Asediul final al culturii Mortii asupra Bisericii, familiei si scolii. CUM ARE LOC “INDOBITOCIREA CIVILIZATA SI ASISTATA TEHNOLOGIC” SI OMORAREA IN MASA A SUFLETELOR, SUB OCHII NOSTRI ADORMITI?

9-07-2013 7 minute Sublinieri

clopote-clopotul

“Ortodoxiei i s-a refuzat sau şi-a refuzat atitudinea morală publică, rămânând la o expresie aproape exclusiv dogmatică şi liturgică. Astfel, avem astăzi doar utilitarism şi hiperduhovnicie. Iar hiperduhovnicia contemporană a favorizat apariţia unei abordări spiritualist-utilitariste a credinţei. Mulţi tineri dintre cei care vin astăzi la spovedit au o astfel de abordare, adică vin la duhovnic fie pentru o „asigurare spirituală” pentru viaţa lor materialist-hedonistă, fie din curiozități de tip ezoteric”.

***

***

  • Doxologia/Marius Iordăchioaia: 

Clopotul din noi

Eu le-am dat cuvântul Tău şi lumea i-a urât...” (IOAN 17, 14)

În curtea unei mănăstiri am văzut un clopot vechi, inscripţionat cu litere chirilice. Privindu-l şi încercând să-i descifrez pisania, mi-am amintit de alt clopot, unul inscripţionat cu Legea lui Dumnezeu şi pe care uităm tot mai mult să-l tragem: clopotul conştiinţei morale. Singurul, de altfel, care are puterea de a dezvrăji minciuna confortabilă în care suntem seduşi să locuim ca „buni creştini” ai lumii de azi.

[…]

Spunea părintele Steinhardt că sunt momente când mărturisirea creştină înseamnă a spune Hristos in templucă rahatul e rahat şi îngerul, înger. Acesta e nivelul la care ne-a adus „lumea civilizată” de azi […]

În general, în lumea românescă nu ai probleme ca om duhovnicesc, amator de slujbe lungi şi cuminte pelerin de week-end. Nu sunt probleme cu aspectul angelic al credinţei noastre. Problemele încep totdeauna în zona morală, când omul duhovnicesc refuză să tacă în faţa mârşăviei, taxând rahatul ca rahat. Aici începe duşmănia lumii. Căci din punctul de vedere al secularismului asta se vrea: un ghetto duhovnicesc pentru creştinii ortodocşi, o exilare totală în zona privată, angelică, a creştinismului. Nu ca spiritualitate deranjează Ortodoxia, ci ca poziţie morală, mărturisitoare. Ca şi Hristos este urât doar atunci când spune că lucrurile lumii sunt rele (IOAN 7, 7), nu pentru că s-a dus în munte să se roage. Iar acum lucrurile lumii sunt mai rele ca niciodată…

În Occident, după teologia „morţii lui Dumnezeu” a urmat, în mod firesc, moartea moralei creştine, prin trecerea la o civilizaţie în care faptele şi gândurile oamenilor nu mai sunt judecate moral, ci utilitar. Adică binele şi răul nu mai sunt norme divine, universale, nu mai e rău ceea ce Dumnezeu spune că e rău; ci sunt redefinite după interesul individual (rău e ceea ce dăunează intereselor mele).

Aproape simultan, din perioada comunistă şi până azi, din motive politice şi nu numai, Ortodoxiei i s-a refuzat sau şi-a refuzat atitudinea morală publică, rămânând la o expresie aproape exclusiv dogmatică şi liturgică.

Astfel, avem astăzi doar utilitarism şi hiperduhovnicie. Iar hiperduhovnicia contemporană a favorizat apariţia unei abordări spiritualist-utilitariste a credinţei. Mulţi tineri dintre cei care vin astăzi la spovedit au o astfel de abordare, adică vin la duhovnic fie pentru o „asigurare spirituală” pentru viaţa lor materialist-hedonistă, fie din curiozități de tip ezoteric.

Atât utilitarismul lumii, cât şi hiperduhovnicia Bisericii conlucrează cu succes la eliminarea crizei morale din viaţa omului contemporan. Şi odată cu eliminarea crizei morale se evaporă adevărata temelie umană a unei convertiri autentice.

2010 081Când Sf. Ap. Petru a propovăduit Evanghelia în ziua Cincizecimii, nu le-a vorbit iudeilor despre isihasm, ci le-a spus că erau ucigaşii Fiului lui Dumnezeu. Străpungerea de inimă şi întrebarea lor cutremurată: „ce să facem? sunt semnele unei crize morale profunde, care nu e altceva decât o pătrundere a uneltei Semănătorului până la pământul cel bun, sensibil, al inimii, înainte de a pune sămânţa Evangheliei. E rana morală ce nu se vindecă decât cu viaţă duhovnicească; criza morală care cere o reconsiderare din temelii a vieţii noastre.

*

Domnii Buhuceanu şi Cernea spuneau că încă nu e vorba despre căsătoriile homosexuale, pentru că societatea românească nu e pregătită încă pentru acestă schimbare. Metodele de eliminare ale acestui încă, cum ar fi asediul civic al asociaţiilor umanist-seculare asupra Bisericii, simultan cu presiunea politică din exterior şi tele-reeducarea maselor, le ştim. Cele pe care nu le ştim sunt cele cu care Biserica va depolua moral, cotidian, spaţiul civic. Adică ce va face, organizat şi metodic, Biserica pentru ca clopotele bisericilor de piatră să le angreneze pe cele din turlelele bisericilor de carne, clopotele conştinţei morale; astfel ca sunetul de alertă morală să umple spaţiul civic şi să nu mai lase să coboare la „nivelul fiziologic” dialogul Bisericii cu societatea civilă.

Adică, în ce fel va rezolva „schisma” dintre liturgică şi morală din lăuntrul nostru, atât de vizibilă şi distructivă în expresia ei practică: „schisma” dintre duhovnicie şi reacţia civică.

*

Moartea din suflet

Istoria este o operă de selecţie pe baze morale, chiar dacă nu se observă la prima vedere. (Dinu Pillat, „Aşteptând ceasul de apoi”)

În fiecare zi, în drum spre birou, trec prin parcul din centrul oraşului. Am astfel dureroasa skate-park-herastrau-voluntari-tineri-pentru-tineriocazie de a-i vedea pe liceeni zbătându-se, tot mai slab, în plasa tot mai întinsă şi mai necruţătoare a Culturii morţii.

Îi văd îmbrăţişaţi, pregătindu-se cu fervoare să-i mai facă morţii un copil, la clinica de avorturi. Îi văd sorbind din sângele ei negru ambalat sub formă de băutură răcoritoare. Îi văd trăgând adânc în piept respiraţia morţii, din ţigările fumate până la filtru. Totul cu căştile pe urechi, pentru că acolo pulsează inima vorbitoare a morţii, o muzică ce lasă în urmă o disperare uleioasă ce cuprinde lasciv sufletul şi-l duce, gâdilindu-l, în iad. Parcul e un paradis ocult în care setea de viaţă a tinerilor e preschimbată în sete de moarte…

Ajuns la serviciu, intru într-un alt sector al Culturii morţii: birocraţia. Toţi funcţionarii par a spune pentru Birocraţie ceea ce a spus Sf. Ioan Botezătorul pentru Iisus: Noi trebuie să ne micşorăm, ca ea să crească. Pentru că Birocraţia este o religie care bate cu legea ei numai la minte, cum altădată îi loveau numai la cap pe studenţii creştini, reeducatorii din închisorile comuniste. Despre dumnezeul ei citiţi în romanele lui Kafka, iar despre produsul uman final al Birocraţiei, transformarea lăuntrică a funcţionarului într-o insectă, vedeţi, de acelaşi autor,  Metamorfoza.

Ca şi în parc, pretutindeni acelaşi satanism domestic ca mod de viaţă, pe culori şi mărimi pentru toate gusturile. Acelaşi proces de îndobitocire „civilizată”, asistată tehnologic, de transformare a oamenilor în animale de companie ale diavolilor. Fie prin pseudocultura tinerilor, fie prin Maşina de Tocat suflete a Birocraţiei, fie prin disperarea crudă a căutătorilor de resturi alimentare prin pubele ori a copiilor abuzaţi, violaţi şi ucişi prin instituţiile de profil ale Statului, umbra democraţiei se lasă tot mai neagră, mai mazacă şi grea peste ce-a mai rămas din sufletele noastre.

Mă urmăreşte de aproape două decenii un cuvânt al scriitorului Marcel Moreau. Când l-am citit întâia oară, în anii ’90, l-am primit cu rezerva naivă a unui proaspăt ieşit din dictatură. Dar de atunci văd pretutindeni, ivindu-se din oameni, ca o igrasie a feţelor şi cuvintelor, „lucrul acela”, clauza cea mai secretă a integrării noastre în Europa. Iată textul:

Cum să împiedici popoarele din Est să nu cadă şi ele pradă la tot ce e mai putred în Occident? La ceea ce mai rău şi, în fond, mai antilibertar în utilizarea frivolă şi cupidă a libertăţilor? Le va trebui multă imaginaţie acestor popoare pentru a lichida comunismul fără a îmbrăţişa tot materialismul nostru, această de nezdruncinat arhitectură a banului, a intoxicării, a publicităţii şi a dezrădăcinării care este înspăimântătoarea faţă a crizei noastre spirituale. Nu vom avea de oferit acestor preţioşi eliberaţi, în afară de ajutoare economice şi câteva lecţii de democraţie, decât răul ascuns care ne roade, „moartea din suflet” şi cinismele căpătuielii.(Farmecul şi Groaza)

Numai că sunt şi câteva noutăţi. Privirea esticului e mai curată, mai ingenuă, ca cea a intelectualului occidental. Noi nu privim realitatea pentru a scoate un text bun, ci ca să mai găsim în ea, ca flămândul ce scotoceşte prin gunoaie, un rest, o rămăşiţă de viaţă comestibilă. Noi am văzut, în douăzeci de ani de libertate, că „moartea din suflet” şi cinismele căpătuielii sunt cam tot ce mai rămâne din ajutoarele economice şi lecţiile de democraţie. Că acesta ar fi cam tot conţinutul lor. Că de fapt acestea n-au fost decât seringile cu care ni se injectat HIV-ul spiritual care ne ia, pe zi ce trece, toate puterile morale. Probabil se ştia că numai „moartea din suflet” ne-ar putea aduce, cu vremea, în halul de a accepta homosexualitatea ca şi comportament normal sau că martirul Valeriu Gafencu nu este sfânt.

sf.valeriuCăci am văzut „moartea din suflet” şi cinismele căpătuielii votând la Târgu Ocna. La ora când a fost vândut Iisus, a fost vândut, post mortem, şi Valeriu Gafencu. I s-a retras, după ce s-a bravat public, titlul de cetăţean de onoare. Nu ştim suma, dar oricare ar fi valoarea ei, la bursa Veşniciei, e mereu aceeaşi: 30 de arginţi. Care acum vin probabil ca fonduri europene… Lui Valeriu Gafencu nu i s-a luat nimic. Dar românilor li s-a mai furat ceva din bruma de demnitate pe care ne-o mai dă singurul nostru furnizor de aşa ceva: Biserica.

Pentru mine, la urma urmei, lucrul cel mai important împotriva căruia s-a votat la Târgu Ocna a fost însăşi ideea de mântuire, însăşi Evanghelia; a fost negarea posibilităţii ca un om să se schimbe, din simpatizant legionar sau criminal, din proxenet sau prostituată, din politician român sau bancher, în sfânt. Indiferent de unde ar veni, de la o instituţie sau o persoană, ţintuirea omului în greşeala sa, îngroparea lui pe vecie sub o etichetă de circumstanţă, refuzul  de a accepta posibilitatea reabilitării şi regenerării lui morale este cea mai mare crimă cu putinţă. Pentru că se ucide însăşi raţiunea de a fi a lumii…

Evenimentul de la Târgu Ocna ne arată că după ce ne-au infectat cu „moartea din suflet”, încep deja să ne împiedice, legal, accesul la antidot. Căci Hristos este singura noastră scăpare din acestă mreajă pe care a început s-o ţeasă şi cu gândurile, cuvintele şi faptele noastre, moartea din sufletul celor care L-au ucis pe Dumnezeu.

*

  • Paul Cocei/ crestinortodox:

Tara te vrea prost!

“Este o vreme de pustiire a neamului, cand familia este risipita, scoala dispretuita si Biserica atacata” (Parintele Iustin Parvu).

“Familia, scoala si Biserica”, acestea erau cele trei institutii fundamentale, nominalizate de parintele nostru Iustin Parvu intr-un interviu recent televizat, ca fiind pilonii pe care se sprijina dezvoltarea oricarui om in viata.

Familia, in aceste zile in care se discuta despre casatorii intre homosexuali, este lovita incontinuu, astfel incat sa fie redusa la o simpla formalitate si apoi eventual desfiintata in fapt, pierzandu-si aspectul sau sacru, transformandu-se intr-o simpla unire de interese comune.

Biserica, la randul ei, este supusa la tot felul de atacuri, fie datorita luptei acerbe de discreditare a pastorilor ei, fie, mai ales, prin alungarea ei din spatiul “laic” intr-o periferie a societatii. Biserica insa nu va fi biruita pana in sfarsit, intrucat evlavia oamenilor va fi mereu intretinuta de Duhul Sfant, care “sufla unde vrea” si este imposibil de inchistat intr-o forma.

[…]

Statul, asadar, nu are direct fraiele familiei sau ale Bisericii. Dar are in totalitate fraiele scolii, si ca atare poate face astfel incat oamenii sa beneficieze de o educatie corecta si luminata, sau poate face astfel incat sa transforme tot procesul educatiei intr-o amestecatura ideologica combinata cu o ameteala organizatoriceasca din care elevul sa nu isi mai revina decat cu greu.

Nu putem crede altfel decat ca acest stat european a decis ca poporul roman trebuie sa fie prost. Nu doar prostit, asa cum a fost pana acum, ci prost de-a dreptul. Altfel ne este imposibil sa photo1explicam cum Ministrul Educatiei vorbeste despre “scoala de vis” pe care o vede implinindu-se intr-un viitor luminos, scoala in care se folosesc exclusiv mijloace electronice si in care elevul poarta pe piept o reclama digitala care face publicitate propriului nume.

Este un vis, intr-adevar, in care s-ar putea cheltui cateva miliarde de euro pentru retehnologizarea elevilor si a caietelor lor. Din pacate, statul roman nici macar nu-si pune problema de a imbunatati si constiinta elevilor sai. Daca si-ar pune-o, ar avea ocazia sa o arate oferind conditii de salarizare mai normale bietilor sai angajati, profesorilor. I-ar putea trata omeneste, recompensand “performanta”, pe care atat de mult o trambiteaza, intr-un mod real si uman.Ar putea deci, cu o mica parte din acesti bani care foarte probabil vor fi aruncati pe fereastra, sa pretuiasca si omul, nu doar masina. Cu siguranta insa ca problema inteligentei elevilor romani este pe plan secund in fata “maretelor infaptuiri tehnologice”.

De asemenea, daca si-ar fi dorit ca romanii sa fie un popor inteligent, guvernantii n-ar fi ignorat realitatea ca expunerea la mijloacele tehnologice moderne slabesc nu doar gandirea, dar mai ales trairea, firescul si autenticul trairii omenesti. Dar in spatele acestei “goane dupa tablete” se afla, cel mai probabil, o afacere profitabila pentru clientii guvernantilor nostri, care nu s-au saturat furand de la adulti si chiar pensionari, ci construiesc o “vaca de muls” si din educatia copiilor nostri.

[…]

Scoala se prezinta, asadar, ca un taram pe care se va fauri indobitocirea constiintelor copiilor nostri. Familia se clatina din temelii, dar ea se intemeiaza pe jertfa pe care o putem face noi pentru stabilitatea ei. Iar Biserica este intemeiata pe credinta noastra, aceeasi de la Apostoli si pana azi. Statul va duce cu constiinta oamenilor un razboi din ce in ce mai fatis. Si depinde de noi sa rezistam si chiar sa contracaram aceste idei marsave prin marturisirea cea adevarata care, se pare, incepe sa devina singura noastra arma.

articolul integral la SURSA

Icoană-pictată-de-maici-de-la-Mănăstirea-Diaconești2

Legaturi:

***



Categorii

Articolele saptamanii, Bolile generatiei digitale, Cetatenia de onoare a orasului Targu Ocna, Cultura desfraului, Educatie, Homosexualitate, Marius Iordachioaia, Pagini Ortodoxe, Parintele Constantin Sturzu, Raspunsurile Bisericii la problemele vremurilor, Razboiul impotriva Bisericii/ crestinismului, Razboiul impotriva familiei / vietii, Scoala romaneasca, Valeriu Gafencu

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

31 Commentarii la “Asediul final al culturii Mortii asupra Bisericii, familiei si scolii. CUM ARE LOC “INDOBITOCIREA CIVILIZATA SI ASISTATA TEHNOLOGIC” SI OMORAREA IN MASA A SUFLETELOR, SUB OCHII NOSTRI ADORMITI?

  1. “Aproape simultan, din perioada comunistă şi până azi, din motive politice şi nu numai, Ortodoxiei i s-a refuzat sau şi-a refuzat atitudinea morală publică, rămânând la o expresie aproape exclusiv dogmatică şi liturgică”
    Acest “si-a refuzat” aduce o lumina cu totul altfel asupra intregului articol. Adica ortodoxia si-a refuzat sie insasi atitudinea morala publica? Pai da. S-ar putea. Si poate cu evenimentele actuale si a ceea ce va sa vina, poate nu isi va mai refuza. Cel putin poate ramane marturisitoare macar pentru, acei putini, care inca in strafundul sufletului lor nu au predat credinta. Chiar daca credinta lor nu este publica, nu pentru vazul celorlalti …

  2. Am frunzarit articolele in graba…DAR MI-A PLACUT LA NEBUNIE CE-ATI POSTAT! 🙂

    Cat de bine le zice/ziceti…parca nu te mai simti asa singur si un pic nebun, cand vezi ca vezi…ceea ce vad, si altii 🙂

    Chiar daca situatia e grava si reala prin expunerea fara menajamente, imi provoaca un spirit de afinitate/apartenenta sufleteasca cu autorii articolelor – si cu a celor care le afiseaza :)- cat mai suntem, cat mai sunt…

  3. Am primit pe mail:

    Subiect: Apel la rugaciune pentru un copil, Alexia, bolnav de cancer

    Cunoscuti ai nostri trec prim momente grele… Sa ajutam cu rugaciunea, dupa cum ne roaga si se roaga si ei Domnului cu durere si nadejde!:

    Rugaminte de la Cosmina Dragomir: Iubitilor,

    indraznesc, pentru ca m-am straduit mereu sa nu o fac prea des, sa va rog sa ma ajutati in ceva atat de coplesitor, ca m-a indoit ca pe o creanga pana in pamant.

    Unul din pruncii preadragi sufletului meu trece printr-o incercare dureroasa. In aceleasi cateva ceasuri a aflat ca orbeste, ca are un cancer in ultima faza la ochi, ca trebuie sa faca trei zile cea mai violenta bombardare cu citostatice si ca trebuie sa renunte macar la unul din globii oculari, asta daca dezvoltarea tumorii se opreste si daca porneste peste hotare la o clinica mai buna.

    Cu ajutorul unui prieten minunat, pe fetita noastra, Alexia, au vizitat-o la spital o comisie formata din Sfantul Nectarie de la Eghina si alti 5 mucenici romani care deja au conlucrat foarte mult si au reusit ceva incredibil. Au legat balaurul din sinea cancerului si l-au adunat intr-un biet vierme. Intr-o exprimare strearpa, la analizele din Austria, cancerul depistat si tratat cu citostatice la Fundeni a fost ”declarat” o eroare probabila de tomograf, pentru ca nu mai e de gasit. Tumora e formata acum dintr-o vietate, o larva, toxocara, care totusi obliga medicii pamantesti la a-i scoate ”doar” ochiul infectat. Celalalt diagnostic (retinoblastom), pus initial, se sfarsea invariabil cu moartea ambilor ochi, pe rand, cu atacarea creierului si pierderea vietii copilului.

    Maica lui Hristos si Sfintii Sai au facut deja mult , insa stiu ca, daca noi am crede mai mult, ar putea face totul. Pentru pacatele si neputintele adultilor care stim de acest necaz maine, miercuri, e ziua cand pruncul acesta va mucenici scoaterea ochiului.

    Si atunci nu pot decat sa strig cu spaima de mama, la toti pruncii din preajma domniilor voastre sa ne ajute!!! Pentru ca doar unii ca ei mai cred in minunile basmului si ale Raiului!
    Motiv pentru care convoc diseara la orele 20 o mare si grava sedinta cu copiii. Care va tine trei sferturi de ora. In care sunt rugati sa renunte la povestea de seara, la desenat, la chat, la jocul pe calculator, la filmul preferat, iar bebelusii la supt si sa le inlocuiasca cu o pereche de casti sau boxe de calculator unde sa dea la maximum ceea ce pun in linkul de mai jos:
    http://www.youtube.com/watch?v=rIJxwL3Ai6Y

    Sfantul Nectarie a cautat un medic specialist cu licenta fix in problema aceasta si ne-a trimis la Sfantul Luca al Crimeei. Trebuie strigat de mai multi, din adanc, fortat sa lase orice, pacea livezii unde petrece, si sa coboare sa ucida viermele cu o sulita, ca de putut poate, trebuie doar obligat cu argumentele voastre, incat sa nu aiba incotro.

    Stiu ca unii dintre voi nici nu stiu a citi, dar voi ne sunteti cei mai pretiosi… de asta am pus un acatist cantat. Ajutati si pomeniti pe Alexia!

    Credeti-ma, daca vrem mai multi, copila noastra se va intoarce din calatorie sanatoasa si fericita in mijlocul nostru.

    Sfarsitul acestei povesti cred ca doar voi, scumpii mei, il puteti modela din acest moment. Mai avem ziua de azi si ziua de maine. Ziua programarii la operatie este 11 iulie, fix o luna de la hramul Sfantului Luca al Crimeei.
    Miercuri de dimineata ne intalnim la ora 10, in audienta la Sfantul Nectarie, cantat aici:
    http://www.youtube.com/watch?v=eYDevkG4IEM&list=RD02rIJxwL3Ai6Y&feature=endscreen

    Va multumesc. Multumesc ca mi-ati ingaduit timpul vostru pentru istorisire si credinta voastra pentru cuibarire.

    Orice alte idei de apel la ingerasii si sfintii la care aveti voi evlavie sunt nepretuite.

    Cei care puteti, cu emotie va astept sa ne vedem diseara. Ceilalti, carora vi se pare nebunie ceea ce incerc sa explic aici si nu vreti sa va expuneti copiii personali la vesti triste, va rog sa ma iertati.

  4. Nu se mai laudă virtutea
    În artă, în literatură…
    Ci pofta, dorul de păcate,
    (Mândria’n tot ce e… “cultură”).

    Tot ce suntem, (şi tot ce scriem),
    E construit subtil, pe… eu.
    Că-n setea noastră de mărire…,
    Nu mai încape, Dumnezeu.

    Ne cântăm poftele artistic,
    “Deştept” (şi staşnic de frumos).
    Nu dorul după curăţie,
    (Ori după viaţa în Hristos).

    Ne’mpodobim (satanic), duhul.
    Ne facem artă… goliciunea,
    Din “ego”, idol, (din mândrie,
    Valoarea ce-o admiră lumea).

    Ne construim o lume’a poftei
    (Şi’a neruşinii), prin “cultură”,
    Spre’a stinge ce’a mai rămas sacru,
    În duh, în inimi şi-n natură.

    Vibrăm de pofte şi… emoţii,
    (Când admirăm, păcatul artă)
    Şi-i dăm “deştept”, noi înţelesuri,
    Instinctelor (ce le deşteaptă).

    Descoperim valori în… scârne.
    Frumosu’n ce se cere’ascuns.
    (Amuzament “deştept”…, “cultură”,
    În tot CE’A CONDAMNAT Iisus).

    Nu ne mai place (ce ne cântă,
    În cuget), liniştea naturii,
    (Că nu ne’aprinde senzualul,
    Ca “bucuriile… culturii”).

    Cultul plăcerii (hedonismul),
    A fost (și e), idolul lumii,
    Și motivație a vieţii,
    Prin toate căile. (Minciunii)

    Nu mai privim cerul cu stele,
    (Spre’al prea-mări pe Dumnezeu),
    Ci spre’nălţimile în care,
    Râvnim să ne slăvim (prin… eu).

    Da. Nu mai au nicio valoare,
    (Azi), simfoniile naturii
    Fiindcă ne’arată autorul
    (Nu… măreţiile, “culturii”).

    Totul e ritmul şi’armonia,
    Emoţia şi desfătarea
    Că fără ele’n lumea noastră…
    “Cultura”… îşi pierde valoarea.

    Virtuţile vieţii creştine,
    (Şi lauda lui Dumnezeu),
    Nu pot să’ncapă în “cultură”,
    În care totul este’n… eu.

    Omul, este deschis şi sincer,
    (Când se hrăneşte cu păcate),
    Când gândul, fapta şi “credinţa”
    Îi sunt de semeni, lăudate.

    Virtutea, nu ne mai atrage,
    (Deşi e singura valoare,
    Care ne n’alţă’n demnitate),
    În viaţa noastră, trecătoare.

    În locul ei, aducem cultul,
    “Deşteptăciunii” noastre’n… eu
    (Şi… tot ce facem în viaţă,
    Ne-ascultând de Dumnezeu).

    Fără virtuţi, pe lume însă,
    Iubirea, nu este iubire
    Şi tot ce laudă “cultura”,
    E doar păcat (şi amăgire).

    Toţi ne dorim slavă şi cinste,
    (Cât mai înaltă, cât mai sus),
    ACUM!, (uşor şi’n desfătare),
    Nu după moarte…, (în Iisus).

    Nu îndrăgitm calea virtuţii.
    (Nici sfânta Lui învăţătură),
    Nu ne’am făcut-o scop al vieţii,
    Ci’am izgonit-o din “cultură”.

    Litreratura, arta noastră,
    Pretinde că este lumină,
    (Făcând păcatele, virtute),
    În ţara ortodox-creştină.

    Culturii sfinte, şi virtuţii,
    Îi rezervăm doar… ironia,
    Batjocura de… calitate,
    (Că-i o ruşine… ortodoxia).

    Că-i o prostie să-ţi ţii crezul
    Şi să fii cast i’o grea ruşine
    Şi un prost ori un tâmpit fanatic,
    (Ești), de mai crezi CA ÎN VECHIME.

  5. Nu pot gândi ortodoxeşte,
    (Desăvârşit şi ne’nşelat),
    Cât încă n’am scăpat de patimi.
    (Cât sunt atras către păcat).

    Nu pot gândi fără greşeală.
    (Fără primejdia’nşelării),
    Cât n’am scăpat încă de patimi
    (Şi de robiile plăcerii).

    Cât încă n’am scăpat de patimii
    Pot învăţa, pot tălmăci,
    Dar sub primejdia căderii
    (Şi-n riscul, de a rătici).

    Cât încă n’am scăpat de patimi
    Nu sunt, (chiar de mă simt), SMERIT.
    Nu cred (şi nu gândesc lăuntric)
    În modul cel desăvârşit.

    Cât încă n’am scăpat de patimi
    Nu trăirsc (toată) rugăciunea.
    Nu sunt curat, cât intră’n suflet
    (Şi încă mai conduce), lumea.

    Cât încă n’am scăpat de patimi
    (Chiar de aş fi cel mai de sus)
    Nu slujesc încă trup şi suflet,
    (Cum vreau s’arăt), în Iisus.

    Cât n’am scăpat încă de patimi
    Nu pot iubi. Nu pot ierta,
    (Decât formal, decât în parte).
    Nu pot (pe alţii) vindeca.

    Cât nam scăpat încă de patimi
    (Desigur), pot fi ascultat…,
    Dar nu voi converti pe nimeni
    (În nici un chip), cu’adevărat.

    Cât încă n’am scăpat de patimi
    Nu’s pe de’antregul credincios.
    Nu am câştigul rugăciunii.
    (Şi adun, (a’rar), real folos).

    Cât n’am scăpat încă de patimi
    Foarte uşor pot rătăci.
    (Chiar de aş’zidi şi… catedrale)
    Şi… nu mă voi putea smeri.

    Ortodoxia este vie,
    Când omul sa despătimit
    Când este sfânt (deşi n’o ştie
    Şi nu’nţelege că-i smerit).

    Când toată firea-i stă de veghe
    (Şi deşi-i treaz şi se păzeşte,
    Deşi-i curat şi fără vină),
    Tot simte'(n Duhul) că greşeşte.

    Că nu e ortodox pe lume
    Cu’adevărat desăvârşit
    Şi nici ca Dumnezeul nostru
    (În tot şi’n toate a’tot smerit).

  6. Pingback: Presedintele Asociatiei Fostilor Detinuti Politici, OCTAV BJOZA, catre primaria Targu Ocna: RETRAGEREA CETATENIEI DE ONOARE A MARTIRULUI VALERIU GAFENCU – UN ACT STALINIST! - Recomandari
  7. Pingback: VIRGILIU GHEORGHE – conferinta video despre MECANISMELE DE MODELARE SI CONTROL AL IDENTITATII OMULUI CONTEMPORAN PRIN MASS-MEDIA - Recomandari
  8. Pingback: Parinti de azi ai Bisericii spun adevarul despre RAZBOIUL SALBATIC DUS DE STAPANII INTUNECATI AI ACESTUI VEAC IMPOTRIVA ROMÂNIEI, BISERICII, FAMILIEI: “Nici cizma sovietica nu apasa atat de greu pe grumazul poporului român” - Recomandari
  9. Pingback: GADARENII DE AZI. Bebelusul regal, casatoriile homosexuale si teoriile satanice ale “identitatii de gen”. NE-AM OBISNUIT CU RAUL? Pr. Vasile Mihoc despre LUPTA LUMII DEMONIZATE CU TINERII SI COPIII (video) - Recomandari
  10. Pingback: Pr. Vasile Mihoc catre tineri: E NEVOIE DE SERIOZITATE SI LUPTA CU “CEL VICLEAN”, HRISTOS NU E “NICE”. Lumea de azi ii fragilizeaza programatic pe tineri si proclama NORMALE si patimile impotriva firii (VIDEO) -
  11. Pingback: MARTURISIREA CREDINTEI si INCEPUTUL EPURARII RELIGIOASE. Ce facem “daca ni se cere sa optam intre apartenenta la unele structuri politice, economice sau militare” si HRISTOS? DATORIA DE A NU TACEA - Recomandari
  12. Pingback: GADARENII DE AZI. Bebelusul regal, casatoriile homosexuale si teoriile satanice ale “identitatii de gen”. NE-AM OBISNUIT CU RAUL? Pr. Vasile Mihoc despre LUPTA LUMII DEMONIZATE CU TINERII SI COPIII (video) - Recomandari
  13. Pingback: VICTOR ALISTAR despre interesele din politica, Justitie si… Biserica de a ingropa DOSARELE TORTIONARILOR COMUNISTI si de A NU CANONIZA SFINTII INCHISORILOR (video) - Recomandari
  14. Pingback: Mai poate fi numita Romania Gradina Maicii Domnului? “INCA NE MAI TINE DUMNEZEU, DAR PANA CAND?” - Recomandari
  15. Pingback: TOVARASUL CRIN, “LEGIONARII”, “EXTREMISTII” SI ADEVARATA MIZA: CRIMINALIZAREA CRESTINILOR SI A DISCURSULUI NATIONALIST. Cum este pusa in pericol legalitatea cinstirii SFINTILOR INCHISORILOR de un proiect de lege pur bolsevic inspir
  16. Pingback: MAI AVEM O ȚARĂ? Ce a ajuns România astăzi? Românii – între FLĂMÂNZI și PUNGEȘTI - Recomandari
  17. Pingback: Actorul DOREL VISAN la “Jocuri de putere” (fragmente VIDEO): “Lumea, daca nu revine la ideile crestine, se autodistruge… Un popor care isi pierde identitatea este mai usor de lucrat la gazele de sist!” - Recomandari
  18. Pingback: 1 Decembrie: ROMÂNIA – ULTIMUL BAL sau “Tot ce-i românesc nu piere”?/ Scriitoarea ILEANA VULPESCU si istoricul DINU GIURESCU – adevarul despre starea natiunii (VIDEO): Ce mai inseamna astazi Patria, ce mai poate salva România? -
  19. Interesanta postare! numai bine!

  20. Pingback: Virgiliu Gheorghe despre EFECTELE INTERNETULUI ASUPRA MINTII COPIIILOR [Video]/ Dependenta de internet si viata duhovniceasca - Recomandari
  21. Pingback: Parintele Dosoftei de la Manastirea Putna despre CUTREMURUL DUHOVNICESC PE CARE IL TRAIM, ca urmare a NIHILISMULUI care ataca credinta si temeliile vietii (VIDEO, TVR) - Recomandari
  22. Pingback: Legea care pedepseste cu inchisoarea “ORGANIZATIILE CU CARACTER FASCIST, LEGIONAR”, “NATIONALISMUL EXTREMIST” si “CULTUL CRIMINALILOR DE RAZBOI” a fost ADOPTATA la SENAT. Care e miza reala? - Recomandari
  23. Pingback: Parintele Arsenie Papacioc: PACATUL SODOMIEI (HOMOSEXUALITATEA) ADUCE MAI GRABNIC JUDECATA DE APOI!/ Despre catolicism si ecumenism: “Nu ne putem juca cu Adevarul. Nu-i totuna ortodox sa mori sau ecumenist vandut!” -
  24. Pingback: Secventa din filmul “NETWORK” (1976). PROFETUL NEBUN AL UNDELOR: “Incepeti sa credeti ca televizorul reprezinta realitatea si ca propriile vieti sunt nereale” [VIDEO] - Recomandari
  25. Pingback: FEMEIA GARBOVA ASTAZI: Un popor garbovit de ploconiri, linguseli, LIPSA DE VERTICALITATE; o omenire tip “Prikoke”, COCOSATA DE PACATE si MANIPULATA sa se simta “LIBERA” cand este mai ROBITA si sa fie fericita SCORMONIND IN GUNOAIEL
  26. Pingback: GADARENII DE AZI. Bebelusul regal, casatoriile homosexuale si teoriile satanice ale “identitatii de gen”. NE-AM OBISNUIT CU RAUL? Pr. Vasile Mihoc despre LUPTA LUMII DEMONIZATE CU TINERII SI COPIII (video) | Cuvântul Ortodox
  27. Pingback: MAICA DOMNULUI – ICOANA PURITATII DESAVARSITE versus AGRESIUNILE NECURATIEI, “BINE FINANTATE SI ORGANIZATE”, LA ADRESA COPIILOR si “MACELARIA” AVORTULUI CARE APASA CA UN BLESTEM PUSTIITOR ASUPRA POPORULUI ROMÂN: “Sa nu
  28. Pingback: Bunule Samarinean…, DR. MENGELE N-A MURIT | Cuvântul Ortodox
  29. Pingback: EXPLOZIVA PASTORALĂ DE CRĂCIUN a PS MACARIE, Episcopul Europei de Nord, DESPRE RĂZBOIUL FĂRĂ PRECEDENT ÎMPOTRIVA FAMILIEI ŞI AL VIEŢII şi diversele forme de RĂPIRI DE COPII din zilele noastre: “Dacă nu ne transformăm familia într-o mic
  30. Pingback: DEMONIZAREA LUMII LA ORA ASALTULUI FINAL. ORTODOXIA – ULTIMA REDUTĂ DE REZISTENȚĂ, CARE TREBUIE ANIHILATĂ. Oameni, porci și demoni. MĂRTURISIREA ÎMPOTRIVA RĂULUI, neliniștea rece a sufletului și CONDIȚIA PĂCII LUI HRISTOS | Cuvântul Ort
  31. Pingback: PREDICA PĂRINTELUI CRISTIAN ONEA (Biserica Ceauș Radu) despre OTRĂVIREA SUFLETELOR COPIILOR ȘI ADOLESCENȚILOR DE AZI: “Să-ți fie milă de copilul tău, să nu-l lași să se ducă la moarte! A venit vremea să ne rugăm, să ne punem în genu
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Stirile zilei

Carti

Documentare