Hotnews: Patriarhul Daniel: Prezența multor credincioși la Sfântul Mormânt, datorată vaccinării Patriarhul Daniel afirmă că 2.500 de persoane au fost lăsate sâmbătă să intre în Basilica Sfântului Mormânt datorită vaccinării unui procent foarte mare din populaţia din Israel, care …
Patriarhia Română își exprimă deplina solidaritate cu toți credincioșii ortodocși care în aceste zile doresc să se roage ca pelerini Sfintei Cuvioase Parascheva, precum și cu Mitropolia Moldovei și Bucovinei, gazda profund responsabilă a pelerinajului anual de la Iași.
Sinodul Permanent a decis unanim să trimită Scrisori Sinodale corespunzătoare de răspuns, în care va fi înfățișat din nou faptul că Biserica Greciei rămâne în încredințarea dogmatică și teologică exprimată de la început că «Taina Sfântă a dumnezeieștii Euharistii rămâne de nenegociat, după cum ne-a fost predată de învățătura din Tradiția Ortodoxă și a Sfinților Părinți ai Sfintei noastre Biserici», precum și că «procedura administrării dumnezeieștii Împărtășanii credincioșilor rămâne precum este și după cum ne-a fost predată de Sfinții Părinți și de Sfânta noastră Tradiție».”
De ce nu vrei, omule, să fii demn și liber?
De ce iubești colivia mai mult decât zborul și lanțurile mai mult decât propriile aripi?
Cum să accepți cu toată resemnarea să fii slugă cezarului, mai mult decât prieten lui Dumnezeu?
Cum să accepți să-ți ții credincioșii pe la garduri, pe la uși ferecate, flămânzi și însetați de Dumnezeire, în timp ce tu înfuleci cu poftă și nesaț, singur la Sf. Masă?
V-am scris aceste lucruri pentru a Vă conştientiza că suntem responsabili de drama unui popor de oameni hăituiţi şi depresivi. Nu avem voie, ca Biserică, să îngăduim acestui regim antihristic să lovească în comuniunea poporului român cu Hristos!
„Dacă nu stăm acasă în mod folositor, statul acasă ne poate îmbolnăvi, chiar dacă nu luăm virusul. Prin faptul că devenim descurajați. Dacă teama de boală devine o psihoză sau o nevroză colectivă, noi deteriorăm sănătatea noastră psihică chiar dacă sănătatea trupului nu este atinsă de acest virus care a răspândit boala în toată lumea”.
Basilica: Starea de urgență este o stare specială de prevenire a extinderii epidemiei, nu o stare de panică și descurajare Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a adresat luni un cuvânt de încurajare şi speranţă în contextul în care pe teritoriul României …
“Impartasania nu e un bufet suedez in care fiecare se serveste după cum pofteste”
Profitând de o imaginară epidemie provocată pasămite de nuș’ce virus încornorat, puterile iadului s-au dezlănțuit cu forță asupra Sfintei Biserici a lui Hristos, folosindu-și, bineînțeles, slugile cele supuse și râvnitoare. Problema a fost propusă la fel de subtil cum i-a fost propusă problema răstignirii Domnului Hristos lui Pilat: (atunci) “Dacă nu Îl răstignești pe acest infractor nu ești prieten al cezarului”, (acum) “Dacă Îl distribuiți oamenilor nu sunteți prieteni ai sănătății lor”! Vedem că mereu se cere același lucru, răstignirea Domnului, completa Sa eliminare din societate, pe motiv că El, Iisus Hristos, deranjează mereu câte un cezar mai vechi sau mai nou.
Acceptând schimbarea unei reguli liturgice a Bisericii Ortodoxe care, fără a fi veșnică, durează oricum de peste nouă secole, se creează un precedent periculos. Dacă eliminăm reguli în Biserică la presiunea străzii, ce ne garantează că “strada” nu va pretinde și alte schimbări în cultul nostru bi-milenar?… Ce ne garantează nouă că nu ni se vor atinge și alte tradiții născute împreună cu credința creștină și legate indisolubil de ea?… Nu știu de ce, dar de când am aflat de declarația oficială a domnului Bănescu, îmi revin mereu în minte ca un refren de care nu mai pot scăpa cuvintele Mântuitorului nostru: “Nu aruncați mărgăritarele în gura porcilor, nici cele sfinte la câini, ca nu cumva, călcându-le în picioare, să se întoarcă și să vă sfâșie”! Porcii și câinii la care Se referă Domnul nostru nu se mulțumesc niciodată cu puțin. Ei vor să profaneze TOT, iar când vor reuși să facă lucrul acesta, vor vrea să-i sfâșie în bucăți pe cei care le-au oferit pe tavă “cele sfinte”…
„Totdeauna mulțumesc lui Dumnezeu pentru tot ce mi-a oferit și pentru familia în care am crescut”, a afirmat Simona Halep. „Mă bucur că sunt româncă, mă bucur că sunt pe acest pământ și sper să bucur cât mai mulți oameni și copii, să-i inspir să reușească și ei ceea ce-și doresc”. „Slavă Domnului și Dumnezeu să ne binecuvinteze pe toți!”, a încheiat campioana.
Surse prezidențiale au confirmat pentru Q Magazine că Papa Francisc vine în România în 31 mai, la invitația Președintelui României, Klaus Iohannis, și a Bisericii Catolice. Sursa citată precizează că Papa va fi așteptat la Cotroceni de Klaus Iohannis.
Sunt 100 de ani de când ţara s-a refăcut şi mai bine de 2000 de ani de când stăm pe-aici, respirând împreună acelaşi aer, împărţind acelaşi sânge şi vorbind aceeaşi limbă. A fi român e o cinste, poate cea mai mare cinste pe care-o poate avea cineva. În ciuda umilinţelor, în ciuda vremurilor, în ciuda tuturor greutăţilor pe care le-am îndurat, am supravieţuit, ne-am plâns morţii şi ne-am bucurat împreună. De-aceea, a fi român e o cinste: pentru că în sângele nostru pulsează o istorie, pentru că avem cu toţii aceeaşi limbă şi pentru că înaintaşii noştri, prin supremul lor spirit de sacrificiu, ne-au construit această fundaţie solidă, imposibil de dărâmat. Însă, nu trebuie să uităm că a fi român este o obligaţie! Le suntem obligaţi tuturor celor care s-au jertfit, tuturor celor care, în momentele critice ale istoriei, s-au ridicat şi-au spus hotărât că „Pe-aici nu se trece!”.
Cred că e o împreună lucrare cu înaintaşii noştri, adică cei care suntem fizic aici nu suntem singurii care am contribuit. Cred că și toate rugăciunile oamenilor au contat şi au mijlocit în fața lui Dumnezeu pentru ca lucrurile să se așeze cărămidă cu cărămidă și să ajungem astăzi să ne bucurăm de acest edificiu. E important să existe un loc reprezentativ pentru toţi românii, unde să ne adunăm, de aceea cred că în primul rând e o necesitate, nu un lux. Şi mai cred că ne va ajuta foarte mult, în aşa fel încât lucrurile să se așeze mai bine pe verticală și să ne bucurăm de această viziune a cerurilor, care este Catedrala Naţională.
„Avem bucuria ca împreună să aducem o contribuţie la îmbunătăţirea textelor liturgice, la broşura Familia binecuvântată ca apoi aceasta să fie trimisă la Cancelaria Sfântului Sinod şi împreună cu ceea ce trimit celelalte Sinoade Mitropolitane să avem o broşură cât mai clară şi mai accesibilă credincioşilor privind familia creştină astăzi”, a spus Preafericirea Sa conform Trinitas TV.
„A fost un neastâmpărat mărturisitor. Când a văzut că orele de Religie erau îndepărtate din școli, nu a stat liniștit în obștea mănăstirii, ci s-a plasat pe sine împotriva curentului și a avut parte de prima sa întemnițare. Când a văzut că inima Bisericii, adică călugării și călugărițele sunt alungați din sfintele mănăstiri prin ordin crud venit de la Moscova și implementat de cei din țară, a cerut ca sfintele mănăstiri să nu se închidă. Știa că o Biserică fără mănăstiri este o Biserică prea săracă pentru a putea trăi în vremuri bune sau de restriște. Alți 5-6 ani, pentru această îndrăzneață mărturisire, i-a petrecut în diferite închisori ale țării. Același neastâmpăr misionar l-a făcut să nu tacă într-o vreme în care cam toată lumea tăcea. La un an înainte de Revoluție, iarăși merge la închisoare pentru că cerea conducerii statului de atunci să oprească valul îndoctrinării ateiste din țară. S-a bucurat apoi de vremea de libertate și s-a folosit de ea pentru a mărturisi în continuare, în timpuri mai bune pe de o parte, dar cu greutatea lor pe de altă parte.
După binecuvântare, Părintele Patriarh Daniel a ținut un cuvânt de învățătură cu titlul „Unitatea de credință și de neam se întărește prin lumina și rugăciunile sfinților”. A prezentat atât viața și activitatea celor doi sfinți, cât și importanța acestui moment în istoria Bisericii Ortodoxe Române. „Sfinții sunt cu adevărat vii, iar vii sunt sfinții”, a spus Preafericirea Sa, care a completat: „Fără sfințenie, nimeni nu va vedea pe Dumnezeu, iar fără sfinți nimeni nu va înțelege pe deplin ce este Biserica”.
M-am pomenit strigând, cu o voce străină, stranie, strangulată de spaimă: „-Doamne! Nu mă lăsa!”. Şi, în clipa următoare, mi s-a întâmplat ceva nemaipomenit, nemaitrăit, nemaisperat. Hruba, lucarnele, treptele, jivinele, totul a dispărut. În jurul meu era numai alb. Un alb nelimitat, scânteietor, un alb ca de zăpadă proaspătă sub un soare strălucitor. Eram eu şi totuşi nu-mi percepeam existenţa. Ieşisem parcă din timp şi din spaţiu, nu ştiam, de fapt, ce eram şi unde eram. Eram o vibraţie intensă, aproape de nesuportat. Simţeam o încredere neţărmurită în ceva nespus de binefăcător, în ceva binecuvântat şi totuşi mistuitor ca un rug fără arsură. Este greu să definesc ce se petrecea cu mine; ardeam intens. Am aşteptat o eternitate, în picioare, sprijinită de uşă”.
„Pentru ca documentele-draft pregatite in timpul etapei pre-sinodale si examinate la Sinodul din Creta sa devina decizii recunoscute de toti ortodocsii, trebuie sa fie dezvoltate pe viitor si agreate la nivel pan-ortodox, iar, apoi, adoptate prin consens de catre toate bisericile locale autocefale”. Prin urmare, pozitia oficiala a Patriarhiei Moscovei este ca documentele din Creta NU SUNT DECIZII si nu pot fi considerate ca atare, ci documente cu statut provizoriu, ne-obligatoriu, care trebuie refacute la nivel pan-ortodox si supuse aprobarii consensuale.
O delegaţie a Patriarhiei Române, condusă de Patriarhul Daniel, va efectua o vizită în Rusia în perioada 2-5 decembrie. Delegaţia va participa la manifestările dedicate centenarelor restabilirii Patriarhatului în Biserica Ortodoxă Rusă şi Sinodului Local din 1917 – 1918.
Nu asa se gestioneaza o astfel de intalnire, mai ales cand ai deja o problema uriasa cu increderea romanilor in UE (in scadere accelerata). Nu asta faci atunci cand intr-o Romanie deloc rusofila, ai, totusi, un procent apreciabil de oameni care considera ca Rusia are datoria sa-i apere pe crestini. Un mod inteligent de a gestiona problema este sa nu astupi gura romanilor in chestiunea casatoriei si in a nu acoperi problemele reale, dure si nemiloase care provin din statutul nostru de cobai ai Vestului (si aici am citat din EuObserver).
Basilica: Palatul Patriarhiei | Festivalul-concurs „Lăudaţi pe Domnul”. A X-a ediţie marcată de participarea Întâistătătorilor veniţi la Bucureşti (VIDEO) Act Solemn Comemorativ proclamat astăzi, 27 octombrie 2017, în cadrul Sfintei Liturghii oficiată la Catedrala Patriarhală din București: Sfântul Sinod al …
Astăzi nimeni nu obligă vreun creştin să se dezică cu forţa de Biserică sau de Hristos, dar există numeroase eforturi şi mijloace folosite pentru ca Biserica să fie privită ca o parte a unei tradiţii naţionale, ca un fel de folclor popular şi credincioşii să uite de Hristos şi Biserică. Astăzi, mărturisirea lui Hristos nu este mai puţin complicată decât aceea din timpul prigoanelor pentru că omul poate fi îndepărtat de Dumnezeu nu doar cu forţa, ci şi prin ispite diferite, prin îndepărtarea atenţiei lui de la Cer spre pământ, prin atragerea lui spre o direcţie contradictorie, a conchis Patriarhul Moscovei.
Ce înseamnă aceasta pentru noi care trăim în diferite ţări? Ce înseamnă noi care suntem supuşi influenţelor lumii de astăzi, inclusiv cele politice? Înseamnă că noi suntem parte Bisericii cele Una şi suntem parte a comunităţii care poate dobândi acest duh al păcii, indiferent de graniţele care ne înconjoară şi de dorinţele oamenilor. Această forţă pacificatoare a Bisericii trebuie să fie actualizată în fiecare epocă şi atunci când condiţiile externe sunt prielnice, dar şi atunci când nu sunt, pentru ca să realizăm ceea ce ne-am propus. Fie ca duhul iubirii frăţeşti autentice să împărăţească totdeauna în inimile noastre. Fie ca legăturile dragostei între Bisericile Ortodoxe surori, Română şi Rusă, să se întărească continuu.
PF Kirill al Moscovei şi al întregii Rusii va participa anul acesta la manifestările religioase dedicate Sf. Cuv. Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureştilor. Preafericirea Sa va aduce din Rusia un fragment din Sfintele Moaşte ale Sf. Cuv. Serafim de Sarov, care va fi aşezat pentru închinarea pelerinilor de pe Colina Patriarhiei, şi apoi va fi oferit comunităţii ortodoxe ruse arondate Bisericii Sfântul Nicolae – Tabacu din Capitală.
Parcă suntem mai dezbinați ca niciodată, mai apăsați de griji și de năpaste ca niciodată și mai dezorientați ca niciodată. Suntem îndemnați să ne desconsiderăm înaintașii și să ne depreciem valorile esențiale, cele care ne dau identitatea, care ne dau sensul și rostul de a alcătui o națiune. Dacă vrem să ne apărăm familia, suntem arătați cu degetul și considerați „proști” sau „fundamentaliști”. Dacă ne apărăm Biserica, suntem acuzați că am fi „retrograzi” și că am vrea să tragem țara în Evul Mediu. Observăm, cu mare mâhnire, cum ne pătrunde și ne stăpânește, sistematic, o ură de sine și de tot ce e al nostru.
Nu s-a făcut nimic pe linie de vânzare a ortodoxiei. Din contră, găsesc că au început… Bine, Sinodul (cretan) trebuie urmat de alte Sinoade care să precizeze unele lucruri, asta toți o spun, dar… Pe de o parte, una: cum …
La ședința de după amiază de vineri, 24 iunie, președintele Sinodului, Sanctitatea Sa, Patriarhul Ecumenic Bartolomeu, sesizând dificultatea care a intervenit în reglementarea temei, a propus să se constituie o comisie cu participarea Bisericilor care au propuneri, ca să găsească o exprimare și formulare a temei în dezbatere care să satisfacă toate părțile. Trebuie remarcat că nu a fost sesizată existența vreunei lucrări de secretariat, chiar și măruntă, și pregătirea diferitelor locuri ale Bisericilor pentru facilitarea lucrărilor Sinodului. Din păcate, în acea clipă hotărâtoare, a cerut și a luat cuvântul Preasfințitul de Pergam, care, deși se afla în afara realității, a zis că textul este foarte bun și nu vede motiv pentru a se face comisie și, de aceea, nu este nevoie de nici o astfel de mișcare. Concesia Sanctității Sale la insistența cu totul jenantă și bizară a Preasfințitului de Pergam pentru cele ce trebuiau formulate în text, fără dispoziție spre dialog, spre înțelegerea opiniei celorlalte Biserici și spre efortul conjugat al diferitelor abordări ale temei, a pricinuit reacția justificată, până la o enervare vădită, a Patriarhului României, până atunci domol și participant cu argumente teologice la dezbateri. În plus, și Patriarhul Serbiei și-a depus opinia scrisă, cu care a sprijinit faptul că tema nu este definitivată și, pentru aceasta, trebuie ori să fie amânată, ori să fie prelungite lucrările Sinodului pentru o prelucrare mai bună a textului.
tinerii au observat tendința de sexualizare a conceptului de „educație pentru sănătate”, temă intens dezbătută în spațiul public românesc;
răspunderea principală în această privință revine familiei (părinților);
tinerii nu doresc impunerea în școli a unei astfel de discipline; ea ar putea exista ca activitate extrașcolară, la dezvoltarea căreia să ia parte Familia, Biserica și personalul medical avizat;
Basilica: Bucureştiul este de astăzi gazda Întâlnirii Tinerilor Ortodocşi din toată lumea Festivitatea de deschidere #ITO2016. Patriarhul Daniel: „Aspirațiile spre bine și frumos ale tinerilor trebuie susținute de întreaga societate” (Video) În această seară, 1 septembrie 2016, în Bucureşti a …
Pe durata sesiunilor, Patriarhul României este cel care și-a susținut opiniile având cunoaștere teologică, experiența de la Dialogurile [ecumenice] și determinare. În anumite cazuri a fost foarte stăruitor și a avut o contribuție importantă în formularea art. 21 al documentului ”Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine”. De multe ori a spus că, dacă nu vor fi acceptate anumite corecturi, nu va semna textul. De asemenea, de multe ori și-a exprimat opinia de a nu se finaliza discuția și de a nu se semna textul acesta, ci de a fi lăsat deschis pentru următorul Sfânt și Mare Sinod. Într-un caz și-a exprimat cu intensitate nemulțumirea și a spus că simte că au loc constrângeri.
Noi, desigur, regretam faptul ca nu toate bisericile ortodoxe surori vor fi prezente in Creta, dar vom incerca sa lucram ca si cand ele sunt prezente, deoarece si-au exprimat punctele de vedere, au facut propuneri de imbunatatire pentru textele existente si aceste propuneri vor fi luate in seama chiar daca fizic ele nu sunt prezente acolo, astfel incat hotararile Sfantului si Marelui Sinod din Creta sa fie usor acceptate si de catre bisericile ortodoxe surori care nu sunt prezente in Creta. Pentru noi este important sa formulam aceste texte in asa fel incat la ele sa adere cu usurinta toate bisericile care, din motive diferite n-au putut fi prezente. Avem in memoria, prezenta, nevoia de comuniune, deci nu lucram intr-o forma de uitare a celor ce sunt absenti fizic, ci intr-o comuniune spirituala, pentru ca sinodalitatea, comuniunea de gandire si de faptuire este esenta ortodoxiei.
“Să ne ajute Bunul Dumnezeu ca în acest duh de mărturisire a dreptei credinţe, de păstrare a unităţii Bisericii şi de răspuns comun la probleme urgente ale timpului nostru, să manifestăm adevărata iubire faţă de Ortodoxie, nu doar una declarativă, să nu se spună despre noi că iubim o Ortodoxie ideală, dar nu putem administra sau păstori o Ortodoxie reală, adică nu trebuie să iubim numai Ortodoxia, ci şi pe ortodocşi, chiar dacă sunt de alt neam, din altă regiune a pământului şi prin aceasta arătăm că vom cultiva credinţa în iubire, cum ne cere Sfântul Apostol Pavel”
Şi seculariştii vor „spitale şi nu catedrale”. De ce? Pentru că doresc binele societăţii? Puţin probabil. Să ne gândim că deşi sunt organizaţi în nenumărate asociaţii, fundaţii şi partide, ateiştii şi seculariştii nu au făcut pentru cei sărmani, bolnavi şi în nevoi nici o sutime din câte a făcut Biserica. De fapt problema lor este foarte asemănătoare cu problema lui Iuda (şi a celui care îl manipula pe Iuda şi, foarte probabil îi manipulează şi pe ei): nu suportă să vadă că lumea îi dă prioritate lui Dumnezeu, că se face loc pentru Dumnezeu în societate, că oamenii cultivă o relaţie cu Mântuitorul lor.
Dintotdeauna, Biserica și fiii săi au fost „urâți de lume” (Cf. Ioan 15, 19). În zilele noastre însă, nu doar familia Bisericii, ci și familia propriu-zisă este în real pericol. Așa cum se poate lesne constata, realitatea de zi cu zi este una din ce în ce mai nefavorabilă acestei entităţi vitale şi pentru naţiunea română, şi pentru Biserică. De aceea, devine o prioritate absolută pentru noi toţi identificarea tuturor mijloacelor şi mecanismelor posibile – de ordin legislativ, sociale, financiare, educaţionale etc. – ce pot fi activate în apărarea și în sprijinirea familiei.
Pe de altă parte, scriitoarea a făcut şi o paralelă între cenzura din perioada comunistă şi corectitudinea politică de astăzi aplicată de Germania în criza refugiaţilor. ”Am avut o întâlnire cu un prieten român doctor din Germania şi am fost şocată. L-am întrebat cum e cu migranţii, şi a spus că se simte exact ca pe vremea lui Ceauşescu când nimeni nu mai vorbea decât în cadrul familiei. Niciun neamţ nu vrea să vorbească despre criza migranţilor. Situaţia este explozivă şi când vreau să vorbesc cu colegii de spital despre asta, schimbă vorba. Această operaţiune ocultă este pusă sub umbrela drepturilor omului, iar acestea devin o lege a corectitudinii politice. “
Făcând referire la faptul că Sfântul şi Marele Sinod Panortodox, înainte să se întrunească, este numit de unii „apărători ai ortodoxiei” drept „sinod tâlhăresc”, Patriarhul Ecumenic se întreabă ce autoritate vor avea deciziile acestuia şi care vor fi urmările canonice în cazul nesupunerii faţă de aceste hotărâri.
