Sfantul CUVIOS PORFIRIE cel nou – DIVERSE INVATATURI DUHOVNICESTI: “Parintii care nu se preocupa de educatia duhovniceasca a copiilor fauresc IUDE sau CRIMINALI. Nu esti parinte doar daca nasti”

3-12-2014 Sublinieri

IN CE CONDITII E POSIBILA FERICIREA IN CASNICIE? CAT DE GRAVA ESTE SLAVA DESARTA?

porphyrios-the-kavsokalyvitis-julia-bridget-hayes(sursa icoanei)

***

Discernamant in chestiunea asa-ziselor probleme psihologice

(complexele de inferioritate si melancolie)

Foarte profund era discernamantul parintelui in asa-zisele probleme psihologice: Parintele vorbea despre diferenta dintre smerita-cugetare si complexul de inferioritate.

„Omul smerit, spunea, nu este o personalitate bolnava. Are constiinta starii sale, nu si-a pierdut centrul personalitatii. Cunoaste pacatosenia lui, micimea lui, si accepta observatiile duhovnicului sau, ale fratilor sai. Ii pare rau dar nu deznadajduieste. Se intristeaza, insa nu se istoveste si nu se manie.

Cel stapanit de complexul inferioritatii in exterior si la inceput seamana cu omul smerit. Insa daca-l cercetezi putin sau il povatuiesti, atunci ego-ul sau bolnav iese la suprafata, se tulbura, pierde si acea putina pace pe care o are.

La fel, spunea parintele, se intampla si cu omul melancolic in comparatie cu cel ce se pocaieste. Cel melancolic se interiorizeaza si se preocupa doar cu sinele sau. Pacatosul care se pocaieste si se spovedeste iese din sine. Credinta noastra are acest lucru minunat, pe duhovnic. Daca i-ai marturisit duhovnicului si ai primit iertare, nu te mai intoarce inapoi“.

Accentua mult acest lucru.

[…]

Nu trebuie sa ne reamintim in amanunt pacatele noastre

Harul dumnezeiesc care vine atunci cand omul se smereste, se spovedeste si face ascultare de canonul duhovnicului, vindeca bolile psihice.

Parintele povatuieste ca nu trebuie sa ne reamintim pacatele pe care le-am marturisit, fiindca asta ne face rau. Atunci cand cineva care s-a spovedit crede ca nu a fost iertat, arata putina credinta in Sfanta Taina a Spovedaniei.

Omul care regreta excesiv greselile facute in trecut, ajungand pana la deznadajduire, „face jocul” celui viclean. Se inchide, [din cauza] lipsei de smerenie, in sentimentul dezamagirii si al tristetii, care duce la nedorirea celor duhovnicesti, la akedie, la deznadejde. Este o cursa bine intinsa a celui viclean, care vine „din dreapta”, intrucat omul a fost ranit. Rana se datoreaza egoismului si parerii inalte de sine (trufiei), pe care o are cineva despre sine. Nu trebuie sa pierdem timpul pretios. Omul trebuie sa se nevoiasca incontinuu, mergand inainte, nu intorcandu-se inapoi. Doar in felul acesta va putea ajunge, cu harul lui Dumnezeu, la curatire si la vindecarea sufletului sau.

[…]

Despre dorinta ca ceilalti sa ne iubeasca, despre cearta, despre slava desarta, despre cresterea copiilor, despre casatorie, despre necazuri si boli

Nu trebuie sa tanjim dupa iubirea celorlalti

bb4Parintele, printre altele spunea ca nu trebuie sa tanjim dupa iubirea celorlalti. Problema nu este sa atragem iubirea celorlalti. Asta nu ne va face fericiti. Avem atata iubire de la Hristos, incat nu ne trebuie alta. Ceea ce ne trebuie cu adevarat este sa-L iubim noi pe Hristos mai presus de toate. E o forma de egoism sa vrem ca ceilalti sa ne iubeasca.

Hristos, de altfel, nu ne-a spus: „Faceti ce puteti pentru a va asigurati iubirea celorlalti”. Din contra, ne-a spus ca noi sa-i iubim pe ceilalti („Sa va iubiti unul pe altul[18]), si atunci toate problemele noastra se vor rezolva.

Astazi oamenii, spunea parintele Porfirie, cauta sa fie iubiti de ceilalti si de aceea nu izbutesc nimic. Corect este sa nu te intereseze sa te iubeasca ceilalti, ci tu sa-L iubesti pe Hristos si pe semeni. Doar in felul acesta se umple sufletul. Totul este ca omul sa-L iubeasca pe Hristos si toate problemele se vor aranja[19].

Nu trebuie sa ne certam

Despre nevointele duhovnicesti si despre lucrarea misionara, parintele povatuia: Nu trebuie sa intri in lupta duhovniceasca prin predici si certuri”. “Un slujitor al Domnului nu trebuie sa se certe”,[20] ne invata si „glasul lui Hristos”, apostolul Pavel.

„Cand ne certam, spunea parintele Porfirie, ceilalti raspund. Atunci cand ii iubim se emotioneaza si ii castigam. Cand iubim, credem ca oferim ceva semenilor nostri, dar in realitate ne oferim mai intai noua insine. Iubirea are nevoie de jertfe. Sa jertfim cu smerenie ceva al nostru, care in realitate este al lui Dumnezeu”.

Despre razboirea slavei desarte

Slava desarta este etapa de dinaintea mandriei, cea mai rea din toate pacatele. Parintele Porfirie recomanda luare-aminte fiilor lui duhovnicesti in aceasta problema. Ii invata sa evite slava desarta, care „intra peste tot”. Cardiologul sau, G. Papazahos, spune[21]:

Parintele, ca doctor al meu, nu „vedea” doar bolile mele trupesti. Stradania lui era sa gasesc smerenia. Intr-o dupa-amiaza mi-a telefonat la cabinet, chiar dupa manifestarea exagerata a iubirii unui pacient al meu, pe care-l ingrijisem. Redau cuvintele lui: «Giorgakis, sunt parintele. Noi doi vom merge impreuna in iad. Vom auzi: Neinteleptilor, in noaptea aceasta sufletul vostru va fi luat. V-ati bucurat de toate bunatatile in viata aceasta». L-am intrerupt: «De ce bunatati ne-am bucurat in viata asta, parinte? O amarata de masina, contul gol sau lipsa somnului?” A raspuns dintr-o data: «Ce vorbesti? Nu-ti spune lumea: Ce doctor bun esti, ne iubesti, ne ingrijesti, nu ne ceri bani multi. Şi tu te bucuri, iti merg la inima. Ei, si ti-ai pierdut rasplata. La fel patesc si eu. Lumea imi spune ca am harisme, ca pot face minuni, ca sunt om sfant. Şi ma bucur ca un neintelept si ca un om slab. De asta ti-am spus ca impreuna vom merge in iad!». «Daca e sa mergem impreuna, i-am raspuns, fie sa mergem si in iad». El a inchis telefonul spunand: «Eu iti vorbesc serios si tu glumesti mereu. Fie ca amandoi sa ne pocaim».

In ziua urmatoare eram suparat, gandindu-ma ca cei mai multi ani ai mei au trecut fara roade, in amanunte zilnice nefolositoare. Parintele mi-a telefonat si m-a linistit din doua-trei fraze:

„Ai auzit vreodata, doctore cuvintele: «n-a gustat moartea»? Putem, daca vrem, sa scapam de moarte. E deajuns sa-L iubim pe Hristos din toata inima noastra, domnule cardiolog” (radea…)”.

Despre cresterea copiilor

Iata cum ii sfatuia parintele pe parinti sa-si creasca copiii:

„Nu trebuie sa-i razboiti pe copiii vostri, ci pe satana, care-i razboieste pe ei. Sa le spuneti putine cuvinte si sa faceti multa rugaciune. Rugaciunea face minuni. Mama nu trebuie sa se multumeasca cu mangaierea trupeasca data copilului sau, ci sa se indeletniceasca si cu mangaierea duhovniceasca a rugaciunii. Mantuirea copilului vostru se face prin trairea voastra cuvioasa. Mantuirea nu este un lucru de neizbutit, ci este usor, e suficient ca voi sa dobanditi smerenie si iubire. Daca vrei te poti mantui si in piata Omonia”.[22]

Daca in societate nu se face aproape nimic bun de la o generatie la alta, este [din cauza] faptului ca parintii dau educatie gresita copiilor. Ii hranesc cu slava desarta din prima clipa, cu lingusiri si laude. Astfel, copilul devine un individ egoist si neadaptat.[23]

Iata cum invata si povatuia parintele despre asta:

Vin aici sute de parinti si cu ochii in lacrimi ma roaga sa-i ajut pe copiii lor, caci unii s-au parinti-si-adolescentiincurcat cu drogurile, altii cu tovarasii rele, altii ii injura, le cer bani pe care sa-i foloseasca in cazinouri la jocurile de noroc, si cand n-au sa le dea, ii ameninta si chiar ii lovesc. Astfel, parintii ajung sa-i blesteme pe copii si ceasul cand le-au dat viata. Am vazut parinti care plangeau amarnic pentru starea in care au ajuns copiii lor si care se caiau in fiecare zi ca i-au facut. Caci asa ar fi regretat ca n-au copii, iar acum au alte necazuri si probleme cumplite, pe care copiii lor le fauresc in fiecare zi si ii fac sa le fie rusine sa iasa din casa. De aceea imi cer sa-i ajut cu rugaciunile mele, pentru ca acesti copii sa fie salvati. Insa cand ii intreb ce au facut ei sau ce fac acum ca sa ajute aceste sarmane fiinte, imi raspund aproape toti ca n-au putut face nimic, fiindca au scapat de sub controlul lor, ajungand la adolescenta. Ei, era de asteptat! De vreme ce ati lasat atatia ani neexploatati si ati asteptat sa vina adolescenta pentru a va ocupa de copiii vostri, aceste rezultate le culegeti si trebuie sa va asteptati si la mai rau.

Copilul este ca aluatul. Cu cat este mai moale aluatul, cu atat se framanta mai bine, se modeleaza si se coace. Acum, cand v-ati adus aminte ca aveti copii, sau mai bine zis v-au adus ei aminte prin dezordinile pe care le fac, prin cerintele, nelegiuirile si in general prin purtarea lor imorala, acum e tarziu. Puiul a zburat, si daca a zburat din colivia in care il tineati, greu il mai prindeti, ca sa nu zic ca-i cu neputinta. Educarea copiilor este inceputul si sfarsitul indatoririlor pe care le au parintii in aceasta viata pamanteasca.

Parintii care nu reusesc sa-i educe pe copiii lor cum se cuvine au ratat totul. Totul, ma auziti? Fiindca, daca ne gandim ca exista parinti care-si dedica intreaga viata ca sa-si extinda afacerile si sa-si inmulteasca banii, devenind putrezi de bogati, si totodata nu fac nimic pentru educatia copiilor lor, va spun ca nu numai ca n-au oferit nimic copiilor lor, ci s-au luptat si s-au ostenit pentru a crea niste lenesi, ticalosi si criminali! Da, va incredintez de acestea! Au faurit criminali. Şi stiti de ce? Pentru ca banii, odata ajunsi in mainile unor oameni stricati, le fac rau si celor care ii au, si celorlalti, care sunt lipsiti de ei.

N-ati auzit ca se zice: „Banul murdareste constiinta”? O fraza mai buna despre rolul pe care-l joaca banul in constiinta omului eu, cel putin, n-am auzit. Iuda nu L-a tradat pe Iisus pentru bani, pentru treizeci de arginti? Asta nu va e deajuns? Nu e deajuns pentru a va convinge de puterea distrugatoare pe care o are banul atunci cand este manuit de omul care nu-l are in el pe Dumnezeu? Iar cei care nu se preocupa de educatia dumnezeiasca a copiilor lor, ce credeti ca fauresc? Fauresc Iude! Şi vai lor! Caci aduna comori aici, pe pamant, si nesocotesc Imparatia cerurilor. Dealtfel, de cele pe care le aduna aici nici ei nu se vor putea bucura, nici copiii lor rau crescuti nu le vor putea pastra. Şi stiti de ce? Fiindca parintii s-au imbolnavit de o boala rea, numita iubirea de arginti. Şi cu asta vor muri in brate. Toate celelalte bunatati date de Dumnezeu omului ii lasa indiferenti. Prin urmare vor muri fara sa se poata bucura de ele. Iar copiii lor, incapabili, dupa cum i-au crescut, nu vor fi in stare sa le pastreze. Caci sa pastreze cineva bunurile este mai greu decat a le dobandi!”[24]

Din pacate, parintii se preocupa de afacerile lor, de cariera lor, si uita ca au copii. Uita ca principala lor misiune este sa-i creasca educandu-i in chip ortodox crestinesc.

Sfantul Ioan Gura de Aur, referindu-se la parinti, spune ca atunci meriti sa te numesti tata si mama, cand traiesti tu duhovniceste, dar totodata il ajuti si pe copilul tau sa lucreze in el harul dumnezeiesc, sa se pocaiasca si sa se mantuiasca.

Nu esti parinte doar daca nasti, ci devii cu adevarat tata sau mama atunci cand il renasti duhovniceste pe fiul tau. Atunci il „aranjezi” cu adevarat pe copilul tau, nu conducandu-l pur si simplu la casatorie, ci asezandu-l pe drumul raiului. Îl inveti sa se spovedeasca regulat, sa mearga la biserica, sa se impartaseasca, sa se nevoiasca duhovniceste, sa se infraneze, sa se roage, sa studieze Sfintele Scripturi, etc. Daca nu reusesti sa-l duci la mantuire, esti in primejdie sa nu te mantuiesti nici tu.

Multi parinti isi blesteama copiii, spunea parintele, si isi doresc sa nu-i fi avut, [din cauza] relei educatii care se datoreaza lor insile, dovedindu-se nevrednici de a fi parinti.[25]

Despre casatorie si fericirea aflata in ea

nunta_traditionala_tara_hategului_07Despre casatorie, parintele spunea:

Fericire in casnicie exista, dar e nevoie de o conditie: sotii sa fi dobandit bogatie duhovniceasca, iubindu-L pe Hristos si pazind poruncile Lui. In felul acesta vor ajunge sa se iubeasca cu adevarat intre ei si sa fie fericiti“.[26]

Pregatirea pentru casatorie incepe din momentul conceperii omului si continua in toti anii care urmeaza. Educatia pe care o va primi de la parintii lui, precum si stradania duhovniceasca personala pentru curatire, iluminare si indumnezeire vor juca un rol hotarator in fericirea ce o vor afla in casnicie. Duhovnicul comun al celor doi soti ajuta mult in asta.

O familie reusita se realizeaza daca fiecare din cei doi soti se lupta sa-L iubeasca pe Domnul si sa pazeasca poruncile Lui.

Despre boli si necazuri

Despre boli si diferite necazuri, spunea:

„Bolile sunt bune daca le rabdam fara cartire, rugandu-ne la Dumnezeu sa ne ierte pacatele si slavind numele Sau. Tristetea exagerata si supararea nu sunt de la Dumnezeu, sunt curse ale diavolului. Sa-ti umpli sufletul cu Hristos, cu iubire dumnezeiasca, cu bucurie. Bucuria lui Hristos te va vindeca”.[27]

Pe un fiu duhovnicesc l-a povatuit:

„Cand esti bolnav, sa te rogi la Dumnezeu sa-ti ierte pacatele, dar fii atent, sa nu spui: „Doamne, iarta-mi pacatele”, iar mintea sa-ti fie alipita de boala ta trupeasca. Tu cand le rogi, sa uiti de boala trupeasca, s-o accepti ca pe un canon, ca pe o mustrare, pentru iertarea pacatelor tale. Iar Dumnezeu, fiindca Il rogi cu durere, iti va ierta pacatele si te va face bine si la trup.[28]

Despre acceptarea cu bucurie a voii lui Dumnezeu

porfirios_4Omul, dupa invatatura parintelui, trebuie sa accepte cu bucurie fiecare necaz, fiindca acesta provine de la Dumnezeu. Toate se intampla, fie prin bunavointa, fie prin ingaduinta lui Dumnezeu, care ne iubeste nespus. Trebuie sa credem ca toate cele care ni se intampla sunt spre binele nostru, de vreme ce Dumnezeu nu poate da ceva rau. Trebuie sa acceptam orice cu multumire si recunostinta, ca pe o vizita a lui Dumnezeu. Cuvantul din Sfanta Scriptura este clar:

Domnul cearta pe cel pe care-l iubeste, si ca un parinte pedepseste pe feciorul care ii este drag.[29]

Totodata Dumnezeu ne-a descoperit ca „la voi si perii capului, toti sunt numarati“,[30] adica are pronie mangaietoare chiar si pentru cele mai mici lucruri care au legatura cu noi.

Ne-a fagaduit inca si faptul ca nu ne va lasa sa fim ispititi mai mult decat putem rabda. De asemenea ne-a incredintat ca impreuna cu ispita ne va da de fiecare data si iesirea din ea si calea si puterea de a o rabda.[31]

Asadar toate sunt bune si „pentru crestin nu exista ceva care sa-l poata supara”, dupa cum invata cuviosul parinte Paisie. Crestinul se intristeaza pe dinafara, dar nu se necajeste pe dinauntru. Nu se supara pentru nimic.

Daca cartim si spunem „de ce, Dumnezeu meu?” e ca si cand am spune: „Dumnezeul meu, nu ma iubesti, Tu nu esti iubire“, lucru ce este blasfemie si mare nerecunostinta.

Parintele Porfirie

„pentru a-i indrepta unui frate multele lui slabiciuni, ca si noua tuturor, lua exemplu din natura si din viata lui si spunea:

– Ştii, fiul meu, nimic nu s-a facut la intamplare. Toate au scopul lor. Şi nimic nu se intampla fara sa existe pricina. Nicio frunza nu cade din copac daca Dumnezeu nu vrea.

De aceea nu trebuie sa te necajesti, orice ti s-ar intampla. In felul acesta ne sfintim. Tu te necajesti pe persoanele din casa si te superi cand pe sotie, cand pe copii. Acestia insa te fac sa urci pe creste duhovnicesti. Daca n-ar fi ei, n-ai inainta deloc. Dumnezeu ti i-a dat pentru tine. Dar imi vei spune, e bine sa suferim din partea celor dragi noua? Ei, asa vrea Dumnezeu!


[15] Galateni 2, 20.

[16] Romani 8, 35-36

[17] Pilde 8,17.

[18] Ioan 13, 34.

[19] K. Yiannitsiotis: „Langa parintele Porfirie”.

[20] II Timotei 2,24.

[21] Kl. Ioannidis, „Parintele Porfirie, Marturii si experiente”, Editura Bunavestire, Bacau, 1999.

[22] K. Yiannitsiotis: „Langa parintele Porfirie”.

[23] Devine un individ si nu o persoana, fiindca persoane devenim doar atunci cand Il iubim dezinteresat pe Dumnezeu si pe semeni. Asta se intampla doar atunci cand traim dupa poruncile Sfintei Traditii ortodoxe (traind cum se cuvine in Biserica Ortodoxa).

[24] A. Kalliatsos, „Parintele Porfirie, Stravazatorul, inaintevazatorul, Tamaduitorul”.

[25] Parafraza dupa cele spuse la pag. 137.

[26] K. Yiannitsiotis: „Langa parintele Porfirie”.

[27] Ibidem

[28] Ibidem

[29] Pilde 3,12.

[30] Matei 10,30.

[31] I Corinteni 10,13: Dar credincios este Dumnezeu; El nu va ingadui sa fiti ispititi mai mult decat puteti, ci odata cu ispita va aduce si scaparea din ea, ca sa puteti rabda”.

(din: Ieromonah Sava Aghioritul, Vindecarea sufletului in invatatura parintelui Porfirie, Editura Egumenita, 2012)

vindecarea-sufletului-in-invatatura-parintelui-porfirie-ieromonah-sava-aghioritul-egumenita

Legaturi:

***

***


Categorii

"Concentrate" duhovnicesti, 1. SPECIAL, Ce este pacatul?, Educatia crestina/ Copiii in Biserica, Psihologie si psihoterapie duhovniceasca, Razboiul nevazut, Sfantul Porfirie, Viata de familie

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

19 Commentarii la “Sfantul CUVIOS PORFIRIE cel nou – DIVERSE INVATATURI DUHOVNICESTI: “Parintii care nu se preocupa de educatia duhovniceasca a copiilor fauresc IUDE sau CRIMINALI. Nu esti parinte doar daca nasti”

  1. +++ DOAMNE AJUTA!

    Parintele Porfirie, un alt balsam pentru suflet, un alt ocupant al locurilor vacante ale ingerilor cazuti.., un alt trandafir in Gradina Maicutei Domnului, un alt izvor al vietii duhovnicesti.., o stea in bezna, un far in noaptea rece si cetoasa…, un intelept aflator de suflete ratacite…..

    Asa gandesc.., asa simt despre el….

    “Pune paza gurii mele si usa de ingradire in jurul buzelor mele”, pazeste-ma Doamne, sa nu cad in sminteala, in caderea cea de-a dreapta.., in slava desarta…Pentru-ca numai Domnul ne poate pazi de pacatele astea asa de mari si foarte subtile in acelasi timp…

    Si vin aici, cu un exemplu personal: o cunostinta din USA, a postat pe pagina ei de FB, frumoasa Icoana a Intrarii Maicutei Domnului in Biserica, in Sfanta Sfintelor, iar Icoana, era asociata cu unele comentarii ratacite relativ la ce “farmece se fac in noaptea dinspre”.., la faptul ca, in timpul acestei sfinte sarbatori se fac nu stiu ce “previziuni despre oameni si vreme”.., Sfanta Icoana mai fiind asociata cu “superstitii de la babe”, si ghicit in mai stiu eu ce si pe unde…,etc.., etc..
    Articolul si Icoana Preacuratei si Preanevinovatei, fusesera preluate de la Teo pe care, o stiti cred, cu totii..
    Ei bine, cand am vazut nedreapta si smintita asociere intre Icoana Maicutei si toate celelalte mizerii ce se pot face in timpul acelei frumoase sarbatori (ca si sfaturi!!!), VA SCRIU SINCER, am simtit cum efectiv, nu pot sa trec in nepasare si, TREBUIE SA SCRIU CE GANDESC SI CE SIMT despre!!!!
    Nu, nu am folosit cuvinte urate, nu (!), DAR, am fost deschisa, la obiect si ferma…Efectiv, nu am putut vedea cum Maicuta Domnului poate fi “tarata, terfelita” (sa ma ierte Domnul de asemenea cuvinte..) de un articol abject de-a lui Teo care, cu siguranta nu a avut nimic in capul ei cand a facut postarea aceea…; plus, romani care se cred ortodocsi din USA, si care, presupun, se inchina Maicii Domnului, au mai dat si like pe deasupra!
    Recunosc, iata, poate nu trebuia sa intru in conflict pe tema religioasa (considerand si sfatul Parintelui Porfirie) dar, efectiv, nu m-am putut abtine sa nu le scriu cuvantul “blasfemie” in loc de stupidul like al FB -ului lor.

    Stiti, nevoia si dorinta de marturisire, adevarat, trebuie sa fie f. bine cantarite si exprimate dar uneori, stilul “voalat, asa.., mai moale” nu mai prinde fratilor in zilele de azi, chiar, nu mai prinde! Iata, vorba din popor:” vorbeste-le pe limba lor ca sa fii inteles”…
    Apoi.., slava desarta.., vedeti, si aici e o mare capcana, in sensul ca, dupa ce am scris ce am scris cunostintei pe FB, am simtit asa.., un fel de usurare si multumire ca am facut “lucrul cel bun” dar, ma-ntreb, OARE DOMNULUI I-a placut cum am procedat eu?!

    Sunt multe de adaugat dar vreau sa fiu cat mai succinta, si, mai mult, am dorit sa impartasesc cu voi toti mica mea experienta in care, poate, am dat dovada de :” cearta duhovniceasca.., de slava desarta.., de mandrie ascunsa, etc…”de cate alte lucruri carora, Domnul le sta impotriva…

    Uite asa gresim…, zilnic, cu voie sau fara de voie…dar, nadajduiesc, puse in balanta ambele lucruri “mai bine TAC sau mai bine VORBESC despre ..” va cantari mai greu si in favoare, a doua varianta. Si, ca o alta consolare.., cand Mantuitorul a intrat in Templu si i-a vazut pe negustori batjocorind Casa Tatalui, si-a facut un bici din franghii si, i-a scos pe toti afara.

    DOAMNE MILUIESTE-NE! +++

  2. @+++ortodoxia+++:

    am observat si la altii preocuparea aceasta permanenta de a tine dreapta masura, balanta, intre exprimarea publica a unui punct de vedere si slava desarta.

    Personal, mi se pare ca, da, poate fi aici o capcana, dar nu intotdeauna. Pana la urma, depinde de resortul intim care ne face sa ne exprimam si pe care fiecare si-l cunoaste. Toti putem fi ispititi de slava desarta atunci cand ne manifestam public, dar asta nu inseamna ca ori de cate ori o facem, slava desarta este cea care ‘ranjeste’ de dupa colt! De multe ori, poate chiar de tot mai multe ori, exprimarea publica atrage mai degraba riscuri decat aplauze.

    Din experienta personala pot sa spun ca, da, uneori ma bantuie aproape fara sa-mi dau seama. De cele mai multe ori insa exprimarea unui punct de vedere care mi se pare in mod sincer just sau relevant o resimt categoric mai degraba ca pe o datorie extrem, extrem de neplacuta – si asta pt ca rareori mi se intampla sa spun ceva care sa nu starneasca controverse, lucru care, personal, nu imi place, ma oboseste. De foarte multe ori mi-am asumat riscul de a spune pe nume unor lucruri pe care altii se sfiau sa le recunoasca de teama ‘majoritatii’ sau a ‘gurii lumii’. Si am facut asta fara nici o placere, ci ca pe o datorie. Pt ca mie una mi se pare ca in ziua de azi talerul minciunii este atat de plin si inclina atat de greu, incat orice contributie, cat de mica, pe ‘talerul’ adevarului devine esentiala. Si ca doar aceste contributii adunate pot determina, poate, la un moment dat, o schimbare decisiva in sensul bun.

    Sau, cum spunea cineva in a carui parere am mare incredere: ‘in astfel de vremuri, tacerea e un lux pe care nu ni-l mai putem permite.’

    Sigur ca nu intotdeauna poti sa ai garantia ca punctul tau de vedere este bun si valid. Sigur ca nu orice moment este potrivit pentru a enunta o opinie, fie ea si pertinenta. Dezbaterea insa este necesara, pt ca adevarata lupta se duce acum, in aceasta faza, in special pe terenul mintii.

    Pana la urma, fiecare trebuie sa se cerceteze onest pt a afla CE anume il determina sa se exprime: nevoia de admiratie sau nevoia de adevar.

  3. Scurt şi cuprinzător. În puține cuvinte, părintele spune exact ce ne trebuie şi ce ni se cere fiecăruia pentru a fi ortodox, nu părut ortodox.
    Este extrem de uşor de înțeles şi ar fi tot asemeni şi de împlinit, dacă am fi crescuți (din prumcie), în biserică şi am fi cu adevărat fii ai bisericii. Dar noi suntem fii ai lumii şi ai noştrii. Pe mulți ne-a născut ego-ul, ne-a educat ego-ul şi lumea, pentru că ego-ul din lume î-şi ia totul.
    Nu avem părinți (duhovniceşti).
    Spuneam la altă postare,despre durerile naşterii, despre care sf.ap. Pavel vorbeşte atât de frumos şi de adevărat. Nu avem părinți duhovniceşti. Nici cei naturali nu ne sunt, decât părinți trupeşti, parinți ai ego-ului şi si lumii.
    Atăzi durerile naşterii (duhovniceşti), au ajuns să fie la fel ca cele de pe vremea apostolului, care năştea fii din păgâni.
    Mulți, foarte mulți, se nasc cu grave malformații (când sunt, şi pe unde mai sunt născuți. Unii fără părinții, alții abandonați de cei ce în saracie şi boli o-au născut şi abandonat). Malformații care nu le mai tratează nimeni, pentru că medicii cei mai buni au plecat,(La cer), în cea mai mare parte. Mulți mor la naştere.
    Nu tratați aceasta ca pe o chestiune ne-importantă sau de importanță minoră. Fii duhovniceşti, mai au doar cei ce suportă durerile naşterii lor şi care mai poartă truda creşterii lor.
    Dar azi, nu se mai doreşte decât unul sau maxim doi.
    Şi noi trebuie sa fim părinți duhovniceşti măcar pentru copii noştri.
    Chestiunea cu preocupare de a-ți păzi smerenia este o ispită şi o pistă falsă. Smeriții nu sunt preocupați de smerenia lor, nici de ce spun altora (trecând prin cenzura smereniei). Preocuparea acestora este o permanetă grijă spre a nu-l depărta pe Dumnezeu de la ei, spre a nu-l îndepărta ori izoni pe Duhul Sfânt de la ei. Aceia sunt smeriți. Nu alții.

  4. +++ DOAMNE AJUTA!

    ptr. doroteea si nu numai…

    Este bine cand ti se acorda si de catre altii din jur, parerea lor curata, pentru-ca in primul rand, asa trebuie sa fim, CURATI in Fata Lui Dumnezeu si apoi in fata aproapelui…Fara CURATENIE.., nu poate fi altceva, decat opusul acesteia, adica.., mizeria…

    Eu, am ales de mult SA VORBESC deci, continui sa VORBESC (mai curand MARTURISESC) dar recunosc, mi-e teama si de “caderile de-a dreapta” care sunt extrem de subtile si subtiri.., extrem de inselatoare si toxice, despre care, am aflat prima oara, de la un nemaipomenit duhovnic grec…; Dumnezeu sa aiba grija de el si de noi toti! +…

    In mod obisnuit, eu imi ascult instinctul, vocea aceea interioara prin care, adeseori ne vorbeste Dumnezeu…; si, daca simt ca TREBUIE sa vorbesc, atunci, VORBESC!…; urmare acestui lucru, aflati voi dragi crestini ca mi-am pierdut multi prieteni si cunostinte (care, in mod invariabil ridica intrebarea daca imi erau cu adevarat prieteni si bune cunostinte, PLUS, am intrat in oaresce contradictii cu propriul duhovnic, lucru deloc usor cum v-ati putea da seama….Apoi, am, fost numita “fanatica” pentru-ca, am sugerat cuiva sa citeasca “Marii initiati ai Indiei si cuviosul Paisie Aghioratul” in schimbul altor lecturi pur ariene; asta, asa.., in mare scriu despre situatia mea, deci, concluzionati si voi cam cum stau lucrurile in ceea ce ma priveste…; deocamdata!…

    Daca ati citit bine si sfarsitul mesajului de sus, cum BLANDUL si totul numai IUBIRE HRISTOS, si-a facut un bici din franghii si a scos cu acesta pe toti iudeii profanatori ai Templului, Casei Tatalui.., atunci, sigur, poate v-ati imaginat ca la nivelul meu marunt, am cam ales sa fac si eu acest lucru…; nu vreau sa fiu pe post de “bici” dar uneori, iata ca, numai asa mai poti rosti adevarul mai cu seama cand, nebuneste, asociezi pe Maicuta Domnului cu superstitii, babe, farmece, previziuni, etc…OH DOAMNE!!!
    Uitati-va, numai pe acest site orthodox! Cate fetze bisericesti ni se alatura sa rosteasca limpede si raspicat la nevoie, ADEVARUL? AVEM NEVOIE DE PASTORI!!! SI DE PASTORI DE-A DREAPTA!!! Fara sa judec, cati sunt oare activanti pe acest site? Poate mie imi scapa numarul lor si imi inchipui eu ca sunt extrem de putini.., sau mai deloc…
    M-am bucurat sa citesc de la Pr. Mihail pe aici..Dumnezeu sa-l aiba in paza pe el si familia dumnealui! +

    ASA SA NE AJUTE DUMNEZEU! +

  5. +++ DOAMNE AJUTA!

    Si mai este o mare capcana pe capul crestinului de azi; daca te duci cu o intrebare la 10 preoti, risti sa primesti 10 raspunsuri diferite si sa iesi nauc de cap in final.
    Si, cum bine spunea un parinte: “stai cu un preot ca daca mergi la doi, unul te urca, altul te coboara” pe vremea aceea insa, nu prea intelesesem eu ce insemnau cuvintele lui, dar, din experienta proprie, am invatat repede acest lucru…

    Multi dintre preoti, te indeamna sa FII CU MARE LUARE AMINTE cand vorbesti, pentru a nu cauza sminteala aproapelui pentru-ca sminteala e mai grava decat orice alt pacat…; asta si dupa spusele multor, altora…

    In orice caz, daca stiu si tac nu este bine, daca vorbesc si smintesc iar nu este bine…dilema multora dintre noi, poate….

    Deci, “Doamne, lumineaza-ma pe mine…” Si “Maicuta Domnului, pune in mintea mea gandul cel bun”.

    AMIN! +++

  6. +++ortodoxă+++
    ai cerut părerea noastră, a comentatorilor. Nu e bine să mă reped să-ți răspund tocmai eu. Dar nici să nu-ți răspundă nimeni nu e bine.
    1). Dupa mine, cred că trebuie sa-ți pui invers problema. Dacă tu le-ai fost adevărată prietenă acelor ce te-au părăsit. În inima noastră trebuie sa fie iubire şi pentru vrăjmaşi , nu îndreptățiri pentru ce sunt s-au nu sunt ei. Acele suflete poate sunt ne-născute, unii poate au dinți de lapte şi nu pot să se hrănească cu hrana celui ce la maturitate consumă alimente cu energie hrănitoare maximă dar greu digerabile. Deci îngăduință şi dragoste. Ai citit Paisie Aghioritul ?. Ce critici a scris sfinția sa la adresa preoților şi duhovnicilor ? Să ştii că eu caut de ani de zile critici ale sfinților părinți la adresa preoților şi nu găsesc. (Vreu să îndrept preoții, dar… după sfinții părinți, totuşi nu după mine). Ce sunt preoții ? Şi la ce sunt de folos ?. Depinde ce căutăm. Unii cauta preotul pentru mântuirea sufletului lor prin pocăință personală, prin despătimire, prin continuă supraveghere de sine şi cunoaştere de sine, prin dragostea de Dumnezeu, de semeni şi de biserică. Alții caută preoți care să-i mântuiască, prin minimă pocăință personală, şi nu găseasc (aşa preoți). Aceştia au şi mii de nedumeriri. Unii se întreabă: cum de nu devin mai buni, deşi participa la slujbe, le citesc preoții fel de fel de molitve şi rugaciuni, citesc sute de carți duhovniceşti, vorbesc oricui şi peste tot de Dumnezeu şi cer tuturor dragoste şi susținere laudativă. Dar nu găsesc decât opusul. Şi zic: Ce răi sunt ortodocşii ăştia. Dar răutatea ortodocşilor acelora, (dacă este), este doar în aceea că nu aprobă ce nu-i de aprobat şi lămuresc ce-i de lămurit.Unii (ce gândec astfel), se văd mai buni decât mulți, dacă nu chiar decât toți, şi oricum mai buni decât preoții cei mai mulți. Depinde ce căutăm. De fapt, CE ne cere Dumnezeu să cautăm ? Împărăția lui Dumnezeu şi DREPTATEA LUI. Nu?. E clar ca niciodată dreptatea noastră personală.
    Zece preoți, zece răspunsuri. Dar se pune întrebarea. Ce vrem să ni se răspundă?. Pentru că din zece nici unul nu ne mulțumeşte. Şi dintr-o mie la fel. Şi din toți câți or fi la fel. Sunt unii pentru care Dumnezeu trebuie sa trimită din cer preoți fără cusur. (Dar s-ar putea sa li se găsească şi acelora totuşi ceva necomform cu…) Păi dacă abia acela este bun, care ne răspunde ce vrem noi să ni se răspundă, atunci nu-i nici unul bun. Împărăția lui Dumnezeu pentru noi, este în sufletul nostru, nu al preotului. Cele ale tale nu sunt la el şi cele ale lui nu sunt la tine. Tu trebuie sa vezi şi să îndrepți în tine. NU PREOTUL. Cum ? Prin lupta cu răul din tine. Nu te duci să-l examinezi pe perot. Te duci să-i spui că te lupți cu cutare rău personal, pe care nu-l poți eradica din suflet. Şi el î-ți va da o soluție. Cei mai mulți aici cad. “NU-I BUNĂ!!!. NU ASTA TREBUIA!!!.” Păi de unde ştii că nu-i bună?. O încerci şi dacă ai facut totul cu dragoste şi dăruire şi nu ai obținut nimic (ceea ce e cu neputință ascultătorului), te duci şi-i spui şi primeşti alta şi tot aşa. În felul acesta ajungi SIGUR şi destul de repede la rezultat. Noi voim să ne mântuiască slujbele, preoții, acatistele, simpla postire, fara supraveghere şi lupta pentru eradicarea patimii. Nu nu se poate. Se cere răstignire.
    2). Pe Maica Domnului nu o apărăm noi. Dacă ea nu se apără de batjocuri, înseamnă că rabdă. Că iartă. Dumnezeu însuşi iartă totul în afara celor ce sunt împotriva Duhului Sfânt. Nu ne bucurăm de blasfemieri. Nu ne facem părtaşi la ele. Dar nu le putem noi eradica, atâta timp cât nu o face însuşi Dumnezeu. Frontul este deschis din fundul iadului în sus. Unde ne ducem să luptăm ? Unde este blasfemiere ? Foarte bine. Te simți în stare să birui acolo ? Te simți în stare să suporți ruşinea “împreunării” (să nu se înțeleagă greşit), pentru a naşte unul din acele suflete la viața duhovnicească, al alăpta şi creşte până se hrăneşte singur? Dacă nu, ce cauți acolo ? Te-ai îndreptat întâi pe tine de tot răul, apoi de la tine în sus (copii, soț, frați, surori, vecini, colegi…) ? Dacă ai facut acestea cu succes şi dacă Dumnezeu te va trimite în vre-o zonă a frontului cu asemenea lupte, apoi sigur î-ți va da şi arme şi putere şi îndemânare să birui. Dar aşa? Ce cauți pe acolo? Ca să spui ce ştie oricine, ca pe ceva ce nu ar fi ştiut? Sau să mai îndemnăm şi pe alții să umble pe acolo?

    Iată cât sunt de rău cu tine. Nu aşa ceva te aşteptai să primeşti.
    +++Ortodoxă+++, Suntem în război (duhovnicesc), nu în împodobire pentru a ieşi în stradă spre a ne arata ortodoxia în public. Ți-am vorbit ca pe front.
    Am spus aici părerea mea, nu acuza la adresa ta şi cu atât mai puțin defăimare. Dacă poți primi şi ierta, iartă şi primeşte. Dacă e greşit îndreaptă.

  7. +++DOAMNE AJUTA!

    pentru e.vi@ si nu numai…

    Nu voi scrie aici ca am fost inteleasa gresit, nu !…Voi scrie doar astfel – cand am dat de acest site orthodox si am hotarat sa ma alatur celor care posteaza aici, am intrat CU DORINTA DE A INVATA de la altii si NU de a invata pe altii, pentru-ca, eu ma socot inca, novice in ale adevaratei credinte!…De s-ar putea crede acest lucru sau nu!…

    Apoi, sigur, prinsa in iuresul opiniilor din jur, am raspuns si eu, cu propriile mele ganduri si sentimente pe care, eu de regula, le scriu asa.., la poli opusi direct si deschis sau, intr-o forma mai nuantata, mai plastica dupa cum, acestea izvorasc din sufletul meu in momentul respectiv…
    Si, adeseori, eu spun “o vorba” in jurul meu:” daca Dumnezeu stie ce este in inima si sufletul meu, este INDEAJUNS” pentru-ca, tot ceea ce vine din “om”-ul din jur, este doar raportat la o forma atat de realtiva! De aceea si adevarul omului RELATIV, pentru-ca:

    “Judecatile mele nu sunt ca ale voastre”…

    Pentru a explica mai pe-ndelete de ce am scris anterior acele lucruri, ar trebui sa intru deja intr-o sfera f. personala ca sa pot fi inteleasa, mai bine, lucru ce totusi nu as putea sa il fac cu tot riscul ca, pe mai departe as ramane neanteleasa. Pana la urma, nu acest lucru este important pentru mine.., intrucat, insusi Mantuitorul nu a fost inteles la timpul Sau, dar cu mai cu seama, eu, asa o nimicnica! Dar, pe de alta parte, am datoria de a cauta sa ma fac minimal explicita intr-un fel sau altul, tocmai din motivul de a nu cauza “sminteala aproapelui” de care, toti duhovnicii ne avertizeaza mereu!..
    Deci, mai pot adauga eu la mesajul de sus: citeam undeva asa:” de vezi pacatul, sa IL SPUI” – altfel, intr-o masura, te faci partas la el..
    Relativ la Maicuta Domnului, da, EA NE APARA PE NOI si nu noi pe ea, INSA, atunci cand, intri in contact vizual si sufletesc cu batjocoriri la adresa EI, eu, personal, CONTINUI SA CRED CA TREBUIE SA INTERVIN, macar, spunand ca acest lucru, este o GRESEALA !….Daca nu as spune acest lucru, m-as alatura tuturor acelora care, au inchis ochii in fata tuturor blasfemierilor impotriva lui Hristos ca si exemplu de capatai…
    Apoi, legat de duhovnici….; singurul lucru ce eu, ca si o pacatoasa de rand, as putea sa-l mai scriu aici, ar fi acesta: mi-as dori, sa-i vad, rand pe rand, pe UNII preoti, CA INCEP SA MARTURISEASCA si nu doar propovaduind:” pastreaza credinta in inima ta si este indeajuns!” pentru-ca, vine aici, exemplul Sfantului MAXIM MARTURISTORUL care, desi ramasese la un moment dat singur.., a continuat sa marturiseasca credinta intr-o mare de eretici, cu pretul limbii si mainii drepte taiate!
    Apoi, am fost sfatuita, da, de un duhovnic precum ca, trebuie sa facem ascultare de nu stiu ce arhiereu despre care toti stiu ca este ecumenist convins (!)deci, era cazul aici de ASCULTAREA CEA REA…; cred ca, va sunt familiare aceste doua cuvinte…In cazul meu, decat sa fac ASCULTAREA CEA REA, OPTEZ SA FAC NEASCULTAREA CEA BUNA, adica, sa dau ascultare de acei preoti si arhierei care LUPTA IMPOTRIVA ECUMENISMULUI si nu invers.
    Cat despre “10 preoti, 10 pareri”.., ma refeream aici, da, la confuzia certa care se creaza in jur, este o realitate aceasta si NU pentru-ca preotii aceia nu ar fi buni ci pentru-ca, tocmai aceasta DOREAM sa subliniez in cele din urma (!!!), chiar, raportat la experienta personala ca ESTE BINE SA RAMAI DOAR LANGA UN PREOT CU HAR daca il gasesti si nu sa alergi la mai multi pentru-ca, te poti rataci.., pierde pe acest drum “de la un preot la altul”..
    Cat despre cunostinte si prieteni…da, recunosc, toate lucrurile erau si pot fi inca bune, daca, IN LOC DE CREDINTA, vom incepe, iarasi, sa discutam despre moda.., despre nu stiu ce invataturi new age, ariene.., despre cat de OK ar fi sa treci la protestanti si catolici, despre.., “ce viata mai este si asta, toata ziua la biserica” ?!, etc…etc…

    Nadajduind ca veti citi acest mesaj, vreau sa cred ca, lucrurile vor fi un pic mai bine asternute in ochii dvs e.vi@ si eu, bucuroasa va primesc mesajul deschis pentru-ca, ma repet, daca nu exista deschidere si curatie in exprimare, nu pot exista decat opusul acestora, si deci, la ce bun acest CUVANT ORTODOX si, preumblarile noastre pe aici cu scopul doar de a invata unii de la atii si nu de a ne invrajbi unii cu altii?

    Pentru-ca DA, aici, este vorba despre DUMNEZEU, IUBIRE SI INFRATIRE si nu invers…

    Iertare cer, de am gresit scriind aceste lucruri…

    ASA SA NE AJUTE DUMNEZEU! +++

  8. +++DOAMNE AJUTA!

    Atunci cand omul incearca sa puna INCEPUT BUN IN HRISTOS, sigur, incepe sa lupte cu patimile proprii..,si, in timpul acestor lupte cu el insusi, apar “ispitele” fel de fel din partea celor din jur pentru-ca vrajmasului nu-i convine defel “si-ncepe sa mugeasca prin jur dupa altii ca el care pot sa-i slujeasca impotriva omului respectiv” …Si sigur ca, lupta crestinului se ingreuneaza.., sufletul si trupul incep sa se resimta foarte.., atunci, cretinul incepe sa se-nconvoiae din toti rarunchii (propriu si figurat) si are NEVOIE DE AJUTOR…de unde sa vina acest ajutor insa? Desigur, de la PASTORI si de la cei apropiati lui, carora le pasa de el (!), si care, nu vor trebui sa inchida ochii la pacatele lui si ale lor insisi (!), dimpotriva, trebuie sa ii vorbeasca despre acestea deschis..,si sa-l ajute in NEVOINTE…

    Cuvantul rostit cu capatai si lipsit de fatarnicie, ne ajuta sa invatam unii de la altii, dar, trebuie sa fim si receptivi la acest “cuvant rostit”!..

    Multi sunt aceia care au invatat de la adevaratii nostri duhovnicii dar poate, mai multi, sunt aceia care au refuzat sa invete si iata-ne, pe toti, aici, intr-o stare, aparent (gandesc eu, doar aparent), fara iesire..

    Asa si cu noi toti romaniii de pretutindeni…, de unde, ne deprindem cu invataturi gresite, mai mult, ne deprindem cu comoditati, inselaciuni si caderi care ni se par de fapt “inaltari” daca, nu suntem povatuiti la timp si calauziti pe caile bune.

    Personal, eu am fost fericita daca, un anumit preot sau prieten “m-a SCUTURAT” bine (ca sa folosesc cel mai elocvent cuvant..)ca SA IAU AMINTE! Da, eu am fost si voi ramane recunoscatoare tuturor acelora care, m-au scuturat daca a fost nevoie si nu mi-au vorbit despre ADEVAR asa, foarte moale si la moda ca sa ratacesc si mai mult, dimpotriva, mi-au vorbit cu tarie PENTRU-CA NU A FOST SI NU MAI ESTE TIMP DE PIERDUT!

    ORICE ZI FARA DUMNEZEU, ESTE O ZI PIERDUTA, PENTRU-CA DUMNEZEUL NOSTRU ESTE UN DUMNEZEU AL PREZENTULUI, presupun, o stim cu totii.., si daca am ales sa ma repet in unele din postarile anterioare, ei bine, am ales acest lucru pentru-ca, atunci cand optionez SA FAC O POSTARE PE ACEST SITE, O FAC IN NUMELE LUI DUMNEZEU , PENTRU TOTI SI NU IN ULTIMUL RAND, SI PENTRU MINE INSAMI, CA SI O CONTINUA REAMINTIRE SI AVERTIZARE CA, LA PRIMELE GRESELI MARI, POT CADEA DIN NOU, SI, ESTE BINE SA VEGHEZ SI SA IAU AMINTE PE MAI DEPARTE…

    DOAMNE, MILUIESTE-NE PE NOI TOTI! +++

  9. +++ortodoxă+++
    toate bune, cum le spui. Părintele Arsenie are o vorbă: ” e smerit mândrulețul”.
    Aveți ascultare de vocea interioară și ceva conflict cu duhovnicul. Nu pun disgnostice. Toruși eu m-aș întreba, cine este mai expus înșelării ?.
    Pătintelui Rafail de la Slatina, i se aprindeau singure lumânările la liturghie (vezi Antonie Plămădeală-Tradiție și libertate în ortododoxie).
    Răspunsurile acestea date unuia care a spus ceva tocmai legat de așa ceva, par a arăta că s-au aprins lumânările îndreptățirii. Duhovnicul cred că asta a sesizat, și de acolo se aprind lumânările.
    Nu cred că logica înțelegerii “duhovnicești” ar trebui să fie puterea duhovniciei noastre și măestria mânuirii ei motivul pentru care aruncăm mănușa și provocăm la duel pe oricine atentează la onoarea noastră de mușchetar al ortodoxiei, începând cu duhovnicul. Toți înșelații au rezultate, foarte bune până la puctul unde nu mai văd unde începe aceasta. Toți sunt logicieni duhovnicești de excepție dar au o mică problemă. Ascultă și de vocea interioară. Și când nu trebuie.
    Nu e treaba mea. Nu mă bag. Am spus și eu. Tot ce mi-a spus vocea… .
    E ceva în toate opiniile ce le-ai expus, care par a avea un iz…
    Astăzi, duhovnicia e pe “voce” și-n rândul multor monahi, și pe logica “duhovnicească” . Principiu “e smerit mândrulețul” și puterea “argumentelor” aruncă mușchetărește mănușa, oricui și totdeauna. Ortodoxia modernă nu mai are pe nicăieri acea divină “tăiere a voii” .
    Nimeni nu ascultă de nimeni (că logica susține și “vocea” are dreptatea infailibilă.
    Gata. Ți-am aruncat mănușa. Dar… o iau ls fugă când văd cum mânuiești sabia.

  10. Pingback: “SI ASTAZI EXISTA MULTI IROZI. Fiecare dintre noi poate deveni un Irod pentru semenul lui sau fata de propria sa nevinovatie… PREA MULT RANIM SI PREA MULT UCIDEM”. Predici audio pe marginea UCIDERII PRUNCILOR -
  11. Pingback: CE JUCARII, JOCURI sau PAPUSI CUMPARAM COPIILOR? Cum si in ce scop se creeaza la copii ATRACTIA PENTRU URAT SI MONSTRUOS si cum sunt invatate fetitele sa se identifice cu femeile “usoare” (efectul “BARBIE”)? -
  12. Nu ma satur sa citesc din acest mare sfant contemporan…

  13. Pingback: “S-a dat cap de sfant pe trup de desfranata…” – CHIPUL LUI IROD DIN NOI, “masochismul duhovnicesc”, superficialitatea si radacinile ascunse ale pacatului; GLASUL SFANTULUI IOAN DIN NOI – mustrarea constiintei, pe
  14. Pingback: PSIHOLOGIA DUHOVNICEASCA A PACATULUI “MIC” SI A PATIMILOR ASCUNSE IN INIMA, care au nevoie doar de un “bun prilej” pentru a rodi alegeri grave ireversibile. Viata noastra ca FUGA PERMANENTA DE CONSTIINTA si ASCUNDERE DE GLASUL LUI
  15. Pingback: Sfantul Teofan Zavoratul despre ISPITELE ADOLESCENȚEI si cum trebuie prevenit FOCUL PRIMEJDIEI DUHOVNICESTI care vine odata cu aceasta varsta critica: “Trebuie sa avem un foarte puternic reazem, ca sa rezistam in vremea cand navalesc valurile acest
  16. Pingback: “Împăratul e gol!” – LIDIA STĂNILOAE despre PERVERTIREA COPIILOR si IPOCRIZIA “PREACINSTITILOR SPECIALISTI” in “bunastarea psihica” a copiilor, care vor sa-i emancipeze, “protejandu-i” de “traumel
  17. Pingback: STARETUL DIONISIE DE LA COLCIU – PUTEREA SI MIREASMA DUHOVNICEASCA MANGAIETOARE A SMERENIEI TRAITE. Cuvantul Parintelui Melhisedec Ungureanu (VIDEO + TEXT) | Cuvântul Ortodox
  18. Pingback: Sfantul Parinte Porfirie, ORTODOCSII… PROTESTANTI si “ORGANIZAREA CARE DEZORGANIZEAZĂ” | Cuvântul Ortodox
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate