SUTASUL si SIMTAMANTUL PROFUND AL NEINSEMNATATII PROPRII: “Nu ne mântuim numai pentru că suntem creştini ortodocşi şi susţinem aceasta în mod intelectual. Luaţi aminte, voi credincioşii, care CREDEȚI CĂ SUNTEȚI DEJA MÂNTUIȚI… Ca să ne mântuim trebuie să dobândim INIMĂ”
“Dacă nu ne pogorâm la iad şi nu simţim flăcările iadului, nu putem deveni cu adevărat credincioşi şi ortodocşi; nu putem să-l iubim pe fiecare frate al nostru foarte mic; nu putem să simţim durerea fiecărui păcătos şi, prin urmare, trăim liniştiţi într-o închipuită simţire a duhovniciei…”
Nu se mântuieşte acela care se simte sigur
Sutaşul roman a cerut de la Hristos să-l tămăduiască pe slujitorul său, care era ţintuit la pat (v. Matei 8, 5-13). Iar Domnul i-a zis să vină în casa lui ca să-l vindece. Dar sutaşul, din smerenie, socotind că este nevrednic să intre Hristos în casa lui, i-a cerut să spună de departe ca să se tămăduiască sluga sa.
Ceea ce ne face o deosebită impresie este faptul că la sfârşit Domnul, arătând marea credinţă a sutaşului – în opoziţie cu oamenii religioşi ai acelei epoci -, zice: „La sfârşit Dumnezeu îi va aduna de la Răsărit şi de la Apus pe oamenii care au gând bun, care au o dispoziţie bună, care au credinţă şi nu pe aceia care se consideră «fiii împărăţiei»“. Aceasta înseamnă că, independent de ceea ce zicem noi şi ce susţinem şi de cum fundamentăm mântuirea fiecărui om, în cele din urmă altul este criteriul lui Dumnezeu.
Nu ne mântuim numai pentru că suntem creştini ortodocşi şi admitem şi susţinem aceasta în mod intelectual. Dumnezeu spune altceva. Domnul este foarte clar. El face o înfricoşată răsturnare şi zice: „Luaţi aminte, voi credincioşii, care credeţi că sunteţi deja mântuiţi, «fiii împărăţiei», sunteţi deja în afară, deoarece am aflat în altă parte credinţă mai adâncă şi mai adevărată şi voi aduna oameni de la Răsărit şi de la Apus”, pe aceia pe care nici nu ni-i închipuim şi nu ne aşteptăm.
Pentru că nu se mântuieşte acela care are siguranţa, nădejdea în el însuşi şi în puterea lui, ci acela care are o credinţă adâncă. Elementele credinţei adânci, profunde, nu sunt fanatismul de a susţine drepturile credinţei ortodoxe, ci altceva.
Unde se vede aceasta?
In felul de a fi al sutaşului, al cetăţeanului roman, al celui nobil în credinţă. Acela care se exprimă prin credinţă, care cere de la Domnul să-l facă bine pe slujitorul său, ca şi cum ar fi copilul său, care are o raportare rugătoare la viaţa lui. Adică „face investiţii” şi se sprijină pe Dumnezeu, sprijină toate pe harul lui Dumnezeu. Rugăciunea nu este un proces mecanic – „dacă o fac, Dumnezeu îmi va da în mod negreşit un anumit lucru” -, ci este o luptă cu Dumnezeu. Este o luptă cu Dumnezeu, care se justifică în smerenie.
Care este smerenia sutaşului? „Nu sunt vrednic ca să intri sub acoperişul casei mele.” Şi cum se vădeşte acest fel de a fi în practică? Dacă noi credem că suntem pierduţi, că suntem nevrednici pentru harul lui Dumnezeu, aceasta nu apare doar în cuvinte; apare în ethosul nostru atunci când simţim că suntem ultimii din lume şi socotim că fiecare om este mai important decât noi. Chiar şi cei necredincioşi.
Şi atunci te micşorezi pe tine însuţi. Şi atunci, aşa cum spune avva Isaac Sirul: „Cu cât ne simţim mai neînsemnaţi, cu atât ne aflăm mai aproape de Dumnezeu“. Acesta este simţământul care naşte adevărata dragoste. Care este dragostea sutaşului? Ii pasă de sluga sa. îl caută cu nelinişte pe Domnul şi-L urmează şi-L roagă pe Domnul să-l tămăduiască pe cine? Nu pe el însuşi, ci pe slujitorul său. Priviţi milostivire! Priviţi dragoste! Toate merg împreună; credinţa, smerenia, rugăciunea şi dragostea. Este un singur amestec, o singură stare este; un singur ethos şi o singură atitudine de viaţă.
Credinţa, prin urmare, este încrederea în Dumnezeu, în voia şi în existenţa Lui, care depăşeşte acceptarea intelectuală a unui adevăr şi aduce o schimbare a libertăţii în inima omului.
Si când simţim că suntem ai lui Dumnezeu? Atunci când suntem odihniţi şi liniştiţi şi-i zicem lui Dumnezeu: „Fă ceea ce voieşti”, şi ne lăsăm în mâinile Sale si cerem mila Lui; nu numai pentru noi, ci pentru fiecare rob, pentru fiecare păcătos, pentru fiecare necredincios. Pentru că înţelegem, noi primii, că avem nevoie de milostivirea lui Dumnezeu.
Nimeni nu este sigur şi îndreptăţit. Oricine crede că este îndreptăţit este pierdut.
Oricine simte siguranţă pentru credinţa lui, pentru adevărul lui, atunci este departe de Dumnezeu. Şi înţelegem că credinţa este legătura vie cu Dumnezeu; clădirea relaţiei personale cu Dumnezeu.
Ce sens are să cunosc lucruri despre Dumnezeu, dar să nu-L trăiesc pe Dumnezeu? Ce însemnătate are că eu cunosc deplina acrivie a dogmelor, dacă inima mea nu trăieşte prezenţa Lui? Credinţa este aceasta: să trăiesc prezenţa lui Dumnezeu ascultând de cuvântul Domnului şi de strigătul Bisericii: „Voiesc ca toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină” pentru fiecare rob, pentru fiecare păcătos.
Pentru a poseda această universalitate se presupune faptul că mai întâi noi am trăit căderea noastră, păcatul nostru, alungarea din Rai. Dacă nu ne pogorâm la iad şi nu simţim flăcările iadului, nu putem deveni cu adevărat credincioşi şi ortodocşi; nu putem să-l iubim pe fiecare frate al nostru foarte mic; nu putem să simţim durerea fiecărui păcătos şi, prin urmare, trăim liniştiţi într-o închipuită simţire a duhovniciei.
Pentru ce este închipuită această simţire? Nu poţi să ai duhovnicie şi să nu te doară pentru cel din urmă frate al tău, de cel păcătos, de cel necredincios, de eretic. Dacă nu trăim durerea noastră personală a absenţei lui Dumnezeu, a alungării noastre din bucuria Raiului – care este Împărăţia lui Dumnezeu – atunci nu putem să simţim niciun om şi atunci trăim în iadul „dreptăţii” noastre duhovniceşti.
Aşa cum zice avva Macarie, „ca să ne mântuim trebuie să dobândim inimă“. Si dobândim inimă atunci când o activăm trăind Lumina, care este Domnul. „Intru lumina Domnului vom vedea lumină.“ Nu putem să-L trăim pe Domnul dacă nu căutăm acelaşi lucru pentru fiecare frate al nostru, care este Hristos „cu un alt chip”.
(din: Preot Varnava Iankos, Biserica pacatosilor, Editura Egumenita, 2016)
Din aceeasi carte:
***
Pentru Duminica a 4-a dupa Rusalii, va mai recomandam:
- VINDECAREA SLUGII SUTASULUI. Lectia unui pagan si mustrarea celor care se falesc si se multumesc cu dreapta credinta, fara o vietuire serioasa in Duh (predicile exceptionale ale Sf. Nicolae Velimirovici, Parintelui Teofan de la Putna – audio – si PS Sebastian al Slatinei)
- SLUGA SUTASULUI. Predica audio importanta despre DISCRETIA CREDINTEI, INIMA MILOSTIVA versus “GENERATIA EU” SI PACATUL SUPERIORITATII CARE OSANDESTE. Cum pot ortodocsii, “noul Israel”, sa repete caderile “poporului ales”?
- Predica Mitropolitului Augustin de Florina la DUMINICA VINDECARII SLUGII SUTASULUI
- VINDECAREA SLUGII SUTASULUI – Predica minunata a Sfantului Nicolae Velimirovici
- Predici scurte, dar puternice la Duminica a IV-a dupa Rusalii: PUTEREA RUGACIUNII UNORA PENTRU ALTII si CERCETAREA CREDINTEI NOASTRE. “Nu va lasa Dumnezeu desarta o mare nadejde pusa in El de cel smerit”
- “Du-te, sa-ti fie dupa cum ai crezut!” OARE NOI AVEM CREDINTA?
- VINDECAREA SLUGII SUTASULUI – paganul care “a stiut de durerea aproapelui”, care si-a ascultat CONSTIINTA, implinind “legea firii” si il bucura pe Dumnezeu cu SMERENIA CREDINTEI sale. PREDICI AUDIO ale Pr. Ciprian Negreanu
***
Legaturi:
- Predici (si audio, video) la VINDECAREA ORBULUI DIN NASTERE: “Lui Dumnezeu ii place neincrederea omului in sine, nu batosenia, care transforma sufletul intr-un lemn uscat”
- Schiarhimandritul Ioachim Parr despre AROGANTA CREDINCIOSILOR CARE SI-AU LUAT IN “PROPRIETATE” ORTODOXIA: “Ne purtam ca si cum Evanghelia ne-ar apartine noua. Luam sfintenia si socotim ca ea este a noastra. Aceasta este tragedia Bisericii”. CUM II PUTEM AJUTA PE TINERII RATACITI?
- “CRESTINUL DUPA INCHIPUIRE” si VIATA DUHOVNICEASCA FARISEICA (I): “Majoritatea oamenilor se tem sa patrunda mai in adanc in sufletul lor, ca nu cumva vreun monstru sa iasa din ei… Prefera sa faureasca o imagine inchipuita”
- SE POATE LUA SI DE LA NOI…
- PILDA LUCRATORILOR VIEI IN ACTUALITATE. Meditatie duhovniceasca si predici audio de la Man. Putna si Sihastria Putnei. MOSTENIREA DE CARE NE BATEM JOC SE VA LUA SI DE LA NOI!
- Pr. Mihai-Andrei Aldea: DE UNDE INCEPE SI CUM SE FACE LUCRAREA DE PROPOVADUIRE (MARTURISIRE)? Cum putem sa-i iubim pe cei aflati in rataciri si pacate grele? Cum poti sa cazi din Adevar chiar fara sa stii?
- Mitropolitul cipriot Atanasie despre BOALA… SLUGII VICLENE: “Cum este cu putinta sa te rogi si sa fii plin de fiere fata de semenul tau? Se poate sa nu mananc mancare cu untdelemn, dar sa-l mananc pe fratele de dimineata pana noaptea. TU, CARE MERGI LA BISERICA, CU CE TE-A FOLOSIT BISERICA?”
- ARHIMANDRITUL TIHON: “Adu-ti aminte de dragostea ta dintai!”. Interviu exploziv despre OBOSEALA DE VIATA DUHOVNICEASCA, NECREDINTA “CREDINCIOSILOR” SI… CINISMUL ORTODOCSILOR “PROFESIONISTI”
- Pr. Ioan Istrati denunta RELIGIOZITATEA DE FATADA A ROMÂNILOR SI ANEMIA DE HAR A LUMII: “Suntem cei mai religiosi dintre europeni, insa cei mai putin morali”
- Meditatie trezitoare la Paremia Vecerniei Intampinarii Domnului despre OAMENII RELIGIOSI CARE… NU ASCULTA(M) ADEVARUL LUI DUMNEZEU
- Sf. Valeriu Gafencu: “SUNTEM CRESTINI NUMAI CU NUMELE…” Ce inseamna sa fim crestini, cum putem realiza curatirea launtrica si nasterea din nou?
- Arhim. Simeon Kraiopoulos: PAREREA DE SINE – idolul din noi, “bunii crestini”. SA NU ASCUNDEM LIPSA NOASTRA DE POCAINTA!
- Arhim. Simeon Kraiopoulos: CUM SE POATE PIERDE CHIAR SI UN CRESTIN “PRACTICANT”? CE FACEM CU OMUL CEL VECHI?
- DESPRE “SECTARISMUL ORTODOX” SI INSELAREA “DREPTILOR” HIPERCRITICISTI
- FATARNICIA SI RAUTATEA DEGHIZATE IN RAVNA “INTRANSIGENTA” PT. ADEVAR
- VLADICA AVERCHIE TAUSHEV DESPRE CUM POT APOSTAZIA INSISI CEI CARE SE CRED LUPTATORI PENTRU “ORTODOXIA ADEVARATA”
- “O, câţi creştini mincinoşi, câţi închinători la idoli se ascund sub numele de creştin!”
- Sf. Tihon din Zadonsk: ADEVARATII SI FALSII CRESTINI
- CE FEL DE CRESTINI SUNTEM, DE FAPT?
- Sfantul Macarie Egipteanul: PUTINI SUNT ADEVARATII CRESTINI!
- CINE ESTE IN BISERICA? “Cum ar putea fi inlauntrul Bisericii cel care minte, care umbla cu viclenii si siretlicuri ca vulpoiul, cel ce rapeste ca un lup?”
- CRESTINII DE DUMINICA si “comoara” grijilor lumesti/ Parintele Mihail Jar: “OAMENII I-AU INTRECUT PE DIAVOLI CU VICLENIA, TRADAREA SI RAUTATEA! NU STIU CAT NE VA MAI RABDA DUMNEZEU!”
- Sarea Ortodoxiei si SUROGATELE FORMALISMULUI
- PARINTELE MELHISEDEC, Staretul Manastirii Lupsa, despre FORMALISM si VIATA DUHOVNICEASCA: “Celui ce i se pare ca sta, sa ia aminte sa nu cada”
- Parintele Teofil Roman: MAREA NOASTRA CADERE – INCREDEREA IN SINE SI VIATA TRAITA “PE CONT PROPRIU”, IN AFARA VOII LUI DUMNEZEU
- DE CE NE INCREDEM MAI MULT IN NOI INSINE DECAT IN VOIA LUI DUMNEZEU? Unde ne duc pacatul ingamfarii si incapatanarea in urmarea dorintelor si a ideilor proprii? De ce ne razvratim, ne agitam si refuzam Crucea?
- “INCA MULTE AM A VA SPUNE, DAR NU LE PUTETI PURTA ACUM…” Parintele Simeon Kraiopoulos despre asumarea reala a conditiei de UCENIC in relatie cu Dumnezeu pentru a putea intelege si primi LUMINAREA DUHULUI ADEVARULUI
***
- Sfantul Teofan Zavoratul: Marturisirea lui Hristos. CUM SA NE PURTAM CU NECREDINCIOSII ce nu-L marturisesc pe Hristos?
- Fanatism sau relativism – extremele pierzarii. RAVNA CARE NE INSALA versus CALEA CEA STRAMTA SI DE TOTI PRIGONITA
- CRESTINISMUL: CAUZA A INTOLERANTEI? Care este diferenta intre marturisire si FANATISM?
- ATITUDINEA SFANTULUI NECTARIE FATA DE ERETICI sau “mersul pe sfoara” al Ortodoxiei, intre iubirea pentru cei aflati in ratacire si ravna dogmatica. CAUZELE SCHISMEI SI DE CE NU SE POATE FACE UNIREA CU CATOLICII
- CUVIOSUL SERGHIE (+25 iulie 1987), UN SFANT RECENT, TAMADUITOR AL BOLILOR PSIHICE: “Ia-ti viata in orice zi de la inceput…”. “De cremene sa stai in Adevar, dar cu blandete sa-l primesti pe pacatosul inselat de diavol”
- Parintele Nichifor Horia (Iasi) despre MARTURISIREA CREDINTEI, DISCERNAMANT, DRAGOSTE, ZELOTISM SI HABOTNICIE
- Sfantul Siluan si MARTURISIREA INTRU IUBIRE A CREDINTEI in fata eterodocsilor
- IUBIRE SI DREPTATE. “Sau vei avea si tu o inima de fier? Dar in rai nu e nevoie de fier…”
- Parintele Agapie Corbu despre FANATISM, FANATICI si reactia fata de SOCIETATEA APOSTAZIATA“
***
- Sfantul Tihon din Zadonsk: VEZI-TI, OMULE, SARACIA!
- Predici puternice si zdrobitoare de inima ale SFANTULUI TEOFAN ZAVORATUL. Frangerea inimii si inselarea cumplita a lui “Eu nu sunt ca ceilalti!”
- INDREPTATIREA DE SINE – izolatorul cel mai puternic intre om si Dumnezeu
- SA NE CUNOASTEM BOALA NOASTRA – Cuv. Paisie Aghioritul
- “NU EXISTĂ ARME MAI PUTERNICE DECÂT LACRIMILE CELOR CARE SE POCĂIESC. Nimic nu este mai puternic decât omul care-şi recunoaşte păcatul, decât omul care se simte nevrednic să se roage… şi totuşi se roagă”
- DIN SCRISORILE STARETULUI NIKON VOROBIOV DESPRE FRANGEREA INIMII si CONDITIILE IERTARII PACATELOR: “Vremii noastre i‑a fost dată o singura nevointa: sa ne recunoastem pacatele si neputinta, sa ne pocaim pentru ele si sa rabdam fara cartire…”. PREGATIREA PENTRU IESIREA DIN ACEASTA VIATA
- “Niciodata sa nu-ti pierzi nadejdea mantuirii, ci sa strigi catre Dumnezeu si sa plangi. DUMNEZEU NICIODATA NU TRECE CU VEDEREA UN SUFLET CARE VREA SA SE MANTUIASCA SI SA SE POCAIASCA, ORICAT DE MULT S-AR RANI IN LUPTA!”
Punctul pe ‘i’ – asa imi suna mie cel putin acest minunat cuvant al parintelui Iankos.
‘Nu se mantuieste acela care se simte sigur’… Enuntul asta invita la reflectie…
Minunat cuvânt !
Domnul, arătând marea credinţă a sutaşului – în opoziţie cu oamenii religioşi ai acelei epoci -, zice: „La sfârşit Dumnezeu îi va aduna de la Răsărit şi de la Apus pe oamenii care au gând bun, care au o dispoziţie bună, care au credinţă şi nu pe aceia care se consideră «fiii împărăţiei»“.
Matei 8
11. Şi zic vouă că mulţi de la răsărit şi de la apus vor veni şi vor sta la masă cu Avraam, cu Isaac şi cu Iacov în împărăţia cerurilor.
12. Iar fiii împărăţiei vor fi aruncaţi în întunericul cel mai din afară; acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor.