CÂND COMODITĂȚILE, PLĂCERILE ȘI PĂCATELE “MICI” AJUNG SĂ NE DEA RĂZBOI MARE: “Cel mai teamă să ne fie de noi înşine şi de PUTERILE ÎNTUNERICULUI CARE SUNT ÎN NOI, HRĂNITE DE MULT TIMP… Vă daţi seama, dacă la nişte lucruri micuţe nu renunţăm, ce să mai zicem de cele mai mari?” – Predică a Pr. Ciprian Negreanu la SFÂNTUL MARE MUCENIC DIMITRIE, IZVORÂTORUL DE MIR
(icoana de Ioan Popa si Toma Chituc)
Pr. CIPRIAN NEGREANU:
“LUPII” INTERIORI AI OBISNUINTELOR NOASTRE PATIMASE si DIBACIA DUHOVNICEASCA A SARPELUI DE “A NU IESI IN CALEA RAULUI”
Cum stau oile în clipa în care sunt înconjurate de lupi?
“O să ne oprim la începutul Evanghelie de la Matei, pe care cei care aţi fost la Utrenie aţi auzit-o. Este în cinstea Sfântului citită, cea din cap. 10, care începe aşa:
Şi, în două versete, ne vorbește de patru animale şi-l compară pe om cu acestea: pe cei răi îi compară cu lupii, şi lupii nu sunt numai oamenii, ci vorbeşte mai ales de duhurile necurate, pentru că, cum zice Sf. Ap. Pavel, lupta noastră nu este împotriva trupului şi a sângelui, ci împotriva duhurilor necurate care sunt în văzduh. Şi atunci şi la lupul cel înţelegător de care citiţi în rugăciunile de la împărtăşanie Se referă Mântuitorul.
Dar aş vrea să ne gândim puţin la aceste trei asemănări cu care Mântuitorul vrea să ne asemene şi cu care ar trebui să ne asemănăm: cu mieii sau cu oile, cu porumbeii şi cu şerpii – în înţelepciune. În primul rând ne aseamănă cu mieii, cu oile. Primul lucru la care trebuie să ne gândim nu este că ceilalţi sunt lupi, ci lupii cu care trebuie să ne luptăm sunt în primul şi în primul rând în două direcţii la care ne gândim prea puţin. Prima direcţie este diavolul, el este lupul cel înţelegător, iar a doua direcție suntem noi înşine. Cel mai teamă să ne fie de noi înşine şi de puterile întunericului care sunt în noi, hrănite de noi mult timp, care par la prima vedere blânde, care par de-ale noastre, dar să ştiţi că, atunci când încercăm să le dezrădăcinăm, devin lupi. Și nu se lasă. Comodităţi, mici plăceri pe care ni le facem şi o să vedeţi că, dacă pentru Hristos va trebui să le scoatem, cât de tare o să ripostăm şi cu câtă învârtoşare, n-o să vrem să ne lăsăm de nişte nici lucruri despre care am socotit că nu e nimic rău în ele, dar, de fapt, devenim dependenți de ele. Vă daţi seama, dacă la nişte lucruri micuţe abia [sau nu] renunţăm, ce să mai zicem de cele mai mari?
Aşa încât este în noi o parte întunecoasă, pe care noi o socotim luminoasă, dar ea e întunecoasă, un fel de vistierii ale morţii. De fapt, acum, la prima vedere, ele nu par ale morţii, aşa cum vara, atunci când toată grădina este înverzită, nu faci diferenţă între cele care se usucă la venirea toamnei şi cele care rămân verzi, la prima vedere nu faci diferenţa, dar, când vine toamna şi apoi iarna, ştii ce poate trece prin toată iarna şi ceea ce piere. Aşa şi omul: uitându-ne peste sufletul nostru, vedem că toate sunt verzi şi toate ne sunt de folos şi toate sunt ale noastre, dar sunt în noi vistierii ale morţii, trecătoare, vremelnice, schimbătoare, care nici măcar nu sunt ale noastre; ale noastre sunt cele care rămân, ale noastre sunt cele cu care ne vom înfăţişa înaintea lui Dumnezeu. Acestea sunt cele trecătoare ale veacului acestuia şi împotriva cărora de multe ori trebuie să ridicăm război sau, oricum, mai degrabă vor ridica ele război asupra noastră atunci când vom vrea să-L alegem mai cu sârguinţă pe Hristos ca Stăpân şi Domn şi Prieten şi Frate şi Tată şi Păstor al sufletelor şi al trupurilor noastre. Atunci florile frumoase din grădina sufletelor noastre vor deveni plante carnivore şi care ne strâng din toate părţile ca volbura și ca iedera şi care ne sufocă.
Împotriva acestora, în primul rând, zice Mântuitorul, și nu împotriva aproapelui, că vă trimit pe voi ca pe nişte oi în mijlocul lupilor, pentru că trimiterea lor nu era atunci, pe moment, câteva zile sau câteva săptămâni în care urmau ei să se ducă să propovăduiască şi apoi să se întoarcă. Nu aceea era misiunea la care erau chemaţi ei şi nu pentru aceasta venise Mântuitorul, nu venise doar pentru câţiva apostoli care să meargă să propovăduiască, ci cuvintele Mântuitorului sunt adresate nouă, tuturor, nu numai apostolilor atunci, în momentul acela. Iar pe noi nu ne trimite niciunde departe, ci fiecare în viaţa sa, cum zice Mântuitorul:
Cel ce vrea să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea sa
– adică cele ale vieţii lui, cele ale mărturiei lui, cele în faţa cărora trebuie să dea mărturie, în faţa cărora trebuie să ridice steagul luptei şi al biruinţei, dacă va îngădui Dumnezeu să fie al biruinţei și cred că va îngădui, aceea este crucea pe care trebuie să o purtăm și aceea este misiunea în care suntem trimişi, fiecare în viaţa noastră și în preajma noastră şi între apropiaţii noştri şi lângă celălalt şi pentru cel de lângă noi.
Şi atunci, cum ziceam, lupii sunt diavolii care se luptă cu noi neîncetat, dar şi obișnuințele noastre şi felul în care ne place să fim şi să ne raportăm la noi şi la ceilalţi şi să ne îndulcim de cele ale veacului acestuia. Nu e rău în sine a te bucura sau a te îndulci de veacul acesta, dar dacă aceste mici îndulciri şi mici bucurii vor deveni piedică de a te apropia de Hristos, atunci trebuie să renunţăm la ele. La vremea potrivită, când Dumnezeu va socoti, va trebui să renunţăm la ele. Şi ele atunci ne vor deveni duşmani cum nu ne-am închipuit. Din blânzi şi cuminţi vor deveni colţoşi ca lupii.
În acelaşi timp, însă, este vorba şi de cei mai apropiaţi sau mai depărtaţi de noi, care nu au primit sau nu s-au îndulcit de darul credinţei, şi care ne pot deveni învârtoşaţi potrivnici. Aşa încât se împlinește în cuvântul acesta spus de Mântuitorul ceea ce spun Părinţii mai târziu din experienţa lor în zeci şi zeci de ani de osteneală, sute și mii de ani de osteneală, când au zis că, atunci când un om se hotărăşte să pornească pe calea lui Dumnezeu, trei sunt duşmanii care se ridică împotriva lui:
[…]
CITITI IN CONTINUARE SI VEDETI SI O ALTA PREDICA EXCEPTIONALA A PARINTELUI CIPRIAN NEGREANU LA SARBATOAREA SFANTULUI MUCENIC DIMITRIE IZVORATORUL DE MIR, la:
***
Vedeti si:
- APOSTAZIA TACITA A CRESTINILOR DE AZI si MODELUL MARTURISIRII SFANTULUI MARE MUCENIC DIMITRIE – predica audio a PS Timotei Aioanei (2015): “NE LEPADAM DE HRISTOS si nu gasim timp sa marturisim. Avem timp pentru orice, dar NUMAI PENTRU LUCRURI ESENTIALE NU GASIM TIMP”
- Predica Mitropolitului Pavlos de Drama la sarbatoarea Sfantului Mare Mucenic Dimitrie, Izvoratorul de Mir: “O, OMULE, OPRESTE RAZBOIUL IMPOTRIVA BISERICII!” “Sfantul Dimitrie a schimbat dregatoriile lumesti cu valori duhovnicesti neclintite, in timp ce NOI, ASTAZI, RENUNTAM LA ORICE VALOARE PENTRU O DREGATORIE INALTA” (audio, video, text)
- SFANTUL DIMITRIE IZVORATORUL DE MIR. Predica audio a Parintelui Dosoftei (Manastirea Putna). TAINA MUCENICIEI
- SFANTUL MARE MUCENIC DIMITRIE IZVORATORUL DE MIR (SF. DUMITRU) – Predici ale IPS Bartolomeu Anania (video) si Parintelui Cleopa
- La praznicul SFANTULUI MUCENIC DIMITRIE. Taina muceniciei: nesocotirea de sine – “Sa alungam asadar aranjarea noastra. Sa lucreze marimea de suflet” (Cuv. Paisie)
- Sfantul Mare Mucenic Dimitrie, militarul care a stiut sa spuna NU
- SFANTUL MUCENIC DIMITRIE, iubirea sa totala pentru Hristos si PUTEREA DE A INVINGE CELE DE NEINVINS (si video, audio)/ “Protejati Biserica si sustineti-o! Aveti grija, caci a distruge este foarte usor, dar a rezidi este foarte greu”
CUM INCEPE INSELAREA sau in ce fel oricare dintre noi IL POATE VINDE PE HRISTOS?
Parintele Paisie Aghioritul: CUM SA DUCEM “LUPTA CEA BUNA” SI CUM SA SPORIM DUHOVNICESTE?
https://corinanegreanu.blogspot.ro/2018/03/pelerinaj-pe-jos-iclod-gherla.html
Acum cateva zile a vazut pe strada o tanara imbracata in pantaloni si pulover negru peste care atarna o cruce cu lant din aur. Avea casti in urechi, iar in mana un smartphone foarte ascutit la minte…
NU UCIDEŢI LUMINA!
nu ucideţi lumina. închizând ochii astupându-vă urechile. ori
prefăcându-vă că aţi primit-o:
deschizându-i fereastra unei
camere din care
aţi ieşit…
da, luminarea inimii doare. ca o răstignire. ucide.
dar nu pe noi. ci
întunericul din noi.
întunericul care foloseşte numele nostru
şi ne trăieşte ilicit vieţile. în vreme
ce adevăratul sine e legat şi închis
în pivniţa fiinţei noastre: un copil plângând
după Părinţii lui…
Nu ucideţi lumina.
dacă o faceţi
plânsul acelui copil
nu va avea
sfârşit…
http://oameni-si-demoni.blogspot.com/2012/11/nu-ucideti-lumina.html