful de la OMS, cum a explicat cu masca în Statele Unite. La început nu trebuia pusă mască de nimeni, pe urmă, după vreo 2-3 săptămâni, asta se întâmpla prin martie-aprilie, spune „ba da, să pună mască uneori medicii dacă cred că au de-a face cu covid”, pe urmă să pună mască doar pacienții, deci tot timpul s-a schimbat. Până la urmă s-a ajuns să pună mască toată lumea, deși nu se știe de ce… Ce înseamnă aceste bâjbâieli? Bun, poate să însemne necunoaștere. Dom’le, când e un pericol sau ceva necunoscut, mă adaptez. Omul e o ființă adaptabilă și trebuie să trăiască și supraviețuiește tocmai prin adaptare. Dar deja au trecut, de când a început nebunia asta, în Statele Unite cel puțin din februarie, 8 luni, ba dincolo se face anul din China. Deja nu mai este necunoscut. Deja dacă indicațiile sunt contradictorii, înseamnă nu se întemeiază pe o realitate. Cum spune tot poporul nostru român, minciuna are picioare scurte. De asta se bat cap în cap instrucțiunile. De ce a fost nevoie de această minciună? Da, pentru că cineva foarte de sus – nu ai noștri, că ăștia sunt mici – cineva foarte de sus a hotărît că trebuie să ieșim din paradigma creștină a lumii moderne, să trecem într-o altă paradigmă post-creștină, necreștină și în fond, anticreștină.

Bineînțeles că noi suntem mici. Fiecare dintre noi putem să ajungem la casele noastre, să ne ducem viața mai departe, așa cum ne-am dus-o și până acum oarecum, dar să nu mai avem speranța că ne vom întoarce la ianuarie 2020, la ce a fost atunci și cum a fost până atunci. Să nu mai avem speranța asta. Și să avem conștiința faptului că nepoții noștri și copiii vor trăi în cu totul altă epocă, în cu totul altă mentalitate. Și dacă trebuie să răspund la Judecată cu cuvântul acela, „Iată, eu și pruncii pe care mi i-a dat Dumnezeu”, eu am datoria cumva să înțeleg și să transmit această credință și corectă, și încredere în Hristos Iisus Domnul nostru și în Sfânta, Sobornicească și Apostolească Biserică – ortodoxă și română, în cazul de față. Credința înseamnă învățătura de credință și încredere. Nu voi putea fi convingător dacă eu însumi nu reușesc să fiu convingător, dacă eu însumi nu am această încredere. Spune Sfântul Serafim de Sarov că dacă te sfințești pe tine, vei sfinți mii în jurul tău.

Ceea ce avem noi de făcut de-acum încolo cu adevărat este să conștientizăm că nu mai este lumea dinainte în care era ușor să fii creștin, este o lume în care e mai greu să fii creștin decât lumea dinainte. Nici înainte n-a fost ușor, știm prea bine. Dar totuși, în lumea românească era ușor, au fost duhovnici mari, s-au făcut atâtea mănăstiri, avem atâtea Sfinte Moaște, avem pelerinaje. Acuma vedeți că lucrurile se limitează. Pentru un „bine” social. Ca și cum noi n-am fi parte din societate. Deci vom trăi într-o lume care este din ce în ce mai necreștină. Și atunci ne va fi din ce în ce mai greu dacă vrem să fim cu adevărat creștini. Din ce în ce mai greu nu înseamnă neapărat că o să fim torturați, luați cu duba și duși la Jilava sau la alte pușcării  prin lumea asta largă. Poate să fie și așa ceva, nu știu, în vremurile finale. Dar din ce în ce mai greu înseamnă că o să ne fie mai greu material. […]. Dar Dumnezeu va avea grijă de fiecare. Dumnezeu nu ne lasă. Și dacă ne-a îngăduit în perioada aceasta, foarte interesantă, de altfel, și ciudată, ne-a îngăduit pentru că știe că aici ne putem mântui. Cum ne mântuim?  Stând cu această mărturisire de credință nedespărțită de sufletul meu și de inima mea și de dragostea mea, anume că Hristos este Fiul lui Dumnezeu celui viu. Tu ești Hristos, Fiul lui Dumnezeu celui viu. Și Te găsesc pe Tine în această Sfântă, Sobornicească și Apostolească Biserică. Indiferent că o să fiu obligat să stau în curte, indiferent că o să ajung să slujesc în casa mea, indiferent cum, pe Hristos aici îl găsesc. Cu ajutorul lui Dumnezeu, vom trece și peste asta. Dar, repet, să nu ne mai gândim, să nu mai avem nădejde că ne vom întoarce la ce a fost înainte. S-a schimbat paradigma. AMIN!”

Legaturi: