Cum se manifesta Duhul Sfant in suflet? CINE NU ARE COMOARA SI FOCUL DUHULUI IN SINE SA NU INDRAZNEASCA SA PREDICE ALTORA!
Usurinta in implinirea poruncilor nu o da puterea omului, ci puterea Duhului
„Avem comoara in vase de lut” – spune Pavel. Duhul este comoara care lucreaza in noi implinirea poruncilor lui Dumnezeu. Si cel ce are aceasta comoara lucreaza cu usurinta toate virtutile. Ca niste cersetori saraci sa-L rugam pe Tatal sa ne trimita aceasta comoara. Cel ce sta in pacat, oricat s-ar stradui, nu poate produce rodul Duhului Sfant. Usurinta in implinirea poruncilor nu o da puterea omului, ci puterea Duhului. Si numai cel ce a luptat mult, a cautat si a rabdat necazuri obtine aceasta putere de sus. Cei bogati in Duhul Sfant nu se golesc niciodata vorbind altora si inviorandu-i, ci din contra: luminandu-i pe altii, ei se lumineaza pe sine insusi si mai mult. Din ei tasneste duhul afara ca dintr-un izvor ce nu mai seaca.
Insa cei saraci in Duhul Sfant, chiar daca stiu sa vorbeasca duhovniceste, din memorie, din ceea ce au citit prin carti si au invatat de la altii, acestia nu poseda o comoara proprie a Duhului si raman goi, iar pe altii ii invioreaza doar momentan, neavand putere sa lucreze in inimile lor. De aceea, mai inainte de a cauta sa fim de folos altora, sa cerem lui Dumnezeu sa ne trimita noua insine comoara Duhului, sa ne curateasca pe noi insine mai intai, sa ne zdrobeasca inima, sa ne inflacareze credinta, sa ne dea siguranta vietii vesnice. Sa ne vindecam inainte pe noi insine, si apoi sa trecem la vindecarea altora. Numai din inimile celor ce-L iubesc cu adevarat pe Domnul, vor curge rauri de apa vie. Cine nu simte focul aprins in inima pentru Hristos sa nu indrazneasca sa predice, caci va induce in eroare si pe atii si va da socoteala pentru aceasta.
Viata harica a sufletului este foarte, foarte variata. Cei care sunt nascuti de sus, care au in ei lumina lui Hristos, sunt condusi de Duhul Sfant in foarte multe feluri. Uneori sunt plini de o mare bucurie, ametiti ca de o betie sfanta, alteori simt o pace adanca si o mare liniste. Alta data plang si se tanguiesc amarnic de mila intregului neam omenesc cazut. Duhul plange in ei „cu suspine negraite”. Iubirea pentru omenire ii face sa sufere pentru aceasta. Alta data ii cuprinde un foc de iubire pentru toti, indiferent ca sunt rai sau buni; pe toti ar dori sa-i stranga la piept, fara deosebire. Alta data se coboara in smerenie si se cred mai josnici si mai spurcati decat toti oamenii. Iarasi sunt ridicati in bucurie negraita. Si uneori se simt gata de lupta cu dusmanul, plini de curaj si eroism, dorind „sa calce peste scorpii si peste serpi”. Alta data, sufletul se linisteste cu totul, simte nevoia de tacere mare si de singuratate si intuieste adevaruri si intelegeri noi, pe care nu le cunostea si pe care harul divin i le descopera. Iar alta data sunt ca niste oameni de rand, obisnuiti.
Duhul Sfant conduce sufletul cum vrea si incotro vrea El, si in felurite chipuri il prelucreaza pe om ca sa-i desavarseasca sufletul. Astfel prelucrat, sufletul ajunge la curatire si unire cu Domnul. Duhul se uneste cu Duhul si sufletul devine tot o lumina, un ochi, un suflet, o bucurie, o placere, o veselie, o dragoste, o indurare, o bunatate, o blandete. Unul ca acesta se face chip al lui Hristos.
Sa-L rugam deci pe Dumnezeu sa ajungem si noi sa nu mai traim noi, ci Hristos sa vietuiasca in noi – sa ajungem la masura Lui. Sfintiti in suflet si in trup si pironiti pe Crucea lui Hristos, sa ne invrednicim de mostenirea Imparatiei Cerurilor.
Legaturi:
- LUPTA CONTINUA SI HARTUITOARE A CRESTINULUI – INTRE HAR SI CADERI. In ce constau, de fapt, desavarsirea sau sfintenia?
- PENTRU CE TRAIM? CUM MOARE SUFLETUL, CUM SE PIERDE DUHUL SFANT? “Acolo unde se afla Duhul Sfant, acolo se iveste si lupta cea grea”
- SA NU UITAM: “Mult ni s-a dat, mult ni se cere…” SUFLETUL CARE NU ESTE NASCUT DIN DUHUL SFANT DE PE PAMANT ESTE MORT PENTRU VESNICIE!
- SFANTUL MACARIE EGIPTEANUL: Dumnezeu nu Se coboara decat in aceia care Il striga staruitor!
- Sf. Macarie Egipteanul: Putini sunt adevaratii crestini!
- Sfantul Macarie Egipteanul despre cum Il imbracam pe Hristos
- Sfantul Macarie Egipteanul despre adevarata conformitate a vietii crestine cu Sfanta Scriptura
- Discernerea binelui şi a răului, crucială pentru creştin
***
- Parintele Arsenie Muscalu: Viata in Biserica: “FOC AM VENIT SA ARUNC PE PAMANT!”
- PARINTELE ARSENIE MUSCALU: De ce avem nevoie pentru a trai duhovniceste?
– Cum li se poate arata tinerilor viata adevarata, cum putem noi insine sa intelegem si sa aratam si altora ca viata adevarata este viata in Hristos, ca placerile lumii acesteia sunt inselatoare si trecatoare?
– Cel care se aprinde de focul dragostei lui Hristos, dogoreste si incalzeste pe toti cei din jurul lui. Daca suntem reci ca gheata, ca sloiul de gheata, daca noi nu avem inlauntrul inimii noastre caldura Harului dumnezeiesc n-o sa reusim sa incalzim niciodata pe nimeni! Deci trebuie sa ne preocupam sa-l agonisim [harul Duhului Sfant].
- PARINTELE MARTIR CONSTANTIN SARBU ne invata o lectie fundamentala: CUM SUNT ADEVARATII UCENICI AI LUI HRISTOS SI FII AI INVIERII? “Lumea s-a saturat de predici, ea are nevoie de Hristos! Nu vorbe, ci fapte se cer!”
- PS SEBASTIAN: “Suntem obsedati de rau, de diavol si de puterile lui, in loc sa fim obsedati de Dumnezeu si de Inviere! FERITI-VA SA CICALITI OAMENII!”
- CUVINTE ESENTIALE DE LA PARINTELE SERGHIE SEVICI:“Pacatul pentru care-l osandesti pe celalalt se face pacat al tau“; “Dracii nu se scot din om cu vorbe…”; “La inima omului se-ajunge prin rugaciune”
- SFINTII TREI IERARHI. Predica Parintelui Sofian. Cum sa le vorbim altora despre Dumnezeu?
- SFANTUL IGNATIE TEOFORUL. Predica Parintelui Sofian. “Sa nu cautati sa vorbiti de Iisus Hristos, dar sa doriti lumea. Mai bine este SA TACI SI SA FII, decat SA VORBESTI SI SA NU FII!”
- Cuviosul Paisie: A GANDI ORTODOX ESTE USOR, INSA A TRAI ORTODOX CERE OSTENEALA. Cum ii ajutam pe ceilalti?
- Arhimandritul georgian Lazar Abasidze: „TRUFIEI II PLACE SA-I INVETE PE ALTII”
- SFANTUL IGNATIE BRIANCIANINOV: “Cel aflat in amagire de sine… pe toti ii invata si ii mustra cu o nerusinare plina de indrazneala, fara nici o dreptate, fara rost…”
- PARINTELE PAISIE DE LA SIHLA: “Mai mult sa faci cu FAPTA, decat sa vorbesti cu cuvantul. Ca lumea este plina de vorbe… Cei mai multi sunt bolnavi de MANDRIE”
- PARINTELE ARHIMANDRIT NICHIFOR HORIA – Cuvant duhovnicesc cu putere multa despre PILDA SFANTULUI MAXIM MARTURISITORUL: “Sa traim poruncile lui Hristos, marturisind cu insasi viata noastra adevarul acestei trairi”
- CUM TREBUIE MARTURISITA CREDINTA (chiar si de catre copii!) SI CE AJUTA LA CONVERTIREA OAMENILOR LA HRISTOS?
- DULCEATA SI DURERE DUHOVNICEASCA DE LA AVVA SELAFIIL SIBERIANUL (I): “Lumea aceasta e bolnava si are nevoie de Iubire”
- MAICA GAVRILIA SI ADEVARATA MARTURISIRE A ORTODOXIEI – 20 de ani de la mutarea in Imparatia iubirii. “DRAGOSTEA ESTE DOAR PE CRUCE”
“Nu-i important ceea ce zicem, ci ceea ce traim. Nu ceea ce facem, ci ceea ce suntem”.
“Putine cuvinte, multa dragoste. Pentru toti. Oricine ar fi ei”.
- INTERVIU DE REFERINTA CU PARINTELE EFREM, STARETUL MANASTIRII VATOPED: “Nu e lucru usor sa fii ortodox in vremea de azi!”
- Pr. Mihai-Andrei Aldea: DE UNDE INCEPE SI CUM SE FACE LUCRAREA DE PROPOVADUIRE (MARTURISIRE)? Cum putem sa-i iubim pe cei aflati in rataciri si pacate grele? Cum poti sa cazi din Adevar chiar fara sa stii?
- EMISIUNE PILDUITOARE SI EMOTIONANTA A PARINTELUI SAVATIE BASTOVOI cu niste tineri păstori, marturisitori PE VIU ai Invierii sufletelor prabusite (“Pietrele vorbesc”)
- DE CE SUFERINTA? DE CE BOALA? CUM SA IL AJUTAM PE CEL CARE SUFERA? Ne raspunde Parintele Arsenie Muscalu (audio)
- IOV – MEDITATIE DESPRE SUFERINTA SI PRIETENIE
“Nu te uita la om din ce cauza sufera, ci uita-te la cat de mult sufera!” (Cuv. Sofronie de la Essex, citat de parintele Rafail Noica);
“Celui care sufera nu trebuie sa-i spui multe cuvinte, nici sa-l dascalesti. Intelege ca te doare pentru el si astfel se foloseste. Durerea este totul.” (Cuv. Paisie Aghioritul)
– Este gresita atitudinea de duritate si de cicaleala a celor mai in varsta fata de tineri (altceva este cand e vorba de copii, care trebuie struniti), efectele sunt opuse. […]
– Nu este de la Dumnezeu o atitudine dura, de aratat cu degetul. Nu avem niciun merit daca noi avem credinta, totul este dar de la Dumnezeu. Nu stim cine s-a rugat pentru noi, de ne-am trezit la adevar. Dumnezeu lucreaza pt rugaciunile altora.
– Suntem datori sa ne rugam pentru cei mai tineri.
– Sa lasam sfaturile si vorbaria aceasta goala, care, de obicei, nu arata o traire profunda, ci mai rau enerveaza, si sa ne rugam mai mult. Asta ne lipseste noua, rugaciunea pentru celalalt!
Doneaza pentru filmul "Scrum"
Margaritare, fratilor, margaritare ne dati!
Cine-şi doreşte mântuirea
Şi îl iubeşte pe Iisus,
Rosteşte numai Adevărul
(Aşa cum El se cere spus).
Nu socoteşte c’ar fi vrednic
Să schimbe răutatea-n bine,
(Prin căi şi mijloace moderne)
Luptând să o facă după sine.
Nu refomează (fin), vreodată
(Interpretând modern pe sfinţi)
Ci apără doar UNITATEA,
Şi duhul sfinţilor părinţi.
Nu aggiorneză’ortodoxia
Făcând-o ca să placă lumii,
(Stăpânitorilor politici
Ori slujitorilor minciunii).
Cine doreşte să sfinţească
Şi nu începe de la sine,
Nu-i ortodox în sine însuşi
(Nici “binele” nu-i este bine).
Cine nu s-a zidit pe sine
Zideşte (trainic) în trufie,
Din înşelare spre’nşelare
(Şi cu lumească vrednicie).
Toţi avem trup.Toţi avem patimi,
(Pe faţă sau în chip ascuns),
Şi cât suntem robiţi de ele
Nu slujim (numai) lui Iisus
Iar cât suntem încă sub patimi
Nu suntem drepţi. Nu suntem sfinţi
Şi n’avem dreptul nici chemarea
Să comentăm sfinţii părinţi.
Cât încă n’am ajuns prin cruce
Să le atingem vrednicia,
Zadarnic ne luptăm cu ceilaţi,
Că n’apărăm ortodoxia.
De nu trăim total şi sincer,
(Ce învăţăm şi ce vorbim),
Cum vom sfinţi oare pe ceilaţi
Când nici pe noi nu ne sfinţim ?
Credinţa nu-i nici stăpânire
Nici scop, nici lucru pământesc
Ci-i viaţa veşnică şi sfântă
(Numai în cei care-o trăiesc).
Credinţa schimbă faţa lumii,
Nu când e peste tot vorbită
Ci când în taiana din’lăuntru
Prin fiecare-i viu trăită.
Şi piere’adesea (sau se stinge)
Când miile care-o vorbesc,
(Deştept şi de pe culmi înalte),
Nu fac dovada c’o trăiesc.
Sfinţi părinţi (în trei cuvinte)
Spuneau tot ce aveau de spus,
Findcă făptura lor şi duhul
Vorbeau cu forţă în Iisus.
Iată eu însumi cum prin vorbe
Mă lupt să’ncarc golul vădit
De lipsa rodului credinţei
(Şi de cuvântu-mi ne trăit).
Sfinte Moaste
http://www.youtube.com/watch?v=f9aNxrBm4l4&feature=related
“Nu avem niciun merit daca noi avem credinta, totul este dar de la Dumnezeu.”
Ortodoxia trebuie sa fie f.smerita. Pe acest pamant sunt si au fost f.putini ortodcsi ca procent al populatiei. Poate 10% din toata pop. lumii? Si din acestia, cati practica cu adevarat? Este clar ca in proportie covarsitoare, Dumnezeu poate mantui oameni si fara a-i aduce la ortodoxie in viata aceasta, deci altceva asteapta El de la om (dragoste, smerenie, simplitate,…) Nu ca El nu doreste cu orice pret sa transforme pe toti, sa-i faca ortodocsi , dar vedem ca El tine foarte mult la cum se face acest lucru si la libertatea omului. Acolo unde nu se poate in mod firesc, nici El nu forteaza (de obicei, decat poate prin minuni), deci cu atat mai putin noi ar trebui. Sa fim smeriti si recunoscatori ca ne-am “trezit la adevar”, si sa nu ne mandrim sau sa acuzam pe altii care nu au inca aceasta sansa; altfel, ne intoarcem noi insine in troaca, iar altii chiar ca nu vor mai avea ce invata de la noi, daca nu chiar ii indepartam/smintim, si nu mai au nici o sansa in aceasta viata, iar Dumnezeu se va intrista pentru asta, iar noi vom fi razpunzatori si impovarati de pacate. Deci daca nu stim, sau credem ca putem face rau, mai bine nu ne bagam si ne rugam. Dumnezeu poate orice si fara ajutorul nostru direct. Sau ne poate folosi in feluri la care noi nu ne gandim. Prin insasi aceasta credinta a noastra ca Dumnezeu poate orice, chiar si de am tacea toata viata, lumea s-ar folosi de noi, ar simti credinta noastra si s-ar lumina, mai mult decat am putea noi reusi prin 1000 de vorbe multe si goale.
Despre trei lucruri nu te grăbi să vorbeşti: despre Dumnezeu, până ce nu-ţi întăreşti credinţa în El; despre păcatul altuia, până ce nu-l cunoşti pe al tău; şi despre ziua de mâine, până ce nu se luminează de ziuă (Nicolae Velimirovici – Gânduri despre bine si rau)
Omul are în principal 2 atitudini diferite în faţa problemelor vieţii: o atitudine constructivă şi una nihilistă, critică la adresa altora.
Cu ajutorul atitudinii pozitive el va incerca tot timpul să găseasca o rezolvare la problemele pe care le întâlneşte, o solutionare creatoare şi paşnică. Nu este neapărat cineva de vină pentru problema curentă şi nici nu caută un vinovat. Scopul este rezolvarea, lămurirea situaţiei, dar şi păstrarea păcii.
În cazul atitudinii negativiste – tot timpul este de vină altcineva pentru tot ce se intâmplă, altcineva nu a făcut ceva ce ar fi trebuit, sau altcineva trebuie să ia atitudine. Dar, niciodată, el nu este vinovat cu nimic. Tonul discursului este mai tot timpul ridicat iar cearta este la ordinea zilei. Ca urmare a acestei atitudini – cineva (altcineva) trebuie să facă ceva, să construiască, să repare, să schimbe. Pentru el e suficient că a găsit cauza problemei şi vinovatul.
Din păcate în jur găsim tot mai mult cârcotaşi, tot mai mult demolatori decât constructori!
Cred că o soluţie ar fi să ne comparăm tot timpul cu cei mai buni decât noi şi astfel o să ne vedem greşelile şi neputinţele noastre. Dacă o să ne comparăm cu cei mai slabi tot timpul – o să criticăm, o să găsim defecte, slăbiciuni, păcate. La alţii şi nu la noi! Noi vom fi insă tot timpul buni şi inţelepţi!
P.S. Foarte lucidă şi echilibrată cartea Pr. Ioan Buliga : Provocările creştinului ortodox in zilele de astăzi
Doamne, ajută-ne şi ne miluieşte!
Frate IoanC
Şi eu am fost ispitit să judec asemeni frăţiei tale având în, vedere procentul mic de ortodcşi adevăraţi.
Că…, Dumnezeu poate mântui fără să aducă la ortodoxie, că… El vrea smerenie, dragoste,simliplitate…, că respectă libertatea omului… şi celelate gândite de frăţia ta.
Asemenea gânduri ar putea totuşi să nască în ortodoxul practicant alte întrebări arzătoare, nu ?…
De ce a trimis în lume pe Fiul ? De ce apostoli, de ce pogorârea Duhului Sfânt peste ei, de ce botez, de ce taine (lucrătoare doar prin preoţie)…
Dacă virtuţile enunţate de făţia ta se pot dobândi fără taine… şi “cine nu mănâncă trupul şi nu bea sângele Fiului”, rezultă oarecum că poate intra în împărăţia cerului doar prin ele.
Să fi minţit Domnul Iisus ?
Am socotit că nu mi-i de folos să-mi pun problema cum poate mântui Dumnezeu restul lumii, pentru că nu voi şti niciodată mai mult decât va voi El să ştiu (pentru a-mi fi de folos).
Atăzi am auzit cu toţii spusa sf. Ap. Pavel în sf.liturghie (parcă pentru a-ţi răspunde):
“Căci nu este părtinire la Dumnezeu!
Câţi, deci fără lege au păcătuit, fără lege vor şi pieri; iar câţi au păcătuit în lege, prin lege vor fi judecaţi.
Fiindcă nu cei ce aud legea sunt drepţi la Dumnezeu, ci cei ce împlinesc legea vor fi îndreptaţi…
( Nu pot scrie totul de pe telefon.Vezi apostolul dumnicii de astăzi)
Dragă frate nu cred că-i de folos să primim ca bune asemenea idei care pot
defăima ortodoxia şi pe cel ce a spus că: “cel ce nu adună cu Mine risipeşte” ori “fără de Mine nu puteţi face nimic”.
Crezi că se ajunge la smerenie fără Duhul Sfânt, la simplitate şi la dragoste fără tainele bisericii ??
Părutele virtuţi sunt înşelare demonică atâta vreme cît nu sunt, în, cu, prin şi pentru Hristos şi la vreme de ispită se dau în vileag.
Idei de acest fel sunt la modă chiar şi printre unii teologi.
Oare sfinţii părinţi nu şi’au pus astfel de întrbări când au afirmat că doar în biserica derpt-măritoare este mântuire ?
Este pentru frăţia ta o ispită de moment şi bine ar fi să ne întrbăm altfel: oare suntem noi ortodocşii lumina lumii ca văzînd celalţi faptele noastre să-l slăvească pe Dumnezeu ?
Reiese desigur că nu ai spus exact ce am dzvoltat eu iar dacă am intervenit am dorit să arăt doar că astfel de idei trebuie foarte atent prezentate pentruanufi greşt tînţelese.lertare frate pentru îndrăzneală.