“Vremurile acestea ne arata ca venirea Domnului este aproape. Fiti purtatori de Hristos, fiti crestini adevarati!”. CUVANTUL INLACRIMAT AL PARINTELUI DINU POMPILIU la vremea inceputului de mare stramtorare (VIDEO, TEXT)
ÎNTOARCERE LA DUMNEZEU, FIȚI PURTĂTORI AI LUI HRISTOS! / Părintele Dinu Pompiliu – Biserica Șerban-Vodă, București (22.03.2020, Duminica Sfintei Cruci)
“Iubiti credinciosi, si de data aceasta ne-ati dat, din nou, o lectie de credinta adevarata, autentica.
Dumnezeu a randuit sa facem si astazi Sfanta Liturghie si a randuit sa o facem pentru ca Liturghia tine lumea. Iar cand nu va mai fi Sfanta Liturghie, atunci va veni sfarsitul.
Trecem printr-un moment mai greu, dar toata viata omului este un dar de la Dumnezeu. Dumnezeul nostru este un Dumnezeu al iubirii. Si cand au cazut Adam si Eva in pacat, Dumnezeu si-a aratat iubirea si ne-a trimis un Mantuitor, pe Domnul nostru Iisus Hristos, pentru mantuirea noastra. El Si-a aratat iubirea fata de noi prin toate incercarile prin care a trecut omenirea.
Imi aduc aminte ca si prin secolul IV a fost o ciuma din aceasta si multi calugari au murit, dar au murit si s-au bucurat pentru ca erau aproape de Dumnezeu. Pentru ca viata lor era curata si asteptau sa se intalneasca cu Judecatorul. Dar viata noastra nu este asa curata cum fost cea a acelor pustnici ai Egiptului. Viata noastra este intr-un fel indepartata de voia lui Dumnezeu. De aceea si atatea nenorociri au venit peste noi. Si ca sa intelegeti, au fost mai multe semne pe care le-a facut Dumnezeu. Fie caldura aceasta excesiva, sau faptul ca au ars atatea paduri, sau faptul ca au fost atatea cutremure incat s-a miscat si axa pamantului. Sunt semne trimise de la Dumnezeu si noi ar fi trebuit sa vedem in aceasta si certarea lui Dumnezeu, pentru ca, spune Scriptura, “Dumnezeu i-a batut, dar ei n-au priceput”. Noi trebuie sa intelegem toate aceste lucruri ca fiind semne de la Dumnezeu si de ce nu, legate intr-un fel, de viata noastra, pentru ca noi grabim sfarsitul cu viata noastra murdara.
Nu stiti ca atunci cand a fost vremea lui Noe, Dumnezeu i-a zis lui Noe: “Fa corabie, ca peste 120 de ani voi pierde omenirea”. Si a facut-o si cand Dumnezeu n-a mai putut sa suporte, la 100 de ani l-a urcat pe Noe in corabie si l-a silit sa intre acolo si Dumnezeu cu mana Lui a inchis corabia si a venit potopul. Deci n-a mai asteptat pana la 120. Dumnezeu ne-a certat, asa cum i-a certat pe cei din Ninive. Cand a trimis profetul la ei, i-a spus lui Iona: “Du-te si spune-le ca peste trei zile vor pieri”. Pacatele lor erau asa de mari si profetul Iona, stiind bunatatea lui Dumnezeu, a zis in sine: “Daca ma duc sa le spun, ei se vor pocai si Dumnezeu ii va ierta si pe mine ma vor socoti un profet mincinos” si s-a urcat intr-un alt vapor. In sfarsit, pana la urma s-a dus si le-a spus toata aceasta porunca data de Dumnezeu si ei s-au pocait cu mic cu mare, trei zile, pana cand Dumnezeu si-a schimbat hotararea de a-i pierde. Deci in certarea aceasta pe care o face Dumnezeu isi arata si bunatatea Sa fata de oameni. Pentru ca trimite peste noi incercarea asta care vine, nu ca sa murim imediat, ci ca sa mai avem si timp de pocainta. Daca ne intoarcem, Dumnezeu se va intoarce si El cu dragoste catre noi.
Iubiti credinciosi, atata vreau sa stiti, ca ei [ninivitenii] s-au intors si si-au schimbat viata, au facut pocainta de la mic la mare, asa cum ar trebui sa facem si noi pocainta, pentru ca suntem in perioada aceasta a Postului, cand toti ar trebui sa venim, sa ne spovedim si sa ne impartasim. Sa ne intoarcem la Dumnezeu cu toata inima noastra, asa cum umblau parintii nostri altadata. Sa cautam Slava lui Dumnezeu si sa nu ne pierdem nadejdea in El.
Sa stiti ca noi am trecut prin multe incercari, dar Dumnezeu a fost ajutorul nostru si Paharul Sau a fost mantuirea noastra. Cate vremuri grele au trecut peste noi! Ei bine, iubiti credinciosi, asadar si noi in aceasta perioada, sa ne punem nadejdea in Dumnezeu si sa ne schimbam viata.
Si chiar daca, vedeti dumneavostra, sunt vremurile in care nu poti sa te mai apropii unul de altul sa faci Liturghie, nu trebuie sa ii urâm pe mai-marii nostri, căci spune Scriptura: “Iubiti pe mai-marii vostri, pe care Dumnezeu i-a pus peste voi si ascultati de ei si va supuneti lor, ca nu in zadar poarta sabie”. Da, pentru ca ei vegheaza pentru sufletele si pentru trupurile noastre. De-asta trebuie sa stam intr-un fel asa izolati si sa ascultam si de ei, pentru ca ce-ar fi daca toti ne-am imbolnavi si ne-am duce toti la spital? N-am mai avea unde sa ne ducem. De aceea trebuie sa pastram oarecum distanta aceasta.
[…]
Stiti dumneavoastra cum se roaga preotul aici? Zice asa: “Adu-ti aminte, Doamne, de cei din pesteri, din crapaturile pamantului, de cei care au sufletul cu noi aici si se roaga pentru noi”, si noi ne rugam pentru ei ca Duhul lui Dumnezeu sa se pogoare si peste ei. Stiti care este scopul vietii religioase? Este dobandirea Duhului Sfant. Si chiar daca nu putem tot timpul sa venim la Sfanta Liturghie, preotul se roaga pentru noi, Biserica se roaga pentru noi. Harul lui Dumnezeu il primim prin Sfanta Impartasanie, de la El primim si viata prin Sfanta Impartasanie. Viata noastra smerita, prin Impartasanie se uneste cu Viata Lui slavita. De aceea venim si ne impartasim, cel mai mare dar pe care ni-l face Dumnezeu. Dar Harul lui Dumnezeu il primim si cand citim in casa noastra cartile sfinte: Patericul, unde avem atatea exemple, sau citim Sfintele Scripturi. Cand le citesti, ti se aprinde sufletul de dragoste pentru Dumnezeu. Sau cand te rogi, cand pomenesti numele lui Dumnezeu, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul. In rugaciunea aceasta, numele lui Dumnezeu are atata forta in viata noastra, incat Duhul lui Dumnezeu se coboara peste noi si ne aduce pace. Apoi mai primim Duhul lui Dumnezeu cand cercetam bolnavii, cand cercetam pe batrani, cand le cumparam paine si le ducem acasa, iar primim Duhul lui Dumnezeu. Sau cand, discret, punem ceva deoparte si pentru ei, ori le platim intretinerea, pentru ca sunt unii care au ajuns la marginea cetatii, dar noi trebuie sa avem grija de ei. Si asa primesti Duhul lui Dumnezeu. Iar dupa ce va trece greutatea aceasta peste noi, poate ne vom regandi si noi viata si vom fi altfel, pentru ca meritam toate acestea.
Am sa va spun numai o intamplare. Stiti dumneavoastra cat am militat pentru familie, cat am suferit langa dumneavoastra vazand toate manifestatiile si emisiunile acelea desfranate de la televizor. Am suferit ca si dumneavoastra si cu lacrimi in ochi am slujit aici, stiind ca Dumnezeu niciodata nu se lasa batjocorit. De aceea, noi acum ne aducem aminte cat am stat in casa atunci cand trebuia sa votam familia. Va marturisesc sincer ca a fost o tristete profunda, incat am pus sa traga in fiecare ora clopotele ca o jale profunda a Bisericii, ca ati stat in casa si n-ati votat ce trebuia sa votam, familia, ca sa nu se abata mânia lui Dumnezeu asupra noastra.
Ei bine, acum sa ne intoarcem cu toata inima!
Va rog sa pastrati distanta, ca au venit unii care nu prea ne-au facut cinste pe unde au umblat. Au umplut centurile si au facut pacate grele pentru care vine mania lui Dumnezeu si ne-au nesocotit, ne-au socotit ca fiind cei mai cazuti oameni. Feriti-va! Pastrati distanta! Voi sunteti poporul lui Dumnezeu, “iesiti din mijlocul lor si va osebiti. Eu sunt Dumnezeul vostru si voi sunteti poporul Meu”.
Vreau sa multumesc si celor care s-au gandit la preoti. Mi-aduc aminte ca in Vechiul Testament, levitii n-au primit pamant in Pamantul Fagaduintei. I-auziti ce spune psalmul 15, versetul 5: “Domnul este puterea lui si Paharul Lui mantuirea mea”. Nu va ingrijiti ca noi vom muri. Dumnezeu ne apara pe noi mai mult decat pe toti ceilalti. El are un plan cu noi, cu fiecare. De aceea, ii multumesc celui amarat care a venit sa-mi aduca o paine pentru gestul profund pe care l-a facut, precum si vaduvei aceleia care n-a putut sa stea acasa de grija bisericii ca sa contribuie pentru sustinerea sfantului lacas.
Iubitilor, totdeauna am slujit cu lacrimi in ochi si cu sufletul plangand pentru poporul lui Dumnezeu din parohia aceasta. Asa o fac si de-acum inainte. Nu va temeti, slujim, discret. Am pomenit mortii sambata, le-am facut si parastase asa cum ne-am luat si hotararea fata de dumneavoastra. Vom duce pe mai departe viata Bisericii. Si-atunci cand Dumnezeu va randui, se va ridica de pe tara aceasta, aceasta izolare. Dar sper ca atunci vom gandi mai mult, vom fi mai intelepti si mai ascultatori si vom sti sa ne purtam demnitatea de buni crestini si sa ne implinim chemarea. Apreciez pe cei care, discret, au venit si s-au marturisit. Sunt multi care ar trebui sa faca lucrul acesta. Sunt unii care niciodata in viata n-au facut-o. Isi incheie viata, asa cum si-au si trait-o, departe de Dumnezeu. Si este trist.
Nu inchei decat dupa ce va spun ca ceea ce se intampla acum este si de la Dumnezeu. Pentru ca despre vremea aceasta se vorbeste si in Scriptura, cand spune ca sunt vremurile de dinaintea venirii Mantuitorului Iisus Hristos pe care Scriptura le numeste “stramtorarea cea mare”. Vremurile acestea ne arata ca venirea Domnului este aproape. Si noi trebuie sa intelegem ca mantuirea este mai aproape de noi acum, decat atunci. De aceea, sfintii ar fi fost fericiti sa prinda aceste vremuri ca sa-si arate credinta lor lucratoare. Deci daca acestea sunt semnele si vremurile pe care Dumnezeu le-a randuit ca sa le traim, noi sa le traim cu sfintenie, aproape de Dumnezeu. Iar daca acesta este un inceput al vremurilor profetite in Scriptura, noi sa fim foarte atenti si urechea noastra sa fie atintita la altar si viata noastra sa fie dupa cum ii place Mantuitorului.
De aceea, pe unde mergeti, fiti purtatori de Hristos, fiti hristofori, fiti crestini adevarati si daca cineva are nevoie de noi ca sa putem ajuta un batran, comitetul nostru de tineri s-a organizat intr-un fel extraordinar, ca numai o cerere daca faceti, noi sa mergem sa cumparam pentru cei care sunt bolnavi si in suferinta, sa le ducem la usa si sa putem sa-i ajutam.
In rest, binecuvantarea lui Dumnezeu sa fie peste noi, si daca sunteti cu urechea la altar, Dumnezeu va randui sa slujim. Chiar daca veti sta pe-afara, plata mare veti avea pentru ca, sa stiti, Biserica nu este numai in zid, dumneavoastra sunteti sufletul Bisericii lui Dumnezeu, sunteti Biserica lui Dumnezeu. Liturghia se slujeste in Biserica, s-a slujit in catacombe, dar se savarseste si in cer. Amin.”
***
Predica la slujba de priveghere, pr. Dinu Pompiliu (13.03.2020):
“[…] Iata deci ce rol are viata duhovniceasca, sfinteste pe om. Pocainta ii iarta pacatele si il aseamana cu sfintii. De aceea, in perioada aceasta a Postului noi trebuie sa ne marturisim sincer pacatele si sa ne intoarcem cu toata inima la Dumnezeu. Sa uitam calea batatorita a pacatului si sa fim urmatori lui Dumnezeu, cum spune Sf Apostol Pavel. Sf Apostol Pavel muncise mult pana cand i-a adus pe cei din Corint pe drumul cel bun. Erau atatea pilde negative in cetate, ca el spunea: ma cuprind dureri ca ale nasterii pana ce Hristos va lua chip in voi. Ceea ce inseamna ca el ii nascuse duhovniceste, dar ei cazusera din nou in pacat, si iarasi se lupta, pana cand i-a adus pe drumul cel bun. Ca asta este rolul Bisericii, sa ii aduca pe oameni pe drumul cel bun, din calea batatorita a pacatului la calea lui Dumnezeu.
Iubiti credinciosi, de aceea Dumnezeu iubeste pocainta aceasta. Nu parasirea Bisericii catre o alta secta, aia nu e pocainta, ci intoarcerea la Dumnezeu cu toata inima, din calea batatorita a pacatului in care ai mers. Noi putin trebuie sa facem, sa spui ca ti-a parut rau si Dumnezeu indata iti iarta pacatul. Avem pilde despre lucrul acesta in toata Scriptura, cand a plans si i-a parut rau pentru pacat, Dumnezeu i-a si iertat pacatul. Cum a fost David care a unit desfraul cu uciderea, si cand a fost trimis proorocul la el si i-a spus ca a gresit, el imediat si-a recunoscut pacatul. Si ce i-a spus Natan? [“Domnul a ridicat păcatul de deasupra ta.”]
De aceea, in perioada aceasta, nu ignorati biserica si spovedania sincera. Veniti si spuneti cu toata inima: am gresit, si Dumnezeu iti iarta pacatele. Sunt multe alte pilde in Scriptura prin care ni se arata cum ni se iarta pacatele. Iata alta pilda: plansul la spovedanie este cel care aduce iertarea pacatelor. Ma veti intreba: de unde stii, parinte? Pai nu stiti ca Petru, care L-a tradat pe Mantuitorul si s-a lepadat de El cu juramant, s-a jurat ca nu-L cunoaste, dupa ce a cantat cocosul si-a adus aminte ca de trei ori i-a spus Hristos ca “te vei lepada de Mine”, si iesind afara a plans cu amar. Si toata viata, cand auzea cantand cocosul, plagea cu amar si isi aducea aminte de cuvintele Domnului. Iata deci, lacrimile la spovedanie aduc si iertarea pacatelor. Sunt si alte modalitati de a ierta pacatele, cum ar fi milostenia. Milostenia acopera multime de pacate. De aceea, si cand te rogi, pune un banut acolo, ca sa il dai la saraci.
Suntem intr-un moment in care avem nevoie, daca oamenii se vor inbolnavi, trebuie sa mergem sa le ducem mancare. Le pui asa, cum spunea in Vechiul Testament, cand trecea pe acolo pe unde Iov, fiind bolnav de lepra, zacea, te duci si pui acolo paine, sa aiba pana cand Dumnezeu se va milostivi ca sa ridice din neamul nostru acest chin care ne-a adus atata suferinta in aceasta perioada. Sa stiti ca daca ne intoarcem la Dumnezeu cu totii, nici nu va dura pana la Paste suferinta aceasta si Dumnezeu mai repede va ridica de la noi incercarea prin care trecem. Ce inseamna asta? Inseamna sa fim mai buni, sa nu ne bucuram de raul altuia, sa nu mai radem de pacatele altora, ci sa le vedem pe ale noastre, sa ne vedem asa cum suntem noi. Sa ne vedem pe noi insine cum ne vede Dumnezeu.
Am fost un neam bun candva, in istorie. Nu ne bucuram de raul aproapelui, nici de raul vrajmasului nu ne bucuram. Acum murim de bucurie cand auzim ca unul este in puscarie, pe drept sau pe nedrept. Dumnezeu stie, va da socoteala, dar nu fiti cu rautate, mai acordati-i o sansa si nu va luati dupa aceste televiziuni care cauta sa introduca sminteala in fel si chip si linsajul mediatic.
Ascultati, nu vehiculati stiri proaste. Ascultati, ca de-asta avem doua urechi si o gura, sa ascultam mai mult si sa vorbim mai rar. Priviti si fiti masurati in vorba. Feriti-va viata. Nu mai aveti incredere in nimeni, decat in Dumnezeu. Pastreaza distanta pe care ti-o impune regulamentul si stai in locul tau si atunci altfel va fi viata noastra. Este un moment cand trebuie sa tragem hotar si sa luam viata de la inceput, pe niste norme serioase. Nu ranjet, nu viata usuratica ci viata serioasa, placuta lui Dumnezeu. Si atunci, Dumnezeu se va uita cu mila spre noi si El, care este izvorul milei si al bunatatii, va sti sa ne daruiasca sanatate si lungime de zile.”
Legaturi:
Amin, Parinte !