EDUCATIA ORTODOXA si LUMEA CONTEMPORANA. Cum sa imunizam copiii pentru intrarea in “minunata lume noua”, anti-crestina, de astazi?
CE INSEAMNA, cu adevarat, BARBATIA si LIBERTATEA?
“Copiii nostri vorbesc deja pe alta limba, ei au primit deja ideologia noii ere la un nivel subconstient, insa adesea foarte adanc…”
Vedeti si:
- Rugaciune catre Sfantul Cuvios Stelian, ocrotitorul copiilor si al mamelor
- RUGACIUNI PENTRU COPIII NOSTRI
***
- COPIII SI BISERICA. Pr. Vladimir Vorobiev despre dificultatile de pastoratie a copiilor din zilele noastre. CAND POATE APAREA RISCUL PIERDERII EVLAVIEI
- PARINTELE SERAFIM ROSE DESPRE EDUCATIA ORTODOXA A COPIILOR (VIDEO). Cum putem lupta cu ispitele lumii si cum putem trai ortodox in vremurile din urma?
- CE SE POATE FACE PENTRU TINERII ORTODOCSI DE ASTAZI? Cu Parintele Serafim Rose despre joaca de-a Ortodoxia a noilor generatii narcisiste
- PARINTELE ANTHONY KARBO (SUA) despre educatia copiilor in Biserica si despre purtarea cu tinerii cazuti in pacate. “TRAIM FARA DUMNEZEU SI NICI NU NE DAM SEAMA! Astazi diavolul nu ne mai lupta cu gloante, ci ne copleseste cu dulciuri”
- DE VORBA CU PARINTELE ANTHONY KARBO (II): „Astazi, ca sa fii parinte, trebuie sa fii om de rugaciune!”
Educatia ortodoxa si lumea contemporana
Preot Alexei Uminski
Epoca contemporana, care este numita tot mai des „postcrestina”, a savarsit o rasturnare pe care multi n-o constientizeaza inca. Expresiile „noua era”, „noua generatie”, care nu mai sunt simple expresii, ci termeni constatatori ai interpretarii „noi”, cu susul in jos, a notiunilor fundamentale de credinta, moralitate, legitimitate, dragoste, libertate – a acelor notiuni pe care s‑a tinut de doua mii de ani lumea care se numeste crestina. Astfel, toata „noutatea” consta aici intr‑o pervertire uimitor de nerusinata, care, de exemplu, a fost deja vazuta si descrisa in antiutopia orwelliana. Am intrat intr‑o epoca in care lumea, in nazuinta sa apostata, nu se hotaraste sa se lepede de Hristos direct, ci falsifca toate idealurile crestinismului, umplandu‑le cu continutul sau mincinos – insa aceasta falsificare, aceasta rasturnare, aceasta „schimbare de semn” atrage dupa sine, in mod inevitabil, faptul ca lumea, dorind sa devina necrestina, devine anticrestina (vezi Mt. 12, 30).
Notiunile de dragoste, libertate, toleranta, flantropie s.a.m.d. au fost dintotdeauna pline de continut crestin, iar acum sunt pline de continut absolut neoliberal. Este suficient sa unim doua cuvinte – Libertate si Dragoste – ca sa obtinem o combinatie pe care crestinii o vor interpreta drept curvie, iar lumea contemporana drept una din realizarile democratiei. Or, dragostea poruncita noua de Dumnezeu se poate realiza numai in libertate: Dumnezeu l‑a facut pe om liber (prin insusi acest fapt lasandu‑i posibilitatea de a inclina spre rau) doar ca el sa Il poata iubi pe Dumnezeu si sa‑si poata iubi aproapele. Aici este evidenta intoarcerea cu susul in jos a valorilor: ea consta in a numi dragoste numai atractia fizica, fiind excluse cautarea comuniunii duhovnicesti, respectul fata de om ca chip al lui Dumnezeu, fidelitatea si recunostinta. Libertatea noastra a fost rascumparata cu pretul mortii pe cruce a Mantuitorului, si a da numele ei conceptiei satanice (in sensul cel mai propriu si exact al cuvantului) potrivit careia totul este ingaduit, ce nu are nimic in comun cu necesitatile reale ale omului, este din punct de vedere crestin o profanare, iar din punct de vedere al bunului simt obisnuit o absurditate.
Rasturnarea cu susul in jos a valorilor a devenit ideologia acestei „minunate lumi noi”, cum isi intitula antiutopia Aldous Huxley. Cel ce nu este de acord cu aceasta noua interpretare devine renegat, dusman al libertatii si democratiei, fundamentalist si asa mai departe. In aceasta lume intra copiii nostri – intr‑o lume care vrea foarte mult ca, ramanand atragatoare, sa‑l „recroiasca” pe om dupa calapodul sau. Si exista foarte marele pericol ca, intrand in aceasta lume, care isi atarna pe ea panouri de reclama cu cuvintele „pace si securitate” (vezi I Tes. 5, 3), copiii nostri s‑o apuce pe una dintre caile gresite: ori sa nu poata rezista si sa accepte falsele valori ale acestei lumi, ramanand pe dinafara crestini ce nu au decat „chipul bunei credinte”, ori, dimpotriva, sa se separe de lume si sa intre intr‑un fel de „ghetou ortodox”, luand o pozitie absolut ostila fata de tot ce ii inconjoara. Ambele cai sunt distructive pentru educatia ortodoxa.
In general, ne stabilim singuri scopuri de acest gen: ori ne straduim sa‑i adaptam pe copii la aceasta lume cu orice pret, ori, dimpotriva, sa‑i dezadaptam, facandu‑i sa simta teama fata de lume sau dispret si superioritate fata de cei ce nu fac parte din comunitatea lor. Aceste pozitii sunt distructive. Trebuie sa ne dam seama ca scopul educatiei crestine nu poate fi decat unul singur: cel de a pregati pentru Hristos madulare vii ale Bisericii. Noi pregatim chiar pietrele cele vii din care se zideste casa duhovniceasca: Biserica noastra. Iar Biserica noastra si fiecare om din ea sunt lumina lumii, sarea pamantului. Asadar, nici in educatie nu trebuie sa permitem ca odraslele noastre sa fie sare doar la infatisare, o sare fara gust si fara miros, o sare ce si‑a pierdut puterea, sau o faclie pusa sub obroc, doar pentru ei insisi si pentru ai lor. Din pacate, lucrul acesta ni se poate intampla si noua.
Hristos spune ca sarea trebuie sa ramana sare, iar lumina trebuie sa lumineze tuturor. Aici apare principala noastra problema dureroasa: cum sa facem in asa fel incat copiii nostri, iesind in aceasta lume, sa ramana crestini adevarati.
Adeseori suntem nedumeriti, nepricepand motivele pentru care copii si adolescenti din familii crestine, care sunt invatati din copilarie sa se roage, care se impartasesc des, sunt aproape total lipsiti de „imunitate duhovniceasca”, „musca” imediat din momelile pacatului, sunt slabi in fata infuentelor daunatoare. Noi ne straduim sa‑i ferim de tovarasiile rele, de televizor, de discutiile si imaginile murdare, de muzica vulgara si de pseudocultura, insa, in mod paradoxal, tocmai acestea ii atrag si au asupra lor o inraurire deosebit de ucigatoare: ei creeaza impresia unor plante de sera, ce pier la cel mai mic ger, si intr‑o anumita masura asa si este. Care este insa vaccinul, cum sa‑i imunizam?
Mai intai de toate, trebuie sa intelegem un fapt amar: copiii nostri vorbesc deja pe alta limba, ei au primit deja ideologia noii ere la un nivel subconstient, insa adesea foarte adanc. Cum asa? Foarte simplu: din aer – da‑da, din aer, din mediul inconjurator, din permanenta reclama agresiva de pe strada, de la televizor, din miloacele de transport in comun, care e construita pe principiul hipnozei; din permanenta vulgaritate care se vede peste tot, de la ganguri pana la apartamentul de alaturi, din revistele porno ce se gasesc la chioscurile de ziare. Da, fiindca acesta este aerul pe care il respiram.
Noi ii invatam pe copii sa se roage, ii ducem la biserica, ii crestem in legea lui Dumnezeu. Totul este corect, dar… dar lumea legii lui Dumnezeu este o lume a nevointei, o lume a efortului duhovnicesc, o lume a rastignirii impreuna cu Hristos. Ea nu se ofera oricum, nu poate fi primita pur si simplu, alaturi de celelalte valori sau interese ale sufetului. Ea este o comoara pentru care trebuie neaparat sa „vinzi” tot ceea ce ai.
Asa se intampla si cu cei care se intorceau la Hristos in perioada sovietica. Oamenii insetati de dreptate se lepadau de nedreptate; cei ce cautau dragostea taiau curvia si pofa; cei ce doreau libertatea adevarata – libertatea in Hristos – puteau sa mearga vitejeste la nevointa si sa rabde prigoane – dar pe atunci lumea era inca alta. Existau deja conceptii de genul „amorului liber”, dar ele revoltau opinia publica, si sodomia provoca o repulsie generala. Drepturile si libertatile cetateanului erau incalcate, dar existau oameni care se luptau pentru ele cu barbatie si in mod dezinteresat, adeseori riscandu‑si libertatea si viata, fara sa primeasca vreun onorar. In mod uimitor, de‑a lungul deceniilor de comunism societatea atee a reusit sa pastreze cumva criteriile fundamentale ale moralitatii crestine, chiar si o anumita imunitate morala, care a fost acumulata de zecile de generatii de stramosi crestini. Pe atunci nu puteam sa‑i invatam pe copii religia, nu puteam sa‑i ducem in mod regulat la biserica, dar fiecare data cand o faceam schimba sufletul copilului, fiindca era o nevointa si un efort duhovnicesc.
Copiii de acum s-au nascut deja intr-o alta lume, in familii crestine, dar lipsite de orice radacini si traditii, care au rupt‑o cu societatea in care s-au nascut si s-au separat de cea in care copiii sunt gata sa intre. Poate ca acestia din urma vad in familie experienta intoarcerii la Hristos, insa nu pot sa o inteleaga. Le dau o educatie crestina oameni care nu au primit o educatie crestina, se straduiesc sa-i creasca crestineste parinti care n-au fost crescuti crestineste. In acest caz este deosebit de distrugatoare obisnuita vanitate parinteasca: adeseori, oamenii uita cum au fost ei in copilarie si cer de la copii lucruri de care ei insisi nu sunt in stare. Proaspat imbisericiti (si este bine daca sunt macar imbisericiti!), de-abia incep, taras-grapis, sa traiasca potrivit poruncilor Evangheliei, iar copiilor le cer sa fe drepti si neprihaniti – dreptate si neprihanire care trebuie sa fe conforme cu propria lor viziune, nu intotdeauna verifcate dupa indreptarul invataturii bisericesti. Rezultatul este acela ca foarte des, cu mult mai des decat am crede, copiii nu numai ca se departeaza de Biserica, ci pierd si legatura cu parintii; lipsiti fiind acasa de intelegere, de dragoste si de caldura, ei devin o prada usoara pentru orice invatatura indoielnica, se lasa convinsi de propaganda oricaror vicii…
Iar noi, crestinii, parinti si pedagogi, rostim mereu aceleasi vorbe: „pace”, „libertate”, „dragoste”, „bine”, „dreptate”… Insa conceptiile crestine se inoculeaza cu greutate, pe cand conceptiile „noii ere” cresc de la sine, ca in parabola: a semanat omul samanta buna in ogorul sau, dar au crescut odata cu aceasta neghine, pe care le‑a semanat vrajmasul – si ce dorinta puternica de a smulge neghinele acestea apare cand vezi cum inforesc cu imbelsugare in sufetele adolescentilor nostri ortodocsi! Insa Evanghelia ne spune: Nu, ca nu cumva, plivind neghina, sa smulgeti odata cu ea si graul (Mt. 13, 29). Si atunci, ce este de facut? Putem incerca sa mergem pe calea urmatoare: sa‑i invatam pe copii sa deosebeasca neghinele de grau si sa se „pliveasca” singuri. Aceasta cale este foarte grea, si trece prin ascetica ortodoxa. Tocmai ascetica, stiinta despre om si despre miloacele luptei cu pacatul da defnitia cea mai exacta a conceptiilor fundamentale despre care am vorbit mai sus.
De exemplu, Cuviosul Antonie cel Mare spune: „Frica de Dumnezeu naste plansul, iar plansul naste barbatia”. Pentru lumea in care traim, aceasta fraza este de o absurditate desavarsita. Cum adica sa nasca frica barbatie? Si, in general, pentru omul contemporan frica este ceva injositor. Lipsa de frica – iata principala calitate a eroului vremii noastre! In afara fricilor conditionate biologic (frica de moarte, de durere s.a.m.d.), omul nu se teme de prea multe lucruri: se teme pentru cei apropiati, se teme de Dumnezeu si se teme de parerea celorlalti. Asadar, frica este diversa si poate fi impartita in trei categorii: cea fireasca (toti se tem de dentist, dar daca trebuie suntem nevoiti sa ne biruim frica si sa ne asezam pe scaunul stomatologic), frica buna si frica rea.
Despre frica buna scriu Sfntii Parinti asceti. Deosebit de accesibil scrie despre ea Ava Dorotei in cuvantul sau despre frica de Dumnezeu – despre acea frica pe care lumea n-o stie deloc. Nu vom reproduce acum acest cuvant, in care frica de Dumnezeu ne este prezentata ca principala componenta a barbatiei, fiindca barbatia este plina de frica de Dumnezeu, dar cu desavarsire lipsita de frica de aceasta lume, adica de frica rea. Lumea ii invata pe copii cu eroii de tip nou, idolii fara teama, carora nu le e frica de nimic – nici de durere, nici de Dumnezeu -, dar carora nu le e frica, totodata, sa le provoace durere altora, sa ucida si sa nimiceasca multimi de oameni in numele propriei lor „dreptati”. Eroul nu iarta, el se razbuna intotdeauna, si aceasta este „dreptatea” lui. El este cu adevarat fara teama – este lipsit de minunata frica de Dumnezeu, dar totodata este lipsit si de barbatie. Cel fara teama nu e in stare sa intoarca si celalalt obraz, caci lumea va crede ca este slab; nu poate sa ierte, caci lumea va crede ca este las. Sa intoarca celalalt obraz si sa ierte poate numai un om plin de barbatie. Asadar, lipsa de teama a eroului lumesc este robie si lasitate – si, bineinteles, ea este cel mai usor de demonstrat in fata celor slabi si neajutorati, pe cand la barbatie se ajunge prin efort duhovnicesc si reprezinta, propriu‑zis, ceea ce numim demnitate umana.
Pentru a fi tu insuti in toate imprejurarile vietii este nevoie de nu putina barbatie. Barbatia constituie fundamentul oricarei virtuti: imaginati‑va castitatea lipsita de barbatie, sau dragostea lipsita de barbatie, sau milostivirea lipsita de barbatie – or, tocmai asta gasim la copiii nostri. In ei sunt sadite multe virtuti (de care sunt lipsiti, adeseori, copiii din familiile necredincioase), insa n-au barbatie, si de aceea virtutile lor pier foarte repede. In schimb, este prezenta deja in ei lipsa de teama: ei nu se tem de pacat.
Asadar, in primul rand trebuie sa le explicam copiilor diferenta duhovniceasca dintre diferitele sensuri ale cuvintelor, sa‑i invatam, se poate spune, rusa [româna în cazul nostru, n.n.] crestina, iar in al doilea rand sa‑i invatam, cu ajutorul Avei Dorotei si al propriului exemplu, barbatia si frica de Dumnezeu, care in esenta sa este dragoste – iar dragostea, dupa cuvantul Apostolului, alunga frica.
Urmatorul concept care trebuie explicat copiilor este cel de libertate. Cuviosul Antonie cel Mare spune:
„Liberi sa nu-i socoti pe cei care sunt slobozi prin starea lor lumeasca, ci pe cei care sunt liberi prin vietuirea si obiceiurile lor. De pilda, sa nu-i numesti liberi cu adevarat pe cei de vaza si bogati daca sunt rai si neinfranati, caci ei sunt robi ai patimilor. Libertatea si fericirea sufetului sunt alcatuite din curatia adevarata si din dispretuirea celor vremelnice”.
Libertatea este lucrul care misca la maxim sufletul adolescentului. Acesta cauta sa-si manifeste propria libertate, si forme de manifestare a acesteia pot fi gastile, petrecerile, muzica contemporana, aspectul exterior socant. La „libertate” cheama mizerabilele reviste pentru adolescenti, care-i indeamna pe acestia sa fe liberi de parinti, liberi de interdictii („N‑ai incercat asta? Esti un mucos. Nu te‑ai culcat cu un prieten mai in varsta? Esti cu cas la gura”) – insa petrecerile si gastile nu fac sa se realizeze libertatea adolescentului. Dimpotriva, in ele omul se ascunde de lume, pe care nu poate sa o accepte. Inima adolescentului simte minciuna acestei lumi, si ca atare tineretul isi creeaza grupuri care se opun acestei lumi. Nu libertatea, ci frica de aceasta lume il face pe adolescent sa caute petrecerile si gastile.
Si copiii nostri ortodocsi nazuiesc sa‑si exprime libertatea personala. Ce le margineste libertatea? Pai, bineinteles, parintii, indatoririle casnice, ordinea. Si mai ce? Ei spun: scoala, biserica, constiinta, Dumnezeu. Foarte bine! Incepem sa discutam despre omul liber. Cine e omul liber? Cel care face ce vrea, mananca ce vrea, bea ce vrea, merge unde vrea s.a.m.d. Toata lumea ar vrea sa fe asa. Si ce-i impiedica? Constiinta… Tocmai constiinta, despre care Ava Dorotei spune intr‑una din invataturile sale:
„Cand Dumnezeu l‑a zidit pe om, a semanat in el ceva dumnezeiesc, ca un fel de gand ce are in sine, asemenea scanteii, si lumina, si caldura, un gand ce lumineaza mintea si ii arata ce este bine si ce e rau: acesta se numeste constiinta, iar ea este legea fireasca”.
Da, tocmai constiinta ii impiedica pe oameni sa fe liberi in acest sens. De ce? Pai deoarece daca cineva vrea sa traiasca asa cum ii place face asta pe socoteala altuia. Omul liber fara constiinta este, de asemenea, un erou al vremii noastre. De ce este liber un asemenea om? Este liber de indatoriri, de responsabilitate, de prietenie, de dragoste, de constiinta, de Dumnezeu. Dumnezeu este insa izvorul libertatii; tocmai de la El a primit omul posibilitatea de a fi liber. Asadar, constiinta, acest glas al lui Dumnezeu in om, este totodata si glasul libertatii in om. Asadar, exista diferite libertati, care sunt si ele tot de trei feluri: libertatea fireasca se exprima prin cuvantul „a vrea”, dar putem sa vrem o libertate buna si una rea. Sfntii Parinti ne invata ca in lume lucreaza trei voi: voia lui Dumnezeu, cea buna si desavarsita, care vrea ca toti sa se mantuiasca; voia draceasca, mincinoasa, care vrea sa nimiceasca si sa distruga toate, si voia noastra omeneasca neputincioasa, care este definita de libertatea alegerii intre voia lui Dumnezeu si voia draceasca.
O libertate grea, chinuitoare i s‑a dat omului: tot timpul sa inabuse in sine insusi ceea ce toti cei din jur numesc „libertate adevarata”, tot timpul sa se sileasca sa faca lucruri care seamana atat de putin cu niste gesturi si actiuni libere. Si trebuie sa recunoastem pe sleau ca omul nu este liber. Sa ne intoarcem la inceputul istoriei. Ce l‑a lipsit pe om de libertate: porunca sau pacatul? Lumea spune: porunca. Hristos spune: pacatul. Crestinii inteleg libertatea ca libertate de pacat, si tocmai despre aceasta scrie Apostolul Pavel in capitolul 6 al Epistolei catre Romani. Numai Dumnezeu este absolut liber, libertatea Lui este desavarsita libertate in bunatate si dragoste. Dumnezeu nu alege. Asadar, se dovedeste ca liber este cel ce-si urmeaza intotdeauna constiinta, care se sacrifca in mod liber, cel care implineste cu barbatie voia lui Dumnezeu.
Dar cum sa ajungem la aceasta libertate? Libertatea poate fi educata in om asa cum se educa vointa. Vointa este un concept familiar adolescentilor. Vointa, nazuinta spre victorie, spre atingerea scopului urmarit in invatatura, in muzica s.a.m.d. inseamna efort. Asta intelege oricine, si la intrebarea: „Cine este mai liber, omul cu vointa puternica sau cel lipsit de vointa?” toti adolescentii vor da acelasi raspuns. Asadar, scopul educarii adolescentilor nostri este educarea vointei, adica a libertatii crestine. In lumea contemporana poate sa‑si pastreze credinta doar omul liber, omul care intra in aceasta lume cu o perceptie neviciata asupra ei, care se constientizeaza pe sine insusi ca pe o persoana libera in Hristos. Despre aceasta libertate vorbeste Apostolul Pavel, aceasta libertate suntem chemati sa o cultivam in copiii nostri. Si daca vom reusi sa crestem din copiii nostri niste oameni liberi, ei, intrand in lume, nu vor fi franti de ea, ci o vor transfigura.
Trebuie neaparat sa-i imunizam duhovniceste pe copiii nostri prin introducerea in educatia ortodoxa a bazelor asceticii, a luptei cu pacatul, a scoaterii la iveala si nimicirii tuturor ideologemelor pervertite ale lumii contemporane. Suntem datori sa‑i invatam pe copii sa „pliveasca ogorul” sufetului lor prin spovedanie si prin atentia la miscarile sufetului lor. Asta ne invata Biserica noastra si sfntii nostri, dar se infaptuieste prin efortul duhovnicesc autentic al tuturor: al parintilor, al pedagogilor, al copiilor.
[va urma]
(Educarea copilului. Sfaturi ale duhovnicilor şi psihologilor ortodocşi, Editura Sophia, 2013)
Legaturi:
- Parintele Serafim Rose: FORMAREA SUFLETELOR TINERE. “Daca nu vei deprinde simtaminte firesti, atunci toate scrierile ortodoxe nu-ti vor fi de niciun folos”. CUM E AFECTATA VIATA DUHOVNICEASCA DE NEVOILE PSIHOLOGICE SI DE IMATURITATEA EMOTIONALA A TINERILOR?
- Cuv. Seraphim Rose: ESTE MAI TARZIU DECAT CREDEM! VA MAI SUPRAVIETUI CREDINTA NOASTRA?
- CURSUL DE SUPRAVIETUIRE ORTODOXA AL CUVIOSULUI SERAPHIM ROSE sau cum sa evitam fenomenul “maimutarelii duhovnicesti”
- Ortodoxia confortabila si inchipuita sau DESPRE ISPITELE GENERATIILOR RASFATATE
- ORTODOXIA: CREDINTA PATIMITOARE versus “PARADISUL NEBUNILOR”
***
- CRIZA SI SALVAREA TINERILOR traitori in vremea NIHILISMULUI
- Pr. Vasile Mihoc catre tineri: E NEVOIE DE SERIOZITATE SI LUPTA CU “CEL VICLEAN”, HRISTOS NU E “NICE”! Lumea de azi ii fragilizeaza programatic pe tineri si proclama NORMALE si patimile impotriva firii (VIDEO)
- CUVIOSUL PAISIE DESPRE TANARA GENERATIE: “Lipseste duhul de jertfa”
- PARINTELE TEOFAN MUNTEANU DE LA MANASTIREA NERA despre trairea pe orizontal, boala instrainarii de Dumnezeu, DEGRADAREA EDUCATIEI COPIILOR si LIPSA DE SENS A TINERILOR DE AZI
- PARINTELE TEOFAN DE LA MANASTIREA NERA: Jertfa din decembrie 1989 a fost calcata in picioare, am batjocorit libertatea, darul lui Dumnezeu…
- CUM POATE INVIA SUFLETESTE UN TANAR? Puterea minunata a rugaciunii pentru ceilalti (PREDICI AUDIO)
- TINERII SI DUMNEZEU. LA CE LE POATE FOLOSI BISERICA? S.O.S., salvati copiii lasati de parinti fara sens! Scrisoare de adio… LUMII FALSE SI MOARTE
- Ce primeste tanarul de la biserica? ROBII MODEI SAU LIBERI PENTRU HRISTOS? De ce este esentiala Taina Cununiei pentru tinerii care se iubesc, care dragoste dureaza?
- CUM TREBUIE MARTURISITA CREDINTA (chiar si de catre copii!) SI CE AJUTA LA CONVERTIREA OAMENILOR LA HRISTOS?
- IPS Ierotheos Vlahos despre adevarata MILOSTENIE SUFLETEASCA FATA DE TINERII RATACITI: “Oamenii din ziua de azi au mare nevoie sa gaseasca oameni care sa le asculte durerea“
- CUVINTE CATRE TINERI de la parintii Constantin Coman si Hrisostom de la Putna. CUM SE POATE BIRUI DESFRANAREA SI PASTRA FECIORIA? Care sunt conditiile unei casnicii fericite? Ce inseamna sa iubesti cu adevarat?
***
- EDUCATIA CRESTIN-ORTODOXA (I) – Parinti si copii in lupta impotriva inclinatiilor rele si pentru a pune temeliile deprinderilor bune. CE METODE FOLOSIM?
- EDUCATIA ORTODOXA (II). Viata in Biserica; ambianta familiala; formalismul. EFECTELE NEGATIVE ALE TELEVIZORULUI SI ALE CERTURILOR DINTRE PARINTI
- Predica audio impresionanta la DUMINICA DUPA NASTEREA DOMNULUI a Parintelui Damaschin de la Sihastria Putnei (FUGA IN EGIPT). MESAJ CRUCIAL PENTRU PARINTI: “Ia pruncul si fugi, scapa-l de lumea pacatului, de Irozii de azi!”
- Ce ne invata sfantul ierarh si medic LUCA despre CUM TREBUIE SA NE EDUCAM COPIII?
- CUM UCIDEM SUFLETELE COPIILOR NOSTRI, CHIAR SI NOI, “CREDINCIOSII”? Pr. Theodor Zisis despre educatia copiilor dupa invatatura Sfantului Ioan Gura de Aur
- CUM SA NE MANTUIM COPIII? Raspunsurile Arhimandritului AMBROZIE IURASOV – de praznicul Sfantului Cuvios Stelian Paflagonul
- Dmitri Avdeev despre cum sa ne educam crestineste copiii. PERICOLE IGNORATE SI DE MULTI PARINTI CREDINCIOSI: JUCARIILE SI EROII LA MODA, TELEVIZORUL
- CUM SA NE CRESTEM COPIII? – N. E. Pestov (I). “Cine este nepasator fata de copiii sai, desi in celelalte este ravnitor, va fi pedepsit aspru pentru acest pacat”
- CUM SA NE CRESTEM COPIII? – N. E. Pestov (II). Ferirea copiilor de ispitele lumii
- CUM SA NE CRESTEM COPIII? (III) Bazele vietii crestine. DEPRINDERILE CAII CELEI STRAMTE
- CUM SA NE CRESTEM COPIII? (IV) Dragostea, discernamantul, cainta si rugaciunea intensa a parintilor – cele mai sigure “metode” de educatie
- PARINTI SI COPII (I): Arhim. Simeon Kraiopoulos despre FERMITATE, RABDARE SI CONSECVENTA IN EDUCATIA COPIILOR. De ce parintii buni NU trebuie sa cedeze capriciilor celor mici?
- PARINTI SI COPII (II): Despre rasfat sau slabiciunea si mila nepotrivite fata de copiii nostri. PARINTII TREBUIE SA INVETE LECTIA SANATOASA A LUI NU
- Parintele Tudor Ciocan si Cristi Curte la “Sfatul inteleptului” (audio) despre re-paganizarea societatii; cum trebuie sa ne ajutam copiii sa reziste in lume si sa se fereasca de sarbatorile satanice?
- IPS BARTOLOMEU ANANIA: “Vă rog, părinţilor, ocrotiţi-vă copiii!”
- CUVANTUL IPS PIMEN PENTRU DUMINICA PARINTILOR SI COPIILOR: “Din nenorocire, astazi, educatia lipseste in primul rand in sanul familiei…”
- SFATURI PRIVITOARE LA VIATA DE FAMILIE de la Parintele Epifanie Teodoropulos: “Daca Dumnezeu nu da copii, stie ceva… Dumnezeu a incredintat parintilor educatia copiilor LUI“
- BOTEZUL LUCRATOR IN VIATA NOASTRA. Ce fel de parinti suntem? Ce fel de CRESTINI suntem? Copilul este mai mult influentat de VIATA noastra decat de VORBELE noastre
- Cuv. Paisie Aghioritul: RESPONSABILITATEA PARINTILOR PENTRU EDUCATIA COPIILOR
- Cuviosul Paisie Aghioritul: COPIII – BUCURIILE SI GREUTATILE LOR
- Cuviosul Paisie despre rolul mamei in educatia copiilor
- Concentrate duhovnicesti de la PARINTELE PORFIRIE (†2 decembrie 1991): “Sfintenia parintilor contribuie la mantuirea copiilor. Intr-un singur fel putem face sa nu avem probleme cu copiii nostri, si anume prin sfintenie!“
***
- “JURNALUL UNUI PUSTI” – bestseller-ul contra-educatiei sau cum ne pervertim singuri copiii, de dragul “emanciparii” si patimii de “a fi in randul lumii”
- Familia Ortodoxa: CUM IUBESTE TANARUL “GENERATIEI GOOGLE”? De la Fat Frumos si Ileana Cosanzeana la moda „emo”.ADOLESCENTII SI DEGENERAREA IUBIRII SI FRUMOSULUI
- Irina Nastasiu: De ce plang Arhanghelii? “BALUL BOBOCILOR” – pretext pentru DEZMAT ORGIASTIC in randul adolescentilor, sub ochii si cu acordul profesorilor? CE SE ALEGE DINTR-O GENERATIE ABANDONATA SI IMPINSA SPRE DEPRAVARE DE PARINTI SI EDUCATORI?
***
- Avva Dorotei ne raspunde dilemei: SA-L IUBIM PE DUMNEZEU SAU SA NE FIE FRICA DE EL?
- PARINTELE AMFILOHIE DE LA DIACONESTI: Ce inseamna si cum se dobandesc curajul NE-LUMESC si demnitatea CRESTINA?
- “Tine mintea ta in iad si nu deznadajdui” – cuvant al lui Dumnezeu pentru vremea noastra (de unde aflam si care este izvorul vitejiei duhovnicesti)
- Parintele Arsenie Boca despre insemnatatea FAPTUIRII in razboiul nevazut cu tendintele noastre contradictorii: LUCRAREA PORUNCILOR STINGE CRIZELE VOINTEI
33 Commentarii la “EDUCATIA ORTODOXA si LUMEA CONTEMPORANA. Cum sa imunizam copiii pentru intrarea in “minunata lume noua”, anti-crestina, de astazi?”
VEZI COMENTARII MAI VECHI << Pagina 2 / 2 >>