SĂ NU TE RUȘINEZI DE DUMNEZEU! – Părintele Ciprian Negreanu în conferința de la București: “Cum am ajuns noi să iubim mai mult slava lumii decât slava lui Dumnezeu?” (VIDEO, TEXT)
Alt extras din conferinta ASCOR Bucuresti a Parintelui Ciprian Negreanu, „Crucea – cărarea spre Veșnicie” – 7 aprilie 2019, Bucuresti:
„(…) Deci care este crucea? Crucea este ceea ce ne spune Mântuitorul cu câteva versete mai înainte. Zice aşa:
Şi acum ne spune exact ce este crucea:
Nu vorbeşte nici de mărturisire publică, să te duci să spui peste tot, ci să nu te ruşinezi de Dumnezeu! Să nu te ruşinezi!
Ar fi trebuit să vă explic, dar nu avem timp acum, credeţi-mă pe cuvânt şi credeţi-L pe Hristos, Care, de fapt, a continuat cuvântul acesta, care, de fapt, ne cere atât de puţin: să nu te ruşinezi de El! Şi aceasta este şi o cruce care este „facultativă” [nu este ceva constrangator, ci ceva ales sau refuzat de om in deplina libertate – n.n.], poţi să o iei sau să n-o iei, nu te obligă nimeni niciodată. Poţi să te lepezi zilnic de El, poţi să te prefaci că nu-L cunoşti, poţi să spui că nu crezi, poţi să spui, când vorbeşte lumea de rău de preoţi şi de Biserică, că da, au avut dreptate, şi să nu zici nimic sau să le zici că eşti de acord cu ei. Poate uneori e mai bine să nu zici nimic şi să pleci de acolo decât să zâmbeşti complice.
Se pare că această ruşinare de Dumnezeu este dureroasă, este o rană de netămăduit asupra sufletului, este ceva, cum a zis Iorga: “Nu cunosc un om mai de nimic şi mai de lepădat decât acela care a iubit odată pe cineva şi după aceea s-a lepădat sau nu a zis nimic când era vorbit de rău acel om.” Asta la oameni! Dar la Dumnezeu! Că între doi oameni care s-au iubit şi şi-au declarat dragostea e o durere nespusă ca celălalt să se dezică de tine sau să tacă complice. Ştiţi că, pentru doi oameni care se iubesc, a fi vorbit de rău celălalt e mai dureros decât a se vorbi de tine. Aţi văzut asta. Ăsta e unul dintre barometrele care dovedesc că există dragoste între cei doi: doare mai tare că se vorbește de rău celălalt decât dacă se vorbeşte de rău de tine. Mai bine să se vorbească de rău de tine decât să se vorbească de celălalt. Dacă este în inima ta aşa ceva înseamnă că este dragoste între cei doi. Asta e una dintre cele mai mari dureri pe care le am atunci când tinerii se căsătoresc şi, la început, vorbesc cu drag unul despre celălalt, tot ce are unul e şi al celuilalt, şi după un timp celălalt e nu-ştiu-cum, dacă alţii vorbesc de rău pe celălalt acela nu are nimic împotriva, chiar comentează că aşa e…
Cred că aceeaşi durere a avut-o Dumnezeu în momentul în care a întrebat: Ce-ai făcut, Adame? Și el a zis: Eva pe care Tu mi-ai dat-o! Cum, Eva despre care spuneai că iată os din oasele mele, carne din carnea mea…? A devenit prooroc brusc! Ştiţi că toţi bărbaţii devin poeţi şi prooroci când iubesc. Și după aia tu, omule, care iubeai şi spuneai că ea e oglinda ta, alter ego-ul, ajungi să spui că iată, pe care mi-ai dat-o, Tu eşti de vină, şi ia-o! Că, dacă n-aţi fi voi, voi doi, nu era nimic!
Asta e una dintre cele mai mari dureri. Şi, de fapt, atunci când te dezici de Dumnezeu, sau nu că te dezici, ci te ruşinezi de El – şi Mântuitorul zice: în faţa acestui neam păcătos şi desfrânat.. – şi tot Kazantzakis spunea: Uitaţi-vă la aceştia. În următorii 50 de ani, nimeni din oamenii aceştia, decât cu rare excepţii, nu va mai fi. Şi da, în următorii 50 de ani, cam toţi vom fi cu pământ în gură. Şi tu de oamenii aceştia te ruşinezi?! Nu înţelegeţi ce absurd? Nu te ruşinezi de Dumnezeu, Care e veşnic, în legătură cu care tu vei fi pentru totdeauna, din faţa Căruia tu nu vei putea pleca niciodată să te ascunzi pe undeva, de care ai nevoie absolută, substanţială, fiinţială! Nu te ruşinezi de El şi te ruşinezi de acest neam păcătos şi desfrânat, care suntem noi toţi! Care acum te vorbesc de bine, acum te vorbesc de rău, acum te laudă, mâine te vorbesc pe la spate, de ăștia te ruşinezi tu? În ei îţi pui tu nădejdea? – ne spune Dumnezeu. Şi aşa este!
Cum am ajuns noi să iubim mai mult slava lumii decât slava lui Dumnezeu? Cum am ajuns noi să ne ruşinăm de Dumnezeu în faţa unor oameni păcătoși, aşa cum suntem şi noi? Dacă gândiţi aşa, ne crapă obrazul de ruşine pur şi simplu.
Mă ruşinez eu de Dumnezeu? El nu Se rușinează să Se numească pe Sine Fiul Omului! Ştiţi cum este că S-a făcut El om? Păi noi, dacă am deveni vaca-Domnului, să zicem, gândacul ăla care iese la soare – vaaai, păi eu, să devin vaca-Domnului, să fiu gândacul ăla care merge prin ţărână, pe sub lespezi? Ar fi o ruşine aşa ceva… Păi coborârea lui Dumnezeu, la măsura Lui, şi întruparea Lui e mai mult decât dacă am deveni noi vaca-Domnului! Este infinit mai mult! Și El nu Se ruşinează să Se numească pe el Fiul Omului! Fiul Omului! Auziţi? Se numeşte pe El Fiul Omului! Nu Se ruşinează! E ca şi cum tu ai merge într-un ţinut al pigmeilor, care umblă dezbrăcaţi şi trag cu săgeţile printre ramuri şi după-aia zici: Eu, pigmeul…! Şi toată lumea râde: Ăsta nu se ruşinează să-şi zică aşa? Noi ne-am ruşina şi de pigmei! Dar Hristos nu S-a ruşinat să Se numească Fiul Omului, care erau nişte păcătoşi şi desfrânaţi oamenii, asta suntem noi! Şi noi ne ruşinăm! Şi nu întâmplător zice: Cine se va ruşina de Mine… El nu Se ruşinează de noi şi noi ne ruşinăm de El…!
Asta-i crucea. Ăsta-i minimalul pe care-l cere Dumnezeu! Minimalul! Poţi să-l iei, poţi să nu-l iei; e personală crucea. Tu ai obiectivele tale personale, oamenii tăi cu care te întâlneşti, sunt relaţiile tale personale, acolo vei da seama de aceste întâlniri. Asta nu înseamnă că trebuie să sari ca şi opărit la fiecare cuvânt, tre’ să te lupţi cu oricine are o părere adversă. Nu. Să nu te ruşinezi, atât. Și despre asta ar trebui să mai vorbim, dar nu mai e timp acum, trebuie să răspundem la întrebări.
Am vorbit ca de la suflet la suflet pentru că au fost întrebările mele şi durerile mele şi gândurile mele şi, până nu m-am lămurit, dar nu eu m-am lămurit, ci sfinţii m-au lămurit, care au explicat cuvântul, dar până nu m-am lămurit nu m-am liniștit, nu m-am odihnit, n-am avut pace. Oriunde găseam crucea [un inteles gresit al crucii – n.n.] după înţelesul meu și după capul meu şi aţi văzut, cred că multe dintre cele pe care le-am spus voi socoteaţi că aia e crucea. Dacă mergeţi mult timp cu crucea aia în spate, oricare dintre cele spuse înainte, o să cădeţi sub ea şi o să vă răzvrătiţi, pentru că nu aceea e crucea lui Dumnezeu. Nici nu ne-a pus să mărturisim până la marginile pământului, nici nu ne-a pus să ducem povara tuturor poruncilor Lui deplin, până la capăt, nici multe nu ne-a pus şi de multe ne înţelege Dumnezeu, dar de asta nu ne va înţelege, dacă ne vom ruşina de El şi de cuvintele Lui înaintea acestui neam păcătos şi desfrânat.”
(fotografie de Olivian Breda)
Din aceeasi conferinta mai puteti vedea si:
***
Legaturi:
Intelept preot .
Masurat si cantarit .
https://www.ascorcluj.ro/2019/07/19/programul-invitatilor-din-tabara-de-vara-a-s-c-o-r-cluj-napoca-susenii-bargaului-2019/