Sfarsitul “RESETARII” relatiilor dintre RUSIA si SUA sau cum ne indreptam cu PASI MARI CATRE RAZBOIUL MONDIAL
Cand butonul de reset devine butonul nuclear…
De la venirea lui Barack Obama la putere, s-a desfasurat piesa de teatru a resetarii relatiilor dintre Rusia si SUA, care consta, in principal, intr-o apropiere tot mai mare intre cele doua puteri foste protagoniste ale unei vrajmasii istorice de amploare. Apropierea fusese marcanta si pe timpul mandatului lui George Bush, in special pe teme legate de “lupta impotriva terorismului”, unde a functionat pe baza zicalei o mana spala pe alta: rusii aveau liber la macel in Cecenia, pentru a starpi terorismul, americanii aveau sprijin rusesc pentru interventia in Afganistan. Dar acum resetarii i s-a declarat sfarsitul. Ce poate insemna aceasta?
Cu toata apropierea de rusi, Bush avea in plan scutul anti-racheta si SUA a sprijinit ghimpele georgian, si astazi extrem de nesuferit pentru Rusia. Obama a renuntat la forma de amplasare a scutului pe care o preconizase George Bush si a efectuat o vizita la Moscova sub spectrul explicit al resetarii relatiilor cu rusii. Evident, era o simpla propaganda, insa chiar si asa, schimbarea de ton diplomatica a fost asumata si de Moscova si s-a jucat, cativa ani, acest teatru al resetarii si al apropierii celor doua puteri, concretizat si in forma tratatului Start de control reciproc si de reducere a armamentului nuclear.
Intre timp, s-au intamplat …lucruri. Cum ar fi revolutiile arabe (efectuate de aceleasi forte care au destabilizat satelitii URSS – sub forma revolutiilor portocalii sau cu alte nume primivaratice), interventia aliatilor in Libia, zgaltairea tot mai violenta a scaunului lui Al-Assad din Siria si, desigur, proiectul concretizat al amplasarii scutului antiracheta intr-o forma diferita dar la fel de imposibil de inghitit pentru rusi. O forma care ne pune pe noi intr-un prim-plan de nedorit, ca garnizoana a imperiului euro-atlantic la granita cu imperiul rusesc si, prin urmare, ca tinta de razboi.
Cele mai noi evolutii marcheaza oficial sfarsitul politicii de resetare: un oficial american a anuntat ca SUA va inceta transmiterea de date privind starea armelor conventionale ale SUA din Europa si nu va mai permite inspectorilor rusi sa viziteze garnizoanele sale, punand capat unui tratat ce dateaza inca din 1990 (o analiza a acestui subiect AICI.). De partea cealalta, trimisul rus la NATO, Dmitri Rogozin, a declarat ca Rusia va trebui sa isi reconsidere relatiile cu NATO in privinta unor chestiuni strategice, inclusiv prezenta din Afganistan, daca avertismentele Moscovei cu privire la scutul antiracheta raman fara raspuns. Cel mai important semnal al nivelului de racire la care s-a ajuns intre Rusia si SUA l-a dat insa presedintele Medvedev, care a detaliat cum va raspunde, militar, Moscova fata de programul implementarii scutului.
Dar acestea sunt doar varfurile aisbergului care acopera adevarata dimensiune a rivalitatii dintre Rusia si SUA. O parte a acestei rivalitati se numeste Orientul Mijlociu (incluzand Marea Mediterana de est si stramtorile). O regiune strategica pentru rusi inca din sec. XIX, cand, pe vremea imperiului tarist, existau ganduri de ocupare a Constantinopolului si de “eliberare” a popoarelor ortodoxe de sub imperiul otoman. In realitate, acum Rusia se zbate pentru a ramane un imperiu, macar in ceea ce priveste zonele sale limitrofe, si pentru a nu fi redusa la dimensiunile unui stat urias dar neputincios chiar si fata de regiunile de granita. Interventiile mascate ale SUA & comp. in tarile arabe, inclusiv prin revolutii, nu fac altceva decat sa puna in discutie un status-quo in care functiona si o anumita impartire a sferelor de influenta. Daca schimbarile continua in acelasi ritm, daca, de pilda, regimul Assad din Siria este inlaturat in maniera deja previzibila, atunci Rusia se vede cu totul exclusa din regiunea Orientului Mijlociu. Cu scuturi antiracheta care formeaza o retea militara din care este exclusa in Europa de Est si Centrala, alungata din Orientul Mijlociu, vecina cu puternica China, Rusia s-ar vedea redusa la un statut minor, cu greu putandu-se numi o putere.
In ceea ce priveste prezenta din Marea Mediterana de est si problema Siriei, Turcia devine, din ce in ce mai mult, o putere care incomodeaza Rusia. Mai ales acum, cand guvernul Erdogan trage toate sforile pentru a intretine razboiul civil din Siria si pentru a-l debarca pe Al-Assad, cu gandul sa devina principala putere islamica a regiunii (visuri otomane de marire…). Tot aici se incadreaza si problema cipriota, unde sunt in joc rezerve de hidrocarburi imense, alaturi de dominarea estului Mediteranei. Vedem, astfel, cum se confirma tot mai mult profetiile Cuviosului Paisie Aghioritul despre cum devine Turcia o putere care “incurca” toate marile puteri.
In mod cert, intreg Orientul Mijlociu devine butoiul cu pulbere care ameninta sa arunce in aer intreaga lume. Acum, pentru Rusia, “piatra de hotar” peste care, daca s-ar trece, ar fi o periculoasa fortare a unei linii rosii, pare a fi Siria. Repetarea unui scenariu libian nu va fi inghitita la fel de Moscova, lucru pe care pare a il semnala fara sa ridice, inca, tonul diplomatic mai mult decat este de asteptat. Insa situatia in regiune este in general exploziva. Doua puteri islamice cu tendinte clare de a se afirma ca lideri ai lumii arabe (Turcia si Iran), Israel cu cunoscutele probleme pe
care le provoaca, acerba competitie pentru resursele naturale, tulburarile interne din Egipt si alte tari arabe, toate acestea fac ca izbucnirea unei scantei (posibila oricand, de oriunde) care sa provoace un conflict regional sa fie o chestiune de timp – nu prea indelungat. Un razboi in aceasta zona, pe fundalul sfarsitului “resetului” intre Washington si Moscova, va determina insa interventiile agresive ale Rusiei si SUA – de aceasta data ca puteri rivale. In opinia noastra, exista mari “sanse” ca al treilea razboi mondial sa izbucneasca in acest fel.
Este de remarcat ca exista firave tendinte de revenire a influentei rusesti si in Balcani. Exista, de pilda, tot felul de semnale intre Grecia si Rusia, fara sa se concretizeze nimic deocamdata, dar demne de luat in considerare. Pana si pelerinajul Braului Maicii Domnului prin Rusia nu este strict un eveniment religios. Delegatia Manastirii Vatopedu (manastire cu multiple legaturi politice in Grecia) a cerut ajutorul Rusiei pentru situatia dificila in care se afla, in acest moment, Grecia. In orice caz, rusii nu se grabesc aici, situatia din Kosovo aratand ca mai degraba se duce o politica de figuratie decat o reala combatere a influentei NATO – SUA. In caz de conflict, reactia s-ar putea modifica.
Astfel ca, aproape obiectiv din punct de vedere geopolitic, Rusia va alege o strategie din ce in ce mai agresiva fata de aceasta stare de lucruri. Lucru care deja se poate vedea, evolutiile recente aratand ca e pe cale sa revina razboiul rece. Deocamdata rece, caci la cat de rapid si radical evolueaza lucrurile, se anunta in curand si varianta fierbinte – spre nuclear – a acestor rivalitati.
Nu am mentionat nimic despre China – exista, deja, pusa pe tapet problema rivalitatii dintre SUA si China in Pacific si Marea Chinei de Sud. Insa aici s-ar cere o alta analiza; ramane doar sa aducem aminte ca, desi in acest moment si, poate, si intr-o etapa initiala a unui conflict mondial, China ar face parte din aceeasi tabara cu Rusia, totusi exista multiple motive pentru care ar deveni, mai degraba, o putere rivala.
Legaturi:
- SCUTUL ANTIRACHETA ESTE INEFICIENT SI AR PUTEA DUCE LA RAZBOI NUCLEAR, declara un oficial francez din cadrul AP a NATO
- (VIDEO): Uneori si din gura “nebunului” iese adevarul: SCUTUL ANTIRACHETA NE FACE TINTA PENTRU RUSIA SI NU NE PROTEJEAZA CU NIMIC!
- VIZITA LUI BASESCU IN AMERICA. INTALNIREA CU OBAMA. Ce implica sa fii “partenerul strategic” al Imperiului American? Ce rol au jucat SRI si CIA?
- ARTICOLELE SAPTAMANII (3): Filiere revolutionare sau cum au fost scoliti bloggerii lideri ai miscarii egiptene si pe banii cui?
- La Marseillaise, imnul revolutiei franceze, suierat in urechile tarilor arabe. PROPAGANDA SI CONTRA-PROPAGANDA PE AGENDA REVOLTELOR DIN ORIENTUL MIJLOCIU
- “MAREA INSCENARE” DIN EGIPT: BETIA REVOLUTIEI SI SEMINTELE MESIANISMULUI ANTIHRISTIC
- Semnificatiile exploziilor “revolutionare” din tarile arabe
- SIRIA: exclusa din Liga Araba, “tradata” de Turcia, vizitata de Patriarhul Kirill. SE REPETA SCENARIUL LIBIA?
- SIRIA: Presedintele Bashar Al-Assad evoca un ”CUTREMUR” in zona si apeleaza la RUSIA
- PORTAVIOANE si alte NAVE MILITARE rusesti si americane trimise langa CIPRU si SIRIA. Marea Mediterana de Est devine TEATRU DE OPERATII MILITARE NAVALE
- RUSIA TRIMITE SUBMARINE NUCLEARE in apele teritoriale ale Ciprului
- “Hiliarmenul in apele grecesti”? Noutati despre TENSIUNILE TURCIA – CIPRU – GRECIA si despre PREGATIRILE MILITARE ALE RUSIEI (video)
- NORI DE FURTUNA IN ORIENTUL MIJLOCIU. Noul Imperiu Otoman – sau ambitiile Turciei/ TENSIUNILE ESCALADEAZA IN CHESTIUNEA CIPRIOTA: Turcia vs Cipru si Israel.
- CIPRU, SCANTEIE A RAZBOIULUI MONDIAL? Turcia, Grecia si Israel, angrenate intr-un posibil conflict asupra apelor teritoriale ale Ciprului
- Presa din Israel: profetiile arata ca “MESIA” (ANTIHRISTUL) AR PUTEA VENI CURAND/ Iran PROVOACA/ Turcia se umfla-n pene/ EGIPT IN REVOLUTIE PERMANENTA
- IRANUL PREGATESTE ”SURPRIZA NUCLEARA” PENTRU VENIREA LUI MAHDI
Vezi si:
- PROFETIILE CUVIOSULUI PAISIE AGHIORITUL despre Turcia, Grecia, Cipru si CUM INCEPE RAZBOIUL MONDIAL
- Sfantul Lavrentie de Cernigov – PROOROCII PENTRU VREMURILE NOASTRE
- “Mi-e frica, Parinte, tare n-as vrea sa ajung vremurile acelea! Ce sa fac?”
- Epistola unui sfant contemporan: “PREGATITI-VA, DRAGII BUNELULUI, PREGATITI-VA…”
- Parintele Iustin Parvu intr-un interviu recent: LA ORA ACTUALA, NU AVEM ALTA CALE DECAT RABDAREA SI RUGACIUNEA
Doneaza pentru filmul "Scrum"
Va veni si acest RAZBOI, cel mai cumplit dintre toate, despre care ne-au avertizat si Parintele Arsenie Boca si Parintele Paisie Aghioritul si Sf. Luca al Crimeii, in Scrisorile sale “proorocesti” catre unii ucenici ai sai, SI NE GASESTE ATAT de nepregatiti sufleteste!
Suferintele care le va cauza, distrugerile, bolile, lipsurile de alimente si bunuri necesare, vor aduce o data cu ele si IESIREA LA IVEALA a rautatii care zace latent in inimile oamenilor, si care in vremuri de liniste si pace este tinuta sub control de catre ei…
Dar, cand nu va mai fi paine, si bunuri care acum exista din belsug, se vor descatusa in societate faptele rele ale oamenilor si se vor inmulti: furturile, uciderile, talhariile, dusmaniile…
Cati oare dintre cei de acum vom putea trai si supravietui intr-o astfel de vreme de necazuri care parca se intrezareste la orizontul lumii noastre…Cred ca putini, tare putini dintre noi vom putea avea TARIA si RABDAREA si mai ales asezarea si INTELEPCIUNEA si BARBATIA sa trecem peste astfel de incercari…
Daca am intelege chiar si acum cand se aud astfel de zvonuri alarmante, ca daca AM FACE POCAINTA si RUGACIUNE fierbinte in fata Domnului pentru PACEA A TOATA LUMEA si pentru izbavirea NEAMULUI NOSTRU, poate Dumnezeu s-ar indura de noi, asa cum s-a indurat alta data de Niniveteni…
DACA am intelege macar acum, si ne-am intoarce la Hristos…cu deplina hotarare…
Doamne ajuta.
Unul din duhurile care ne lupta azi este vadit cel al deznadejdei.
Acest duh este invins si de cererea rugacunii, adica a cere ca altii sa se roage pentru noi.
Cereti rugacuinea, parintelui duhovnc, parintior, maicior si prieteior.
Nu trebuie sa uitam, sau trebuie sa redescoperim, ca razboiul nostru este dat pentru mantuirea sufletului.
iertati,
SINAXA
Sa veti pace ininima si
,,Lucrati cu intelepciune”
Cred că în aceiaşi cheie a evadării Rusiei din izolarea iminentă se înscrie şi iniţiativa economică cu eurasianismul.. Nu cred că s-a avut în vedere neapărat fezabilitatea economică ci s-a dorit agitarea unor curente ideologice care să ridice puţin prestanţa de “mare putere” a ruşilor, cumva să bifeze şi nişa de viziune economică strategică.
Rusia este o putere mare doar dacă nu se raportează la USA şi dacă avem în vedere capacitatea militară teoretică, doar faţă de alte state din liga a III-a. Altfel, au dus doar războiae de uscat, strategia/tradiţia lor militară este exclusiv aerian-telurică, nu au experienţă militară navală (exceptând submarinele din peroada războiului rece), influenţa exercitată în lumea a III-a fiind exclusiv rodul mijloacelor politice ale kgb-ului şi a comerţului cu armament.
Nu cred că ruşii vor risca să fie făcuţi de ruşine şi eventual să-şi piardă faţa cu tot cu conserva lor de Kuzneţov, într-un nou episod Cuba octombrie ´62, ci mi se pare că deocamdată se bagă şi ei în vorbă, să nu cumva să devină irelevanţi, în cazul în care se precipită lucrurile în estul mediteranei. Faptul că touşi se bagă în vorbă, indică cu certitudine spre ideea că totuşi, urmează să se întâmple ceva.
Mi se pare că ruşii forţează mai mult partea de reflex diplomatic, în care există impulsul să consulţi toate părţile implicate, dar nu cred că ruşii vor risca să facă ceva în mediterană fără acordul americanilor, nici măcar la nivel de declaraţii politice. Mi se pare că s-au luat şi ei după “chineji”, încercând să facă şi ei pliscul mare, de vreme ce ruşii au totuşi portavion şi capacităţi nucleare navale mult superioare chinezilor (care ar avea mult mai multe motive să fie prezenţi în mediterană, dacă ne gândimm la investiţii, decât au ruşii).
Speculez şi eu, dar aş spune că Kuzneţov este destinat Ciprului mai mult decât Siriei, căci americanilor le-ar veni greu să potolească/modifice chestii în siria şi iran, fără să-i scape pe turci din mână, în cazul în care aceştia şi-ar lua nasul la purtare ca aliat nato şi principal vector islamist în orientul mijlociu. USA pot oricând invoca o neutralitate/abţinere în cazul unui conflict greco-turc şi să-i lase pe ruşi să intervină cum cred de cuviinţă.
Oricum, doar aşa pot înţelege liniştea americanilor pe acest subiect. Dacă eu unul m-aş pregăti de scandal pe bune în mediterană, ultimul lucru pe care l-aş putea permite e să mai apară un jucător (cu portavion), pe care să nu-l pot controla. Din punct de vedere militar este de neprmis/neimaginat şi eu cred că ruşii au fost solicitaţi să vină în mediterană. Poate ar fi bine dacă s-ar pronunţa şi unii mai pricepuţi decât mine pe această teză, dar din puţinele mele cunoştinţe, Pentagonul nu poate justifica/argumenta credibil prezenţa ruşilor în teatrul lor de operaţiuni. Punct. Vorbesc strict din punct de vedere al raţiunii militare.
Aşa încât, voi considera că ruşii au fost chemaţi, dacă scandalul începe după ce ajung şi ei cu tigăile lor în mediterană ori, că s-au trezit şi ei să se bage în seamă (de capul lor ori la sugestia Chinei), dacă eventualul conflict va începe în următoarele zile/săptămâni sau dacă rusiei îi va fi găsit “accidental” vreun conflict care să o ţină temporar ocupată printr-un alt colţ al lumii.
Dincolo de supoziţii, sunt întru totul de acord cu mesajul domnului Vela! Doamne, ajută!
@Utzu:
Oare Turcia chiar face dupa capul ei ce face in Siria? Mi se pare ca Lelia Munteanu, de la Gandul, o comentatoare destul de avizata, sugera ca e lasata sa-si faca de cap pentru ca le face, astfel, jocurile. Sa nu uitam ca, totusi, in Turcia trebuie pus scutul antiracheta american… Ceea ce nu inseamna ca nu are ambitii otomane. Cred ca multe actiuni sunt explicabile prin subestimarea adversarilor sau aliatilor de conjunctura si supraestimarea propriilor forte. Probabil Turcia isi inchipuie ca poate si cu americanii, si putere in zona, ca sa luam cazul asta.
PS: iata si articolul Leliei la care faceam trimitere: http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2011/11/20/lumea-araba-fierbe-proteste-violente-in-egipt-siria-in-vria-razboiului-civil/ (Va “rezolva” Turcia problema siriană?)
Da.. aruncam şi eu cu vorbele. Chiar şi aşa, nu cred că precizările dumneavoastră sunt în contradictoriul speculaţiilor mele. Îmi vine să cred că Turcia este controlată într-o pondere sensibil mai mare prin instrumentul intereselor comune decât al relaţiei de neovasalitate faţă de statele unite/altă putere. Cu alte cuvinte, SUA i-ar putea permite Turciei să-şi urmeze interesele zonale, în cadrul unui joc mai amplu, deci să-i dea drumul puţin din lanţ, dar nu văd ce instrumente ar avea să o aducă apoi la ordine, fără intervenţii directe. Sunt sigur că Turcia nu este România şi că nu joacă exact aşa cum i se cântă. Bineînţeles că teza mea cu Rusia chemată să o tempereze e trasă rău de tot de păr, dar deocamdată nu (vreau să 😀 ) găsesc argumente să o contrazică. Spor!
Doamne, ajută!
probabil ca focarele din estul mediteranei, nu putine, vor fi lasate sa degenereze avand rusia actor/figurant semi-implicat in zona…asta cred ca este sensul accesului lasat rusiei in zona fara vociferari din partea americanilor, israelului, britanicilor…iar, mergand pe ideea unei neutralitati operationale a statelor din alianta la o eventuala activare a conflictului tuco-cipriot sau greco-turc, este posibil ca rusia sa fie lasata “scoata castanele din foc” cu ce mana va vrea ea….este evident dupa mine ca rolul activ al turciei inspre siria este rezultatul negocierii pozitiei strategice deosebite a turciei si ambitiilor ei de mare putere zonala, plus un interes nemijlocit in a transa problema kurda profitand de turbulentele din siria si posibil iran. capcana posibila pe care americanii/evreii o intind rusilor si pe de alta parte turcilor este de a-i lasa deliberat sa gestioneze o criza in zona (siria, cipru) pentru a le compromite si discredita maniera de lucru, abilitatile, potentialul si capacitatea efectiva de a gestiona o criza majora din postura de jandarm. in felul acesta la va inchide perspectiva de a pronunta un punct de vedere credibil in arena internationala in problema iranului, pakistanului, coreei de nored, venezuelei si ce-o mai fi urmand, alianta sionista detinand astfel mana libera in a invada iranul. turcii isi vor rupe dintii in rusi, cu girul aliatilor. fapt care va irita, cel putin, china, care pierde astfel singurul partener de dialog autonom din spatiul euro-oriental.
Nu mica ne-ar fi mirarea ca rusia sa nu intre numai in balcani cu sfera de influenta ci in toata europa de est iar aici am intra si noi.de obicei politicienii de pe la noi ne fac surprize de genul asta.
Poate deliberat elitele i-au stimulat pe chinezi sa se dezvolte megalomanic,economia lor sa devina puternic energofaga ,iar acum,incet-incet (sionistii )acapareaza resursele energetice mondiale,ori prin razboaie in tarile bogate in resurse ( irak,afganistan,libia,urmind iran,venezuela ) ori prin misculatii banesti si diplomatice ( baze militare in celelate tari bogate,arabia saudita,kuweit,quatar,etc ) Sudanul,unde china are interese energetice,s-a creat criza Darfur,in Zimbawe,aliat China si cu resurse de aur,uraniu,diamante…iar criza.Iranul fiind alt partener energetic al Chinei.Se incearca si in Tibet,bogat in resurse,viclenia aici fiind eliberararea tibetanilor si revenirea lui Dalai-lama…Se stringe cercul sau latul energetic in jurul lor.Care ar mai ramine optiunea Chinei pentru alimentarea cu resurse a economiei lor ? Pai Siberia,gindesc eu.Altfel ar ramine ca un culturist,cu masa mare de carne,care ar trebui sa alege maraton,moarte sigura,revolte sociale,revolutie…Este si ceea ce ne spun sfintii,despre vremurile de apoi,ca dupa ce rusii vor slabi in razboi,chinezii vor lua siberia si vor fi opriti de elitele mondiale la urali ( poate pentru a nu prinde prea mare putere )
De acord cu domnul k nekafkian,cu turcia si rusia,poate doar ca elitele mondiale religioase de aceasta data,si care dau ordine celor de sub ei,economice sau politice,cunosc si ei profetiile sfintilor nostri ( au oameni de-ai lor infiltrati,teologi si ierarhi care-i informeaza si le explica ce si cum ) si poate pina la un punct cred si ei ca asa se va intimpla si se folosesc de aceste informatii in planurile lor.Adica,daca si-ar dori un razboi mondial,ar putea sti cum sa-l porneasca si care ar fi fortele,ba chiar si deznodamintul…mai putin partea finala,cu Judecata si venirea in Slava a Domnului nostru Iisus Hristos Dumnezeu,pe care nu o mai cred,caci nu le convine.Zic si eu,nu stiu daca e bine.
Sunt dator totuşi să-mi retrag prostiile fanteziste spuse mai sus cu privire la rolul Rusiei de a tempera Turcia. Sunt prea multe motive de enumerat, dar principalul ar fi că nu are rost să implici un jucător advers major să se ocupe de eventuala obrăznicie a unui jucător aliat minor.
Totodată, cititorilor de limbă engleză, interesaţi de problema siriană, le recomand două articole foarte bune:
http://www.voltairenet.org/Lies-and-truths-about-Syria
http://www.voltairenet.org/A-Limited-NATO-Operation-in
Doamne, ajută!
Rusia nu-i in mod necesar un jucator advers si nici major….tot asa cum nici Turcia nu-i definitiv aliat si cu atat mai putin minor….Rusia nu ar putea face fata Turciei la momentul actual decat apeland la “nukes”. Ce ar pute comite Turcia intr-atat de grav incat sa implice o desfasurare totala a Rusiei?
Siria-Tartus…prea putin, Ciprul…futil, Grecia…depinde de context, …interesel rusesti trebuiesc lovite foarte puternic si gratuit ca sa-i determine sa reactioneze disproportionat……Armenia, Azerbadjan, Iran, Turkmenistan…o deschidre a culoarului sudcaspic catre campurile gazeifere turkmene si iraniene plus jonctiunea turcica care ar periclita influenta Rusiei in caucaz si transcaspica – da. vor exista focare stimulate sa evolueze pe directia impusa de interesele “americane”, inevitabil unele vor scapa de sub control, cat- de vazut, dupa acelasi calapod vor fi antagonizate interesele Rusiei si in extremul orient pentru a-i opune china, chinei in pacific cu vietnamul si filipinele si india…un conflict euro-asiatic inchis in tzarc, strunit de elite, care vor evita cat mai mult o confruntare directa cu cele 2 puteri nucleare, intervenind doar atunci cand va fi absolut necesar…ma intreb ce rol si ce nivel de sacrificiu va avea flancul rasaritean, fino-balto-polono-roman, care este orchestrat sa actioneze concertat in situatia unui conflict deschis…in fond, daca nu exista sincope si dezertari, si vor fi!, puterile maritime au un avans strategic consistent fata de cele continentale, telurice (gog si magog),,,tarcul se strange….cu-i ii tremura mai tare deshtiu pe tragaci,,…?
@k
Aveţi în mare parte dreptate. Diferenţele militare între rusia şi turcia nu sunt semnificative dacă e să ne imaginăm un conflict militar convenţional având pe ruşi drept agresori. Dar la o privire mai atentă am vedea că Turcia nu are capacitate ofensivă, că nu are industrie militară, că toată tehnologia sa militară de vârf este cumpărată, că nu are materii prime să pună bazele unei astfel de industrii etc. Insist să cred că faţă de ruşi, Turcii sunt un jucător minor şi că într-un conflict direct Turcia ar fi scoasă din joc în câteva luni.
Nu cred că e nimerit să apreciem “patrimonial” ce ar putea determina pe rusia să ia în răspăr declaraţia comună din 2009, astăzi ca şi nesemnată, în care ruşii ş turcii se dădeau mari parteneri strategici. Când se încing spiritele, nimic nu e futil sau prea puţin. Oricum, determinant este interesul strategic pe care un jucător îl atribuie unui “item”. Atunci când se strecoară o eroare de apreciere asupra unui astfel de interes, ies scântei.
Dar după câte am mai citit în ultimele zile, nu cred că ruşii se duc în mediterană pentru turci, ci sunt din ce în ce mai convins că au ridicat mănuşa aruncată de americani şi că am intrat în linie dreaptă a pregătirilor de război. Motivul acestui comportament ar fi cel indicat de admin, anume să spargă încercuirea americană. În acest sens am citit o analiză bună a unui autor german pe care îl găsesc onest şi competent (pentru partea de adevăr pe care alege să o trateze), F. William Engdahl:
http://www.voltairenet.org/Why-Moscow-doesn-t-believe
Fragmente în engleză, altfel articol ce merită citit în întregime (îmi cer iertare pentru nevorbitorii de lb.eng. dar chiar nu am avut timp să traduc, nici măcar parţial. Oricum unele articole apar în mai multe limbi de circulaţie europeană pe această platformă, poate va fi şi aici cazul):
Doamne, ajută!