Interviu cu Mihai Gheorghiu: IOHANNIS, PRINCIPALUL OPONENT AL REFERENDUMULUI. Daca cele trei milioane de romani sunt refuzati, atunci sistemul democratic românesc n-are nicio valoare/ DEMONTAREA PROPAGANDEI LGBT anti-democratice/ CALIFORNIA INTERZICE CARTILE CRESTINE CU REFERIRI ANTI-HOMOSEXUALITATE/ Ce (n-)a vazut PARISUL: Noua limba a totalitarismului gender: PARINTE 1 si PARINTE 2 in loc de MAMA SI TATA!/ Cine este cu adevarat ILIBERAL?

EvZ/ Sorin Andreiana:

Liderul „Coaliției pentru Familie” ACUZĂ. Mihai Gheorghiu: „Iohannis, principalul OPONENT al REFERENDUMULUI pentru familie”

În toamna anului 2015, „Coaliția pentru Familie”, o federație formată din câteva zeci de ONG-uri, a demarat o campanie de strângere de semnături în urma căreia să fie organizat un referendum prin care definirea căsătoriei ca fiind între un bărbat și o femeie să fie introdusă în Constituție. După numai câteva luni, în primăvara anului 2016, inițiatorii proiectului au depus la Parlament peste trei milioane de semnături ale românilor care susțin proiectul, cele mai multe strânse de o inițiativă civică după 1989.

În iulie 2016, Curtea Constituțională a anunțat că inițiativă este perfect legală, iar în toamna anului 2016, în prag de alegeri, trei partide, PSD, PNL și ALDE, au semnat protocoale prin care au anunțat că susțin organizarea acestei consultări populare. Suntem în anul 2018 și proiectul pare blocat în Parlament, iar PSD anunță că organizează un mare miting pentru a susține familia tradițională.

Evenimentul zilei a stat de vorbă cu Mihai Gheorghiu, președintele Inițiativei pentru modificarea Constituției, care ne-a explicat cum s-a ajuns în acest blocaj, în condițiile în care la nivel declarativ majoritatea actorilor politici spun că susțin demersul.

– Evenimentul Zilei: Ce se întâmplă cu proiectul de revizuire a Constituției prin care cereți definirea căsătoriei ca fiind una dintre un bărbat și o femeie? În toamna anului 2016, după ce ați depus cele trei milioane de semnături și Curtea Constituțională a decis că inițiativa nu încalcă niciun principiu constituțional, ați semnat protocoale cu PSD, PNL și ALDE prin care se stabilea că în primăvara anului trecut se va organiza acest referendum. Ce se întâmplă cu acele protocoale, pentru că suntem totuși în 2018?

– Mihai Gheorghiu: Protocoalele, deși nu au fost denunțate de nimeni, sunt caduce și inoperante pentru că toate termenele au fost depășite și tipul de amânare procedurală la care s-a recurs a arătat clar că nu există voința parlamentară necesară de a organiza cu adevărat referendumul.

– Din partea tuturor sau doar a unei părți?

– Cred că e foarte greu de judecat în general. Au fost momente în care nouă ne-a fost clar că există o voință generală de amânare pentru că este o problemă foarte dificilă, pentru că presiunile externe sunt foarte puternice în sensul de a nu se ajunge la referendum. Au fost și momente și semne în care părea că parcursul va fi revitalizat și ca se va ajunge la organizarea referendumului. Per ansamblu ce putem să spune?! Sunt aproape trei ani și referendumul nu este organizat, asta e singura evidență. Clasa politică actuală merge pe un drum înfundat.

– Chiar și în aceste condiții, existența celor trei protocoale ar fi trebuit să facă votul din Parlament o formalitate.

– Ei au dat votul doar în Camera Deputaților până în acest moment, urmează în Senat. În Senat votul nu este dat pentru referendumul de revizuire constituțională și nu există nicio limită de timp. PSD-ul a spus că va supune acest aspect la vot în Senat numai după modificarea legii referendumului. Amânarea de la ora actuală, declanșată de cele trei sesizării de la CCR, făcute două de către PNL și a treia de către USR și PNL, vizează această modificare a legii referendumului pentru că PSD susține că pe vechea lege nu se putea ajunge transparent la consultarea populată. Amânarea sine die a legii referendumului duce la amânarea votului pentru organizarea consultării populare pentru revizuirea Constituției.

– E legală această a treia sesizare a CCR?

– Au depus contestația în mod abuziv pentru că a făcut asta după ce a trecut termenul legal în care puteau contesta legea la CCR. Ei au transmis sesizarea în momentul în care proiectul de lege se afla la promulgare la președintele Iohannis.

– De ce credeți că PNL are această atitudine în condițiile în care în 2016, în prag de alegeri, au spus că susțin referendumul?

– Problema este că unii au acest comportament că una spun și alta fac. Nimeni nu și-a asumat pe față, la modul deschis, o atitudine împotriva acestei inițiative, dar au înțeles să practice amânarea procedurală la modul cel mai șmecheresc posibil astfel încât să nu poată fi acuzați că s-ar opune. Dar ei practică amânarea. Vreau să vă spun că totuși că PNL a avut un rol benefic și decisiv prin votul pe care l-a dat la Camera Deputaților, când a fost discutat proiectul de revizuire constituțională. Dar există diverse curente și la ei, diverse opțiuni și diverse puncte de vedere. Ei au contestat la CCR modificarea legii referendumului spunând că modificările sunt împotriva președintelui Iohannis și, vezi Doamne, textul nu e bun și ei nu vor altceva decât să aibă o lege a referendumului bună. Este o contestație, fiind a treia, perfect abuzivă și inutilă și noi considerăm că este îndreptată împotriva referendumului.

– Credeți că ei tergiversează și ca urmare a unor presiuni externe?

– Da.

– Puteți identifica de unde vin aceste presiuni?

– Eu cred că ele sunt vizibile, ele nu sunt secrete. Luările de cuvânt ale foarte multor ambasadori, ale unor reprezentanți ai Bruxellesului, fie acolo, fie aici, sunt foarte clare în sensul în care o astfel de inițiativă este văzută ca fiind nedemocratică sau antidemocratică, ca fiind populistă, a fost catalogată de unii chiar ca fiind fascistă. S-au spus toate stupiditățile, toate minciunile posibile despre acest demers. E în primul rând luare de poziție a președintelui Iohannis care ne-a acuzat. Președintele a omorât doi iepuri dintr-odată în momentul în care a ieșit în 2016 și ne-a catalogat ca fiind fundamentaliști religioși. În primul rând a făcut o catalogare clinică, psihiatrică. Fundamentalismul este o boală. În al doilea rând a făcut o catalogare sociologică și juridică totodată, acuzându-ne de radicalism. A încercat să sugereze că am fi și periculoși pentru ordinea de stat.

„Președintele nu discută cu noi pentru că nu facem parte din lumea bună”

– Evenimentul Zilei: Klaus Iohannis a spus de curând că nu există niciun motiv de grabă cu acest referendum, iar de-a lungul timpului a avut atitudini critice la adresa acestei inițiative. Vă explicați în vreun fel atitudinea agresivă a președintelui?

– Mihai Gheorghiu: Președintele Iohannis este principalul oponent al acestui referendum. Eu nu știu dacă președintele își exprimă propriile idei când face astfel de formulări sau îi sunt scrise de cineva. Dar, indiferent cum ar fi, această ieșire și această catalogare a fost extrem de gravă și rămâne gravă. Președintele nu și-a cerut nici până la ora actuală scuze pentru această afirmație.

– Înainte să facă aceste catalogări a avut vreo discuție cu dumneavoastră?

– Nu, domnul președinte nu discută cu noi. Discută numai cu o anumită parte a societății civile. Ca să reluăm o veche formulă iliesciană, discută cu o anumită parte a societății civile. Nu facem parte din lumea bună. Lumea bună e foarte riguros organizată, sedimentată și numele noastre nu se află acolo.

– Credeți că are vreo legătură cu doamna consilier prezidențial Sandra Pralong? (Sandra Pra- long este percepută ca o reprezentantă a curentului progresist, printre altele, având o atitudine critică referitoare la predarea religie în școli –n.r.)

– Eu cred că are o contribuție decisivă doamna Pralong, dar nu numai ea. Sunt foarte mulți cei care asumă acest progresism radical și care ne acuză că suntem antidemocrați, că luptăm împotriva drepturilor omu- lui ș.a.m.d.

– V-a propus vreodată acestă parte a societății civile, cea progresistă, să faceți o dezbatere pe tema referendumului?

– Nu, nu ne-au propus niciodată. Noi suntem deschiși la dezbateri, la dialog, dar ne lovim de o totală lipsă de respect din partea lor, ne lovim de o totală reacredință. Chiar și în aceste condiții, am fi dispuși să discutăm. Chiar și în condițiile în care asistăm la manipulare, la dezinformare și la minciună.

„Acest referendum este hârtia de turnesol a democrației românești”

– Evenimentul Zilei: Ce părere aveți de mitingul anunțat de PSD pentru susținerea familiei?

– Mihai Gheorghiu: PSD-ul nu o să facă niciun miting pentru că eu nu cred în seriozitatea acestei chestiuni. Cred că este genul de temă care este scoasă pe mass media ca să fie evaluat și cântărit. Își testează posibile teme de campanie și efectele lor. De câte ori nu a “amenințat” PSD- ul cu mitinguri?! Nu cred că e cazul acum. Pe de altă parte este dreptul constituțional al oricui să facă mitinguri. Noi respingem orice politizare a inițiativei noastre. Ea este complet echidistantă față de toate partidele politice. Noi ne dorim un singur lucru: ca dreptul la referendum al acestui popor și exercițiul de suveranitate pe care acest referendum îl presupune să aibă posibilitatea de a fi organizat în mod legal și transparent.

– Ce se întâmplă dacă îl vor amâna la infinit?

– Ne vom afla cu toții într-o situație foarte gravă. Acest referendum este hârtia de turnesol a democrației românești. Dacă trei milioane de cetățeni ai acestei țări au semnat în cunoștință de cauză un anumit lucru, cer în mod constituțional organizarea acestui referendum și sunt refuzați atunci înseamnă că sistemul democratic românesc nu are nicio valoare. Acest popor trebuie lăsat să decidă măcar acest lucru: dacă definiția constituțională a căsătorie poate să rămâna aceea pe care el o cunoaște și o trăiește.

– Și totuși proiectul pare blocat în Parlament …

– Nu este încă blocat. Vom vedea ce se întâmplă în luna aprilie și cu această sesizare la CCR, dacă ea rămâne valabilă. Am primit și primim pe diverse canale informația că membrii PNL semnatari ai acestei sesizări și-ar fi retras semnăturile, deci sesizarea nu mai este valabilă. În cazul acesta intrăm pe scenariul în care proiectul de modificare a legii referendumului va fi promulgat la președinte. El se află la promulgare, după ce a fost votat a doua oară de Parlament, și președintele este obligat să îl semneze în termen de 10 zile după ce se lămurește problema cu sesizarea de al CCR. După ce președintele semnează modificările la legea referendumului ne îndreptăm, conform promisiunilor din spațiul public, spre votul din Senat pe legea de reviziure a Constituției, unde va fi un vot foarte greu pentru că trebuie o majoritate calificată, adică două treimi din senatori. Practic va trebuie creată o largă majoritate în Senat pentru a trece legea de revizuire a Constituției în urma căreia să se organizeze Referendumul.

– Aveți semnale că este condiționată de ceva formarea acestei largi majorități?

– Da, este vorba de un lucru foarte simplu și foarte grav. Este vorba de un troc. Există presiuni în sensul următor: referendumul poate să aibă loc numai dacă există promisiunea fermă că va fi legiferat parteneriatul civil. Asta mi se pare profund imoral și ilegitim. Adică adică milioane de oameni nu se pot duce la referendum decât cu condiția că o anumită cerere, a unei anumite minorități, care poate fi oricare, să fie satisfăcută. Asta înseamnă că tot ceea ce au construit trei milioane de români prin semnătura lor este ținut în șah și pe o balanță de câțiva activiști. Așa ceva este ilegitim și imoral. Problema legiferării parteneriatului civil este o altă problemă, este una care ține de Parlament și ea nu poate fi pusă în acest coș.

„Demersul nostru nu este împotriva cuiva”

– Evenimentul Zilei: Demersul dumneavoastră este interpretat în anumite medii ca unul îndreptat împotriva minorităților sexuale.

– Mihai Gheorghiu: Demersul nostru nu este unul împotriva cuiva, împotriva drepturilor sau nici măcar împotriva drepturilor de viață al unora, pe care refuzăm să îl comentăm sau să îl judecăm. Este un demers menit să apere, pur și simplu, o graniță, să apere un loc și acest loc este casa noastră.

– Totuși această reglementare le-ar restrânge niște drepturi sau, mai bine zis, șansa de a le avea în viitor.

– Restrângerea unor drepturi care nu există nu este restrângerea unor drepturi. Este ca și cum am vorbi despre calitățile apei și am spune: „Dar are o mare problemă acest lichid. Stinge focul”. Domne, discutăm despre apă, acestea sunt proprietățile acestui lichid. Este un mod foarte viclean de recurge la sofisme și ar fii adevărat dacă cineva s-ar întoarce și ar încerca reintroducerea celebrului articol 200 din Codul Penal, care incrimina homosexualitatea. Dar nu este în intenția nimănui aceast lucru și nu discutăm despre acest lucru.

„Libertatea totală există doar în anarhie”

– Evenimentul Zilei: Sunteți acuzați că sunteți retrograzi și că prin acest referendum încercați să îngrădiți libertatea minorităților sexuale.

– Mihai Gheorghiu: Din păcate ne aflăm într-o epocă în care ignoranța face casă foarte bună cu manipularea. Noi înșine suntem supuși unui blocaj mediatic total. Am fost doar de două sau trei ori invitați la emisiuni în formule destul de dezavantajoase. Practic discursul nostru nu ajungem la marea parte a poporului român pentru că aparțiile noastre la televizor, spre exemplu, sunt supuse unui embargou. Aceste lucru ne arată care este vectorul pe care mass media mainstream vrea să îl urmeze și îl urmează.

– De unde vine această ignoranță? Credeți că este mai ușor pentru oameni să se abandoneze în această idee a libertății totale decât să analizeze care sunt urmările?

– Nu există libertate totală decât în anarhie. Societățile sunt construite pe legi morale și pe tabuuri. Societatea omenească, din punct de vedere antropologic discut acum, s-a consti- tuit, s-a construit în mii și mii de ani pe tabuuri, pe legi morale, pe norme, care asigurat existența fizică și mentală. Noi discutăm aici despre o definiție a unui instituții și anume a căsătoriei. Căsătoria este o instițuție umană existentă de mii și mii de ani și care înseamnă exact această tensiune, acest raport, această uniune, această bipolaritate, aceasta complementaritate dintre un bărbat și o femeie. Tensiune mă refer în sensul frumos al cuvântului. Acest raport are propriile legi, are propria lui consistență umană, morală, socială, economică și juridică. Ea nu poate fi schimbată. Nu putem spune că cercul este pătrat. Cei care doresc să își afirme sau să afirme alte valori, alte orizionturi o pot face, dar nu schimbând sensul unor alte realități.

Stiri pe surse: Structura propagandei LGBT anti-democratice, anti-creștine și anti-raționale

Circulă de vreo două zile un text manipulativ în mediul on-line intitulat „Structura propagandei anti-democratice”. Textul afirmă că susținătorii Căsătoriei dintre un bărbat și o femeie ar urmări o strategie de manipulare care ar presupune crearea unui dușman fictiv, producerea unor teorii ale conspirației, folosirea sindromului de cetate asediată, etc. Iată cum arată, de fapt, structura adevăratei propagande anti-democratice susținute de cei care au circulat acel text.

1. Se pornește la demonizarea adversarului, prin asocierea oricărei inițiative de apărare a Căsătoriei ca fiind uniunea între un bărbat și o femeie, ca bază solidă pentru creșterea și educarea copiilor noștri, cu evenimente oribile din istorie: Holocaustul împotriva evreilor, de pildă.

Exemplu: să asociezi apărarea Căsătoriei între un bărbat și o femeie cu Holocaustul este un fapt monstruos. Este, dincolo de deformarea punctului de vedere al celor care apără Căsătoria între un bărbat și o femeie, o minimalizare și o trivializare a suferinței evreilor în Cel de-al Doilea Război Mondial și de-a lungul istoriei. Ceea ce reprezintă, în sine, o poziție profund antisemită.

2. Se produc teorii ale conspirației care „explică” cum anume dușmanii fictivi – în acest caz, creștinii, conservatorii, cei care susțin definiția Căsătoriei ca fiind între un bărbat și o femeie –sunt cauza diverselor disfuncționalități și probleme (reale) cu care se confruntă oamenii: de exemplu, violența domestică din familia „tradițională” sau violența din comunitățile gay.

Exemplu: Să susții că gay-ii ar fi victimele unei persecuții monstruoase dusă de creștini împotriva lor. În fapt, activiștii gay Patrick Letelier și David Island arată în „Men Who Beat Men Who Live Them” următoarele: „probabilitatea actelor de violență în cuplurile gay este matematic dublă față de cuplurile heterosexuale… credem că 650.000 de bărbați gay sunt victime ale violenței domestice în fiecare an în Statele Unite”. Așadar, aruncând vina violenței, și încă a unei violențe monstruoase, de tipul Holocaustului, asupra creștinilor și conservatorilor, maschezi formele și cauzele reale ale suferinței în rândul comunităților gay.

3. Se creează sindromul de cetate asediată. Se produc și se exacerbează emoții noi (adică emoții care în prealabil nu existau în spațiul public, cum ar fi disprețul față de presupuse „fobii” de tipul homofobiei), în general negative (dezgust, neîncredere, ură față de oricine susține o poziție creștină sau conservatoare).

Exemplu: Toți cei care susțin Căsătoria între un bărbat și o femeie sunt acuzați, in corpore, că ar avea ceva cu gay-ii, că ar fi homofobi. Nu este prezentată, nici un moment, poziția corectă a apărătorilor Căsătoriei – care apără, în fapt, Căsătoria dintre un bărbat și o femeie ca fiind fundamentul familiei, celula de bază a societății și cel mai bun mediu pentru dezvoltarea armonioasă, psihologică, emoțională, spirituală și intelectuală, a copiilor. Nu – toți cei care susțin Căsătoria așa cum a fost ea în toate timpurile și în toate marile culturi și tradiții ale omenirii sunt acuzați că se tem de gay, că au ceva cu gay-ii, și sunt catalogați drept „retrograzi”, „creștinopați”, „din Evul Mediu”, oameni care s-ar opune progresului omenirii spre culmile noului socialism globalizat.

În fapt, „creștinopații” sunt cei care spun – ok, omenirea poate s-o pornească din nou spre culmile socialismului, cum a mai pornit-o de atâtea ori în secolul XX; dar, dacă vrem să rezistăm la o nouă catastrofă, rezistența nu va fi pe câmpul politic, ci în planul familiei: prin protejarea familiei și a copiilor, a minților și sufletelor acestora, de noua propagandă, care ne amintește atât de tare de vechea propagandă și de vechile minciuni bolșevice.

4. Se ajunge la violență, interpretată ca reacție justificată pentru cauza dreaptă a progresului și ca o confirmare a existenței reale a dușmanului fictiv și a conspirațiilor și agresiunilor de care „creștinopații”, conservatorii și toți cei care își păstrează uzul rațiunii și al bunului-simț se fac vinovați.

Exemplu: chiar atacurile împotriva „creștinopaților” pornite de autorul textului căruia îi răspund aici este o formă de hate speech și de violență. Dar hate speech-ul nu este hate speech când este orientat împotriva conservatorilor, a „creștinopaților” și a oamenilor de bun-simț. Dacă creștinii și conservatorii sunt înjurați și calomniați, dacă creștinilor și conservatorilor li se pune pumnul în gură, dacă sunt hărțuiți în tribunale și băgați la închisoare, cum vedem că se întâmplă pe alte meleaguri, de pildă în anumite state din SUA – ei bine, mâncăm popcorn și ne bucurăm: homofobii și-o merită, free speech-ul nu e pentru „retrograzi din Evul Mediu.”

5. Se pretinde că respectiva stare de fapt, de pildă dorința unor căsătorii sau a unor parteneriate civile gay în societate, era preexistentă, iar politicienii care se folosesc de ea nu fac decât să reprezinte, democratic, starea de spirit a unui electorat de regulă exagerat ca număr și în ceea ce privește intensitatea pasiunii politice „pentru cauză”. În consecință, legalizarea unor proiecte de căsătorii și de parteneriate civile și de căsătorii „gay” sau între mai mulți parteneri (cum se întâmplă deja în Brazilia) e interpretată ca legitimă din punct de vedere democratic.

Exemplu: Filosoful britanic Sir Roger Scruton ne amintește că în anii 60, în mediile universitare britanice în care s-a format, în care prezența gay-ilor era destul de consistentă, nimeni nu s-ar fi gândit vreun moment la legalizarea unor parteneriate civile sau căsătorii gay. În fapt, premisa cu care a pornit propaganda LGBTQ în anii 60 era următoarea: e treaba fiecăruia ce face la el în dormitor. Acum, ce face fiecare în dormitor e scos în spațiul public – și e transformat în pretenție pentru drepturi politice suplimentare pe baza „orientării sexuale” sau a „preferințelor sexuale”. Drepturi politice care însă, o dată ce sunt recunoscute de stat și legiferate, limitează libertatea de conștiință, libertatea religioasă și libertatea de expresie a unei vaste majorități a populației. Toți cei care vor mai îndrăzni să spună, după acea, că o Căsătorie este între un bărbat și o femeie vor risca să fie marginalizați, arătați cu degetul, dați afară de la locul de muncă, târâți în instanțe și băgați la închisoare, cum vedem deja că se întâmplă în Statele Unite.

6. Se deformează, cu orice preț, poziția preopinenților din tabăra apărătorilor Căsătoriei – poziție care nu este niciodată prezentată ca atare.

Exemplu: Nu vei spune niciodată ce apără sau de ce apără creștinii și conservatorii Căsătoria între un bărbat și o femeie. Ce dacă ei spun, iar și iar – noi apărăm familia care e nucleul de bază al societății în fața unor atacuri antidemocratice și antiraționale; ce dacă ei spun, iar și iar – nu avem nimic cu gay-ii, nu despre gay e discuția, iar felul acesta de a pune problema face rău tuturor, inclusiv gay-ilor. Vei evita orice confruntare deschisă cu poziția lor, în timp ce vei arunca, iar și iar, vechile sloganuri, pe principiul că o minciună repetată suficient de des se transformă într-un adevăr.

Vei spune, așadar, că ei sunt niște conservatori demonici, oameni care susțin teorii ale conspirației, retrograzi și homofobi dezgustători, oameni pe care oricine îi atacă și îi înjură, pe care oricine îi sabotează indiferent de josnicia mijloacelor folosite face un bine societății, deoarece netezește, nu-i așa, calea progresului inevitabil spre noul socialism și totalitarism (deocamdată) „soft”.

Structura asta e identică și identificabilă ca atare în toate mișcările politice antidemocratice, anticreștine și marcate de o pasiune vecină cu posedarea ideologică: de la anarhiștii și teroriștii bolșevici ai secolului al XIX-lea, de la posedați ideologic precum Serghei Neceaev și Vladimir Ilici Lenin, la Troțki, Stalin, Mao și Pol Pot, la Hitler și Mussolini, via mișcările anarhiste și radicale de stânga ale anilor 60, la mișcări de stânga radicale din ziua de azi cu rădăcinile în ideologia unor Neceaev, Troțki și Lenin.

O propagandă care nu ajută pe nimeni cu nimic – în afară de neobolșevici, de aceia care au recosmetizat și au transformat vechea luptă de clasă în lupta de identitate sexuală și gen.

Frontul patriotilor romani: 

Gardurile Şcolii Gimnaziale “Titu Maiorescu” din Iaşi au fost “îmbrăcate”, în această dimineaţă geroasă de februarie, cu desene ale copiilor din clasele I-VIII, toate promovând idei precum multiculturalismul şi corectitudinea politică exacerbată, cu ajutorul lozincilor precum “accept pe oricine!”, “toţi suntem egali!” sau “acceptă-mă aşa cum sunt!”. Bineînţeles, au fost prezente şi curcubeele comunităţii LGBT, pentru a putea reprezenta perfect “idealurile” la care Vestul doreşte să aspirăm şi noi, “intoleranţii”.

Rezultatul acestor “valori”, impuse şi respectate cu rigurozitate în societăţile vestice, este foarte uşor de remarcat. Printre numeroasele efecte ale acestor idei neomarxiste se numără cenzura, terorismul, valuri de violuri (inclusiv asupra copiilor), pierderea identităţii naţionale şi, în anumite cartiere sau chiar în oraşe întregi (cum este cazul Frankfurtului, spre exemplu), dezechilibrarea etnică, până la punctul în care populaţia autohtonă, majoritară, devine, din păcate, minoritară.

Cel mai deranjant lucru este că, în mare parte, zecile de desene par a fi munca unor copii din clasele primare. Însă implicarea copiilor în munca respectivă se poate rezuma, cel mult, la desenat şi colorat. Minţile din spatele desenelor, adică ale mesajelor în sine, sunt cele ale învăţătorilor şi profesorilor, care dau dovadă de o manipulare infamă şi de supunere fără de margini.

Trebuie menţionat şi faptul că pe aceeaşi stradă, pe partea opusă, se află Liceul Teoretic “Dimitrie Cantemir” (clasele V-XII), prin urmare strada este foarte frecventată, în special de către copii şi adolescenţi, afişarea desenelor pe gardurile care se află la câţiva centimetri de trotuar reprezentând o propagandă de succes, scopul de a implementa aceste idei nocive în minţile fragede ale copiilor şi tinerilor fiind atins cu usurinţă.

Considerăm că această acţiune reprezintă o trădare la adresa poporului român din partea personalului unităţii de învăţământ, plătiţi fiind din banii tuturor românilor. De asemenea, acest tip de propagandă trebuie ţinut cât mai departe de şcoli şi licee, deoarece copiii şi adolescenţii, inocenţi sau încă în formare din punct de vedere al personalităţii, sunt o pradă uşoară pentru neomarxism.

ActiveNews: Fără precedent: Statul California a adoptat o lege care interzice, printre altele, cărțile de învățătură creștin-ortodoxe despre căsătorie și sexualitate

Statul american California a adoptat acum câteva ore un proiect de lege care va interzice comercializarea cărților care exprimă idei asupra sexualității ce contravin ideologiei LGBT și teoriei „gender”, anunță National Review. Vestea a fost primită cu urale de către grupurile de activiști LGBT.

Printre altele, notează jurnalistul și avocatul David French, adoptarea acestei legi va interzice și comercializarea cărților de învățătură creștin-ortodoxe.

Legea 2943  transformă în „practică ilegală de afaceri” implicarea „într-o tranzacție care ar rezulta sau rezultă în vânzarea sau închirierea de bunuri către orice consumator” care publicitează, se oferă sau constau în „eforturi de schimbare a orientării sexuale a unui individ”, notează sursa citată.

Proiectul legislativ definește „eforturile de schimbare a orientării sexuale” drept „toate practicile care caută să schimbe orientarea sexuală a unui individ. În acestea se includ eforturile de schimbare a comportamentelor sau a exprimării de gen sau de a reduce atracția sexuală sau romantică față de indivizi de același sex”. (Secțiunea 2, 1761, punctul i.1).

David French scrie că „pentru creștini, identitatea este în Hristos, nu în genul sau identitatea lor sexuală. Statul California spune „nu”. Genul și orientarea sexuală sunt identitatea voastră și ar trebui să vă angajați în acțiuni care celebrează și ratifică presupusa voastră esență. Statul crează o nouă religie a libertinajului sexual, declarând că religiile care i se opun nu sunt doar false, dar și periculoase și apoi interzicând exercițiile religioase contrare”.

„Creștin-ortodoxia este simplă: indiferent de dorințele unei persoane („orientarea), standardul pentru comportamentul drept este clar ca lumina zilei. Relațiile sexuale sunt rezervate pentru căsătoria dintre un bărbat și o femeie. Când vine vorba despre „exprimarea genului”, nu există nicio diferență între sexul biologic și gen, iar răspunsul creștin la disforia de gen este compasiunea și tratamentul, nu indulgența și mutilarea chirurgicală. Cu alte cuvinte, există o diferență fundamentală între tentație și păcat.

Legea californiană ar interveni direct asupra acestor învățăminte prin interzicerea până și a argumentului că indiferent de dorința sexuală a unei persoane, comportamentul sexual al unei persoane ar trebui să se conformeze standardelor biblice”, continuă jurnalistul american, adăugând că indiferent de popularitatea învățămintelor creștin ortodoxe despre morală, acestea trebuie protejate de Constituție și niciun stat constituent nu ar trebui să-și permită să interzică un bun sau un serviciu care vorbește despre această acestea.

În creștinismul ortodox, homosexualitatea este un păcat care se poate îndrepta prin mijloace duhovnicești, precum spovedania, rugăciunea și postul. Mitropolitul Bartolomeu Anania spunea într-una dintre predicile sale despre „vindecarea homosexualității” persoanelor care au apelat la Biserică în momente de criză. 

Unul dintre cei mai cunoscuți psihiatri americani, Dr. Nicholas Andrew Cummings, unul dintre cei mai venerabili psihiatri americani, a scris că homosexualitatea se poate vindeca. Într-un articol publicat în USA Today, Cummings scrie că a tratat peste 18.000 de homosexuali de-a lungul carierei, dintre care unii doreau să se vindece de acest comportament, iar acest lucru le-a reușit.

Statul California este dominat, din punct de vedere politic, de către Partidul Democrat (de stânga).

EVZ/ Ion Cristoiu: 

Cum încearcă să aburească Liviu Dragnea cele 3 milioane de semnături care au cerut Referendum. România lui Cristoiu

Deși nu împărtășesc multe dintre punctele sale de vedere, sînt – după cum am mai mărturisit și altădată – un cititor consecvent al site-ului ActiveNews. În ce privește o publicație militantă pentru un obiectiv, site-ul mi se pare exemplar.

Dacă și alte obiective ar beneficia de astfel de publicații, poate că în România, în fine, o idee ar putea deveni faptă, depășind stadiul talk- show-urilor în genul celor ținute la Fierăria lui Iocan, cel mai cunoscut studio din istoria literaturii române.

Din lectura constantă a acestui site, am aflat multe lucruri despre bătălia angajată în chestiunea familiei tradiționale. Din cîte se știe, în tot mai multe țări din Occident, se desfășoară un proces de oficializare a căsătoriilor între persoane de același sex. Nu e vorba de scoaterea din legi a oricărei sancționări a comportamentului gay (un film precum Jocul codurilor, dedicat dramei lui Alan Turing, creatorul Enigma, pentru că era gay, ne oferă o mărturie cutremurătoare despre efectele inumane ale unor astfel de legi), ci de posibilitatea de recunoaștere oficială a familiilor alcătuite altfel decît cea tradițională, dintre bărbat și femeie.

La această tendință, tot mai puternică în Occident, în unele țări, creștin ortodoxe, de regulă, s-a ivit și amplificat o campanie menită a contracara, înainte de a se fi lansat în spațiul public, orice tentativă de a recunoaște oficial o familie alta decît cea tradițională. În România, e posibil în orice moment să se legifereze căsătoriile între persoane de acelaşi sex, dat fiind că definirea familiei în Constituție e suficient de echivocă pentru a permite asta.

Astfel s-a format în România Coaliția pentru familie, inițiativă menită a contracara constituțional oficializarea unei familii altfel decît în varianta bărbat- femeie. Așa cum am mai scris, în materie de viziune asupra lumii, nu împărtășesc punctele de vedere conservatoare. Ca istoric al clipei însă, nu pot decît să salut mobilizarea societății civile și pentru idealuri altele decît cele asumate de noi în postura de babuini ai Noilor Stăpîni. Sub acest semn nu pot decît să deplîng că în România zisă și europeană nu se manifestă public și formațiuni politice, ONG-uri anti NATO, anti înarmare, anti militariste, așa cum se întîmplă în marile țări ale lumii.

În toamna lui 2015, Coaliția pentru familie, inițiativă cetățenească, a demarat o amplă campanie de revizuire a Constituției pentru ca articolul 48, care definește familia, să fie astfel rescris încît să nu mai fie nici un dubiu că prin soți se înțeleg bărbat și femeie și nu, cum se întîmplă în alte locuri ale lumii, bărbat și bărbat sau femeie și femeie.

Coaliția pentru familie susține cu îndîrjire idealul familiei tradiționale, alcătuite din bărbat și femeie, ideal – declară Coaliția – pus la îndoială de oficializarea căsătoriilor între bărbați și bărbați și între femei și femei.

Revizuirea Constituției ar face imposibilă inițierea și promovarea unei legi menite a oficializa căsătoriile între persoane de același sex.

Potrivit Constituției, inițiativa cetățenească de revizuire a unui articol trebuie să urmeze cîțiva pași obligatorii.
Din octombrie 2015 și pînă acum inițiativa a ajuns în faza dezbaterii și aprobării în Parlament a propunerii legislative de revizuire a articolului 48. Odată aprobată Legea, se inițiază Referendumul de aprobare a propunerii de revizuire.

Chiar dacă Parlamentul aprobă Legea, nu e obligatoriu ca Referendumul să valideze propunerea de revizuire.

Din acest punct de vedere, ținerea Referendumului e necesară ca exercițiu democratic de excepție.

Articolul 150 din Constituție care stipulează posibilitatea ca o inițiativă cetățenească să ducă la revizuirea unui articol din Constituție n-a fost activat niciodată în cei 28 de ani de regim constituțional.

S-a creat impresia astfel că e vorba de un articol pus în Constituție de ochii lumii, imposibil de concretizat în condițiile României postdecembriste.

Dacă se inițiază un Referendum privind propunerea Coaliției, indiferent de rezultat, ar fi o victorie de răsunet a democrației.

Consultarea cetățenească e unul dintre punctele de vîrf ale unei autentice democrații. Inițiativa cetățenească a Coaliției pentru familie s-a împotmolit în Parlament.

Altfel spus, în ultima etapă dinaintea Referendumului.

Prin Liviu Dragnea, PSD a anunțat în mai multe rînduri că sprijină inițiativa Coaliției pentru familie.

Sub acest semn, tot prin Liviu Dragnea, PSD a anunțat în cîteva rînduri chiar și anotimpul cînd va avea loc consultarea populară.

Astă vară, Referendumul a fost dat ca sigur în toamna lui 2017.

În toamna lui 2017, Referendumul a fost anunțat ca sigur pentru primăvara lui 2018.

PSD deține în Parlament o majoritate zdrobitoare.

Deoarece inițierea Referendumului e condiționată de trecerea Legii prin Parlament, te-ai aștepta ca, în loc să anunțe de la un anotimp la altul ținerea Referendumului, PSD să se dea peste cap pentru a se trece de pasul numit adoptarea Legii.

PSD susține că sprijină politic punctul de vedere al Coaliției pentru familie în privința definirii familiei.

După opinia mea, trecerea Legii prin Parlament n-are nicio legătură cu poziția unui partid față de definiția familiei.

Și dacă PSD ar fi pentru familia altfel decît cea tradițională, tot ar trebui să treacă Legea prin Parlament.

Îl obligă la așa ceva nu poziția asupra familiei, ci puterea celor 3 milioane de semnături ale inițiativei cetățenești.

Din motive care țin de slujirea Noilor Stăpîni, Klaus Iohannis refuză redefinirea constituțională a familiei. Punctul său de vedere nu-l absolvă de sfidarea arogantă a voinței populare exprimate de cele 3 milioane de semnături.

Dacă el crede că familia poate fi alcătuită și din bărbat-bărbat sau femeie-femeie, n-are decît să se angajeze în campania pentru Referendum pentru a-i convinge pe români să voteze împotriva propunerii de revizuire.

A sfida voința populară boicotînd referendumul prin șmecherii ieftine e însă un act antidemocratic. Klaus Iohannis e măcar cinstit în boicotarea Referendumului.

Nu același lucru se poate spune despre Liviu Dragnea.

Liderul PSD nu-și dorește în veci un Referendum pentru revizuirea Constituției astfel încît căsătoria să fie definită în sensul ei tradițional.

În toate instituțiile europene, reprezentanții PSD au votat, alături de reprezentanții altor partide de Stînga, pentru lărgirea conceptului de familie astfel încît prin familie să se înțeleagă nu numai bărbat-bărbat, dar și bărbatmasă de bucătărie.

Cum să îndrăznească Liviu Dragnea să fie altfel decît babuin față de Noii Stăpîni?

Cele trei milioane de semnături, aparținînd cu precădere electoratului PSD, nu pot fi însă trecute cu vederea. Astfel încît, în stilu-i specific, Liviu Dragnea a apelat la o șmecherie.

Amînă sine die Referendumul prin tărăgănarea infinită a legii în Parlament.
Pentru ca milioanele de semnatari ai propunerii să nu se prindă de asta anunță o acțiune fără nicio legătură cu ținerea Referendumului: Un miting PSD în favoarea familiei tradiționale.

La finele ședinței CExN de luni, 16 aprilie 2018, Liviu Dragnea a declarat:

„Cea mai importantă decizie pe care am adoptat-o astăzi este cea legată de propunerea pe care am făcut-o colegilor mei, să organizăm un miting mare al PSD pentru susținerea familiei tradiționale. Vreau să organizăm acest miting și am luat și astăzi decizia asta, pentru a nu mai exista niciun echivoc sau a nu exista niciun echivoc în abordarea pe care o are PSD pe acest subiect.”

Citind acest text emis de Liviu Dragnea simți nevoia să-ți faci cruce de mai multe ori:

1. Susținerea PSD pentru acest subiect are nevoie numai și numai de inițierea Referendumului. Pentru asta, PSD nu trebuie să facă altceva decît să treacă legea prin Parlament. Dacă PSD ar fi partid de Opoziție, mitingul ar avea justificare. Ar fi singura cale a unui partid de face presiuni pentru ca Puterea să dea curs celor trei milioane de semnături.

2. Cei trei milioane de semnatari cer un Referendum prin care să se modifice Constituția. Modificarea Constituției nu poate fi înlocuită – cel puțin din punctul de vedere al Coaliției pentru familie – de nici o altă manifestare publică. Asta, deoarece, așa cum am ară- tat mai sus, Coaliția consideră că apă- rarea familiei tradiționale înseamnă imposibilitatea constituțională a unei legi care să favorizeze căsătoria oficială între persoane de același sex.

3. Cum adică miting pentru susținerea familiei tradiționale? Un miting înseamnă lozinci fie strigate, fie afișate. Cum dracu ar suna lozincile agitate de participanții la miting? Femeile să strige nu Mă mărit decît cu un bărbat? Iar bărbații să strige, la rîndul lor, Vreau să mă-nsor numai cu o femeie? Ca să nu mai spun că discursurile, lozincile, riscă să se transforme în atacuri împotriva minorităților sexuale. Ceea ce ar încălca prin asta Constituția.

4. Dacă ideea mitingului se va concretiza, sînt toate datele să credem că el va duce la compromiterea gravă a ideilor susținute de Coaliția pentru familie. Ideile Coaliției pentru familie pot fi combătute. Nu pot fi însă ridiculizate. Mitingul mai mult ca sigur va reuși asta.

Că Liviu Dragnea caută din răsputeri să evite Referendumul e de la sine înțeles. Ține însă să compromită și inițiativa cetățenească a celor 3 milioane de semnături?

Se pare că da, dacă ne gîndim că aprobării Legii în Parlament, altfel spus, depășirii ultimului obstacol pentru ținerea Referendumului, PSD îi preferă compromiterea Referendumului printr-un miting de o rară penibilitate.

***

Adrian Patrusca/ EvZ:

 „Mama” şi „Tata” sunt ELIMINAŢI şi înlocuiţi cu PĂRINTE 1 şi PĂRINTE 2. Se pregăteşte NUMEROTAREA copiilor!

Municipalitatea Parisului a votat în unanimitate înlocuirea tuturor formularelor de stare civilă, pentru a nu discrimina cuplurile de homosexuali.

Un editorial incendiar scris de trei psihanalişti francezi – Monette Vacquin, Jean-Pierre Winter, Michel Gad Wolkowicz – pentru Le Figaro.

O femeie transformată în bărbat, dar care şi-a păstrat organele reproducătoare feminine, naşte un copil căruia nu vrea să-i declare sexul („şi-l va alege singur când va fi mare”), dar îi cere să-i spună „tată”.

Documentele administrative vor avea o rubrică deosebită pentru cei care sunt în acelaşi timp, ca persoana de mai sus (el sau ea, nu ştim cum să-i spunem) Părinte 1 şi Părinte 2?

Este util să punem această întrebare membrilor consiliului municipal al Parisului care, în unanimitate, au votat pentru înlocuirea, pentru toată lumea, a termenilor Mamă şi Tată cu Părinte 1 şi Părinte 2.

O asemenea unanimitate are toate motivele să ne uimească, de vreme ce reuniunile aleşilor Parisului sunt de obicei scena unor certuri sistematice, cu insulte, în legătură cu subiecte mult mai puţin importante.

Acest vot, care nu a întîmpinat nici o obiecţie, a fost propus de o militantă a „Franţei Nesupuse” (formaţiune de extremă stânga – n.r.) pentru a proteja de inegalitate cuplurile cu parteneri de acelaşi sex, care ar fi victimele unei „fracturi de egalitate în faţa administraţiei”.

Municipalitatea Parisului vrea aşadar să schimbe „cât mai rapid posibil” – aşa cum s-a exprimat primul adjunct al primăriţei (socialiste – n.r.) Anne Hidalgo – formularele de solicitare a actelor de Stare Civilă. Termenii Mamă şi Tată vor dispărea, pentru a fi înlocuiţi cu Părinte 1 şi Părinte 2.

Acest vot a fost apreciat ca fiind indispensabil pentru a pune capăt discriminării faţă de cuplurile homosexuale, care reprezintă ceva mai mult de 3% dintre uniunile din Franţa, potrivit Institutului Naţional de Statistică.

Apropo, care este codificarea şi căsuţa rezervată în cazul părinţilor singuri? Părinte O?

„Este anormal ca platforma administraţiei să nu permită părinţilor care trăiesc în cupluri de acelaşi sex să facă demersurile administrative la fel ca ceilalţi”, „aceasta reprezintă o fractură în faţa administraţiei”, se poate citi în textul alesei pariziene.

Să ne minunăm de performanţa ambivalenţei infantile care reuşeşte dintr-un singur gest să şteargă mamele şi taţii, să-i neutralizeze, şi să facă să apară în schimb părinţii numerotaţi, lucru care s-ar potrivi mai bine cu societatea noastră digitalizată.

Să sesizăm lejerul parfum de patricid şi de matricid care emană din acest pasaj al actului administrativ.

Să luăm act de faptul că Novlimba bioetică, care până acum cădea în dulcegărie („talent”, „generozitate”, „altruism” etc.), se solidifică într-o uscăciune cifrată, pe care o asumă fără suflet. În unanimitate. În marş: 1-2, 1-2, 1-2, 1-2…

Să ne mirăm în fine de caracterul anti-democratic al fanaticilor egalităţii, egalitate nediferenţiatoare, egalitate confundată cu masificarea, care impune ca Starea Civilă a tuturor copiilor să poată fi modificată pentru a satisface revendicările unei minorităţi activiste.

Curioasă negare a democraţiei în numele drepturilor pentru toţi, conjugată cu un avânt totalizant şi totalitar!

Şi să nu uităm să ne deschidem umbrelele pentru a ne apăra de ploaia de acuzaţii de homofobie, paseism şi conservatorism!

Last but not least, sugerăm ca, pentru a duce la bun sfârşit aplicarea acestei măsuri, presupuse a ne dezrobi de trecutul opresiv, să numerotăm şi copiii, alegerea numelor şi a sexelor urmând să rămână la latitudinea lor, la majorat.

Copiii 1, 2, 3… vor dispune astfel de o libertate mai mare, care îi va elibera de odiosul jug parental.
Dar asta nu e tot: nu vom înceta a ne minuna de geniul izvorât din adâncurile inconştientului de a dezvălui ceea ce ar trebui să rămână ascuns. Cei care au votat această dispoziţie cred cu adevărat că vor elimina diferenţierile care îi înconjoară? De fapt, ei nu fac decât să instituie o nouă ierarhie, cifrată, discriminatorie în alt mod, şi care va fi un nou motiv de conflict. Toate tentativele de a şterge diferenţele semnificative duc la noi diferenţe, este un fapt dovedit clinic şi politic.

Celor care cred că toate acestea nu îi privesc pe ei ci numai cuplurile de homosexuali, le vom obiecta că toată lumea va trebui să se supună acestei Novlimbi matematizate.

Poate că această tevatură ar fi amuzantă dacă, prin aceste decrete amancipatoare, nu ar fi afectat psihismul tuturor.

Generaţii întregi se vor naşte sub tutela acestor cuvinte, care învaţă că în actul însuşi al instituţiei naşterii şi identităţii realitatea poate fi pliată după fantasmele noastre, în numele Legii. Ce se va alege din aceste generaţii?
La fel, dacă legea autorizează ca copiii să poată fi concepuţi legal fără tată (legalizarea Procreării Medicale Asistate pentru homosexuali a primit aviz pozitiv în Parlament – n.r.), atunci toţi copiii, indiferent de modalitatea de concepere sau configuraţia familiei lor, vor putea considera că un tată este inutil.

Dintotdeauna, copiii au inventat teorii despre procreere, numite teorii sexuale infantile, în care totul este posibil, minţile micuţilor deschizând dimensiunile lumii fantasticului.

Iată că acum aceste fantasme devin posibile şi sunt autentificate de legi care abolesc conflictul dintre coşmar şi realitate.

Liviu Plesoianu:

***

• Catalin Vasile:

Scopul primordial al propagandei LGBT ESTE ACCESUL LIBER LA ADOPTIA DE COPII de către cuplurile de homosexuali

Mulƫumim activistei LGBT Andreea Balan!

Ce altă dovadă mai clară putem avea că scopul primordial al propagandei LGBT nu este căsătoria între persoanele de acelaşi sex ci accesul liber la adopƫia de copii de către cuplurile de homosexuali.

Orice persoană de bună credinƫă care într-adevăr doreşte binele copiilor instituƫionalizaƫi va încuraja întotdeauna adopƫia copiilor de către familiile heterosexuale, mediul ideal creșterii și educării copiilor.

De asemenea fiecare dintre noi sa militam ca Familia să fie sprijinită social, cultural și legislativ și respectată ca instituție de care depind binele fiecăruia dintre noi și prosperitatea națiunii.

Hotnews: Conchita Wurst anunță că are HIV

Conchita Wurst, care a câştigat pentru Austria concursul Eurovision în 2014, a anunţat că este o persoană seropozitivă. Artistul travestit a făcut această dezvăluire duminică seară prin intermediul unui mesaj publicat pe contul său de Instagram în care a precizat că a fost obligat să facă acest anunţ public în urma ameninţărilor formulate la adresa sa de un fost iubit, informează DPA, citată de Agerpres.

“Sunt seropozitiv de mulţi ani. Acest detaliu este de fapt irelavant pentru public, dar un fost iubit m-a ameninţat că va face publică această informaţie de natură privată, iar eu nu voi oferi niciodată cuiva dreptul de a mă speria şi de a-mi influenţa viaţa din cauza acestui lucru”, a scris cântăreţul austriac în mesajul său online.

Conchita Wurst, în vârstă de 29 de ani, a mai spus că a primit tratament medical imediat după diagnosticare, că sarcina virală din organismul său se află de mulţi ani sub nivelul de detectare şi că, din acest motiv, nu poate să transmită virusul altor persoane.

“Sper să ofer curaj altor oameni şi să fac astfel încă un pas în lupta împotriva stigmatizării persoanelor care, din cauza propriilor comportamente sau ale altora, au ajuns să fie infectate cu HIV”, a adăugat artistul.

În mesajul său de duminică seară, Conchita Wurst a spus că a decis în trecut să nu facă public faptul că este o persoană seropozitivă pentru a-şi proteja familia de publicitatea adusă de o astfel de dezvăluire şi “de asemenea, pentru că o astfel de informaţie este relevantă în principal pentru acei oameni pentru care contactul sexual reprezintă o posibilitate”.

***

ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA

29 martie 2018

ILIBERALISM, DEMOCRATIE SI VALORI: MIT SI REALITATE

Democratia, statul de drept si libertatile fundamentale sunt valori primordiale in care credem si pe care le promovam. Se scrie si se argumenteaza tot mai insistent, mai ales de catre elita politica si intelectuala de stanga, ca “iliberalismul” este o amenitare la adresa democratiei si drepturilor fundamentale. Aceasi tema apare des si in Romania. Subiectul “iliberalismului” este vast si deseori mentionat in mass media Romaniei. Cind se vorbeste despre “iliberalism” conotatiile sunt mereu negative iar eticheta “iliberalism” e de obicei aplicata cetatenilor, miscarilor, ori grupurile sociale si politice care dezagreeaza cu politica elitei politice a Europei. In plus, in mass media romana se difuzeaza un termen aditional, acela al “statului paralel”. Termenii acestia sunt in general folositi in contextul aceluasi comentariu ori narativ si atit de des incit ne intrebam, de o vreme, daca cei care folosesc acesti termeni inteleg cind,  cum si unde au aparut, ce, de fapt inseamna ei, dar mai ales daca publicul ii intelege si poate sa discearna intelesul lor. Ne-am gandit deci ca ar fi potrivit, avind in vedere haosul politic si terminologic cu care Europa se confrunta si pe care mass media il promoveaza, sa discutam acest subiect, sa incercam sa il explicam pe intelesul tuturor,  si sa vedem daca si cum el e legat de valorile pe care noi le promovam. 

Ce e iliberalismul?

Nu se stie cert cine si cind a desemnat pentru prima data termenul de “iliberalism”, si nici o definitie exacta a lui nu exista. In general, insa, “iliberalism” denota o nemultumire generala a cetatenilor democratiilor, nu cu democratia ca sistem politic, ci cu felul in care democratia este practicata de cei ajunsi la putere. Cetatenii de rind se intreaba daca voturile lor mai au vreun rost, daca ei ca si cetateni mai conteaza, daca opiniile ori pozitiile lor sunt luate in considerare de factorii politici si fortele decizionale, ori daca agenda si obiectivele cetatenilor de rind sunt cit de cit luate in serios de cei pe care tot la citiva ani ei ii propulseaza in parlament ori in functia executiva suprema a tarii. In timp, intelectualii si politologii au depistat neumultumirile cetatenilor si au cautat sa le explice in jurnale de specialitate ori carti. Unul dintre primii autori care a examinat si explicat “iliberlaimsul” a fost Fareed Zakaria, autor al cartii, publicate in 2007, The Future of Freedom: Illiberal Democracy at Home and Abroad (“Viitorul libertatii: democratia iliberala la nivel national si international”) In 2016 Jason Brennan a publicat Against Democracy (“Importiva democratiei”) si, tot in 2016, influentul editorial The Problem with our Government is Democracy (“Problema cu guvernul nostru este democratia”) in Washington Post. Iar unul din cele mai influente comentarii recente privind iliberalismul a fost publicat in ianuarie 2017 de William Galston “The Growing Threat of Illiberal Democracy”  (“Amenintarea crescinda a democratiei iliberale”) in Wall Street Journal. 

O tema comuna acestor comentarii si carti este ca amenintarea principala la adresa democratiei este democratia insasi. In sensul ca cetatenilor li se permite sa voteze dar voteaza gresit, punind in functii si acordind legitimitate unor grupuri, partide, ori personalitati politice care, in opinia elitei intelectuale, sunt o presupusa amenintare pentru democratie. Democratiile in care, in opinia elitei intelectuale, ajung la putere, prin votul cetatenilor, miscari, partide, ori personalitati de acest gen, sunt numite “illiberal democracies” sau “democratii iliberale”. Aproape in unison, comentatorii care discuta subiectul depling faptul ca “maselor le lipseste intelepciunea” ori “discernamintul electoral.” De exemplu, in ianuarie 2017 Galston afirma ca “the most urgent threat to liberal democracy is not autocracy; it is illiberal democracy” (“amenintarea imediata pentru democratia liberala nu e autocratia; este democratia iliberala”) [Articol: https://www.wsj.com/articles/the-growing-threat-of-illiberal-democracy-1483488245]

Iliberalismul in Uniunea Europeana

Votul britanicilor pentru iesirea din Uniunea Europeana din iunie 2016 a socat Europa iar discutiile privind iliberalismul european s-au intetit. Votul lor, insa, a marcat inceputul unei avalanse. Dupa aproape doi ani, Uniunea Europeana se confrunta cu un haos politic si o instaliblitate politica fara precedent in ani de pace. De obicei Europa a cunoscut instablitate politica ca urmare a unor evenimente majore, de exemplu razboaie ori crize economice. Zguduirea si dislocarea politicii traditionale in Europa se vad peste tot. Din cind in cind bursa valorilor scade drastic cu pina la 2 sau 3 % din valoare intr-o singura zi, iar expertii dezbat daca ne confruntam cu un colaps al bursei ori o corectie. Comparatia aceasta se potriveste politici europene actuale deoarece evenimentele politice din ultimii ani ne fac sa ne intrebam daca ne confruntam cu un colaps al politicii si democratiei traditionale ori cu o corectie a modului presupus distorsionat in care democratia e pacticata pe continentul nostru.

Aceste nedumeriri sunt cu totul de inteles daca consideram ceea ce se petrece in jurul nostru. Acum un an pentru prima data in istoria Republicii Franceze, a fost ales un presedinte care nu apartine nici unui partid politic. Asta denota, cel putin in opinia celor ingrijorati de iliberalism, ca democratia fondata pe partide politice si alternarea armonioasa, organizata si ordonata a partidelor politice la putere e pe cale de disparitie. Democratia bazata pe partide politice e in pericol si in Marea Britanie unde cetatenii sunt nemultumiti de ambele partide politice. Brexitul a catapultat Marea Britanie intr-un haos politic care a costat politic conservatorii mai mult ca laburistii. Atit de mult, de fapt, incit the Tories (conservatorii) cunosc o hemoragie de membrii fara precedent. Se estimeaza ca in prezent partidul conservator britanic nu are mai mult de 70.000 de membri. De fapt, conservatorii au si incetat sa mai publice numarul membrilor partidului.

Situatia e la fel de precara in Germania unde partidele traditionale au suferit esecuri decisive in alegerile din septembrie. Ramine de vazut daca esecurile sunt reversibile ori ireversibile. Pentru moment, insa, ele par ireversibile. Se exemplu, conservatorii germani au primit cel mai scazut procent de voturi din perioada post-belica si socialistii la fel. Disperata, Merkel a facut alianta cu stanga politica sa impiedice un partid de dreapta (Alternativa pentru Germania) sa ajunga la guvernare. Cu adevarat bizar. Dar e si mai bizar ca, in ciuda acestor manevre politice, declinul lui Merkel continua, la fel ca si declinul socialistilor germani. Conform sondajelor de opinie din februarie socialistii germani se afla la 16% in sondajele de opinie, cu 4% mai jos ca in septembrie 2017, in timp ce Alternativa pentru Germania a crescut in sondajele de opinie la 16%, cu aproape 4% mai mult ca in septembrie 2017. Germania, de fapt, e un caz cu totul deosebit pentru ca, pentru prima data in istoria miscarii politice conservatoare din Germania conservatorii germani se afla in mijlocul unui veritabil razboi civil. Conservatorii germani se decimeaza reciproc. [Detalii: http://www.spiegel.de/international/germany/germany-angela-merkel-s-conservatives-divided-and-discordant-a-1199626.html] Tot mai multe personalitati proeminente conservatoare germane se pronunta impotriva lui Merkle, iar unii impotriva avortului si a deciziei ei de a legaliza casatoriile homosexuale in Germania. De fapt, doar saptamina trecuta, conservatorii din Bavaria, cei mai influenti din miscarea conservatoare germana, au abandonat un caz demarat de ei in instanta pentru anularea casatoriilor homosexuale in Germania. Motivatia lor a avut de a face cu pozitiile Bisericii Catolice privind casatoria, un subiect care ramine sa fie examinat alta data.

In Austria partidele politice inca sunt relevante, dar stanga pierde si e pe cale de disparitie. Iar ecologistii nici macar nu au reusit sa obtina voturile necesare pentru a intra in parlament. In Ungaria vecina socialistii au devenit un partid practic irelevant, avind nu mai mult de 8-9% in sondajele de opinie. Cehia a ales si ea un presedinte conservator. In alegerile de la inceputul lunii, italienii au respins si ei partidele politice, punind in parlament miscari politice si cetatenesti care minimalizeaza rolul partidelor politice.  In opinia unei jurnaliste italiane, Alessandra Bochi, voturile italienilor conving ca identitatea nationala italiana, traditia si religia sunt pilonii pe care ei vor sa-si cladeasca viitorul. Acesta, zice ea, a fost mesajul pe care cetatenii Italiei l-au transmis clasei politice la recentele alegeri. In propriile ei cuvinte, “identity, tradition, and religion have new prominence in Italy after the recent election”. (“Identitatea, traditia si religia cunosc o proeminenta noua in Italia in urma alegerilor”) Noile partide si miscari care au intrat in parlament sunt critice la adresa Uniunii Europene, se distanteaza de Macron si viziunea lui, si insista ca identitatea italiana sa nu fie subminata de Uniunea Europeana. Unii dintre proaspetii alesi parlamentari discuta chiar necesitatea reducerii avortului, demnitatea si dreptul la viata al copiilor nenascuti, si fortificarea familiei naturale ca fundament al unei Italii suverane. [Articol: https://www.firstthings.com/web-exclusives/2018/03/italys-rebellion] In Spania se observa o situatia similara unde in virful sondajelor de opinie nu se afla nici un partid politic traditional ci miscarea politica Ciudadanos. 

Prabusirea mesianismului european

Colapsul politicienilor mesianici europeni e si el evident. Inainte de Brexit, Uniunea Europeana era condusa nu de cetateni, nici de statele membre, ci de troika constituita din Merkel, Cameron si Hollande. Acesti trei strategizau directia Uniunii Europene si politicile unionale iar restul tarilor membre accedau. Brexitul, insa, a pus capat carierei politice a lui Cameron iar Macron a pus capat carierei politice a lui Hollande si partidelor politice traditionale franceze. Merkel a mai dainuit pentru o vreme, dupa alegerile din septembrie comentatorii fiind confidenti [increzatori] ca axa Merkel-Macron, ori Paris – Berlin, va izbavi Europa de populism si iliberalism. Dar nu a fost sa fie. Merkel a devenit aproape in intregime irelevanta politic la ea acasa, iar “viziunea” lui Macron se evaporeaza rapid. Nu se mai vorbeste despre un tango Merkel-Macron. Steaua lui Macron pare sa apuna iar presa occidentala i-i numeste “viziunea” drept “creativitate destructiva”. Macron cauta sa-si extinda influenta in alte tari pivot din Uniunea Europeana dar fara succes. Miscarile si partidele politice din Italia nu-l iau in seama, si in februarie Parlamentul European i-a respins sugestia listelor transnationale la alegerile europarlamentare din 2019 pentru a umple locurile europarlamentarilor britanici. La fel, sugestia lui de a se desemna un ministru europan al finantelor a fost respinsa de Bruxelles. In plus, Olanda si Austria deja au atentionat Uniunea Europeana ca nu vor accepta o eventuala platforma “Merkel-Macron” pentru restructurarea Uniunii Europene daca ele nu vor fi consultate in prealabil.

Toate aceste convulsii politice europene dau de inteles ca cetatenii Uniunii Europene sunt nemultumiti. Nu cu democratia in sine ci cu modul in care partidele politice, politicienii si elita politica europeana practica democratia. E de la sine de inteles ca problemele cu care se confrunta cetatenii Uniunii Europene astazi nu au fost cauzate de ei ci de clasa politica, in special Merkel. Cind Merkel a pronunat faimoasa fraza “putem” (“we can”) in 2015, granitele Uniunii Europene au fost practic deschise migratiei musulmane la o scara fara precedent. Fraza aceasta a afectat fiecare tara din Uniunea Europeana si a declansat o reactie de nemultumire in rindurile cetatenilor Europei. Politicienii, in cazul acesta, Merkel, fac gafe, iar tarile membre si cetatenii lor sunt solicitati, in numele “solidaritatii unionale”, sa le corecteze. Gafa lui Merkel, insa, nu poate fi trecuta cu vederea. E usor de observat ca in ultimii 100 de ani totdeauna cind Germania a intervenit in mod masiv in problemele Europei a cauzat dezastru si haos. In primul razboi mondial Germania a destablizat Europa si a dus la instaurarea unui regim comunist in Rusia. A cauzat cea mai mare distrugere materiala a Europei cunoscuta pina atunci. In al doilea razboi mondial Germania a distrus din nou Europa, de la un capat la altul, si a facilitat expansiunea comunismului in Europa de Est. A cauzat cea mai mare distrugere materiala a Europei cunoscuta Europei pina atunci. Si cu toate acestea pina in 1965 Germania a devenit cea mai bogata si productiva tara din Europa. In 2015 Germania a intervenit din nou dar la fel de negindit cauzind consecinte similare si drastice. Si cu toate acestea Merkel insista ca Germania trebuie sa ramina varful de lance care decide soarta si viitorul continentului. Natural, Estul Europei nu face parte din ecuatia aceasta decizionala. 

Ungaria si Polonia

Ungaria a fost prima tara care a inteles si atentionat Uniunea Europeana ca in afara Germaniei, Marii Britanii si Frantei, tarile mici ale Uniunii Europene nu sunt incluse in ecuatiile decizionale. De exemplu, nimeni nu discuta astazi “viziunea lui Orban” ori a Poloniei privind Europa, dar discuta “viziunea lui Macron”, cu toate ca presedintele francez nici macar nu a implinit un an in functie si cu toate ca el e un iliberal par excellence. De fapt, l-am putea numi pe Macron the poster child of illiberalism, adica exemplarul cel mai representativ al iliberalismului si polulismului european. Dar pentru ca iliberalismul lui graviteaza spre Bruxelles nu invers, iliberalismul lui e vazut ca ceva pozitiv.

In timp, vocii Ungariei i s-a alaturat Polonia, iar recent Italia. Comentariile occidentale la adresa Ungariei si Poloniei au fost multe si in marea lor majoritate acuzatorii si sarcastice. E la moda ca aceste tari sa fie etichetate “democratii iliberale” ori “regimuri autoritare”. Un articol recent care critica aspru Ungaria si Polinia e cel publicat in decembrie de le Monde Diplomatique, “What’s the matter with eastern Europe”? (“Care e problema cu Europa de Est?”).[Articolul: https://mondediplo.com/openpage/what-s-the-matter-with-eastern-europe]

Autorul numeste pe liderii politici ai Poloniei si Ungariei “bufoni” si “lideri iliberali” (“illiberal leaders”) care au transformat aceste tari in “state iliberale”, atacind presa libera, subminind judiciarul, fiind in aliante cu partide si miscari de extrema dreapta, intolerante, anti-imigratie, si in relatii stranse cu Administratia Trump. Dar acuzatiile acestea denigratoare sunt aplicate si cetatenilor de rind ai Europei de Est. Cu exceptia Romaniei, autorul eticheteaza pe toate celelalte state din Europa de Est ca fiind inclinate spre autoritarianism si fascism. Daca polonezii incercuiesc granitele tarii intr-un lant de rugaciune, sunt numiti fanatici religiosi, anti-msulmani si anti-imigratie. Tinerii Croatiei care au manifestat in strada cu steagul american si portretul lui Trump sunt numiti fascisti. Ungaria e numita o Mecca a extremismului de dreapta.  Si etichaterea continua de la tara la tara. Remediul, in opinia autorului, este o Uniune Europeana care va inceta sa mai favorizeze tarile bogate si magnatii Uniunii Europene. (“Unless the EU manages to transform its economic policies in a way that stops favoring rich countries and wealthy individuals, however, it’s likely to prove incapable of stemming the tide of reaction”.) (“Daca Uniunea Europeana nu isi va restructura politicile economice pentru a opri favorizarea tarilor si indivizilor bogati, va fi incapabila de a stopa valul reactiei”) Este un remediu cu care suntem in mare parte de acord. Dar o astfel de schimbare presupune ceva aproate imposibil de realizat. E greu de vazut cum Germania, Franta, Olanda si tarile scandinave ar permite acces in “clubul decizional”, pe picior de egalitate, celorlalte state membre si in special tarilor din Estul Europei.

Romania si elita politica

In opinia noastra, elita politica si intelectuala a Romaniei si a Uniunii Europene trebuie sa se obisnuiasca cu democratia. Trebuie sa accepte democratia si deciziile cetatenilor, fie ele bune ori rele, fara a-i demoniza. Daca cetatenii fac decizii gresite, ei poarta consecintele. E diferit insa cind elita face decizii eronate si impune povara rectificarii lor pe cetatenii tarii asa cum se face in prezent la nivel national si unional. Romania nu are nevoie de mai multa elita politica ori partide politice ci de mai multa democratie. De mai mult acces al cetatenilor la directionarea tarii. De mai mult acces ca ei sa-si hotareasca soarta. Pe scurt, daca “iliberalismul” e o provocare pentru democratie, rectificarea consta in mai multa democratie si acces la democratie. Mai multa implicare a cetatenilor in democratie.

Si aici, din nefericire, trebuie sa-l readucem in discutie pe dl Iohannis. Daca in Romania avem un exemplu clar de iliberalism, e dl Iohannis si eforturile lui pentru a impiedica tinerea referendumului pentru casatorie. Saptamina asta a afirmat, sarcastic, ca luna mai nu e o luna buna pentru tinerea referendumului:  https://www.agerpres.ro/politica/2018/03/28/iohannis-nu-cred-ca-e-niciun-motiv-de-graba-in-organizarea-referendumului-pentru-familie--82166. Tot el a numit pe cei 3 650 000 de cetateni care din 2006 vor sa-si exercite drepturile constitutionale fanatici religiosi. Sugeram din nou, anul viitor cind vor avea loc alegerile prezidentiale, si in cazul ca dl Iohannis va candida, sa tinem in minte afirmatiile lui care continua sa fie iresponsabile si iliberale. Sa ne pronuntam ca poate luna cind vor avea loc alegerile nu e una potrivita pentru a-l vota.

AFR/ 17 Aprilie 2018

Monoteism şi religie: Articolul alăturat discuta monoteismul la evrei şi tentaţia ocazională a politeismului: LINK

Homosexualitatea e învăţată: Mulţi homosexuali abandonează homosexualitatea pe parcursul vieţii. Ei ne spun că se nasc homosexuali, dar un studiu contrazice mitul acesta: LINK

Hawai – eutanasie (I): Hawai a legalizat suicidul asistat: LINK

Hawai – eutanasie (II): Oferim un comentariu privind legalizarea eutanasiei în Hawai: LINK

Australia – un rugbist împotriva homosexualităţii: Un jucător creştin şi proeminent de rugby australian numeşte homosexualitatea păcat: LINK

Ghana şi căsătoriile homosexuale: Ghana vrea să legalizeze căsătoriile homosexuale pentru a primi ajutor economic din partea Uniunii Europene: LINK

Creştinismul şi Coreea de Nord: Transfugii nord coreeni care ajung în China sunt misionari în creştinism: LINK

A Înviat Hristos? Ruşinos dar adevărat – Arhiepiscopul Bisericii Anglicane din Ţara Galilor a afirmat cu prilejul Pastelor că nu se ştie dacă Hristos a înviat: LINK

Istoria creştinismului în Marea Britanie: O carte recent publicată în Marea Britanie discuta expansiunea credinţei evanghelice în Marea Britanie între 1516 şi 1791: LINK

Se rescriu poveştile copiilor: În Marea Britanie se rescriu poveştile tradiţionale pentru copii pentru a le aduce în pas cu moravurile contemporane, inclusiv cele sexuale: LINK

Trump nominalizează judecători pro-viaţă: Trump continua să nominalizeze în funcţia de judecători federali persoane cu vederi pro-vita: LINK

Libertatea cuvântului în SUA şi Franţa: Un comentator face o comparaţie între libertatea cuvântului în SUA şi Europa. Rezultatul: anumite comentarii protejate de lege în SUA ar putea duce la amenzi şi închisoare în Europa: LINK

Transgenderism – carte: “I am Jazz” e o carte în vogă în America în zilele acestea. E un roman despre un băiat care se transformă în faţă. Părinţii sunt îngrijoraţi. Un expert analizează cartea şi recomandă părinţilor să nu permită copiilor lor să o citească: LINK

Învierea lui Iisus – istoria învierii: Articolul alăturat discuta istoria doctrinei învierii de-a lungul mileniilor: LINK

Islamul în Europa: Pot Europa şi islamul coexista? Comentariu: LINK

Antisemitism – istorie: Articolele despre antisemitism au devenit numeroase în presa occidentală în ultimele luni. O publicaţie online din America a republicat un articol privind antisemitismul anilor 30 publicat în 1939: LINK

Valorile europene: Uniunea Europeană considera sancţiuni economice şi financiare împotriva ţările din Estul Europei care nu subscriu “valorilor europene”: LINK

ONU – raport privind exploatarea copiilor: În februarie ONU a publicat un raport privind exploatarea sexuală a copiilor în lume: LINK

Supra-protejarea copiilor: Supra-protejarea copiilor de pericole nu e o idee bună: LINK

Din arhivele comunismului: Recomandăm Volumul II al cărţii unui istoric american privind viaţa lui Stalin şi Uniunea Sovietică sub Stalin. Cartea a fost publicată la începutul anului iar London Review of Books i-a făcut o recenzie detaliată: LINK

Influenţa creştină în Brazilia: Le Monde Diplomatique a publicat luna aceasta un eseu privind expansiunea influenţei creştinilor evanghelici în politica Braziliei: LINK

Influenţa creştină în Guyana: Le Monde Diplomatique a publicat luna trecută un eseu privind expansiunea influenţei creştinilor evanghelici în politica Guyanei: LINK