“DĂ-I LUI DUMNEZEU ÎNCEPUTUL, PÂRGA! Aveţi încredere în Mine şi încrederea voastră în Mine nu va fi ruşinată. Nu vă puneţi încrederea în făina din vas, în untdelemnul din vas şi în turtele voastre”. PREDICI VIDEO arhierești la SFÂNTUL ILIE (PS Damaschin, PS Benedict, PS Macarie)

Cuvântul Preasfințitului Părinte Damaschin Dorneanul, Episcop – Vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, la Sărbătoarea Sfântului Proroc Ilie Tesviteanul – Parohia Zamostea – 20 iulie 2021

“[…]

E de mare trebuinţă să luăm aminte, că avem ce învăţa. S-a dus acolo [în Sarepta Sidonului] şi s-a întâlnit cu această femeie [văduvă] care aduna vreascuri ca să facă focul. Şi i-a zis: Adu-mi puţină apă să beau. Şi ea, din ce avea, din ce nu avea, că încă mai erau pe ici-pe colo, pe undeva, mici surse de apă, i-a adus să bea. Dar i-a mai zis ceva; în acelaşi timp i-a zis: Adu-mi ceva să mănânc, adu-mi o bucăţică de pâine să mănânc. Şi atunci femeia, sinceră, i-a zis: Viu este Domnul Dumnezeul pe Care Îl slujeşti tu, eu nu mai am decât puţină făină pe fundul unui vas şi oleacă de untdelemn într-un ulcior. Şi am mers acum să strâng câteva vreascuri, să fac focul şi să fac o turtă pentru mine şi pentru fiul meu, să mâncăm şi apoi ce va vrea Dumnezeu, să murim.

Şi Ilie îi zice: Fă întâi o turtă pentru mine şi după aceea ai să faci şi pentru tine şi pentru fiul tău. Chiar aşa, nu ţi-e milă, Sfinte Proorocule Ilie, de femeia asta? E şi văduvă, n-are bărbat care să meargă (…) să lucreze [în altă parte] – [cum era pe vremea foametei], sau cum e acum, rămâne soţia acasă cu copilul şi merge soţul în străinătate să strângă nişte bani, e greu. Deci n-avea soţ care să meargă şi să aducă un bănuţ în casă, era văduvă. Păi tu iei şi pâinea asta de la femeie?! Şi mai are şi un copil! Aşa am gândi noi dacă n-am şti ce urma şi ce ştia Sfântul Prooroc Ilie.

Ce ştia Sf. Prooroc Ilie si i-a zis acestei femei văduve: Adevărat este că, dacă faci în felul acesta – adică îmi aduci mie întâi să mănânc turta asta – făina din vas şi untdelemnul din ulcior nu vor scădea până când Dumnezeu va trimite ploaie pe pământ. Şi femeia aceasta a crezut, a crezut ce i-a spus proorocul. Deşi, după logica umană, dacă ai luat făina si ai luat untdelemnul şi ai făcut turta, au rămas vasele goale. Dar femeia a crezut. Era păgână, nu-L ştia pe Dumnezeul Cel Adevărat. Ştiu eu ce simţământ o fi avut ea în inima ei, ce a glăsuit Dumnezeu în inima ei, ce putere au avut cuvintele proorocului Ilie încât au determinat-o să creadă că aşa va fi? Oare din frică? – nu cred că s-a înfricoşat de el. Ci a crezut. Şi aşa a fost! Făina din vas nu a scăzut şi untdelemnul nu s-a împuţinat şi tot cu o turtă pentru Prooroc şi cu o turtă pentru femeia văduvă şi pentru copil, aşa au trăit.

Dar ştiţi ce? Făina n-a crescut mai mult decât era. Nu s-a umplut vasul cu făină, tot atât a rămas. Untdelemnul n-a crescut. În fiecare zi era atât cât a găsit Ilie în ziua când a ajuns la femeia văduvă. Dar de ce, Doamne, nu înmulţeşti? Ca să nu mai stea nici femeia cu stres că azi-mâine a făcut, dar eu ştiu, oare a opta zi nu s-o termina minunea? De ce oare n-a făcut Dumnezeu asta?!

Vă mai aduceţi aminte din Vechiul Testament, poporul evreu a fost mulţi, mulţi ani în robie în Egipt şi Moise l-a scos pe poporul evreu din Egipt ca să-l ducă în Ţara Sfântă, în Canaan, în Palestina, în Israel. Dar a trebuit să treacă prin pustie, prin deşert, şi n-aveau ce mânca. Şi atunci Dumnezeu le-a trimis ceva ca nişte grăunţe, se numea mană şi ea apărea dimineaţa. Dar doar atât! Aveai dezlegare de la Dumnezeu să iei un vas cu mană doar atât cât aveai nevoie pentru ziua respectivă, doar pentru acea zi. Doar vinerea aveau binecuvântare să strângă două vase cu mană pentru că sâmbăta, atunci ca şi acum, la evrei era zi în care nu se lucra, sabatul, cum e la noi duminica, şi atunci nu aveau voie să strângă. Şi atunci unii au spus: Hai să ne facem provizii! Ştim noi dacă mâine va fi sau nu va fi? Şi au strâns mai multe vase cu mană, că era suficientă. Un singur vas cu mană a rămas bun de mâncat; al doilea, al treilea, al patrulea s-au stricat. De ce face Dumnezeu asta şi de ce n-a înmulţit făina şi untdelemnul din vasele văduvei? Pentru ca ea să nu-şi pună încrederea nici în făină, nici în untdelemn, ci în Dumnezeu.

Dacă te-am hrănit astăzi, am făcut o minune cu tine, tu credeai că ai ingrediente doar pentru o singură turtă şi ai făcut două, una pentru tine şi pentru copilul tău şi una pentru prooroc. Dacă am făcut asta şi mâine şi poimâine şi peste o săptămână, n-am putere să fac asta la infinit? – zice Dumnezeu. De ce vrei să vezi tu cămara plină cu făină şi cu untdelemn şi cu tot ce trebuie?

Dumnezeu ne dă o lecţie şi ne pune la un examen, cum a pus-o şi pe femeia această văduvă, să vadă dacă avem încredere în El. Nădăjduim în El? Credem că El poate să facă lucrul acela? Ascultăm de El? Că femeia putea să spună: „Nu pot, proorocule, nu pot… Trebuie să mâncăm eu şi copilul meu. Du-te în altă parte, poate altora le-a rămas mai multă făină şi mai mult untdelemn. Taman la mine te-ai găsit tu să vii?…”

N-a făcut asta. Ci a avut credinţa că, dacă dă întâi prorocului, omului lui Dumnezeu, va avea grijă şi Dumnezeu de ea după aceea. E examen pentru noi şi e lecţie pentru noi. Ne punem de foarte multe ori încrederea în ceea ce avem, în ceea ce putem, în ceea ce ştim noi şi uităm repede de Dumnezeu şi credem că în cele 10 minute pe care le-am putea da dimineaţa întâi lui Dumnezeu stă eficienţa zilei care începe. Fie să dormim mai mult cu 10 minute, fie în alea 10 minute sau un sfert de oră – pe care ar trebui să I le dăm mai întâi lui Dumnezeu – putem noi să terminăm toată treaba din grajd sau să adăugăm 10 minute sau un sfert de oră la treaba pe care o facem rezolvăm noi toate şi în acelea stă totul. Credem că dacă n-am strâns în zi de sărbătoare fânul îl pierdem. Şi este tradiţia asta în popor, că nu e păcat duminica şi în sărbători să strângi pâinea – fânul sau grâul. Dar e greşit gândul acesta. Că dacă Dumnezeu a zis: Să vii în casa Mea în zi de duminică, în zi de sărbătoare, să-Mi dai Mie pârga zilei şi pârga săptămânii – pârga zilei e când ne închinăm dimineaţa, iar pârga săptămânii e ziua de duminică, cu care începe săptămâna – e ca şi cu femeia aceasta văduvă din Sarepta Sidonului. Dă-I lui Dumnezeu prima parte, dă-I lui Dumnezeu începutul, fă întâi pentru Domnul ceea ce trebuie să faci şi celelalte vin de la sine, cum s-a citit de curând în Sfânta Biserică: Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate celelalte se vor adăuga vouă.

Vă încredeţi în voi? – zice Domnul. Aveţi voi puterea să faceţi…? Ce stă în puterea noastră, iubiţi credincioşi, să facem chiar aşa de mult? Suntem bine acum şi credem că mergem acasă, avem două braţe, două picioare, capul ne e sănătos, sănătate, slavă lui Dumnezeu, uite că avem, dar dacă ne ia Dumnezeu astea mai putem să nădăjduim în ceea ce au putere să facă braţele noastre, mintea noastră? Tot în Vechiul Legământ zice proorocul: Blestemat este cel care se încrede în braţele sale. Iar Psalmistul David zice:

Strigat-am către Tine, Doamne, zis-am cu toată inima mea: Tu eşti nădejdea mea, partea mea eşti Tu în pământul celor vii.

Strigat-am către Tine, Doamne, Tu eşti nădejdea mea. Nu-mi pun nădejdea în oameni, nu-mi pun nădejdea într-un partid care guvernează la un moment dat, nici în mine nu-mi pun nădejdea, mai ales în noi să nu ne punem nădejdea. Dar în cine? În Tine, Doamne! Tu eşti partea mea în pământul celor vii. Cei vii sunt vii dacă-şi pun încrederea în Cel singur Viu. Omul astăzi este, mâine moare. Astăzi te poate ajuta, mâine se poate lepăda de tine. Înainte de alegeri îţi făgăduieşte ceva, după aceea… staţi voi liniştiţi patru ani de zile. Dar Dumnezeu nu face asta. Dumnezeu este viu, aşa cum a spus Sf. Prooroc Ilie: Viu este Domnul Dumnezeu Cel Căruia Îi slujesc! Dumnezeul nostru este viu, este atotputernic, nu se leapădă de noi, nu ne trădează.

Strigat-am către Tine, Doamne, zis-am cu toată inima mea: Tu eşti nădejdea mea, partea mea eşti Tu în pământul celor vii. Nădejdea în timpul acestei pandemii, la început, nu trebuia să ne-o punem în conservele pe care le adunam în magazii, că nu mai încăpeau cărucioarele de la supermarketuri când a început pandemia, că ne temeam că o să murim de foame şi cumpăram kilograme întregi de făină, era o isterie în toată lumea. De ce? Pentru că ne-am pus încrederea mai mult în pântec, în hrană, în băutură şi nu în Dumnezeu. A ţinut de noi să se termine această pandemie? Nu cred. Nu ştim acum ce va fi de la toamnă, Dumnezeu ştie. Tot în mâna lui Dumnezeu suntem. Dar, dacă ne punem încrederea şi nădejdea în Dumnezeu, El ştie cum să rânduiască toate ale lumii şi toate ale noastre.

Ce cere Dumnezeu de la noi? Ceea ce a cerut prin Proorocul Ilie de la această femeie din Sarepta Sidonului: Femeie, fă-mi mie întâi o turtă şi apoi o să ai şi tu. Asta ne zice şi Dumnezeu: Dă-mi Mie mai întâi ceea ce trebuie să-Mi dai Mie, după aia o să ai şi tu toate. Dă-Mi Mie rugăciunea de dimineaţă. Credem noi că stă sănătatea noastră, bunul mers al casei noastre, averea noastră în cei 10 lei pe care am putea să-i dăm unui om sărac? Sarăcim noi din cei 10 lei pe care am putea să-i dam unui om sărac? Sărăcim noi din 50-100 de lei pe care ar trebui să-i dăm la sfânta biserică în timpul unui an? În aia stă viaţa noastră? Dacă ne lipsim de acei 10-20 de lei către un sărac sau de 100 către biserică o să murim de foame, n-o să mai avem ce să mâncăm? O sticlă de Coca Cola e 6 lei; dacă dăm 60 de lei la biserică înseamnă că nu bem 10 sticle de Coca Cola într-un an. E prăpădul lumii? N-o să mai trăim dacă nu bem atâta Cola într-un an? Vedeţi, iubiţi credincioşi, că nu-i atât de greu cum ni se pare nouă să facem lucrările şi poruncile lui Dumnezeu. Asta ne cere Dumnezeu: Dă-Mi Mie începutul, binecuvântează-Mă pe Mine la început! Pleci de acasă, gândul să nu fie dacă ţi-ai luat umbrela – e bun şi ăsta, dar gândul dintâi să fie: Doamne, ajută sa merg cu bine, Doamne, ajută să mă întorc cu bine! Mergem la câmp? Slavă Ţie, Doamne, că e frumos câmpul aici, prin satele dvs. Primul gând care se fie? Din ceea ce strâng mă duc să duc diseară cei mai frumoşi cartofi la bătrâna aceea care n-are să-şi facă nişte tocinei. Că nu sărăcesc eu din cartofii respectivi. Primesc ceva dintr-o parte, îmi trimite copilul meu din străinătate nişte euro, din ei fac o parte şi mă duc să duc părintelui să cumpere ceva frumos pentru sfânta biserică sau la un om sărac. Ai fost angajat undeva, într-un serviciu nou, mai bine plătit? Primul salariu, spune-ţi în mintea ta: Doamne, Tu m-ai ajutat, primul salariu nu-l ţin pentru mine, Ţi-l dau Ţie, turta Ţi-o dau Ţie. După aia dă Dumnezeu să am mai departe.

Şi exemplele pot continua. V-am spus cu rugăciunea de dimineaţă. În 10 minute stă eficienţa zilei respective?! Pierdem 10 minute, pierdem timp când stăm de vorbă cu Dumnezeu? Ieşim în pagubă? Nu ne dăm seama că acele 10 minute pot fi esenţiale pentru ziua respectivă? Că Dumnezeu poate face cu spor toate celelalte multe ceasuri ale zilei respective doar pentru pârga pe care am dat-o Lui, pentru prima suflare pe care am dat-o Lui, pentru primele mele gânduri pe care le-am dat Lui? Dumnezeu îmi binecuvântează suflarea întregii zile şi gândurile întregii zile şi activitatea întregii zile.

Asta vrea Dumnezeu de la noi: Nu Mă uitaţi pe Mine şi nici Eu nu vă uit pe voi. Aveţi încredere în Mine şi Eu vă arăt că încrederea voastră în Mine nu va fi ruşinată. Nu vă puneţi încrederea în făina din vas şi în untdelemnul din vas şi în turtele voastre, că murim cu tot cu turtele voastre. Puneţi-vă încrederea în Mine şi ascultaţi de ceea ce vă spun Eu şi după aceea binecuvântarea Mea peste voi va fi mare, puternică şi binefăcătoare.

Asta să învăţăm din acest mic episod din viaţa Sf. Prooroc Ilie, al întâlnirii lui cu femeia din Sarepta Sidonului, de la care am învăţat că nu ne punem nădejdea în noi şi în planurile noastre şi în meniurile noastre şi în cămările noastre, ci în Dumnezeu, Căruia, dacă Îi dăm ceea ce I Se cuvine Lui, şi El ne va da cu îmbelşugare cele de care avem noi nevoie aici, pe pământ, şi în Împărăţia Lui viaţă împreună cu drepţii şi cu sfinţii – şi cu Sf. Prooroc Ilie Tesviteanul a cărui pomenire o facem noi astăzi. Amin”.

***

Cuvântul de învățătură al Preasfințitului Părinte Benedict Bistrițeanul, Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului, rostit la sărbătoarea Sfântului Proroc Ilie Tesviteanul, marți, 20 iulie 2021, la Mănăstirea Nușeni, județul Bistrița-Năsăud, cu prilejul hramului

***

Episcopul Macarie despre curajul milei la Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul, Oslo, 19 iulie 2021

Legături: