SUSPENDAREA LUI TRAIAN BASESCU. Propaganda “loviturii de stat” si FONDUL PROBLEMEI
Unii cititori ne-au cerut (chiar imperativ) sa ne pronuntam pe marginea recentelor evenimente politice. Consideram nimerit sa prezentam mai jos mai multe articole semnate de Horatiu Pepine si unul de C. Rogozanu, pe care le consideram obiective, lucru rar de gasit in aceste zile.
- Horatiu Pepine (Deutsche Welle):
Demiterea preşedintelui: de la Asunción la Bucureşti
Evenimentele politice de la Bucureşti reprezintă, dincolo de toate aspectele procedurale şi de toate calificările partizane, o formă de a rezolva, prin referendum, o situaţie politică intenabilă.
Situaţia de la Bucureşti aduce puţin cu recentele evenimente din Paraguay. În 22 iunie Preşedintele Republicii Paraguay, Fernando Lugo, a fost demis din funcţie în urma unei proceduri iniţiate în Parlament. Din totalul de 43 de senatori, 39 au votat în favoarea destituirii preşedintelui, căruia i s-au imputat de-a lungul anilor o conduită scandaloasă şi îndeplinirea defectuoasă a funcţiunilor sale.
Fost cleric, Fernando Lugo a fost primul preşedinte de stânga după mai bine de 60 de ani de guvernare a conservatorilor. Mandatul său a fost însă marcat de nenumărate dispute şi de scandaluri legate de viaţa sa personală. În 2009 a fost nevoit să recunoască paternitatea unui copil conceput pe vremea în care era preot, iar la începutul lunii iunie a anunţat că va mai recunoaşte un al doilea copil. Dar evenimentul care a declanşat acţiunea de demitere a fost ciocnirea sângeroasă dintre poliţie şi un grup de ţărani săraci care ocupaseră ilegal o proprietate. Bilanţul înfruntării din 15 iunie a fost tragic: 17 morţi dintre care 11 ţărani şi 6 poliţişti.
Reacţiile politice din regiune au fost nefavorabile. Preşedinţii de stânga din Argentina, Bolivia şi Venezuela au catalogat demiterea lui Fernando Lugo drept o „lovitură de stat”. Ambasadorul Venezuelei făcuse de altfel comentarii nefavorabile pe marginea acţiunii parlamentare încă din timpul desfăşurări ei, fiind ulterior expulzat din Asunción. Potrivit BBC, mai multe ţări din regiune, incluzând Chile şi Columbia, cu o conducere de dreapta, şi-au rechemat ambasadorii din Paraguay şi se aşteaptă ca Mercosur (comunitatea economică a ţărilor din America de sud) să dicteze sancţiuni împotriva regimului de la Asunción.
În Paraguay, opiniile populare sunt, fireşte, împărţite, dar principala obiecţie pe care simpatizanţii lui Fernando Lugo, fostul „episcop al săracilor” o aduc parlamentului este că nu oferă poporului dreptul de a decide. Dacă preşedintele a fost ales prin vot popular, susţin persoane intervievate de BBC pe străzile din Asunción, atunci tot poporului ar trebui să-i revină dreptul de a decide în privinţa demiterii.
Putem observa că reacţiile politice europene legate de eventuala suspendare a preşedintelui României urmează aceeaşi logică partizană. Politicieni din dreapta conservatoare europeană au condamnat „preventiv” evenimentele de la Bucureşti, în timp ce stânga a fost mult mai prudentă preferând să exprime îngrijorări de principiu.
Graba calificărilor şi mobilizărilor partizane riscă însă să şteargă contururile unui eveniment cu trăsăturile sale specifice. Teza „loviturii de stat” argumentată insistent de partizanii preşedintelui ignoră faptul că, spre deosbire de acţiunea parlamentului de la Asuncion, Parlamentul de la Bucureşti nu îl poate demite pe preşedintele de republică. Conform Constituţiei, Parlamentul poate cel mult să decidă suspendarea din funcţie şi declanşarea unei consultări populare. Preşedintele nu poate fi demis decât prin referendum şi de altfel ne amintim că în 2007, Traian Băsescu a revenit glorios în funcţiunile sale în urma unui vot popular care l-a reinvestit cu mare majoritate. Se ignoră, de asemenea, că procedura suspendării şi demiterii nu este una forjată în grabă în focul politicii imediate, fiind descrisă amănunţit în Constituţie.
La Bucureşti situaţia politică a devenit cu siguranţă insuportabilă. Indiferent din ce parte ai privi lucrurile, se ivesc situaţii scandaloase şi neargumentabile. De aceea, în cele din urmă, cea mai bună soluţie, cea mai firească ieşire din acest nou impas politic este, după celebra expresie a preşedintelui, „întoarcerea la popor”. Coabitarea inaugurată în luna mai nu a funcţionat şi, de aceea, se poate spune că poporul este chemat să decidă acolo unde elita politică a dat greş.
Se va ajunge la o nouă suspendare ?
Politica românească, indiferent de deznodământul evenimentelor declanşate în ziua de 3 iulie, se apropie de momentul unor clarificări decisive.
Suspendarea din funcţie a preşedintelui României pare să fie un fapt iminent. Grupurile politice ale USL manifestă o mare discreţie cu privire la acest fapt, dar militanţii UDMR au dezvăluit că au discutat subiectul suspendării şi că s-ar putea pronunţa în favoarea ei. Întrebat de Mediafax dacă, după părerea sa, ar exista motive întemeiate pentru suspendarea preşedintelui, preşedintele UDMR, Kelemen Hunor, a răspuns: “Sunt foarte multe motive, bineînţeles“. Totuşi parlamentarii UDMR au păstrat, în general, o atitudine echivocă.
Simultan cu aceste pregătiri discrete, Guvernul a adoptat o ordonanţă de urgenţă prin care Curtea Constituţională nu se va mai putea pronunţa asupra hotărârilor Parlamentului şi, desigur, inclusiv asupra unei hotărâri de suspendare a preşedintelui republicii. Majoritatea guvernamentală adoptase anterior şi o lege cu un conţinut identic, dar ea se află la promulgare şi militanţii USL s-au temut, probabil, că preşedintele nu se va grăbi să semneze documentul.
Modificarea aceasta a prilejuit multe comentarii exagerate ca ton şi, de aceea, ar fi necesare câteva clarificări.
În anul 2007, când a fost iniţiată prima dată în istoria ţării o acţiune de suspendare a preşedintelui de republică, legea Curţii Constituţionale nu prevedea nimic în legătură cu hotărârile parlamentului. Abia ulterior, ca rezultat al disputelor legate de revocarea din funcţie a preşedintelui Senatului, Mircea Geoană, legea a fost modificată cu scopul de a permite contestarea la Curtea Constituţională a unor hotărâri de modificare a regulamentului.
Dar odată ce legea a fost adoptată, preşedintele Curţii Constituţionale, judecătorul, Augustin Zegrean, a remarcat că amendamentul foloseşte de minune preşedintelui Traian Băsescu. În cadrul unui interviu publicat, la sfârşitul anului trecut, pe Ziare.com, judecătorul, Augustin Zegrean, a explicat, cu lux de amănunte, de ce suspendarea preşedintelui nu ar mai fi posibilă. Chiar dacă Parlamentul va ignora avizul consultativ, aşa cum a făcut şi în 2007, hotărârea de suspendare ar putea fi contestată la Curtea Constituţională, care se va pronunţa împotriva ei.
În aceste împrejurări, USL a decis să modifice din nou legea Curţii Constituţionale şi să restabilească situaţia anterioară. Aşadar a spune că guvernul limitează puterile Curţii Constituţionale este adevărat în literă, dar greşit în spirit, căci, în realitate, niciuna din prerogativele acestui for, aşa cum au fost ele statornicite prin Constituţia din 2003, nu au fost atinse. Constituţia nu a prevăzut pentru Curtea Constituţională, în cazul suspendării preşedintelui de republică, decât un rol secundar, prin avizul iniţial consultativ, rolul major fiind rezervat Parlamentului.
Acesta este cadrul general în care au loc pregătirile discrete ale majorităţii parlamentare. Dacă se va ajunge însă cu adevărat la iniţierea acţiunii de suspendare, atunci alegătorii din România se vor găsi din nou în faţa unei opţiuni politice de o importanţă covârşitoare, inclusiv asupra viitoarei configuraţii constituţionale.
Interpretările împotriva faptelor
Conflictul dintre preşedinte şi majoritatea guvernamentală a ajuns la un punct de incandescenţă în care faptele însele primesc interpretările cele mai exagerate.
La Bucureşti se trăieşte sub semnul exagerării. Marţi după-amiaza, senatorul PDL Alexandru Pereş, aflat într-o stare de mare surescitare, a comparat evenimentele curente cu executarea mareşalului Antonescu sub autoritatea armatei sovietice, dar nu a apucat să-şi ducă gândul până la capăt, deoarece i s-a tăiat microfonul. Alţi lideri democrat liberali au avertizat explicit că asistăm la o lovitură de stat, dar fără să alunece în comparaţii atât de îndoielnice.
În realitate istoria românească nu oferă pentru PDL exemplele potrivite: detronarea lui Alexandru Ioan Cuza rămâne un episod controversat, dar care conţine o parte predominant pozitivă, legată de crearea condiţiilor pentru instaurarea monarhiei. Lovitura de stat de la 23 august 1944, la care, pesemne, dorise să se refere, în subsidiar, senatorul Alexandru Pereş, este considerată îndeobşte un eveniment salutar în istoria recentă a românilor. Chiar dacă însuşi preşedintele Traian Băsescu a pus, la un moment dat, sub semnul întrebării meritele M.S. Regelui Mihai, arestarea mareşalului Antonescu nu mai este astăzi contestată decât în cercuri naţionaliste restrânse. În această ambianţă, majoritatea a fost la rândul ei ispitită de duhul hiperbolei, comparându-l pe preşedintele Traian Băsescu cu Ceauşescu în ziua de 21 decembrie 1989.
Sub noianul acestor interpretări excentrice, faptele se dovedesc mult mai modeste. Poate că niciodată nu a fost nevoie mai mult de calm şi luciditate ca acum ,când însuşi preşedintele ţării a făcut la televiziune afirmaţii de o gravitate fără precedent. După revocarea din funcţie a lui Vasile Blaga, preşedintele Traian Băsescu a cerut pe un ton de alarmă liderilor politici să înceteze «agresiunea împotriva instituţiilor statului».
În realitate, ceea ce s-a petrecut la Bucureşti, marţi 3 iulie, se înscrie într-o serie lungă de fapte similare, iniţiate de însuşi preşedintele Traian Băsescu. După alegerile din anul 2004, PSD, PC şi UDMR au alcătuit o majoritate în parlament, numindu-i pe Nicolae Văcăroiu şi Adrian Năstase preşedinţi de camere. Traian Băsescu a reuşit însă prin negocieri cu partidele, să reformuleze majoritatea, iar la scurtă vreme după aceea, grupurile PD şi PNL au iniţiat procedura de înlocuire a preşedinţilor de camere. S-a produs atunci un mare scandal politic, care a culminat cu o contestaţie la Curtea Constituţională.
Episodul este foarte important căci el se află la originea interpretării care va fi, probabil, şi astăzi decisivă. Curtea Constituţională a apreciat, în esenţă, că preşedinţii de camere nu pot fi schimbaţi ori de câte ori se modifică majoritatea. Cu toate acestea preşedintele Camerei Deputaţilor, Adrian Năstase, care întrase în vizorul justiţiei a fost schimbat printr-o înţelegere cu grupul PSD, dar Nicoale Văcăroiu a rămas în fruntea Senatului.
PDL, care este sccesorul PD din 2005, a iniţiat apoi o ofensivă identică împotriva preşedintelui Senatului, Mircea Geoană. După ce preşedintele Traian Băsescu a câştigat al doilea mandat la finele anului 2009, majoritatea guvernamentală a fost din nou modificată prin treceri de la un grup politic la altul, iar grupul PDL din Senat a iniţiat procedura de înlocuire a lui Mircea Geoană. Senatorii PDL au susţinut cu vehemenţă că noua majoritate pretinde, logic, o nouă conducere a Senatului şi au cerut revocarea din funcţie a preşedintelui pe care l-au acuzat de părtinire în favoarea opoziţiei. La un moment dat, puşi în faţa unui impas politic şi constituţional, democrat-liberalii au renunţat.
S-au succedat apoi şi alte episoade care au dus, în cele din urmă, la schimbarea din funcţie a lui Mircea Geoană printr-un acord tacit dintre PSD şi PDL. Cert este că Vasile Blaga este al doilea preşedinte de Senat înlocuit din funcţie, iar Roberta Anastase este a doua preşedintă a Camerei Deputaţilor care se vede pusă în faţa demiterii. Prin urmare, istoria ne arată că politica românească a mai trecut prin situaţii similare şi că stilul acesta ofensiv şi lipsit de concesii pe care îl practică, riscant, majoritatea actuală, a fost inaugurat de majoritatea prezidenţială în 2005.
Atacurile verbale la adresa Curţii Constituţionale sunt ele însele o tradiţie românească, inaugurată, cu siguranţă, tot de preşedintele Traian Băsescu. Dacă Curtea Constituţională a rămas însă la locul ei, este semnul că democraţia românească deşi atât de carentă, este mai bună decât pare.
De aceea, interpretările date de opoziţie evenimentelor de marţi par exagerate. Atât Vasile Blaga cât şi Roberta Anastase
Aşadar se impune, înainte de toate, să păstrăm luciditate şi măsură, căci nu doar faptele, ci poate mai ales interpretările lor devin decisive în politică.
Avocatul poporului, un izvor discret de putere politică
Odată cu modificarea Constituţiei în 2003, Avocatul Poporului a dobândit dreptul de a contesta legile şi ordonanţele de guvern la Curtea Constituţională.
USL a introdus marţi pe ordinea de zi a Parlamentului cererea de revocare din funcţie a lui Gheorghe Iancu, acesta urmând să fie înlocuit de Valer Dorneanu. Pare un fapt neobişnuit, dar Avocatul Poporului a ajuns în ultimii 10 ani să joace un rol politic foarte important. Iniţial, Avocatul Poporului a fost o instituţie cu totul neglijată, cu o misiune pe care nimeni nu părea să o înţeleagă prea bine. Modelul acestei instituţii a fost ombudsmanul din ţările nordice, care joacă un rol extrem de activ şi de important de reglare a raporturilor dintre cetăţeni şi admistraţia statului.
În Constituanta din 1990 liberalul Dan Amedeo Lăzărescu a avut ideea, cu totul neobişnuită pentru majoritatea membrilor adunării, de a înfiinţa o instituţie nouă după model suedez, menită să-i protejeze pe cetăţeni de abuzurilor administraţiei de stat. S-au opus atunci ţărăniştii, care nu vedeau de ce ar trebui importată o instituţie dintr-un spaţiu politic atât de îndepărtat ca spirit de societatea românească. În lucrările Constituantei, ţărăniştii au susţinut că reclamaţiile cetăţenilor se vor putea rezolva pe calea contenciosului administrativ, la fel ca înainte de război. Totuşi ideea modernistă a lui Dan Amedeo Lăzărescu a prins şi aşa a fost înscrisă în Constituţie instituţia Avocatului Poporului.
Aşa cum se văzuse încă din faza dezbaterilor parlamentare, instituţia nu a reuşit, din păcate, să se aclimatizeze, fiind mulţi ani complet ignorată. Reclamaţiile cetăţenilor urmau un traseu complicat şi rareori ajungeau la o soluţie. Bugetele alocate erau ele însele prea mici pentru o instituţie cu un rol declarat atât de generos: acela de a-i proteja pe cetăţeni în faţa abuzurilor statului, care păreau să izvorască dintr-un rezervor infinit.
Odată cu modificarea Constituţiei din 2003 s-a petrecut însă o cotitură importantă în destinul acestei instituţii. Chiar dacă nu a primit niciodată bugetele de care avea nevoie şi nu a devenit o speranţă reală a cetăţenilor în faţa abuzurilor unui stat mereu prea puternic, instituţia a dobândit dreptul de a contesta legile la Curtea Constituţională înaintea promulgării lor şi, de asemenea, de a ridica o excepţie de neconstituţionalitae în cazul legilor şi ordonanţelor guvernamentale. În mecanismele intime ale funcţionării statului a apărut astfel un actor de maximă importanţă.
Ca să se vadă cât puternic a devenit Avocatul Poporului este suficient un singur exemplu. La finele aului 2008, Guvernul interzicea prin ordonanţă de urgenţă cumulul pensiilor cu salariile, dar Avocatul Poporului, condus la vremea respectivă de profesorul de drept constituţional Ioan Muraru, a contestat ordonanţa la Curtea Constituţională. Contestaţia a fost admisă, dar într-un fel care a permis guvernului să-şi pună totuşi intenţiile în aplicare.
Se vede însă că Avocatul Poporului a ajuns să joace un rol major în adoptarea sau blocarea anumitor politici publice. Sub acoperirea judecăţii de natură constituţională care nici nu i-ar reveni de drept, Avocatul Poporului a devenit un centru discret de putere politică. Tot Avocatul Poporului a fost acela care a contestat legea Consiliului care administrează dosarele Securităţii (CNSAS), obţinând câştig de cauză şi exemplele se pot cumula.
Mult mai recent, Avocatul Poporului a criticat faptul că mai mulţi judecători au fost numiţi la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie fără decret prezidenţial şi a intrat într-un conflict puternic cu membrii Consiliului Superior a Magistraturii. Gheorghe Iancu, care conduce în prezent instituţia Avocatului Poporului, a avertizat că dacă nu va primi scuze, va cere Senatului revocarea din funcţie a tuturor membrilor CSM!
Iată adaşar ce evoluţie ciudată a avut în România ombudsmanul, care prin autonomia reală de care se bucură a dobândit o forţă politică ce nu poate fi neglijată.
Chiar dacă prin legea ei proprie de funcţionare, Instituţia Avocatului Poporului are drept scop „apărarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor în raporturile acestora cu autorităţile publice”, în practică, prin extensii progresive, se poate ocupa de foarte multe lucruri.
USL intenţionează să-l schimbe pe Gheorghe Iancu cu un om mai apropiat de propriile viziuni politice. Este de fapt o operaţiune similară aceleia în care sunt desemnaţi şi numiţi judecătorii Curţii Constituţionale.
Se văd însă cu ochiul liber fisurile instituţionale. Avocatul Poporului nu a reuşit întotdeauna să-şi reprime tentaţia de a juca un rol mai mare decât cel trasat iniţial, intervenind în activitatea guvernului. Schimbarea persoanei care conduce instituţia este doar un paleativ, căci mai devreme sau mai târziu, Avocatul Poporului va deveni din nou un actor politic disimulat abil sub chipul ombudsmanului. La fel ca în cazul altor instituţii care provoacă periodic contestaţiile cele mai puternice, s-ar cuveni poate să fie întreprinsă o reformulare de fond.
Când intelectualul devine condotier politic
Rivalitatea dintre preşedinte şi guvern a provocat o controversă irezolvabilă, deoarece lipseşte în România un spaţiu de gândire critică autonomă, unul independent de interese politice de moment.
O problemă vădită şi dureroasă a societăţii româneşti este subiectivismul exacerbat. Nu găseşti aproape nicăieri în dezbaterea publică românească o tentativă de a depăşi anecdota otrăvită a zilei pentru a iniţia o conversaţie despre marile rânduieli constituţionale, despre sistemul alegerii puterii legislative şi, nu în cele din urmă, despre viitoarea organizare politică europeană.
Partidele sunt captive unui discurs îngust, belicos, presa este şi ea surescitată excesiv de întâmplările zilei, iar intelectualii care au asumat când şi când rolul de raisoneuri ai istoriei în curs, par mai curând să acţioneze ca simple grupuri de interese.
Lipseşte în România, în primul rând, un spaţiu de gândire critică autonomă, unul care să nu fie legat prin interese imediate de puterea politică. Un loc protejat, unul care nu ar putea exclude opţiunile partizane, dar în care interlocutorii s-ar simţi datori să le subsumeze unei reflecţii politice mai cuprinzătoare şi în care articularea riguroasă a ideilor ar trebui să ia locul adjectivelor şi imprecaţiilor.
Intelectualii, deşi scriu frumos, nu se comportă decât rareori ca intelectuali. Calofilia lor este un alibi pentru lipsa de idei, iar referinţele culturale o diversiune menită să ascundă interesele egoiste.
De aceea intelectualii din România şi-au pierdut în bună măsură prestigiul public. Fiecare îşi conservă prestigiul personal în spaţiul său de cuprindere culturală, dar ca intelectuali cu implicare publică au prestigii ciuntite din cauza subiectivismului cu care au intervenit adesea în dezbaterile zilei. Nu poţi să fii judecător când tu însuţi greşeşti grav, nu poţi cere echilibru şi lipsă de părtinire, când tu însuţi eşti excesiv de părtinitor. Nu poţi cere abolirea violenţei când tu însuţi manifeşti o violenţă nimicitoare. Nu poţi combate cu deplină credibilitate păcatele unei tabere politice când manifeşti maximă toleranţă pentru turpitudinea prietenilor. Nu poţi pretinde mobilizare publică în jurul unor valori, când cu alte ocazii cel puţin la fel de stridente te ascunzi oportun şi complice în dosul lecturilor tale savante. În sfârşit, este ciudat să vezi oameni care îşi închipuie că stilul poate răscumpăra injuria şi ofensa şi care se miră candid că adversarii le replică cu brutalitate.
Rezultatul acestei stări generale a societăţii este că nu mai există nici o instanţă de recurs moral, nici un reper care să regleze ritmurile politicului. Instituţiile, dacă opinia publică nu le mai poate cenzura cu destulă vigoare şi autoritate, pot deveni prea uşor abuzive.
Atunci când la orice eroare a unei autorităţi publice sau a unei personalităţi politice lumea se divide în două tabere cu semn opus şi când a treia poziţie mai înaltă şi mai aparte lipseşte, societatea rămâne pe mai departe în starea de confuzie sfîşietoare care blochează orice devenire politică. De exemplu, de ani buni, unii sunt contra şi alţii pro-Băsescu, dar din păcate cei care prin poziţia lor intelectuală ar putea asuma misiunea de arbitri de sus ai situaţiei politice se recuză sau se aliniază ei înşişi oportunist unei anumite tabere.
Politica presupune înfruntare şi limbaj polemic, dar poziţia intelectuală pretinde, dimpotrivă, distanţă reflexivă şi obiectivitate. Condotierul politic este excesiv şi nedrept, el minte şi manipulează cu bună ştiinţă, dar intelectualul are obligaţia de a se supune în primul rând adevărului. Atunci când intelectualul devine condotier politic ceva extrem de preţios se pierde şi societatea riscă să-şi rătăcească toate reperele.
- Costi Rogozanu (VoxPublica): Nu e lovitură de stat, e cod portocaliu. Dragi ciumpalaci, nu vreţi să ieşiţi pentru noi?
Am stat vreo nouă ore în Parlament şi am urmărit moment cu moment, atît cît s-a putut, evenimentele de azi. Am puţine de spus, după diverse discuţii on şi off cu toate părţile:
- în capul celor de la putere e destul de simplu.(…)A zis-o Duvăz în văzul lumii. M-am certat cu tot felul de politicieni de peşteră ca Ghişe care urla pe acolo că e dreptul “nostru”, că aşa zice Constituţia etc.
- în cazul avocatului poporului mi se pare că avem de-a face cu un abuz. Moral, că ilegal e mai complicat s-o spui sus şi tare – motivele găsite sînt de neînţeles, dar în fond se întîmplă un abuz care se întîmplă aproape ritualic, de cîte ori se schimbă puterea, cu TVR sau SRR.
- un abuz maxim ar fi intervenţia peste magistraţii din Curtea Constituţională. Dar USL a făcut un pas înapoi din avîntul distrugător şi a anunţat că nu se ating de magistraţi. Rămîne de văzut dacă se vor ţine de cuvînt.
- îmi e foarte clar că, în ce priveşte Curtea Constituţională, useliştii au pus frînă brusc pe la amiază. S-or fi civilizat instant după cîteva declaraţii externe, s-or fi dumirit c-o fac de oaie după comunicatul Curţii Constituţionale, nu-mi dau seama. Cert e că au tăcut, după ce dimineaţa şi la prînz mîrîiau public.
Ieşirea opoziţiei cu răcnete de “lovitură de stat”, ieşirea lui Traian Băsescu cu “mineriadele” rămîn în zona ridicolului. Un preşedinte care se pretinde singurul garant al justiţiei. Ce să mai comentez?
Primesc invitaţii de la ISP (Institutul de Studii Populare, un think tank pedelist absolut penibil în atitudine şi în propagandă în toţi aceşti ani) să se iasă în stradă împotriva dictaturii lui Ponta. Cu alte cuvinte, oamenii fostei puteri speră să iasă ciumpalacii şi pentru ei. Ciumpalacul de mine nu va ieşi pentru că nici în ianuarie nu am ieşit pentru USL. Am ieşit pentru ca eu şi un grup de prieteni cu idei comune să ne facem auzite cererile.
După cum vedem, în acest moment, avem clanuri care-şi dau lovituri în cap, nu lovituri de stat. Cum spunea prietenul Gruia, nu e lovitură de stat, e doar cod portocaliu. Trebuie să oprim noua putere din zelul cu care înşfacă instituţiile? Sigur, trebuie criticaţi dur.
Dar nu cum o face Macovei care urlă la Europa să retragă drepturile României – cum să-ţi permiţi aşa ceva, doamnă parlamentar? Nici cu genul de articole de pe Deutsche Welle cum a fost cel apărut azi unde hop-ţop facem comparaţie cu Hitler (Goţiu a plusat şi l-a băgat şi pe Ştefan cel Mare în schemă). Opriţi-vă, fraţilor, din isterie. Dacă strig acum “lovitură de stat”, cînd va apărea cev grav, ce vom mai striga?
Cînd sînt abuzaţi cetăţenii cu liberalizări de preţuri, cu legi ale sănătăţii care îşi bat joc de dreptul minimal la îngrijire, ce strigăm atunci!? Strigăm că aşa zice FMI sau UE să facem, deci e normal. Pentru că ne e frică să folosim democraţia într-un fel incomod, noi sîntem “democraţi” numai cu ştampilă de la Vest. Democraţia dictată de Fondul Monetar e bună din oficiu? Poate pentru cele două clanuri de politicieni şi pentru o masă de naivi. Pentru mine nu. Ianuarie a fost de aceea veritabil anti-sistem, pentru că aceste mesaje au fost prezente, pentru că s-a vorbit de cum sînt plătiţi profesorii sau medicii, pentru că a fost atacat un stat poliţienesc (real, dacă ne uităm cît s-a “investit” în servicii pe timp de criză).
În relaţie cu FMI, cu autorităţile europene, cu corporaţii puternice (vezi gazul de şist şi Chevron unde puterea Ponta s-a comportat absolut ridicol, votînd ceea ce au respins în opoziţie) deja s-a confirmat că USL e pus pe treabă exact ca PDL.
Aşadar, cu ochii pe ei, deja au demonstrat că vor să rezolve în stil “maghiar” schimbarea puterii (Marius Cosmeanu avea pînă la un punct dreptate în comparaţia cu Ungaria, cu precizarea că sîntem departe de acel radicalism, dar, e adevărat, nici nu i-am văzut cu majoritate absolută). În loc de un preşedinte cu vis de putere totală, vom avea o gaşcă. Cum îi oprim? Forţăm să răspundă în faţa adevăratei agende, fiecare cum putem, prin promovare de teme, subiecte şi prin dejucarea propgandei de trei lei pe care o face opoziţiei acum. Învăţăm să cerem drepturi, să cerem protecţie pentru masa din ce în ce mai mare şi mai vulnerabilă? Dacă da, mă bag. Dacă e doar ca să ţipăm isteric, nu.
Am auzit cuvîntul “popor” de o mie de ori azi. USL nu e PDL. USL e un Băsescu colectiv. E asta dictatură? Nu. E prilej de abuzuri? sigur. Azi comit abuzuri unii împotriva altora. Dup-aia îşi revin şi ne abuzează cot la cot pe noi.
Nota noastra:
Ne-am exprimat opinia proprie la comentariile de AICI incepand, dintre ele citand doar pe primul in postarea de fata:
(…) E curios totusi cum descoperim statul de drept acela virgin si ‘curat constitutional’ acum, odata cu Monica Macavei, Dan Tapalaga si Robert Turcescu, in vreme ce toti ochii erau (si raman) LARG… inchisi atunci cand respectivul stat de drept era (si este) violat in serie si grav de liderul maxim si perfect Traian Basescu, folosind din plin institutiile zise “de drept” ca niste unitati militare aflate la ordinul sau si al ambasadorului SUA.
Pur si simplu lui Basescu i se aplica aceasi masura, iar USL, foarte probabil, va cadea si ea, altcandva, rapusa de aceeasi sabie pe care a scos-o acum…. si tot asa. Asta daca se da unda verde pana la capat suspendarii si demiterii slugii expirate. E randul altora… Putin interesant pentru un crestin! Dar nu poti sa nu observi cu ironie amara cum un vanzator de tara cu apucaturi tiranice care ne-a facut atata rau este pe cale sa fie debarcat… Nu stim daca sa ii dorim ca “statul de drept” uselist sa fie la fel de “drept” cu TB cum a fost al domniei sale cu fostul “lider suprem”, AN. Crestineste, mai bine nu, insa Dumnezeu stie ce ii este mai de folos.
Iar pe propaganda ‘instabilitatii’ intotdeauna s-a pedalat atunci cand a existat interesul mentinerii disperate a statu-quo-ului.
In alta parte am raspuns astfel unei alte intrebari pe aceeasi tema si cu aceeasi argumentare, care ne cerea sa sarim in apararea democratiei:
Unde se ascundeau sustinatorii democratiei!
Dar pana acum, cand TARA asta, NEAMUL asta, cand totul a fost jefuit, dispretuit, siluit, tradat, vandut, parjolit si ras, cand Constitutia a fost hartie igienica pentru cel supranumit Zeus, cand democratia a fost bataie de joc, UNDE ATI FOST? Cand Basescu scuipa poporul roman intre ochi ca e lenes si betiv, unde ati fost? Dati-le tara inapoi… vanzatorilor si agentilor CIA si MOSSAD!
Sa sarim pentru tradatorii de tara? Pentru regimul securistilor si coloneilor? Niciodata!
In acelasi timp, nimic bun nu asteptam de la USL, pentru ca de mult tara asta nu se mai conduce de la Bucuresti, iar sa astepti salvarea de la politicieni este o inselare impardonabila. Dar sunt sanse sa poata fi macar un rau mai mic si sa mai avem macar putin timp in plus… de pocainta, de nu agitatie politica.
Pe scurt, propaganda sustinatorilor presedintelui Traian Basescu pretinde ca actiunea de suspendare a acestuia este o adevarata lovitura de stat, impotriva democratiei, a statului de drept si a constitutionalismului. Ar fi de ras daca nu ar fi de plans, vazand ca exista atatia oameni care propaga cu atata convingere aceasta propaganda, identificand democratia si statul de drept cu un om… care si-a batut joc pana acum, cu zel, exact de democratie si de orice idee a statului de drept.
In realitate, consideram noi, este vorba despre o galagie frenetica, foarte profesionist si ubicuu propagata, inclusiv in strainatate, a grupului/clicii care depinde – ca statut si resurse – de mentinerea la putere a lui Traian Basescu. O lupta de gherila informationala in care se manipuleaza extrem de mult. Este o incrancenare la mijloc, o agatare de putere si de borcanul puterii care nu e doar grotesca, dar si periculoasa: oamenii nu se dau dusi afara din sopron, ci mai degraba il darama cu totul, decat sa lase locul altora.
De partea cealalta, abuzurile procedurale ale noi puteri sunt nimic fata de pretul (in resurse nationale) pe care il platesc adevaratilor stapani pentru a avea “privilegiul” de a il suspenda pe Traian Basescu si a il supune cenzurii electorale…
Statutul de colonie al Romaniei, resursele sale strategice, integritatea statului national in toate dimensiunile sale (suveranitate, sistem social, sistem educational etc.) sunt adevaratele chestiuni importante. Care lipsesc cu totul de pe agenda publica.
Legaturi:
- CARAGIALE SI BISERICA. “Nenea Iancu” biciuind INGAMFAREA ROMANIEI MODERNE SI OLIGARHICE: “Nu le e frica de bataia lui Dumnezeu”? (si video)
- 15 ianuarie – la aniversara. Gazetarul MIHAI EMINESCU, incredibil de actual
- MIHAI EMINESCU – 160 DE ANI DE LA NASTERE: Cand toate’s vechi si noua toate…
- Acad. Dinu C. Giurescu: SE FALIMENTEAZA TARA, SE DISTRUGE STATUL, SUNTEM TRANSFORMATI IN COLONIE (video). Gardienii corectitudinii politice reactioneaza, atacandu-l pe academician pentru ”NATIONALISMUL IZOLATIONIST”
- ILIE SERBANESCU: Romania, pe treapta cea mai de jos a COLONIALISMULUI VESTIC, teren al EXPERIMENTELOR SOCIALE (si video)
*
- REGIMUL COLONEILOR IN TARA NIMANUI/ Legea Big Brother a intrat in vigoare/ Dreptatea si etica, ULTIMELE RAFINAMENTE ALE OLIGARHILOR SECURISTI/ Plagiatul si petrolul
- INDATORAREA ROMANIEI LA FMI: “cel mai mare imprumut din istoria lumii raportat la datoria existenta”, adica CEL MAI MARE JAF
- Cine spune ca nu mai putem trai pe datorie? AUTORII MORALI AI INDATORARII ROMANIEI
- UN SCUIPAT PE OBRAZUL UNUI POPOR. Despre ticaloasa propaganda a poporului betiv si nemuncitor si “efectul lucifer” la scara nationala
- INTRE CINISM SI RAZVRATIRE. Scurta cugetare despre modelul austeritatii, ”miracolul” maghiar si saracia romaneasca
- SUNTEM UN “POPOR GRESIT” CARE TREBUIE MODERNIZAT FORTAT?
- “Declaratiile de neconceput anunta ACTIUNILE de neconceput”. DESPRE SFIDAREA CELOR PUTERNICI, “SPIRITUL CIVIC” SI BUBOIUL COPT AL “MODERNIZARII”
- AGENDA “MODERNIZARII” SI A “REFORMISMULUI”, MODEL ISTORIC DE EXTORCARE A BANULUI SARACULUI IN FOLOSUL OLIGARHIEI CONDUCATOARE. ACUM SI IN VARIANTA “TEOLOGICA”…
*
- Primul test picat de Ponta: IULIAN IANCU NU A FOST NUMIT LA ENERGIE in noul guvern USL. Nici LIVIU VOINEA sau DANIEL DAIANU. In schimb, avem Rus, Georgescu, Orban si Cepoi: oameni eterni ai sistemului transpartinic
- FMI si marea pacaleala a “reintregirii salariilor”. In schimbul unui gheseft electoral, GUVERNUL PONTA – GEORGESCU CONTINUA NEABATUT PRIVATIZARILE SI SE IMPRUMUTA DIN NOU LA FMI!
- Masonul Remus Borza, Marele Orator al MARII LOJE NATIONALE din Romania, numit administrator judiciar al HIDROELECTRICA in dosarul INSOLVENTEI
- INTERZICEREA FRACTURARII HIDRAULICE: respinsa de Senat
- Ilie Serbanescu: DACA ROMANIA CONTINUA PROGRAMUL FMI, VA RAMANE IN CRIZA PE VECI! Premierul Ponta la Viena, “capitala economiei romanesti”… (VIDEO)
Doneaza pentru filmul "Scrum"
Diversiuni, burse și recompense ale „agenților”:
http://www.cotidianul.ro/carmen-valica-a-lansat-la-bruxelles-bomba-cu-arestarea-judecatorilor-de-la-curtea-constitutionala-a-romaniei-187923/
http://www.cotidianul.ro/ziaristul-de-la-el-pais-este-bursier-icr-187907/
Adăugați și linkul acesta:
http://www.cotidianul.ro/regim-de-unitati-secrete-ofiteri-acoperiti-si-agenti-de-influenta-187922/
Sa stiti ca oricine ar veni la putere in acest moment in Romnia nu ar putea face altfel decat a facut Ponta. “Consilierul” Wesley Clark este semnul ca Romania trebuie sa isi respecte angajamentele, chiar daca acestea sunt in defavoarea populatiei. Si asa ni s-a dus vestea ca in romani nu poti avea incredere, ca sunt schimbatori ca vantul si ca apa. E plina istoria noastra de situatii cand odata cu schimbarea puterii nimic nu a mai fost valabil din intelegerile facute de conducatorii anteriori.
Sa stiti ca in cazul in care deciziile politice sunt atat de personale in Romania, atunci avem doua variante: fie sa nu mai avem nici un fel de partener extern si sa intram intr-o izolare cum nici Romania din vremea de pe urma a lui Ceausescu nu a avut-o, fie sa fim tratati la modul foarte personal (ceea ce e mai probabil) iar atunci intruziunile externe in viata publica si politica din Romania vor fi extrem de frecvente, vizibile sau chiar in forta. Armate straine au mai fost la Bucuresti, stiti bine, iar comportamentul lor a fost intotdeauna discretionar. Avem noi oare forta sa rezistam fie izolarii, fie interventiilor in forta si fara nici un fel de regula din afara? Cu siguranta nu.
Important este sa stabilim niste reguli obiective dupa care sa ne comportam in primul rand noi cat si cei care vin in tara noastra sa ne ceara pamant si apa. Daca Chevron a spus ca nu polueaza, atunci guvernul va trebui sa urmareasca in primul rand asta si sa sanctioneze nerespectarea promisiunilor. E prea tarziu sa ne sucim acum, ar fi bine sa ne uitam mai atenti la cei care ne baga in astfel de situatii pentru ca asa le-a fost lor mai bine la un anumit moment. Ar trebui sa intelegem ca nu se uita nmeni la Popescu si Ionescu din Barlad, asa cum nici noi nu ne uitam la Hans sau la John. Tot la Merkel si Obama ne uitam, asa cum Merkel si Obama cand stau de vorba cu romanii stau de vorba cu Basescu, Ponta si care or mai fi acolo.
Pentru ca situatii de acest gen sa nu se mai repete ar trebui sa avem ceea ce si Horatiu Pepine a remarcat pe DW: “Lipseşte în România, în primul rând, un spaţiu de gândire critică autonomă, unul care să nu fie legat prin interese imediate de puterea politică”. Adica un spatiu de gandire care sa dea viziune si proiect acestei natii care traieste astazi ca o gaina fara cap, multa agitatie, mult sange scurs.
Iar între timp Isărescu îşi face mendrele cum ştie el bine de 22 de ani. În timp ce toate valutele posibile şi imposibile cresc faţă de Euro datorită crizei Euro şi aşa-zis a Greciei, numai Leul nostru scade-scade şi iar scade. Iar acum a ajuns şi la un minim istoric- s-or fi terminat cele 20 mrd Euro luate de la FMI??? Dacă aşa o fi, atunci nici nu se va mai ridica Leuţul nostru prea curând.
Agenți postaci în acțiune: http://www.cotidianul.ro/nechifor-a-criticat-implicarea-unor-angajati-ai-serviciilor-speciale-in-lupta-politica-187946/
@cristian:
http://economica.rtv.net/romania-fara-farduri-o-tara-de-profesori-vanzatori-muncitori-si-paznici_27860.html
Si cu ce sa se sustina leul? Vezi mai sus (in link) in ce hal am ajuns ca tara. Primele zece categorii de angajati in Romania exceleaza doar la performatele negative:
1. Profesorii se masoara prin rezultatele elevilor lor, iar noi avem cele mai catastrofale rezultate la evaluarea nationala si BAC de cand e Romania tara.
2. Vanzatorii sunt slab pregatiti, indiferent ce vand, sunt ori apatici ori agresivi si nu isi cunosc produsele.
3. Muncitorii necalificati din industria prelucratoare?? Pe locul trei?? Si atunci cine “prelucreaza” intr-o industrie unde exact calificarea da masura calitatii.
4. Soferii care fac accidente cu toptanul, agresivi, inconstienti si nesimtiti.
5. Paznicii sunt insuficienti la cat se fura, sau mai degraba fura chiar ei, sau isi dau concursul.
6. Directorii adica managerii sunt niste vatafi fara nici o viziune, niste yesmeni care nu fac decat sa se gudure pe langa patroni.
7. Muncitorii necalificati in general, altii decat cei din industria prelucratoare, adica cei angajati sa stranga si sa faca curat si ordine la locul de munca, maxim sa sape santuri. Sa mai remarc si eu ca suntem poate cea mai mizerabila tara din Europa, plina de noroi, praf si gunoaie?
8. Agentii de vanzari care vand cel mai probabil tigari, bere si coca-cola.
9. Asistentii medicali generalisti despre care stim cum isi fac treaba prin spitale
10. Economistii, nu mai comentez, la ce economie avem.
Si atunci ce sustine moneda nationala? Ba, sa fim fericiti ca inca o mai avem.
parerea mea e ca se contureaza 2 tabere in aceasta poveste. Americanii par sa il sustina pe Ponta iar UE, in special prin reprezentanti ai clasei politice germane, pare sa nu fie comfortabila cu schimbarile care se precipita in Romania. A se vedea declaratiile purtatorului de cuvant al Angelei Merkel si cererile din cadrul Comisiei Europene de infringement pt Romania. Senzatia este ca se duce o lupta cu mize foarte mari pe deasupra capetelor noastre. Cel mai trist e ca in acest moment nu stim care este raul cel mai mic.
E dezastru, fraților… Manipularea și dezinformarea e incredibilă…
http://www.cotidianul.ro/traian-basescu-a-avut-dreptate-187963/
@Titus L ,
ai fost cumva in echipa de consilieri ai lui Basescu si i-ai transmis toate aceste informatii sau doar te-ai inspirat de la el ?
A , frate Titus L , vezi ca ai uitat o categorie ( cel putin ) , aceea a preotilor , despre ei , nimic , nimic ? Da cu barda cat mai adanc , sa curga sange , sa stie intreaga lume cat de slab pregatiti , hoti , inculti , mizerabili , imbacsiti , trogloditi , putori ordinare , … sunt romanii . Sa se duca vestea pana la marginea pamantului incat toti sa se intrebe de ce mai existam noi ca natie , ca popor ? Ai sa vezi ca in urmatoarele cinci minute vor veni gramada si turisti straini si investitori , se vor aduna la noi ca la goana dupa aur . Si ne vor admira si ne vor pupui pentru cat de realisti , de sinceri suntem noi , romanii .
Cum Dumnezeu se face ca intre granitele tarii noastre aveti ochi doar pentru partea goala a paharului iar in afara granitelor ei vedeti doar partea plina ? Si daca se intampla asta , ce mai cautati pe aici , oameni buni ? Mergeti si slaviti-i pe strainii la care va hliziti si dupa care tanjiti . Pe noi asa ne-a lasat Bunul Dumnezeu si daca El va considera ca trebuie schimbat ceva , se va intampla .
Atata lehamite pentru poporul asta !
Nu uita ca suntem urmasii stramosilor nostri , prin urmare daca noi avem aceste ” calitati ” , inseamna ca le-am mostenit si de la ei , nu ? N-ai decat sa-ti renegi stramosii tai , dar nu-i renega si pe ai mei , asa cum au fost , cu bune si rele . Ei au construit cu mari sacrificii ceea ce avem acum .
@fane:
Am spus eu ceva neadevarat? N-am nici o lehamite, e disperare!
Iubitii mei frati, este cumplit ce vedem: e indubitabil ca o parte dintre inteli-ge(n)tii care administreaza acum blogul Saccsiv nu stiu cum sa dea din chix in mai chix. Mai intai au incercat sa acrediteze teza propagandistica de 1 leu jumate ca “USL e cu Moscova”, lucru confirmat de indata de noul consilier al lui Ponta, fost sef al NATO si candidat la presedinitia SUA, Wesley Clark. Clar ca e omul rusilor asta! Si desigur ca… e foarte de bine ca le dam si aurul, si gazurile de sist, si cuprul, si energia, si tot ce mai aveam pe aici…
Apoi, referitor la avizul CCR, au inteles ca ar fi dat aviz negativ suspendarii, cand, in realitate avizul e “rabinic”, adica nici asa nici altminteri sau si asa si asa. 🙂 Recunoaste cateva incalcari ale Constitutiei, respinge altele, si refuza sa se pronunte global. Ceea ce se vede si se comenteaza cam peste tot, mai putin in tribunele portocalii olosite ca surse de inspiratie.
http://www.jurnalul.ro/usr/casete/38214/caricat-6iulie2012.jpg
http://www.jurnalul.ro/editorial/care-pe-care-617445.htm
http://www.jurnalul.ro/editorial/poporul-nord-coreean-al-romaniei-617429.htm
admin: Dincolo de Ponta si Basescu, este ceva mai adanc din firea noastra. Eu am numit asta “constanta valaha”. Judecati si voi (dar nu pe mine).
vineri, 13 ianuarie 2012
Constanta valahă
Din timp în timp se întâmplă ceva cu poporul acesta. Rezonează la unison la evenimente sau circumstanțe. Nu este vorba de toate evenimentele cuprinse în cartea de istorie, sunt niste evenimente mai speciale care adună energiile, producând apoi schimbări profunde în societatea românească. De cele mai multe ori aceste evenimente sunt rezonante cu alte întâmplări sau circumstante mondiale. Dar ceea ce le deosebește de restul evenimentelor este puternica adeziune și larga participare a maselor la o idee comună și pasiunea pe care o pun în manifestare.
Iată mai jos o listă de evenimente care corespund acestui profil:
Anul Eveniment Diferenta
1821 Revolutia lui Tudor Vladimirescu
1848 Revolutia de la ’48 27
1859 Unirea Principatelor 11
1877 Razboiul de Independenta 18
1907 Rascoala taraneasca 30
1918 Unirea cea Mare 11
1940 Statul Legionar 22
1968 Ascensiunea lui Ceausescu 28
1989 Revolutia anticomunista 21
Media: 21
Și acum avem anul 1989 + 21 = 2011. Cum media de aceea e medie, ca să fie o marime în jurul căreia roiesc deviațiile de la medie, aștept cu interes, căci se apropie…
[…]
Nu am date foarte clare despre cum era cu Fanarul. Dupa cum se vede, si la inceputul perioadei pe care am luat-o in calcul dispersia fata de medie este mult mai mare. Pare ca se stabilizeaza mai incoace, e ca un curs care se aduna. Probabil ca mai inainte de 1800 nici nu se observa constanta valaha, dar nici poporul nu era foarte coagulat, ca natie vorbesc. Odata cu coagularea natiei apare din ce in ce mai vizibila si constanta. […]
duminica, 22 ianuarie 2012
Energiile româneşti de iarnă – Constanta valahă (continuare)
M-am gândit să reiau puţin mai în amănunt ideea constantei valahe. În privinţa duratei dintre două evenimente se observă două tendinţe contrare: una de mărire a intervalului şi una de micşorare a intervalului. Evident, sunt şi factori externi, este nevoie şi de o întâmplare care să aprindă scânteia energiilor populare, dar putem să privim şi ce se întâmplă în intervalul dintre două evenimente, cred că putem găsi acolo o explicaţie pentru cele doua tendinţe.
Să iau mai întâi perioadele mai lungi.
Între revoluţia lui Tudor Vladimirescu şi revoluţia de la 1848 din ţările române (27 de ani) gasim o perioadă de creştere a Principatelor Române, dar mai ales de emancipare. Sub conducerea generalului rus Pavel Dmitrievici Kiseliov (Pavel Kiseleff) ţările române au parte nu numai de o conducere unică, dar atunci apar şi primele constituţii româneşti, regulamentele organice. Atât de recunoscători îi sunt şi astăzi românii lui Pavel Kiseleff încât cel mai important bulevard din Bucureşti îi poartă numele. El a fost preşedintele parlamentelor (divanurilor) Ţării Româneşti şi Moldovei şi nu cred că este exclus ca de aici chiar să fi venit ideea unirii Principatelor sub acelaşi domn în 1959.
Următoarea perioadă mai lungă, cea mai lungă de fapt, (30 de ani) este între Razboiul de Independenţă şi Rascoala de la 1907. Deşi puternică, rascoala ţărănească de la 1888 nu a rămas în istoria noastră cu acelaşi răsunet ca şi cea de la 1907. Ea nu este o mişcare socială în adevăratul sens al cuvântului, fiind determinată de aplicarea defectuoasă a unor legi neclare precum şi de corupţia din sânul administraţiei locale din acea vreme, cu consecinţe privind legile agricole. De altfel, modificările din legislaţia agricolă au făcut ca revoltele să se repete şi în 1889 şi 1893.
Epoca, în schimb, este caracterizată de spiritul critic al Junimii şi nu numai. Este epoca lui Eminescu, Creangă, Caragiale, Dobrogeanu-Gherea, Maiorescu, Spiru Haret şi B.P. Haşdeu şi a multor altora. Este perioada în care se formează burghezia română. Devenirea noastră culturală a fost strâns legată de formarea burgheziei şi chiar semnul ei, chiar dacă a apărut sub forma unei reacţiuni la schimbarea societăţii. În general, perioada cuprinsă între anii 1877 şi 1907 a fost o perioadă de transformare profundă, de progres şi devenire a societăţii româneşti. În aceşti ani România a încercat să se sincronizeze cultural şi economic cu ţările europene, dar viteza cu care a făcut acest lucru a condus la apariţia unor decalaje sociale. Din acest motiv, Răscoala de la 1907 nu a fost o revoltă a ţăranilor nemulţumiţi, ci o mişcare socială determinată de nerezolvarea unor probleme structurale. Ea a antrenat energii populare care, în lipsa unei direcţii ideologice, s-au marginit la a-şi păstra forma de răscoală, ameninţând însă pe toată durata ei că s-ar putea transforma în ceva mai mult, ceea ce nu s-a mai întâmplat de la Răscoala lui Horea.
Perioada de la 1940 la 1968 este puţin deosebită, dar păstrează întrucâtva caracteristicile dezvoltării şi ale transformării. Chiar dacă construirea unei societăţi socialiste nu constituie un progres, ci mai degrabă un experiment cu efecte de cataclism social, din punct de vedere economic, atât transformarea cât şi dezvoltarea sunt evidente.
Perioadele mai scurte, de la Revoluţia de la 1848 la Unirea Principatelor şi de la Răscoala de la 1907 la Unirea cea Mare sunt caracterizate de stagnare sau chiar regres: reinstaurarea protectoratului rusesc asupra Principatelor Române, anularea drepturilor românilor transilvăneni câştigate în urma revoluţiei şi consfinţite prin Constituţia Imperiului Autro-Ungar (4 martie 1849) şi nemodificarea legislaţiei agricole şi a situaţiei ţăranilor dupa Rascoala de la 1907.
Există şi două perioade foarte apropiate de medie: cea dintre 1918 şi 1940, şi cea dintre 1968 şi 1989. Caracteristic pentru aceste perioade sunt avîntul şi speranţa care iau naştere în sânul societăţii româneşti ca urmare a unei schimbări de substanţă, urmate apoi spre finalul perioadei de o foarte mare dezamagire şi de o situaţie socială şi economică grea, generatoare de mari frustrări. Politic, situaţiile sunt destul de asemănătoare: avem dictatura regală în prima perioadă şi dictatura ceauşistă în cea de-a doua. Semnificativ este faptul ca astăzi, după 21 de ani de la Revoluţia din 1989, avem o situaţie de acelaşi fel. 1989-2012 este o perioadă de durată medie, începută cu mare speranţă şi cu mari aşteptări din partea românilor, dar care se termină într-o dezamăgire generală şi cu un regim politic autoritar şi discreţionar impus de tandemul Băsescu-Boc.
Şi acum, să vedem când au inceput şi cu ce evenimente s-au sfârşit mişcările sociale analizate.
Revoluţia lui Tudor Vladimirescu a început în 23 ianuarie 1821 odată cu Proclamaţia de la Padeş şi se poate considera încheiată pe 7 iunie 1821 după bătălia de la Drăgăşani în care asasinul lui Tudor Vladimirescu, Alexandru Ipsilanti, a fost învins de oastea otomană.
Revoluţia de la 1848 a început la date diferite în fiecare dintre ţările române. 27 martie în Moldova, 9 iunie în Muntenia şi 3 mai în Transilvania. De asemenea, durata şi finalul au fost mult diferite, dacă în Moldova revoluţia a durat practic trei zile, până pe 29 martie, în Muntenia s-a terminat odată cu căderea guvernului revoluţionar, pe 13 septembrie, iar în Transilvania a ţinut până anul următor pe 27 iulie, când încetează asediul maghiar asupra cetăţii Alba Iulia.
Unirea Principatelor are loc la datele deja binecunoscute 5 ianuarie 1859 şi 24 ianuarie 1859, cand Alexandru Ioan Cuza a fost ales succesiv domnitor al Moldovei şi apoi al Ţării Româneşti. Procesul efectiv al unirii încetează pe 1 septembrie 1859 când Alexandru Ioan Cuza ordonă ridicarea taberei militare de la Floreşti (Prahova) după ce imperiile Otoman şi Austro-Ungar accepta în mod oficial la Paris, la 25 august, noua organizare a Principatelor Române.
Războiul de Independenţă începe la 9 mai 1877 odată cu Declaraţia de Independenţă rostită în Parlament de Mihail Kogălniceanu şi se încheie pe 19 februarie 1878 odată cu pacea de la San-Stefano şi capitularea turcilor (în faţa ruşilor).
Răscoala ţărănească de la 1907 se declanşează la 8 februarie 1907 pe moşia lui Mihalache Sturdza arendată lui Mochi Fischer şi este înăbuşită brutal pe 29 martie 1907 când armata ţărănească ameninţa să intre în Bucureşti.
Unirea cea Mare, deşi este un proces mai îndelungat, iar în cursul anului 1918 mai multe teritorii româneşti se alipesc ţării (27 martie 1918 – Basarabia, 15 noiembrie 1918 – Bucovina), ea este consfinţită de unirea cu Transilvania la 1 decembrie 1918. Dar, Unirea nu s-a definitivat doar cu Declaraţia de la Alba Iulia, pentru această Unire românii au luptat până la 3 august când au ocupat Budapesta regimului bolşevic al lui Bela Kun.
Rebeliunea legionară care a pus capăt Statului Legionar s-a petrecut în datele de 21-23 ianuarie 1941. Tensiunea acumulată atunci consider că s-a descărcat în 22 iulie 1941 când Ion Antnescu a ordonat trupelor române să treacă Prutul.
1968, anul Primăverii de la Praga a fost totodată şi anul lui Nicolae Ceauşescu. Era un tip obscur până în acel moment, însă poziţia sa curajoasă faţă de sovietici a fost posibilă şi datorită puternicei adeziuni populare. Niciodată până atunci şi niciodată de atunci încolo Partidul Comunist Român nu a mai fost, practic, luat cu asalt de cei care voiau să se înscrie! Printre cei care au făcut-o atunci a fost şi Paul Goma şi menţionez aici acest fapt ca semnificativ. Ascensiunea lui Nicolae Ceauşescu începe pe 21 august 1968 când după invadarea Cehoslovaciei de către sovietici secretarul general al PCR condamnă public acest gest în faţa a câtorva zeci de mii de români strânşi în Piaţa Palatului. Momentul său de glorie poate fi considerat închis odată cu destituirea lui Dubcek de la conducerea Cehoslovaciei, la 17 aprilie 1969.
Mai aproape de noi, Revoluţia anticomunistă din 1989 are începutul la 16 decembrie la Timişoara şi se termină cu mineriada a treia din Bucureşti şi evenimentele din 13-15 iunie 1990.
Ce se observă? Toate evenimentele enumerate, mai puţin Răscoala de la 1907, se integrează într-o sferă mai larga a unor evenimente internaţionale. Totuşi unele dintre ele ne aparţin nouă în totalitate în timp ce altele sunt importate, legate strâns de evenimentele externe, fără de care nu ar fi putut avea loc în forma în care au avut loc. Acestea din urmă au folosit o energie acumulată în rândul poporului, dar nu au fost rezultatul iniţial al voinţei lui. Practic, au fost preluate mai înainte ca poporul să îşi găsească singur calea către o voinţă proprie, în timp ce evenimentele din prima categorie s-au folosit – atunci când au avut – de evenimente externe doar ca factor declanşator şi oportunitate.
Astfel, Revoluţia de la 1848, Războiul de Independenţă şi ascensiunea lui Nicolae Ceauşescu sunt evenimente din categoria celor de import. Nici unul din acestea nu s-a declanşat iarna.
Revoluţia lui Tudor Vladimirescu, Unirea Principatelor, Răscoala de la 1907, Unirea cea Mare, Rebeliunea legionara, Revoluţia din 1989 sunt evenimente din prima categorie. Toate au fost declanşate iarna şi au avut tendinţa de a se termina vara. Faptul că Rascoala de la 1907 a izbucnit iarna şi independent de orice conjunctură externă, de altfel absentă, vine să întărească caracteristicile acestei categorii de evenimente.
Şi acum să revin la evenimentele din 2012. Exista conjunctura externă: criza economică şi tulburările recente din alte ţări cum ar fi Grecia sau ţările arabe. Dar este un eveniment pur românesc, corespunde unei nevoi particulare, anume nemulţumirea pe care a adus-o cu sine traseul istoric al României în anii scurşi de la Revoluţia din 1989 şi toate lucrurile lăsate nerezolvate de atunci şi până acum. Respectă media perioadei aşa cum am calculat-o luând în considerare evenimentele pe care le-am descris şi are caracteristica perioadei medii. Revolta românilor din 2012 este o legitate istorică, este manifestarea energiei acestei naţii aşa cum a fost ea canalizată să se manifeste în mod neintenţionat de către cei care sunt la timona istoriei. Au fost şi perioade în care energia poporului s-a manifestat cladind ceva şi în special făcând Unirile cea mică şi cea mare. Probabil că dacă revolta de astăzi va fi înăbuşită, în 11-12 ani vom izbucni şi vom izbândi Unirea cu Basarabia, căci avem nevoie de un proiect naţional care sa ne canalizeze energiile înăbuşite. Aşa s-a întâmplat după 1848 şi după 1907. Probabil că dacă revolta de astăzi va reuşi, vom trăi în continuare o perioadă de 25-30 de ani de transformări şi progres la capătul căreia sper, ca în absenţa oricărei nemulţumiri sociale, să putem să ne folosim energia următoarei generaţii într-un proiect comun tuturor românilor. În 2037-2038.
Cam i se potrivește versurile din melodia asta lui băsescu … „Supărat, supărat… ” http://www.youtube.com/watch?v=2MXMOef2IRQ
Ar trebui sa ramaneti pe teritoriul religiei. Tineti-va cat mai departe de cancerul asta al politicii, de ciuma asta, fie ca e portocalie, galbena sau rosie. Precizez ca este un indemn fratesc, nu un sfat. Stim ce spunea Kant: Nu-mi dati sfaturi. Stiu sa gresesc si singur. Problema consta in faptul urmator, ca multi dintre voi v-ati facut analisti politici, iar altii s-au transformat in partizani politici ori si-au dat arama pe fata ca sunt cu un anumit partid. Pana si admin-ul isi etaleaza din ce in ce mai mult culoarea politica. Ma dezamagesti admin-ule. Va consideram in “partidul” lui Iisus Hristos. Stiu, si pe mine ma dor multe, e si tara mea, dar numai Dumnezeu ne poate salva. Eu nu sunt partizanul niciunui partid, sunt impotriva tuturor partidelor politice. Tot ce este atins de politica este infect, din pacate.
Au politizat tot, toate structurile. Pana nu se va face o revolutie in constiinta, sa NU va asteptati si sa nu sperati ca scumpa noastra Romanie isi va reveni. Fie ca bunul Dumnezeu sa ne ajute cum stie EL mai bine!
P.S. Ortodocsi-de-stanga sau ortodocsi-de-dreapta NU exista, ci numai ORTODOCSI. Altfel, nu te poti numi ortodox!
@ Av. George P.:
Nu ni s-a parut asa de suparat. Mai degraba a parut relaxat si satisfacut, a parut ca pregateste ceva groaznic, drept razbunare, ca sa nu cada el singur, daca e sa cada. Nu e cazul sa ne bucuram, nu va urma nimic de bine pentru noi, oricum.
@ Eugen:
Cam cata ticalosie sau orbire sau rea-credinta pot sa aiba unii? Ati citit ceea ce am scris si ce am preluat in aceasta postare sau vorbiti din barfe, zvonuri si calomnii securistice? Ati vazut si asta, nu-i asa?
http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2012/07/05/ponta-wesley-clark-consilier-sua/
Care e culoarea noastra, in afara de cea ortodoxa si nationala? Ce si unde am spus altceva decat ati spus si dvs. aici?
PENTRU CEI MAI SLABI DE VEDERE (1):
Nota noastra:
Ne-am exprimat opinia proprie la comentariile de AICI incepand, dintre ele citand doar pe primul in postarea de fata:
In alta parte am raspuns astfel unei alte intrebari pe aceeasi tema si cu aceeasi argumentare, care ne cerea sa sarim in apararea democratiei:
Pe scurt, propaganda sustinatorilor presedintelui Traian Basescu pretinde ca actiunea de suspendare a acestuia este o adevarata lovitura de stat, impotriva democratiei, a statului de drept si a constitutionalismului. Ar fi de ras daca nu ar fi de plans, vazand ca exista atatia oameni care propaga cu atata convingere aceasta propaganda, identificand democratia si statul de drept cu un om… care si-a batut joc pana acum, cu zel, exact de democratie si de orice idee a statului de drept.
In realitate, consideram noi, este vorba despre o galagie frenetica, foarte profesionist si ubicuu propagata, inclusiv in strainatate, a grupului/clicii care depinde – ca statut si resurse – de mentinerea la putere a lui Traian Basescu. O lupta de gherila informationala in care se manipuleaza extrem de mult. Este o incrancenare la mijloc, o agatare de putere si de borcanul puterii care nu e doar grotesca, dar si periculoasa: oamenii nu se dau dusi afara din sopron, ci mai degraba il darama cu totul, decat sa lase locul altora.
De partea cealalta, abuzurile procedurale ale noi puteri sunt nimic fata de pretul (in resurse nationale) pe care il platesc adevaratilor stapani pentru a avea “privilegiul” de a il suspenda pe Traian Basescu si a il supune cenzurii electorale…
Statutul de colonie al Romaniei, resursele sale strategice, integritatea statului national in toate dimensiunile sale (suveranitate, sistem social, sistem educational etc.) sunt adevaratele chestiuni importante. Care lipsesc cu totul de pe agenda publica.
PENTRU CEI MAI SLABI DE VEDERE (2):
PENTRU CEI MAI SLABI DE VEDERE (3):
PENTRU CEI MAI SLABI DE VEDERE (4):
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2012/07/04/kraiopulos-taina-mantuirii-predarea-in-mana-lui-dumnezeu-sistemul-indreptatirilor-din-noi/comment-page-1/#comment-75821
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2012/07/04/kraiopulos-taina-mantuirii-predarea-in-mana-lui-dumnezeu-sistemul-indreptatirilor-din-noi/comment-page-1/#comment-75745
PENTRU CEI MAI SLABI DE VEDERE (5):
Chemare la pocainta din partea unui mitropolit grec: A SOSIT CEASUL IN CARE TREBUIE SA NE TREZIM! Noi nu credem in politicieni, ci in Sfantul Duh…
CU CE A DERANJAT STARETUL EFREM PE STAPANII LUMII? (II) “Eu sunt impotriva Europei! Ma rog din tot sufletul sa nu intrati niciodata in UE!” (VIDEO)
MIRCEA VULCANESCU, SFANTUL MARTIR: ”Nu cred in politica”. Nu vreau fericirea lumii cu de-a sila. Nu vreau omul abstract, ‘umanitatea’, ci OMENIA” (INEDIT)
@admin:
sa mi fie cu iertare, nu ma poci abtine sa nu intreb: superficialitatea, ignoranta si prostia se cheama mai nou “slabire a vederii”?
Adicatelea, totusi, aci nu e nici forumul gradinitei din cartier si nici o adunare de autisti, fiecare pierdut in propriul sau univers…
@ Alin-7:
Da, cam asa se cheama eufemistic.
Nu, uneori insa rautatea si denigrarea securistica pot fi macate de un pretins “autism”, cecitate sau… naivitate de gradinita. Asta este.
Atunci e simplu, caci oricine comenteaza aci se supune unor termeni si conditii:
“Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!”
Pentru asta exista cosul de gunoi, admin, folositi-l.
@ Alin-7:
Chiar daca recunoastem pe unii ca agenti provocatori, trolli… sau smecheri semanatori de calomnii mascate, mai alegem sa raspundem uneori, doar cat sa poata vedea si oamenii cinstiti, dar posibil smintiti de porcariile zvonerilor si raspandacilor din internet.
Eu nu pot sa inteleg de ce daca critici greselile pe care le fac unii politicieni (indiferent de culoare), pt ca iti iubesti tara si te dor compromisurile facute de unul si altul, compromisuri care ne afecteaza pe toti, absolut si in cel mai direct mod, esti obligatoriu partizan politic, sau neaparat tii cu partea adversa celei criticate. E un mod extraordinar de simplist de a vedea lucrurile.
@ Mirela:
Nu, e “doar” un mod ticalos. Sa spui adevarul despre vanzarea tarii, INDIFERENT ce partide contribuie la ea, este extrem de grav pentru anumite structuri interesate sa se puna calus adevarului sau, cel putin, sa fie inecat in multa ceata, confuzie, balaceala. Asta se cheama razboi informational prin dezinformare, discreditare, intimidare si… ce mai vrei.
Da, foarte trist. Si mai trist de atat este ca se gasesc persoane care sa sprijine un partid sau altul sub diverse forme, atacand pe oricine are un cuvant de spus si incearca sa atraga atentia asupra unor abuzuri, tradari de tara, si alte ticalosii, doar pentru a accepta diverse avantaje, dar murdarindu-si sufletul in cel mai eficient mod – oameni fara coloana verticala, lipsiti de demnitate, josnici (asta in cazul in care nu au cazut in mod sincer sub vraja politicienilor pe care ii sustin si nu mai sunt capabili sa vada greselile si abuzurile acestora, sau si mai rau daca nu le pasa). Propria constiinta ii va judeca pentru nedreptatile si minciunile pe care le sustin mai mult sau mai putin direct.
Predica Sf. Luca al Crimeei despre NOBLETE si ORBIRE: “Oamenii josnici la fiecare pas viclenesc, sunt in stare sa-i distruga pe fratii lor doar ca sa traiasca ei mai bine”
ORBIREA SUFLETEASCA – MINCIUNA DIN NOI
[…] Este starea de MINCIUNA FATA DE SINE, cea in care se gaseau si fariseii, carturarii si ceilalti iudei care L-au respins categoric si violent pe Hristos, nu au putut sa-L primeasca, ba au ajuns chiar sa-l vaneze spre a fi dat mortii, sa-l osandeasca si sa-l batjocoreasca. Despre acestia (dar si despre noi, in masura in care, in duh, ne asemanam lor), in contextul vindecarii altui orb, cel din nastere, spune Domnul urmatoarele cuvinte foarte importante:
In capitolul anterior al aceleasi Evanghelii, are loc un alt dialog incordat intre Iisus si farisei, in care Stiutorul inimilor scoate la lumina cauzele ascunse pentru care aceia nu-I primeau cuvantul:
In alt loc al aceleiasi Evanghelii dupa Ioan, Domnul Hristos da in vileag inca o data resorturile launtrice care ii imping pe oameni sa iubeasca Intunericul si sa fuga de Lumina Adevarului:
Sfantul Apostol Pavel completeaza Evangheliile cu descrierea realitatilor de la sfarsitul vremurilor, cand Antihrist, numit “omul nelegiuirii, fiul pierzarii, potrivnicul“, va avea parte, in schimb, de o primire entuziasta din partea majoritatii oamenilor:
Avem asadar deja din Evanghelii un raspuns la intrebarea: de ce nu-L primesc (cu adevarat) oamenii pe Dumnezeu, de ce nu L-au primit pe Hristos (“Intru ale Sale a venit, dar ai Sai nu L-au primit“) si din Apostol, acelasi raspuns dat intrebarii de ce il vor primi, in schimb, cu multa bucurie pe Antihrist, cel care va veni ca Imparat pamantesc.
Pe vremuri fiecare sat romanesc avea evreul lui. Adica negustorul satului. Satenii aveau grija de evreul lor, fiecare sat de-al lui. Si evreul era atent cu clentii lui sateni. De la evreul lor isi faceau targuielile, cu el se intelegeau sa le aduca de la oras, de la targ, cele necesare, oricum satenii ar fi cheltuit mai mult de-ar fi mers singuri la oras sa-si caute cele necesare si nici nu cunosteau “”reteaua”” de unde evreul venea cu marfa, careia ii adauga un surplus de pret, nici prea mic si nici prea mare, ca sa-si pastreze clientela fidela (castig mic=dever mare). Negustorul nu-si schimba clientii si nici clientii nu cumparau de la alt negustor, din satul vecin.
Era o simbioza intre evreul satului si sateni.
Fara a duce asemanarea pana la capat, pentru ca negustorii zilelor nostre se numesc azi americani, vedem acum cum fiecare tabara si-a scos la inaintare americanul ei. Ambasadorul pe o parte, “”eroul”” devenit bussines man cealalta tabara, ca si acolo, in tara tuturor posibilitatilor, nu-i o singura tabara; iar acestia ii “”fragezesc”” un pic pe-ai nostri, sa vada care da mai mult. Mult vor si unii si altii.
Cine stie cu ce rezultat ne trezim la referendum, care da mai mult?
@ Eugenia:
Cam asa ceva… Insa, chiar daca este demis la referendum de catre popor (ceea ce totusi nu se poate maslui, iar tendinta este greu de rasturnat acum), nu inseamna ca Basescu a pierdut si razboiul, ci ca in iarna, la alegeri, va putea reveni, impreuna cu Ungureanu (schimband rolurile precum Putin si Medvedev), “mai proaspat si mai uscat”, cu puternicul suport din afara, dupa ce, intre timp, va fi demolat si discreditat guvernul actual si dupa ce, probabil, Romania se va duce la fund si mai rau d.p.d.v. economic, cu consecinte impopulare. Ne facem iluzii daca ne imaginam ca am scapat de el. Nici gand.
@admin
vazand cat de naucitor de repede se deruleaza totul si fara sa fasaie nimic nici inainte si nici in timpul desfasurarii evenimentelor, am avut convingerea ferma ca toate acestea nu se pot petrece fara “”verde”” atat de la serviciile nostre cat si de la fratii mari. Am presupus ca sunt in joc trei frati mari (ca sa nu tot scriu Big Brothers),1- SUA, 2-UE si 3-Rusia (consultativ doar si tinand seama de cresterea influentei in zona balcanica in ultima vreme), apoi cand l-am vazut pe acel “”consilier”” mi-a devenit ceva mai clar ca nu sunt decat primii doi frati mari (in special primul) si ca ceea ce se petrece este si o contracarare a cresterii influentei ruse din jurul nostru (Bulgaria, Serbia, Grecia, Ungaria chiar)si a pastrarii teritoriului nostru pentru bazele lor si pentru exploatarea resurselor (gaze, aur, or mai fi si altele) dar primordial consider ca sunt bazele militare.
Batalia asta dintre taberele fratelui mare 1 e doar joc de glezne pentru ei, pentru noi nu, dar noi nu contam pentru ei, scopul e cel aratat mai sus, pastrarea influentei si controlului in zona balcanica extrem de important pentru geopolitica; oricare tabara ar castiga e tabara lor si mai baga si ceva la tescherea.
Al doilea frate mare nu se ingrijoreaza prea tare, ca doar si la barca lor sufla acelasi vant, de aia face doar figuratie, ca sa nu avem noi impresia ca ei nu sunt vigilenti.
Deci, sa stam stramb si sa cugetam drept, ne lasa sa ne alegem alt presedinte, mai “”proaspat si mai uscat””cum spuneti, dar comanda ramane tot la ei.
daca tot vrea sa mearga pe o nava, ar putea incerca pe Bounty, daca mai exista, i s-ar potrivi manusa.:))))
@ Eugenia:
Nu am zis ca ne vor lasa sa ne alegem alt presedinte (MRU e singura varianta care ne va fi lasata pt. alegeri, veti vedea, cu Basescu premier), ci doar sa-l demitem, la o adica pe asta, pe moment – dar si demiterea asta va fi cu un pret serios, este contestata insasi aceasta posibilitate, considerata deja o “lovitura de stat”. Stati sa vedem luni daca nu vom avea o lovitura de teatru de la Curtea Constitutionala. Iar daca, prin absurd deja, Ponta et co vor reusi sa castige razboiul (acum pare imposibil asa ceva), atunci, da, inseamna ca va trebui sa liciteze chiar si mai mult decat… TOTUL, si nu stim daca mai exista asa ceva. Si atunci… e ceva de preferat sau de ales? RUGACIUNEA SI POCAINTA sunt de ales. ATAT! Cine viseaza la alte solutii se insala amarnic! Cine crede ca mai urmeaza ceva bun si asteapta asta de la politicieni isi va pierde si bruma de credinta pe care o mai are…
@admin
De visat ca va fi mai bine nici vorba, ar insemna sa ne amagim. Sper ca nu asta s-a inteles din ce am scris. E doar ce am inteles eu, punand cap la cap ce vad si aud, ce citesc…Putem doar sa discernem cu mintea noastra, sa nu luam gata mestecat si servit in media. Iar nadejdea noastra tot la Dumnezeu ramane.
LEGIUNI de duhuri portocalii – cu aspect de gandaci urati si lipiciosi – umbla disperate prin locuri fara apa, cautand odihna si spatiu unde sa poata sa-si intinda scarbavnica propaganda pentru intaiul demon al natiei. Se insinueaza intai serpeste, dar se manifesta turbat la vederea adevarului despre Satana al lor. Doamne, trimite-i si pe ei in turma de porci si libereaza zidirea ta!