Articole din categoria: Razboiul impotriva Bisericii/ crestinismului

Lăcașurile de cult sunt, alături de restaurante, teatre, cinematografe și transportul în comun, cele mai periculoase locuri pentru transmiterea coronavirusului, spune la Digi24, șeful Departamentului pentru Situații de Urgență, Raed Arafat.

„Frații mei, astăzi, am o mare tristețe. Noaptea trecută, ni s-a spus de la Arhiepiscopie că orașul Toronto a interzis Sfânta Împărtășanie pentru zona Toronto și se pare că persecuția Bisericii continuă. Nu am cuvinte să-mi exprim dezamăgirea și tristețea. Și simt că nu pot împărtăși cu voi astăzi nicio predică, deoarece simt că nu pot vorbi despre credință, despre Hristos. Simt că în acest moment vreau doar să-i cer lui Dumnezeu să ne ierte, să ne ierte puțina credință, să ne ierte slăbiciunea, să ne ierte, pentru că nu suntem vrednici să păstrăm marea binecuvântare a credinței ortodoxe.”

Există un nou fascism de extremă stânga care pretinde loialitate absolută. Cine nu vorbeşte limba lui, cine nu-i execută ritualurile, nu-i recită mantra şi nu-i respectă poruncile va fi cenzurat, interzis, pus pe lista neagră, persecutat şi pedepsit.

În vreme ce în Germania (30 aprilie) și Franța (18 mai), țări care nu au făcut recomandări liturgice, controlul constituțional a cenzurat comportamentul anti-rule of law al autorităților, reamintindu-le că limitarea libertății religioase trebuie făcută proporțional cu scopul restricțiilor generale, sau în Marea Britanie (15 mai) guvernul a organizat un task-force împreună cu cultele religioase și experți independenți pentru a formula în comun calendarul ridicării restricțiilor în domeniul vieții religioase, statul român se plasează în afara dinamicii democratice a unui stat de drept și se vâră în Potir. Pentru statul român, Potirul Euharistic nu este sursă a libertății religioase, ci ceremonie culturală de care, pe timp de pandemie, trebuie să ne despartă cel puțin 2 metri.

Ceea ce vedem pe străzi este o încercare de a zdrobi centrele de rezistență. Întrebă-te: cine este ținta acestor distrugeri? Oricine nu este alături de ei.  Asta include departamente locale de poliție, evrei ortodocși, proprietari de arme, Fox News, fanii NASCAR, creștinii tradiționali. Nu este o înșiruire aleatorie de instituții. Este vorba de cei care stau în calea lor. Există un motiv pentru care liderul Black Lives Matter, Shaun King, a îndemnat la profanarea bisericilor. Asta îi va supune pe creștini.

Și te întrebi dacă vor mai exista pelerinajele de Sfântul Dimitrie Basarabov și Sfânta Cuvioasă Parascheva… Mai ales că există figuri clericale foarte cunoscute care suțin cu trup și suflet, arme și bagaje, deciziile și restricțiile autorităților. 

Urmărind ce se întâmplă pe străzile Americii zilele acestea nu poți să nu remarci similitudinile cu bolșevismul anilor 1916, 1917, 1918, cu demența revoluționară bolșevică care crea soviete de muncitori și soldați peste tot, care votau desființarea armatei și a poliției, degradarea ofițerilor, care puneau în practică vânătoarea de vrăjitoare, de kulaci, intelectuali, aristocrați, ofițeri, burghezi etc. Au sfârșit prin crearea propriei poliții care executa sumar dușmanii poporului.

Nu va fi surprinzător dacă, în câteva luni, vom afla din nou că ascunși în spatele acestor acte de vandalism și violență pândesc cei care speră să profite de pe urma dizolvării ordinii sociale, pentru a construi o lume fără libertate: Solve et Coagula, după cum învață adagiul masonic.

În mod regretabil, în aceste zile, creștinii ortodocși care stau în apărarea credinței lor sunt etichetați drept „fundamentaliști” și „tradiționaliști” sau chiar radicali pur și simplu pentru că doresc să-și păstreze credința neamestecată și nestricată de capriciile imperativelor seculare și sociale. Doctrinele credinței ortodoxe ar trebui să nu fie la cheremul nimănui; ci mai degrabă Biserica Sfântă Ortodoxă ar trebui să rămână adevărată față de învățăturile lui Hristos, Sfinților Părinți ai Bisericii și celor șapte Sinoade Ecumenice.

Taina aceasta este sensul existentei noastre, al fiintarii noastre in Biserica. Nu poate nimeni sa ne spuna cum sa facem, cum sa pregatim Sfanta Impartasanie. Lucrurile au luat-o razna si oamenii acestia care nu au credinta si, mai ales nu au empatie… – empatie inseamna sa-ti fie mila de celalalt, sa gandesti strategii, astfel incat sa-l ocrotesti si sa nu-l privezi de ce are mai sfant – vor avea pe constiinta batranele care n-au putut veni in Saptamâna Mare sa-si planga mortii, sa impodobeasca Sfanta Cruce, sa participe la Denii si sa-si pomeneasca copiii și nepotii. Vor avea pe constiinta acele persoane care nu vor mai trai si care nu vor mai prinde Pastele viitor. Noi astea le spunem pentru ca le credem, dar nici nu le pasa, atat de lipsiti de empatie sunt…

Discuția asupra linguriței a pornit eronat în spațiul public, întrucât Biserica nu este unitate de alimentație publică, ci instituție de cult. Împărtășania nu este mâncare și băutură firească (adică aliment pentru trup) ci este hrana cea mai sfântă pentru viața veșnică, Hristos prezent real, întrând în alcătuirea făpturii noastre, prin care ne îndumnezeim. Prin urmare, este o delimitare categorică între Hristos-Dumnezeu și alimentele firești, iar împărtășania și dăruirea ei credincioșilor este atributul exclusiv al Bisericii

De aceea, sfatul meu este următorul: dragi secularişti intoleranţi şi alergici la credinţă, dacă nu vă priveşte, în mod direct, maniera în care ne trăim viaţa spirituală şi liturgică, adică nu sunteţi parte integrantă a ei, nu duceţi grija noastră că ne descurcăm cât se poate de bine şi fără minţile dumneavoastră luminate de neonul Iluminismului şi al ateismului feroce de factură neocomunistă.

Pentru minţile drill lockdown linguriţa este aprioric virusoforă, deşi nimeni nu a putut demonstra, obiectiv vorbind, cel puţin până acum, cu argumente ştiinţifice, – oricum este la modă să ne închinăm zeiţei „Ştiinţa” – , că acest obiect de cult este un pericol epidemiologic de neînvins. Nu idolatrizăm linguriţa, dar nici nu este nevoie să ni se spună care ar trebui sau nu să fie rolul ei în cultul Bisericii. Sau că oricând poate fi extirpată din Liturghie, doar pentru că unora li se năzăreşte că ar fi agent patogen al virusului buclucaş. A ni se sugera introducerea linguriţelor de unică folosinţă şi perfect aseptizate în modul de împărtăşire al credincioşilor, îmi pare că este ca şi cum i-aş recomanda stomatologului să îmi extragă măseaua cu un patent de scos cuie, care mai întîi a fost îmbălsămat în substanţe virucide.

Sfânta Chinotită nu este împotrivitoare măsurilor de prevenire împotriva coronavirusului și respectă eforturile autorităților de Stat, ale oamenilor de știință și ale celor ce lucrează în domeniul medical, pentru a face față pandemiei. Facem, cu ajutorul lui Dumnezeu, ceea ce este omenește posibil, iar măsurile de protecție au fost luate și sunt respectate până în ziua de azi, cu grijă și discernământ, și în Sfântul Munte. Totuși, această pandemie și tratamentul ei nu trebuie să afecteze în niciun caz posibilitatea credincioșilor de a participa la Sfintele Taine ale Bisericii Ortodoxe, având ca rezultat îngrădirea libertății religioase și a cultului creștin.

În circumstanțele actuale, dificile, ale pandemiei, există o nevoie crescută de a recurge la ajutorul lui Dumnezeu, de a participa la tainele mântuitoare ale Bisericii, de a chema ajutorul dumnezeiesc și mijlocirea sfinților prin diferitele mijloace pe care le cunoaștem din experiența eclezială de-a lungul secolelor, adică săvârșirea procesiunilor cu sfintele icoane și prascumpele moaște, citirea rugăciunilor speciale, săvârșirea slujbelor speciale.

Să fie doar o măsură temporară „amânarea oferirii Euharistiei”? Credem că este cea mai mare iluzie pe care ne-o facem în legătură cu gândul că această nebunie se va încheia. Suntem doar la începutul, începutului…

Să ne amintim: Liturghia este doar una. Fără oferirea Euharistiei nu există Liturghie. Vom participa doar la un spectacol teatral, gol și fără vreun sens. Așa au crezut și așa au făcut Apostolii. Apoi Părinții. Doar prin împărtășire simțim toți comunitatea și comuniunea. Așa s-a menținut conștiința vie că ne împărtășim în mod real cu Hristos. Nu cu simboluri. Ci cu Cel care ne-a spus „Eu sunt Învierea și Viața”. Împreună, ca Biserică. Niciodată unul fără altul!

Libertatea religioasă este unul dintre cele mai vechi drepturi consemnate la nivel constituțional în regimurile democratice. Desconsiderarea acestui principiu poate deschide fereastra unor abuzuri și comportamente autoritariste foarte periculoase pentru libertatea de conștiință și de expresie, ca de altfel și pentru libertatea de asociere și întrunire. Statul nu are căderea de a recomanda neexercitarea libertății religioase prin evitarea accesului la anumite practici liturgice (ex: euharistia).

De ce nu vrei, omule, să fii demn și liber?

De ce iubești colivia mai mult decât zborul și lanțurile mai mult decât propriile aripi?

Cum să accepți cu toată resemnarea să fii slugă cezarului, mai mult decât prieten lui Dumnezeu?

Cum să accepți să-ți ții credincioșii pe la garduri, pe la uși ferecate, flămânzi și însetați de Dumnezeire, în timp ce tu înfuleci cu poftă și nesaț, singur la Sf. Masă?

Linguriţa de plastic este de neacceptat. Nu numai cea de plastic ci şi alte linguriţe personale de argint sau alte metale preţioase. Acestea presupun o necinstire a Sfintei Împărtăşanii şi lipsa de credinţă în puterea ei dumnezeiască. Nu argintul elimină microbii ci Hristos cel înviat cu Trupul Său îndumnezeit! În istoria Bisericii Ortodoxe nu există un singur caz de îmbolnăvire sau contaminare de la Sfânta Împărtăşanie. “Cel ce se teme de asemenea boli sau contaminări, ar fi mai bine să nu se prezinte la Sfânta Împărtăşanie, decât să pretindă împărtăşirea cu linguriţa separată”.

Problema împărtăşirii cu mai multe linguriţe atinge şi loveşte chiar fondul dogmatic, esenţa Creştinismului, iar unii nici măcar nu sunt conştienţi de aceasta: adică vin la biserică, dar nu mă apropii de Tine, Doamne, pentru că unii îmi spun că mă voi îmbolnăvi când mă voi atinge de Tine! Şi eu îi cred pe ei, nu pe Tine!

Nelu Tătaru, ministrul Sănătății: „Din prima parte de relaxare nu va merge cu bisericile, cum nu merge nici cu restaurantele. În funcție de cum e evoluția primelor două săptămâni sau a primelor relaxări, putem să ne așteptăm la un 1 iunie sau 15 iunie, în funcție de cum evoluează. Ne gândim. Poți limita? Sau se poate duce cineva în biserică să îți spună: „Nu poți să stai decât la doi metri, nu te atingi de icoană” sau „Nu pupați aceeași icoană”? Sau ceva în genul ăsta. Sunt multe lucruri pe care lumea mă întreabă din punct de vedere medical: „Cum o vedeți?” N-o văd, distanțarea nu o putem lua așa.”

„Normalizarea vieții sociale înseamnă, așadar, în mod evident, și revenirea oamenilor, cu respectarea măsurilor de protecție necesare, la exercitarea dreptului lor fundamental la viața religioasă publică, adică în lăcașurile de cult”.

Biserica a fost și încă este marginalizată! Oriunde poți să mergi, la magazin, la farmacie, la spital, numai la biserică nu ai voie să mergi. Sperăm să nu mai avem o astfel de situație. Biserica nu a fost pregătită să dea un răspuns celor care au emis această Ordonanță. Dar Biserica este, într-adevăr, discriminată și marginalizată. Credincioșii nu pot să-și exercite dreptul lor la religiozitate. Nu s-a mai pomenit în istorie așa ceva, o perioadă atât de lungă, chiar de Postul Mare și de Sfânta Înviere, să fie lipsiți credincioșii de ceea ce este esențial pentru ei. Puteau să steala distanță, cum a fost la început, și era o situație absolut firească.

 Averea Bisericii: IPS Pimen s-a împărtășit cu călugării de la mănăstirea Sfântul Ioan. Niciunul nu este infectat! Am primit o confirmare de la Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou din Suceava unde IPS Părinte Pimen s-a împărtășit în noaptea de …

Câteva sute de preoți din Iași și din județele învecinate nu mai au ce să pună pe masă de când a izbucnit pandemia de coronavirus. Aceștia rămân cu aproximativ 500 de lei din salariul plătit de stat, iar din contribuțiile credincioșilor și o diferență din vânzarea de lumânări trebuie să plătească utilitățile la bisericile din parohie. Locașurile sunt închise, iar oamenii nu au mai donat bani în această perioadă, a explicat reprezentantul Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei.

Ieri, Arhiepiscopul [Ieronim] a trimis o scrisoare premierului Kyriakos Mitsotakis, solicitand deschiderea imediata a bisericilor. Potrivit scrisorii, care este scrisa pe un ton strict si a fost redactata in urma unei decizii luate de membrii Sinodului, ierarhii cer sa fie deschise bisericile credinciosilor pentru inchinare, fara nici o restrictie legata de reuniuni. Ierarhii sunt suparati deoarece guvernul a aprobat un concert itinerant al cantaretei Alkistis Protopsaltis, in timp ce procesiunea Sfantului Epitaf [din Vinerea Mare] nu a putut avea loc.

Imagini care îmbină semne sacre și hibrizi zei-medic, cu aureloă. Fără vreun slogan; pur și simplu, doar imagini. Mai întâi, dacă se poate afla cine a operaționalizat această campanie, ce agenție? Apoi, și cel mai important, ce instituție a plătit și în ce scop?
E o campanie demarată de municipalități?
E o campanie de “conștientizare”, dar să conștientizăm ce?
E o campanie de modelare? E un ritual?

Întotdeauna, în credința noastră, bolnavii au intrat în biserici cu nădejdea și chiar cu convingerea vindecării. Primirea împărtășaniei ori cuminecăturii, unde se afla trupul și sângele Domnului sacrificat și înviat pentru oameni, garanta (câtă vreme se făcea cu credință curată) protecția față de boală, vindecarea bolilor, alungarea amenințărilor cu molima. Oamenii se adăposteau în biserici și când veneau atacurile „păgânilor” și, de multe ori, erau cruțați.

La peste două mii de ani, creștinii din lumea întreagă au sărbătorit Învierea cu bisericile închise, păzite sau verificate de jandarmi, polițiști sau militari; cu slujitori fricoși, prudenți sau responsabili pentru a nu fi acuzați, pe drept sau pe nedrept, (mai ales de progresiștii de serviciu, care, paradoxal, în ziua de Paști rostesc ipocrit urarea: “Paște fericit” sau “Hristos a înviat”) de complicitate la multiplicarea virusului; cu o Înviere fără comunitatea credincioșilor, adevăratele mironosițe ale bucuriei Învierii; cu o elită religioasă a seculariștilor, care au răspândit fake news-ul că virusul nimicitor îi preferă nemijlocit pe ortodocși și că el se propagă cu viteza fulgerului, prin lumânarea pascală și prin pâinea binecuvântată, doar de Înviere și nu mai târziu.

Să ne iertaţi pentru toate nedesăvârşirile şi păcatele noastre, ale slujitorilor. Să ne iertaţi că în această perioadă de criză, vă transmitem credinţa şi bucuriile ei prin mediile digitale, care niciodată nu vor putea înlocui frumuseţea nemijlocită şi inepuizabilă a întâlnirii personale dintre noi. Este o stare de excepţie, nu de normalitate.

În vremuri dificile este esenţial să nu abandonăm Liturghia, slujirea Tainei Sfintei Euharistii, care este unica raţiune de a fi a Bisericii. Fără Împărtăşanie, aşa cum ne spune Hristos în Evanghelie, nu avem cum să moştenim viaţa veşnică, care este îndumnezeirea noastră. Să ne ierte toţi oamenii în vârstă, care nefiind familiarizaţi cu consumul de medii digitale, sunt pur şi simpli blocaţi în casele lor, desigur spre binele lor, dar poate în multe situaţii vulnerabili în faţa unor stări depresive, pentru că sunt privaţi de unica lor bucurie sufletească: de a participa, dimineaţa şi seara, la slujbe, de a se întâlni şi a mai schimba o vorbă de duh şi încurajare între ei.

Dar ceea ce șochează este distanța de la cer la pământ dintre Larchet din 2020 și Larchet din 2009, din timpul altei pandemii decretate de OMS, atunci de gripă „porcină” (sau fake-pandemii, așa cum avea să se dovedească), care protesta ferm, categoric, față de ideea renunțării la lingurița comună euharistică, în contextul respectiv. Pe atunci, astfel de idei erau denunțate de Larchet drept: „cuvinte şi atitudini care atacă inima credinţei noastre”. Ce s-a întâmplat din 2009 până în 2020? Cum de au devenit idei care în 2009 atacau inima credinței simple practici rezonabile de iconomie liturgică? Un teolog cu statura sa ar fi trebuit să explice, cel puțin, de unde această diferență de viziune.

De asemenea, surprinde felul în care Larchet minimalizează problema închiderii bisericii. El etichetează pe cei care au denunțat aceste măsuri drept persecuție ca fiind nimic mai puțin „extremiști” care aderă la „teorii ale conspirației”.

Dacă transportarea IPS Pimen cu elicopterul de la Suceava la București ar fi împiedicat în vreun fel salvarea unui alt cetățean român, dacă IPS Pimen ar fi fost avantajat pe nedrept în fața altui bolnav, ar fi putut fi o discuție. Dar așa, nu este altceva decât o încercare de poziționare împotriva unui inamic construit imaginar, împotriva căruia să instigi un val de ură, val pe care să te urci ulterior, ca să poți spune apoi “am avut dreptate, electoratul ne susține”.

Am ezitat să mă refer la elucubrațiile altui coleg din USR, Andrei Caramitru, care a folosit de curând un limbaj de o violență extremă la adresa clerului și credincioșilor Bisericii Ortodoxe, în ideea că dreptul la libera exprimare nu trebuie restrâns.

Însă astfel de atitudini se pot transforma în acte de violență fizică, în special în situațiile în care isteria de masă este foarte ușor de declanșat. Din fericire, capacitatea unor astfel de persoane de a stârni și de a incita oamenii unii împotriva altora s-a dovedit a fi destul de redusă până acum.

Se indoieste, oare, cineva ca Hristos aparut acum ar fi fie alungat, fie pus responsabil peste vindecari, prea putini dorind si iertarea pacatelor? Evident, totul va sfarsi prin acelasi “Rastigneste-l!” pentru ca nu ne va da ceea ce noi ii cerem. Ne deranjeaza incusiv libertatea pe care ne-a dat-o, am vrea fie sa o cedam pentru ca nu mai intelegem nimic, fie sa o luam pe a altora pentru ca stim mai bine. Abunda reactiile liberticide, iar organizatiile asa-zis de aparare a drepturilor dorm peste tot in lume. Hristos e din nou un scandal. De ce? Pentru ca noi suntem aceiasi, nu iubim nici libertatea, nici binele, ne luptam intre noi si cu El. Azi mai mult decat oricand l-am salva pe Baraba. Ispita trebuie sa vina, dar vai de cei prin care vine.

Astăzi plângem că viața a fost pusă în mormânt. Într-adevăr, astăzi, viața a fost pusă în mormântul carantinei. Astăzi plângem că însăși plângerea noastră a fost pusă sub interdicție. Oare poate cineva să pună lacrimile sub lacăt? Nu, dar poate să te lipsească de mângâierea de a fi alături de Cel pus în mormânt. Ura celor care L-au răstignit pe Domnul a fost atât de mare, încât nici atâta mângâiere nu le-a fost lăsată mironosițelor și ucenicilor, de a prohodi cum se cuvine pe Învățătorul lor iubit. Pentru că, dragii mei, noi aveam nevoie de acest prohod, iar nu Domnul. Cine nu respectă moartea omului, cine nu respectă actul de demnitate al îngropării și al plângerii și al doliului, acela nu respectă nici viața.

Să nu se tulbure inima noastră, așadar, atunci când vedem că vrăjmașii Bisericii sunt triumfători, când vedem că creștinismul este făcut de ocară și ostracizat, când vedem că suntem scoși afară din cetate, ca niște răufăcători, deși Biserica a făcut doar bine fiilor săi. Să nu se tulbure inima noastră și să nu se înfricoșeze când vedem bisericile închise, căci acestea trebuie să vină, însă cu noi este Dumnezeu…

Pe fata pamantului se produce un scenariu viclean prin care mai marii lumii acesteia zic: haideti sa-i ocrotim pe oameni, haideti ca nu cumva sa se intample sa se imbolnaveasca si sa moara, sa gasim solutii de tot felul. Si ce-au facut? Au inchis bisericile. Si ce-au facut? Au omorat batranii. Si ce-au facut? Au dat legi ca acesti copii nevinovati, care reprezinta sursa de rugaciune vie in fata lui Dumnezeu, sa aiba parte de educatie sexuala in scoli. Iata ce s-a intamplat! Sub infatisarea binelui s-au scos foarte multe rele care apartin intunericului.

Eu, azi, in continuu l-am pomenit in sinea mea pe acest Presedinte al Bulgariei care a zis: Am puterea sa inchid orice activitate, un lucru nu imi este permis sa fac: sa inchid bisericile. Asta este ceva mai presus de mine! Stiti ce binecuvantare va veni in tara lui? Deja li s-a aratat Sfantul Nichifor Leprosul si le-a spus ca ii pazeste. Cei ce fac statistici sa traga concluziile care se impun in privinta mortilor care vor fi in tarile unde se face Sfanta Liturghie. Si cati morti sunt in alta parte, unde nu se face Sfanta Liturghie si veti intelege Care este adevaratul Medicament.

Este o situație grea pentru Țară și pentru Biserică. Am înțeles, încă de la început, să sprijinim eforturile care se fac în lupta cu această epidemie. Ne-am implicat cu resurse umane, materiale, cu mesaje de încurajare și, așa cum se cuvine, cu rugăciune, post și pocăință. Ne-am alăturat apelurilor autorităților și am îndemnat credincioșii să respecte cu maximă strictețe regulile stabilite pentru combaterea răspândirii noului coronavirus. Ne-a durut atunci când credincioșii nu au avut posibilitatea să participe la slujbe măcar într-un număr limitat, în aer liber, respectând distanțarea socială. E greu, foarte greu, de asemenea, de purtat pentru arhierei şi preoţi faptul că mulți credincioși nu au mai putut să se spovedească sau să se împărtășească în acest post.