Predici audio “provocatoare” duhovniceste despre IUBIREA VRAJMASILOR si IUBIREA CASNICILOR: “Lui Dumnezeu Ii place sa-I spunem: NU POT, DOAMNE! Cel mai mult ii place lui Dumnezeu sa-I marturisim neputinta”

4-10-2014 Sublinieri

NU PUTEM SA IUBIM, DAR VREM?

“Dar pe cei care ne sunt dragi, ii iubim oare asa cum trebuie?”

predica-de-pe-munte---iubirea-vrajmasilor

Pentru aceasta Duminica va mai recomandam:

***

Predica parintelui Hrisostom (Man. Putna) la Duminica a 19-a dupa Rusalii (Predica de pe munte si iubirea vrajmasilor) – 2012:

Poruncă nouă vă dau vouă: să vă iubiţi unul pe altul. Că întru aceasta vor cunoaşte oamenii că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unul faţă de celălalt.

“Iubiți credincioşi,

Cuvintele acestea spuse de Mântuitorul Iisus Hristos arată desăvârşirea chemării noastre, a drumului pe care îl avem de împlinit, a locului în care noi, ca oameni, trebuie să ne aşezăm, loc în care Dumnezeu Însuşi ne-a chemat şi arată modul în care noi putem, la modul cel mai înalt, să ne arătăm a fi la înălţimea chemării lui Dumnezeu ca fii ai lui Dumnezeu.

Cuvântul Evangheliei de astăzi ne vorbeşte, deci, despre iubire. Despre iubire s-a vorbit și se va vorbi mereu. Iubirea este singura virtute despre care s-a vorbit la modul cel mai desăvârşit, singura virtute între care s-a pus semnul egal la modul absolut între ea şi Dumnezeu. Desigur, Dumnezeu este totul întru toate, însă, la modul absolut, Dumnezeu este iubire, aşa cum spune Sf. Evanghelist Ioan.

Poruncă nouă ni s-a dat nouă: să ne iubim unii pe alţii. Ce este, oare, nou în această poruncă şi cum o vedem noi, oare? Nou în iubire nu pare a fi nimic. Oamenii s-au iubit, se iubesc şi se vor iubi. Însă nou este modul în care suntem chemaţi să o facem: nu ca nişte oameni mai buni, nu ca nişte oameni mai morali, ci ca Însuşi Dumnezeu!

Întru aceasta vor cunoaşte oamenii că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unul faţă de celălalt.

Şi Hristos a spus: nu cum vă iubeşte lumea vă iubesc Eu;

pacea Mea pe care o dau vouă nu este aceea pe care v-o dă lumea.

Hristos ne-a arătat că singurul lucru care ne face deosebiţi de ceilalţi oameni, pe care i-a numit păcătoşi, este iubirea. Iubirea aceasta nu este, deci, o iubire omenească, este iubirea lui Dumnezeu; drept pentru care, fraţi creştini, ar trebui în primul rând să fim atenți la faptul că Hristos a numit-o poruncă. Poruncă înseamnă ceva care trebuie numaidecât împlinit, poruncă se referă la ceva care are o deosebită importanţă, fără de care nu se poate.

Să ştiţi că noi, în viaţa noastră, nu ne silim deloc să iubim. Noi nu socotim aceasta ca poruncă; să vă iubiţi unul pe altul noi o luăm de cele mai multe ori ca pe un sfat, ca pe ceva destinat celor mai desăvârşiţi. <După ce am împlinit toate celelalte porunci mi-a mai rămas să iubesc şi gata!> Nu este aşa. Poruncă nouă vă dau vouă înseamnă şi faptul că această poruncă le cuprinde în sine pe toate celelalte. Nu poţi să fii sfânt, nu poţi să fii aproape de Dumnezeu dacă nu-I primeşti iubirea. Nu poţi să-L iubeşti pe Dumnezeu dacă nu-l iubeşti pe aproapele, dacă nu iubeşti ceea ce iubeşte Dumnezeu mai mult: pe om. Iubirea aceasta trebuie să fie ceva către care noi trebuie să ne silim cu adevărat.

În Evanghelia de astăzi am auzit un element cu adevărat nou, să spunem, însă, pe cât de măreţ, pe atât de înfricoşător: anume că măsura iubirii este iubirea vrăjmaşilor. Nu este cu putință, iubiţi credincioşi, să facem acest lucru noi, ca oameni. Oricât ne-am strădui să ne curăţim, oricât ne-am strădui să înţelegem mai bine pe cel de lângă noi, oricât ne-am strădui să fim mai politicoși, mai buni, mai milostivi, oricât ne-am strădui să adunăm în noi toate virtuțile, pe aceasta n-o vom putea face. A-ţi iubi vrăjmaşul este mai presus de puterile omeneşti.

Hristos, când a venit pe pământ, a luat trup și ne-a lăsat nouă, celor ce purtăm numele Lui, poporul creştin, aceste învăţături; El nu a dorit să facă un om mai bun. Creştinul nu este un om mai bun, mai moral, mai virtuos – ar fi prea puţin. Creştinul este un alt om! Prin botez, creştinul se schimbă deplin. După cum bine ştiţi că se spune la botez: Câţi în Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi şi îmbrăcat. Creştinul nu mai este un simplu om. Este omul, fiul lui Dumnezeu, cel care este îmbrăcat în Hristos, cel în care Hristos locuieşte şi Hristos lucrează.

χχIarăşi un motiv pentru care nu ar trebui să luăm uşor porunca aceasta a iubirii; să ne dăm seama că singuri nu putem iubi, însă, în acelaşi timp suntem chemaţi să iubim ca Dumnezeu. Cine poate să facă aşa ceva? Eu nu pot. Însă, cum spune Sf. Pavel, Hristos în mine poate!

Hristos e Cel Care lucrează în noi şi a voi şi a săvârşi.

Hristos este Cel Care ne arată măsura iubirii. Pentru aceasta şi-a început cuvântul de astăzi prin cuvintele:

Precum voiţi să vă facă vouă lumea, aşa să faceţi și voi oamenilor,

dorind, în primul rând, să alunge, să stârpească din inima noastră indiferenţa. Împotriva iubirii, fraţi creştini, nu se pune ura, ci indiferenţa. Nu am auzit spunându-se nimic despre ură în Evanghelia de astăzi, dar la indiferenţă s-a făcut mereu trimitere. Nu putem să spunem: <Pe unul îl iubesc și de celălalt nu mă interesează.> Dacă spun: <Nu am nimic cu acela, dar nici nu pot să-l văd, nici nu pot să stau lângă el>, sunt departe, înseamnă că sunt indiferent. Indiferenţa ucide, indiferenţa împietreşte inima, indiferenţa ne face orbi şi la suferinţa, dar și la bucuria aproapelui, indiferenţa ne face să minimalizăm chiar și puterea lui Dumnezeu, chiar și darurile Lui, pe care le primim în fiecare clipă.

Alături de indiferenţă iată că lucrează în fiecare clipă nerecunoştinţa.

Precum voiţi să vă facă vouă oamenii, aşa faceţi şi voi lor…

– dacă noi socotim că avem duşmani – deşi unul singur este duşman şi acela este diavolul – dar dacă totuşi socotim că avem vrăjmaşi, că avem duşmani, să nu uităm că asta înseamnă că şi noi suntem, la rândul nostru, poate, duşmani ai cuiva. Nu este lucru de luat uşor. Cu mare atenţie trebuie să ne gândim că, dacă noi socotim pe cineva a fi rău, cu atât mai mult putem fi noi socotiţi răi de către altcineva. Vrem să nu avem duşmani; în primul rând să nu fim noi duşmanul celuilalt.

Un om aflat în necaz nu are nevoie de cineva care să-l bată. Îi este de ajuns, ca să-i sporească necazul, cineva care trece pe lângă el nepăsător. Aceeaşi indiferenţă poate să facă mai mult rău decât însăşi ura. Trecem nepăsători pe lângă cei din jurul nostru, asta este semn că darul lui Dumnezeu trece pe lângă noi.

Vrem să iubim cu adevărat? Primul pas către iubire este recunoştinţa. Dacă noi vom primi de la Dumnezeu cu recunoştinţă, dacă Îi vom mulţumi pentru toate cele pe care le-a făcut pentru noi, pe care le ştim că le face cu toată lumea, dar şi pe cele pe care numai inima noastră le ştie că le-a făcut cu ea, atunci vom începe să gândim, cum zice Sf. Ioan Gură de Aur, ca adevăraţi fii ai lui Dumnezeu. Vom începe să vedem și cele pe care nu le-am observat până atunci. Vom începe, într-un cuvânt, să vedem iubirea lui Dumnezeu în viaţa noastră.

christ-healing-leper-640x480Ne mirăm că este atâta deznădejde în jurul nostru, dar deznădejdea, ca să  [dispară], are nevoie de dovezi de dragoste din partea lui Dumnezeu. Dumnezeu ne dă permanent aceste dovezi, dar noi nu le vedem, pentru că noi am uitat să mulţumim. Mulţumind lui Dumnezeu, înțelegem cât de mult ne iubeşte şi iubirea aceasta a Lui va fi în noi prilej în primul rând de mai multă recunoştinţă, dar şi de uimire. Noi, care suntem atât de păcătoși, suntem atât de mult iubiţi de El!

Fiind aşa, cu ochii îndreptaţi către Dumnezeu, nu se poate să nu vedem faptul că Dumnezeu îi iubeşte și pe ceilalţi. Dacă pe mine, care sunt păcătos, Dumnezeu mă iubeşte atât de mult, d-apoi pe ceilalţi, care n-au greşit aşa de mult cum am greşit eu, cu atât mai mult!

Înţelegând iubirea lui Dumnezeu pentru oameni, începem să-i vedem pe oameni aşa cum se cuvine. Începem să ne dăm seama că vrăjmaşi nu sunt, că poate sunt niște prieteni mai aspri.

Şi, legat de aceasta, ar mai fi un lucru faţă de care este nevoie să fim cu mare luare-aminte: iubim; iubim pe cei din jurul nostru, iubim pe cei care sunt foarte apropiaţi. Pe unii îi iubim mai uşor, pe alţii mai greu. Dar pe cei pe care îi iubim cu uşurinţă, care ne sunt dragi, îi iubim oare aşa cum trebuie? Aşa cum este cuvântul lui Dumnezeu? Aşa cum iubeşte Dumnezeu? Iubim noi în duhul Evangheliei? Dacă i-am iubi în duhul Evangheliei, atunci am face tot ce-am putea ca să-i aducem lângă Hristos, ca în ei să se vadă chipul lui Hristos. Să iubim aşa încât oamenii să recunoască că noi suntem ucenici ai lui Hristos. Nu să iubim pentru noi, nici pentru ei, ci pentru Hristos.

Şi atunci când vedem că cel de lângă noi are un necaz, să-i purtă sarcina până la crucea lui Hristos. Atunci când vedem pe cel de lângă noi că greşeşte, să ne aducem aminte că, atunci când este vorba de pieirea sau mântuirea sufletului, dragostea devine necruţătoare. Să-i spunem cu milă, însă hotărât, că greşeşte, să-i arătăm, dacă a pierdut cumva drumul spre Hristos, calea pe care se poate întoarce. Însă să nu îl lăsăm să creadă că pe drumul acesta trebuie să meargă singur, să fim gata să mergem alături de el.

Şi, de cele mai multe ori, se întâmplă ca dragostea noastră să fie singurul lucru care i-a mai rămas celui de lângă noi şi să nu ne permitem să-l lipsim de dragostea aceasta a noastră. Să-l îngăduim şi să-l purtăm până la crucea lui Hristos, până la picioarele crucii lui Hristos. Aşa ar trebui să iubim, aşa ar trebui să ne ducem viaţa, încât oamenii să vadă… nu că suntem mai buni, ci că, aşa cum suntem, dorim din tot sufletul să fim ucenici ai lui Hristos. Nu degeaba a zis Hristos:

Cel care nu adună cu Mine, risipeşte.

Nu este indiferentă iubirea. Nu trebuie să fim indiferenţi faţă de porunca aceasta, însă nu trebuie să o luă nici singuri pe umerii noştri. Să-L chemăm pe Hristos, să-L facem părtaş vieţii noastre și pe El să-L întrebăm, pe El să-L chemăm, pe El să-L rugăm să ne ajute să ne iubim unii pe alţii.

Poruncă nouă, poruncă desăvârşită este iubirea. Iubirea este Dumnezeu. Dumnezeu Singur poate să lucreze asta în inimile noastre. Şi, dacă ne vom sili mai mult să iubim pe cei care ne sunt dragi mai frumos, să ne silim să-i vedem pe cei pe care n-am putut să-i privim până acum în ochi că sunt asemenea nouă şi să-L întrebăm pe Dumnezeu: <Doamne, de ce-l iubeşti pe acesta? Cum poţi să-l iubeşti pe acesta? Cum mă poţi iubi pe mine?…> Şi răspunsul la această întrebare îl va simţi fiecare în inima lui.

Ne vom apropia de Dumnezeu dacă vom înţelege că noi fraţi suntem. Ne vom apropia de Dumnezeu dacă vom înțelege că iubirea noastră este răspuns la iubirea Lui. Ne vom apropia de Dumnezeu dacă vom aplica în viaţa noastră cuvântul Sf. Ioan Evanghelistul:

Iubiţilor, să iubim nu numai cu vorba, ci şi cu fapta.

Ne vom apropia de Dumnezeu dacă vom înțelege că, rugându-ne Lui şi cerând mereu ajutorul Lui, viaţa veşnică începe aici şi acum. Amin”.

***

Predica Parintelui Constantin Coman la Duminica Predicii de pe munte si a iubirii vrajmasilor, tinuta la Man. Putna – (2011)

(transcriere partiala):

” […] Evanghelia de astazi ne spune sa nu facem lucrurile “la schimb” – daca ma iubeste celalalt si imi face bine, la fel sa fac si eu – precum fac “pacatosii”. Ei iubesc pe cei care ii iubesc, ei fac bine celor care le fac bine, ei dau imprumut celor de la care asteapta sa le intoarca intocmai. Sf Evanghelist Matei, consemnand si el aceste cuvinte ale Mantuitorului Hristos, ne spune ca asa fac paganii, adica oamenii care nu au pe Dumnezeu, oamenii care nu-L cinstesc pe Mantuitorul Hristos. Cei care Il cinstesc pe Mantuitorul Hristos si cred in El sunt chemati sa se ridice deasupra pacatosilor si deasupra paganilor si sa nu conditioneze implinirea poruncilor lui Dumnezeu de celalalt, de schimbul cu celalalt. Aceasta este marea ispita care incepand din familie, in legatura dintre cei doi soti si continuand cu copii, cu familia mai mare, cu fratii si cu ceilalti de cele mai multe ori ne impiedica sa fim implinitori ai poruncii lui Dumnezeu.

Si spun acest lucru pentru ca acestea sunt porunci ale lui Dumnezeu catre noi si noi trebuie sa ne intrebam:

Vreau sa implinesc porunca lui Dumnezeu sau nu vreau sa implinesc porunca lui Dumnezeu?

Sa spun:

Dumnezeu, vreau sa implinesc si eu poruncile tale, dar nu pot, ajuta-ma, da-mi putere!

Si cu siguranta atat de mult ii va placea lui Dumnezeu gandul acesta, vrerea noastra, incat nu va intarzia sa ne dea in ajutor puterea Sa, si sa putem implini porunca Lui, si sa iubim pe cei care ne fac rau. A da la schimb este situatia de neiubire. Daca dau numai celui care imi da inapoi, acesta nu este gest de dragoste. De aceea ne spune Mantuitorul Hristos ca in aceasta situatie nu ne deosebim nici de pagani, nici de pacatosi.

Si noi insine suntem setosi dupa dragoste, toti vrem sa fim iubiti! In Evanghelia de astazi este chiar cuvantul cu care incepe Mantuitorul Hristos Evanghelia de astazi:

Sa faceti oamenilor ceea ce voiti voi sa vi se faca voua.

Daca vreti sa fiti iubiti, sa se poarte lumea cu drag cu voi, sa fie oamenii buni, sa va binecuvinteze oamenii, sa se roage oamenii pentru voi, pentru noi toti, atunci faceti voi mai intai aceste lucruri. Este un adevar fundamental care din pacate ne scapa. Auzim aceste lucruri, iesim pe usa bisericii si le uitam pana acasa. Si poate chiar in ziua de astazi ne vom certa pentru ca nu ne mai aducem aminte sa implinim porunca lui Dumnezeu, si nu ne vom mai aduce aminte ca El ne cere sa iubim pe cel care ne face rau. Cat de mare poate fi raul fratelui, sau sotului, sau sotiei noastre, incat noi sa fim atat de suparati? Lucrul acesta este atat de important, dar nu ne gandim suficient la el. Si nu ne gandim ca nu ne cer oamenii aceste lucruri, ne cere Dumnezeu Insusi. Si ne cere aceste lucruri ca sa ne readuca la starea cea dintai, la starea din rai, paradisiaca, unde oamenii, nu se cearta, ci se iubesc neconditionat.

Va atrag atentia asupra unui lucru, asupra unui adevar esential din Evanghelia lui Hristos pe care ar trebui fiecare dintre dumneavoastra sa-l verificati in propria existenta. Atat de intelept a facut Dumnezeu pe oameni, cu atata intelepciune a facut Dumnezeu pe oameni, incat fiecare are in sine rezolvarea problemelor din jur, are in sine solutia la problemele din jur. Solutia nu este in celalalt, cum zicem noi de fiecare data! Daca celalalt ar fi pur, daca celalalt n-ar fi rautacios, n-ar fi dusmanos, as fi si eu bun. Nu! Solutia nu este in celalalt, ca daca s-ar fi verificat acest lucru, ar fi insemnat ca Dumnezeu l-a facut pe om neputincios. Dumnezeu l-a facut pe om bun foarte, cum ne spune Sfanta Scriptura si aceasta desavarsire, daca vreti, a fapturii lui Dumnezeu consta si in faptul ca fiecare om are in sine solutia pentru orice problema! Pentru orice problema! Si in cele din urma aceasta solutie este sacrificiul sau, crucea. Ne place dumnezeiasca cruce s-o purtam pe piept, sa ne inchinam, dar nu uitati ca ea este calea, este solutia, este rezolvarea, anume sacrificiul, jertfa.

crucea cadereSi mai departe, dincolo de asta vom spune, poate, si in fata crucii: Nu pot, Doamne! Ii place lui Dumnezeu sa-I spunem: Nu pot, Doamne!, sa stiti. Cel mai mult ii place lui Dumnezeu sa-I marturisim neputinta noastra. Dumnezeu se silniceste in fata mandriei noastre. Lui Dumnezeu nu ii place sa ne credem in stare. Si de foarte multe ori credem ca suntem in stare de multe lucruri, de aceea, a marturisi lui Dumnezeu ca nu putem sa facem ceva inseamna a ne deserta, a ne goli, a ne lepada de toate ispitele noastre de-a dreapta, de mandria noastra. Si cu adevarat omul este neputincios! Dar iarasi, intelepciunea lui Dumnezeu cand a facut pe om nu l-a lasat pe om la limita puterilor sale. Marele dar pe care Dumnezeu il face omului este ca omul isi poate randui viata nu numai cu puterile sale, ci si cu puterea lui Dumnezeu, si aceasta putere a lui Dumnezeu este nemarginita. Cand omul recurge la puterea lui Dumnezeu marturisind ca este neputincios, va avea putere nemarginita. Acest adevar este propovaduit de Biserica noastra de 2000 de ani, pana acum. Si este chemat omul sa nu se limiteze, atunci cand are probleme de rezolvat, la puterile sale, ci sa ceara ajutorul lui Dumnezeu, sincer, smerit, cunoscand ca el nu poate. Si intr-adevar, suntem foarte neputinciosi! Suntem foarte neputinciosi sa ne luptam cu propriile noastre patimi si pacate, mai mici sau mai mari. Marturisim preotului la nesfarsit aceleasi pacate. Cata neputinta omeneasca! Si stiti de ce nu reusim sa le biruim? Pentru ca incercam sa le biruim numai cu puterile noastre. Niciodata nu vom reusi! Cazand in genunchi, va trebui sa recunoastem neputinta noastra, si slabiciunea noaastra, si sa cerem lui Dumnezeu ajutor. Nu va intarzia Dumnezeu sa ne ajute!

Cercetatorii, cei care cerceteaza dumnezeiestile Scripturi, exegetii, savantii (pentru ca Scripturile sunt cercetate si de savanti) spun ca am avea in porunca Mantuitorului Hristos o masura utopica, idealista, de neimplinit. Cum e posibil sa-si iubeasca cineva pe vrajmasi, sa binecuvinteze pe cineva care il blestema? Sau sa se roage pentru cel care ii face rau? Intr-adevar, este o masura care ne depaseste. Dar nu uitati ca nu suntem lasati numai la puterile noastre, ci avem acces la puterile lui Dumnezeu. Aceasta este Biserica, de aceea venim noi la Biserica, sa luam puteri dumnezeiesti. Sa luam intelepciune dumnezeiasca, sa luam putere dumnezeiasca. Si acea putere dumnezeiasca o primim prin Cuvantul lui Dumnezeu, din dumnezeiasca Evanghelie. Si prin toate lucrurile si lucrarile sfintitoare din Biserica primim putere dumnezeiasca. De aceea vine poporul la Biserica. Nu numai sa afle. Pentru ca stiinta nu este buna cand ramane numai stiinta. Si diavolii stiu, mult mai bine decat noi, si cele ale lui Dumnezeu, si cele ale lumii. Numai ca nu transfera stiinta, nu o trec in atitudinea lor, nu o transforma, cum spun Parintii, in intelepciune. Stiinta nu trebuie tinuta in minte, ca sa ne mandrim cu ea, ca stim, de exemplu, versete din dumnezeiasca Scriptura, cuvintele Mantuitorului Hristos, sa ne laudam la semenii nostri cu ele, sa ne disputam, sa ne certam: Iata ce spune Hristos! Si aceasta stiinta a lucrurilor trebuie transpusa in viata, in atitudine, in intelepciune. Stiinta trebuie sa devina intelepciune pentru ca intelepciunea cea dumnezeiasca este cea care ne ajuta sa ne comportam cum se cuvine in viata, sa avem atitudine cum se cuvine fata de semenii nostri.

Ne confruntam si astazi, la modul cel mai evident cu discrepanta si diferenta intre intelepciunea omeneasca si intelepciunea dumnezeiasca, intre dreptatea omeneasca si cea dumnezeiasca. Dreptatea omeneasca, care e la mintea omului, ne va spune ca trebuie sa facem dreptate daca cineva iti fura pamantul sau iti fura granita, gardul, sau cineva nu vrea sa-ti dea din casa parintilor si asa mai departe – trebuie sa facem dreptate. Ei bine, aceasta este intelepciunea omeneasca. Cine vrea sa triasca dupa ea n-are ce cauta la Biserica. Poate sa stea acasa si ii este suficienta casa lui. Cine vine, insa, la Biserica, si-L asculta pe Mantuitorul Hristos, si cuvintele Mantuitorului Hristos, e mare pacat dupa aceea sa se intoarca acasa si sa traiasca dupa intelepciunea omeneasca! De ce a mai fost la biserica, de a mai auzit cuvintele lui Hristos? Si aceia suntem cearta_in_familienoi, cei care in momentul acesta suntem in dumnezeiasca Biserica, la dumnezeiasca Liturghie si toti cei dimpreuna cu noi, si trebuie sa ne fim mustratori noua insine, pentru ca bisericile din Romania sunt astazi, in clipa aceasta, pline, toate. Mii de biserici, toate! Poate milioane de romani sunt astazi in biserica. Foarte multi dintre ei, iesind din biserica, vor merge si vor vietui omeneste, lumeste, dupa dreptatea omeneasca. Continuand procesele cu semenii lor, certandu-se cu soacra sau cu nora, cu vecinul sau cu fratii. E o mare ofensa adusa lui Dumnezeu! Foarte mare ofensa adusa lui Dumnezeu! Cand mergi la biserica si-L auzi pe Mantuitorul Hristos, Dumnezeu Insusi, spunand sa-ti iubesti pe vrajmasi, si tu numai ce iesi de la biserica si iti manifesti ura fata de vrajmasi. Uneori poate ca nici nu este un vrajmas adevarat, ci este unul inchipuit. Mai primim pomelnice uneori la biserica in care crestini se roaga pentru raul vrajmasilor. Aceia probabil ca n-au auzit cuvantul de astazi al Mantuitorului Hristos. Se intelege ca preotii nu se roaga asa cum cere credinciosul respectiv, se va ruga asa cum porunceste Mantuitorul Hristos pentru binele vrajmasilor.

Este foarte greu de dus rautatea omenilor. Rautatea oamenilor este uneori fara margini si este greu de dus. In timp ce noi asteptam de la oameni sa fim iubiti, primim rautati. Si nu de la cei de departe, ci de la cei de aproape. Si ne mahnim si suferim foarte mult. Si ne intrebam cum am putea sa indreptam situatia. Iata raspunsul in Evanghelia de astazi: apelul sau recursul la puterea lui Dumnezeu. Si acest apel il facem prin rugaciune.

Sfantul Maxim Marturisitorul, mare teolog al Bisericii noastre, vorbeste la un moment dat de cat de mare rau face sufletului omului calomnia, vorbirea de rau fara acoperire. Si in tara noastra, probabil ca si in alte tari, dar nu ne intereseaza acest lucru, parcurgem o vreme in care calomnia, vorbirea de rau si barfa este foarte dezvoltata. Nu se intalnesc doi oameni sa nu inceapa sa vorbeasca de rau pe al treilea. Lucru care este foarte grav! Pentru ca daca tu aveai o buna imagine sau impresie despre al treilea, vine un prieten si spune: uite ce a facut, ce a dres! Si strica imaginea buna, il ucide pe acela in sufletul tau. Si spune Sf. Maxim Marturisitorul: nu este rau mai mare pentru sufletul omenesc decat calomnia. Si nu poate omul sa indrepte, pentru ca ati vazut cum se transmite, mai ales daca esti un pic mai cunoscut, s-a transmis in presa sau la radio, milioane de oameni isi vor schimba parerea despre tine, si vor crede ca esti un nemernic, sau ca esti un inselator sau ca esti un amagitor, fara sa fii. Ce facem? – se intreaba Sf. Maxim Marturisitorul. Cum vom indrepta aceasta situatie? Singur rugaciunea, spune. Rugandu-ne la Dumnezeu pentru cel care ne calomniaza, spune Sf. Maxim Marturisitorul, acest cuvant, va schimba sufletul si mintea celor care au primit calomnia. Iata, asadar, ca ne sta in putinta. Altfel, pe cale omeneasca, nu am reusi, cu nicio presa, nicio televiziune, cu nicio campanie sa schimbam gandul cuiva despre noi, care a fost murdarit. Dar cu rugaciune la Dumnezeu, Dumnezeu poate sa schimbe inima si gandul celor care au primit calomnia. Am dat un exemplu practic pentru ca ne intalnim cu el in fiecare zi.

Pe de o parte, asadar, suntem chemati sa implinim porunca lui Dumnzeu si sa luam aminte ca neputinta noastra are solutie la putinta lui Dumnezeu.

Inca un lucru si inchei. Ieri, Sfanta Manastire Putna s-a bucurat de o foarte mare binecuvantare, obstea Manastirii articol_5_4Putna, la initiativa Parintelui Staret Arhimandrit Melchisedec. Si anume, a fost cercetat, vizitata, de un foarte sporit si invatat calugar al vremurilor naostre – parintele Zaharia de la Manastirea Sf. Ioan Botezatorul de la Essex, din Anglia. Parintele a fost foarte zgarcit la vorba pentru ca lucrurile erau foarte asezate in mintea si in sufletul dansului, si le spunea foarte clar, foarte clar. La o intrebare care i-a fost adresata: De ce nu avem ravna sa facem lucrurile bineplacute lui Dumnezeu, cum am putea sa dobandim ravna?, a raspuns foarte frumos si a zis:

Nu dati atentie la lucruri, ci dati atentie la oameni, la persoane. Sporiti dragostea catre semeni si catre Dumnezeu si veti dobandi ravna sa faceti.

Asadar, si aceasta este o rasturnare cu care de obicei traim noi: sa facem treaba, sa facem lucruri, servicii, preocupari, casa, camp, toate, inaintea oamenilor de langa noi. Mantuitorul Hristos nu ne spune sa iubim campurile si treaba. Nu ne spune! Daca ati auzit undeva, spuneti-mi si mie. Mantuitorul Hristos spune foarte clar ca poruncile Sale dumnezeiesti se limiteaza la doua: a-L iubi pe Dumnezeu din tot sufletul si din tot cugetul si din toata taria si asa mai departe si a-l iubi pe aproapele tau ca pe tine insuti. Daca omul ar fi preocupat de implinirea acestor porunci, ar trece in plan secund toate celelalte preocupari, si acelea s-ar aseza la locul lor, si s-ar rezolva si ele prin stiinta si lucrarea lui Dumnezeu. Dar noi, se pare ca am rasturnat aceasta porunca a lui Dumnezeu care priveste adevarul propriei noastre existente, si ne inecam in treaba, si uitam de cel de langa noi. Suntem preocupati sa nu ne pierdem, eventual, proprietatile si avutia, dar e mai imporant fratele sau tata decat proprietatea. De o mie de ori! Fiindca Dumnezeu nu ne porunceste sa tinem cu dintii de proprietate, ci ne porunceste sa ne iubim fratii. Daca a iubi pe frate inseamna sa sacrificam ceva, sa sacrificam. Dar implinim porunca lui Dumnezeu iubindu-ne fratii.

N-am intalnit in pastoratia mea – si am aproape 30 de ani de preotie, n-am reusit sa determin pe cineva sa renunte la proces pentru impartirea lucrurilor. Si am zis: lipseste-te de partea ta, nu te mai du la proces, si o sa aiba grija Dumnezeu. Nu se incredinteaza nimeni. Poate intr-o buna zi cineva se va incredinta si va vedea ca Dumnezeu nu-i ramane dator, ii va da cu prisosinta. Pentru ce? Pentru ca arati dragoste si respect pentru Dumnezeu! Cand El iti spune sa faci lucrul acesta, si tu faci ce crezi tu ca-i mai bine, inseamna ca nu crezi in ce spune Dumnezeu dragutul, Care e foarte departe de noi, pentru ca e distanta dintre Facator si faptura, e distanta ca dintre un mester si scaunul pe care il face. Cata distanta este? Foarte mare. Asa intre Dumnezeu si noi, oamenii.

Suntem chemati, asadar, sa-I ascultam cuvantul! Uitati-va la oamenii din jur, nu la lucruri, indiferent cat de importante ar fi ele. Parintii Patericului si ai Filocaliei ne spun sa lasam chiar si lucrurile sfinte atunci cand aproapele nostru are nevoie de noi. Pentru ca mai important e un suflet, (pentru ca) ne-a aspus Dumnezeu sa-l iubim, decat toate acestea. E foarte important sa luam aminte la Cuvantul lui Dumnezeu. Plecati astazi, si eu voi pleca o data in plus de la Liturghia de astazi, cu acest cuvant asezat de Sfantul Evanghelist Luca in sufletele noastre. Porunca lui Dumnezeu este Adevarul desavarsit. Si sa cautam sa-l implinim.

Si cand vom da de neputinta, sa nu ne speriem ci, dimpotriva, sa ne bucuram de neputinta noastra, ca acolo va picura Dumnezeu puterea Lui care se desavarseste intru neputinta. Asa sa ne ajute Dumnezeu!”

serbian-orthodox-shurch-rockford-ill-great-and-holy-friday

Legaturi:

***

***

***

***

***


Categorii

Cum ne iubeste Dumnezeul nostru, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Parintele Constantin Coman, Parintele Hrisostom de la Putna, Predica de pe munte si Iubirea vrajmasilor

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

24 Commentarii la “Predici audio “provocatoare” duhovniceste despre IUBIREA VRAJMASILOR si IUBIREA CASNICILOR: “Lui Dumnezeu Ii place sa-I spunem: NU POT, DOAMNE! Cel mai mult ii place lui Dumnezeu sa-I marturisim neputinta”

  1. Pingback: PREDICILE AUDIO ale parintelui Ciprian Negreanu la DUMINICA PREDICII DE PE MUNTE SI A IUBIRII DE VRAJMASI. Cine crede ca este bun se afla intr-o mare inselare; De ce cuvantul “TREBUIE” este otrava pentru suflet, cum functioneaza PATIMA ca un D
  2. Important de ascultat si aceasta predica de duminica a parintelui Ioan Buliga!

  3. Pingback: IPS HIEROTHEOS pentru “Lumea monahilor”: “CEA MAI GRAVA BOALA A OMULUI DE ASTAZI ESTE IUBIREA DE SINE. Dragostea nu este un simplu sentiment, nici doar cuvinte de dragoste, ci inseamna asumarea crucii pentru celalalt“. Ce raspuns p
  4. In legatura cu iubirea vrajmasilor,am citit ceva impresionant.O fata a fost violata de cineva din familie,incepind de la 7 ani.La 16 ani,ea a gasit puterea de a-si privi abuzatorul in ochi,spunindu-i:”Te iert”.Raufacatorul n-a fost cuprins de remuscari.Din contra,a zis ca nu are de ce sa fie iertat,pt ca oricum fata era vinovata ca l-a atras (la 7 ani?).Mai departe,tanara de acum scrie ca atunci cand a oferit iertarea,toata durerea si trauma din inima a disparut,facand loc vindecarii emotionale.Linistirea ei sufleteasca n-a depins de atitudinea raufacatorului (care oricum isi va lua plata lui la Judecata),ci de faptul ca a iertat(chiar daca raufacatorul i-a respins pana si iertarea,pe fata a auzit-o Domnul).Fata a eliminat otrava din ea,acel ceva toxic care o chinuia si o rodea pe dinauntru.Ea a facut primul pas,iar Dumnezeu i-a dat restul.

    Poate iubirea concreta a vrajmasilor consta in iertare,mai mult decat in lipsa urii?

  5. Pingback: PREDICI AUDIO ale Pr. Ciprian Negreanu la PILDA SEMANATORULUI despre importanta esentiala a ATENTIEI LA TINE INSUTI, a TREZVIEI NEINCETATE: “Orice stare pe loc si nepasare fata de suflet este de fapt o cadere, o coborare“. LUCRAREA LUI DUMNEZE
  6. Pingback: Fericitul Parinte PAISIE DE LA SIHLA (†18 octombrie), cel care a deschis multora USA RAIULUI: “Tot timpul asta faci: cazi si te ridici… Nu te lasi in disperare” -
  7. Pingback: “DUMNEZEU CERE LA MASURA FIECARUIA. Mai mult decat a face ceva, lui Dumnezeu Ii place SA VREI! Sa incerci! Vrea sa te gaseasca in aceasta osteneala“ – PREDICI AUDIO pentru noi, cei chemati la Cina sau la Nunta Fiului -
  8. Pingback: Sfantul Ignatie Briancianov despre SUFLETESC si DUHOVNICESC: “Sa nu va inselati! Sa nu socotiti INFIERBANTAREA omeneasca a fi lucrare a DUMNEZEIESCULUI FOC!” | Cuvântul Ortodox
  9. Pingback: Sfantul Varsanufie de la Optina despre IDOLATRIA FRUMUSETII, CERCETAREA INIMII, RUGACIUNEA PENTRU DUSMANI, SPOVEDANIA DEASA: “Incepe Postul Adormirii Maicii Domnului şi toţi veţi posti şi vă veţi împărtăşi cu Sfintele Taine…” |
  10. Pingback: BUNATATEA – conditia uceniciei si prieteniei cu Hristos | Cuvântul Ortodox
  11. Pingback: SA ALERGAM CU GANDUL LA IISUS! Parintele Coman – problematizari si solutii pentru “razboiul nuclear al gandurilor” (II). IPOCRIZIA SI VICLENIA NOASTRA prin care preferam sa ramanem la nivelul exterior, iar nu sa ne cercetam motivatiile a
  12. Pingback: RIDICA-TE, IA-TI PATUL TAU SI UMBLA! “Dumnezeu ne vrea luptandu-ne si INCERCAND NEINCETAT! El stie putinatatea noastra, stie cat de slabi suntem, dar vrea SA NU NE LASAM si SA NU NE LEPADAM de increderea in iubirea Sa” | Cuvântul Ortodox
  13. Pingback: UMBLAREA PE MARE. Predici audio de la Putna si Sihastria Putnei: AVEM NEVOIE DE CURAJ SI DE CONSECVENTA “PANA LA CAPAT” in urmarirea tintei noastre duhovnicesti. SA INDRAZNIM SA MERGEM PE APA IN LUME, URMANDU-L PE HRISTOS. Sa nu renuntam atunc
  14. Pingback: “Să luăm locul care ni se potriveşte, acela care se află LA PICIOARELE DOMNULUI nostru şi să cerem mila Sa”. ÎN CIUDA PĂCATELOR NOASTRE, NĂDĂJDUIM! | Cuvântul Ortodox
  15. Pingback: Parintele Zaharia de la Essex despre PORUNCA IUBIRII VRAJMASILOR, calea sigura a MANTUIRII, prin salasluirea in noi deplina a Duhului Sfant | Cuvântul Ortodox
  16. Pingback: PREDICA PĂRINTELUI CRISTIAN ONEA (Biserica Ceauș Radu) despre OTRĂVIREA SUFLETELOR COPIILOR ȘI ADOLESCENȚILOR DE AZI: “Să-ți fie milă de copilul tău, să nu-l lași să se ducă la moarte! A venit vremea să ne rugăm, să ne punem în genu
  17. Pingback: Mitropolitul Antonie al Surojului: CINE SUNTEM NOI, de la ce să plecăm în lucrarea interioară și CUM SĂ TRĂIM CU NOI ÎNȘINE? Cum lăsăm PUTEREA LUI DUMNEZEU să lucreze ÎNTRU NEPUTINȚA NOASTRĂ? | Cuvântul Ortodox
  18. Pingback: “NU-ȚI ȚINE RĂNILE INIMII DOAR PENTRU TINE!”/ “Binecuvântată fie neputința mea!” | Cuvântul Ortodox
  19. Pingback: “Cine cere celuilalt să-l iubească, îi ia dreptul respectivului să-l iubească cu adevărat”. ”VIRTUTEA” NEPUTINȚEI, SIMȚIREA PĂCĂTOȘENIEI și CERCETAREA ADEVĂRATELOR MOTIVE ALE REACȚIILOR NOASTRE. Cum să rezolvăm NEÎNȚELEGE
  20. Pingback: PS IGNATIE, Episcopul Hușilor, despre ECHILIBRUL PSIHOLOGIC vs. AȘEZAREA LĂUNTRICĂ venită în urma tensiunilor și luptelor duhovnicești. “Fiţi sinceri cu Dumnezeu când staţi de vorbă cu El, nu fiţi politicoşi”. NECESITATEA UNEI RE
  21. Pingback: “Dai voinţă, iei putere!” – IDOLUL DIN MINE, FALSA SINCERITATE a lui “Asta e firea mea, asa sunt eu, asa simt, asa vreau!” si PUTEREA DE DROG A PACATULUI INTRAT IN OBISNUINTA | Cuvântul Ortodox
  22. Oameni buni, acesta nu este Parintele Hrisostom de la Man. Putna [Predica parintelui Hrisostom (Man. Putna) la Duminica a 19-a dupa Rusalii (Predica de pe munte si iubirea vrajmasilor) – 2012:], ci este Parintele Mihail Stanciu de la Man. Antim.
    Ascultati-l si aici: https://www.youtube.com/watch?v=IppN_1B3OFI

    Ar fi binevenit sa se faca cuvenita corectare.

    Doamne ajuta!

  23. @ Mihaela Padurean:

    Din pacate nu am verificat. O sa reparam de indata ce o sa putem. Va multumim mult pentru semnalare! (erata: E corect, nu e eroare)

  24. Am verificat acum, dar nu se confirma observatia. Nu am incurcat fisierele, e chiar parintele Hrisostom, nu parintele Mihail. Multumim insa si pentru ultimul link!

Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate

Carti recomandate