Predica vie a PS MACARIE despre TANJIREA ARZATOARE dupa Domnul a Sfantului Apostol TOMA vs. formele de NECREDINTA distrugatoare din LUMEA DE AZI. Primejdia RATARII INTALNIRII CU DUMNEZEU si a pierderii roadelor duhovnicesti prin “RELAXAREA” DE DUPA PASTI si, in general, prin NEGRIJA si influentele lumesti: “Sa nu ne lasam de rugaciune si de pocainta!”

5-05-2019 ~~Sublinieri~~

“Să stăm nedezlipiți de ceilalți ucenici ai Domnului. Adică să stăm nedezlipiți de Sfânta Biserică, de Sfintele Taine, de părinții duhovniceşti, de prietenii şi frații întru Domnul. Să stăm împreună cu cei care‑L aşteaptă pe Domnul. Să nu ne întovărăşim cu cei care au alte preocupări, să nu care cumva să ne trezim că mergem pe alte căi, unde nu este Domnul! Să stăm nedezlipiți de Domnul şi de cuvintele Sale! Să nu ne lăsăm furați de grijile lumeşti, de cuvintele altor învățături, ci ca Maria să stăm la picioarele Domnului şi să‑L ascultăm întru smerenia inimii. Să avem aproape Evangheliile şi Epistolele apostolilor“.

(desen-icoana de Gabriela Mihaita David)

PS MACARIE DRĂGOI:

Dacă Apostolul Toma a „ratat” întâlnirea cu Domnul, o putem „rata” și noi¹

Ardea de dorul lui Hristos

A rămas în popor sintagma „Toma necredinciosul”, dar necredința Sfântului Apostol este cu totul diferită față de necredința care e păcat sau împotrivire față de Duhul Sfânt. Reacția Sfântului Apostol Toma se explică mai degrabă printr‑o exigență impusă sieşi decât printr‑un act de lipsă de încredere în Domnul. Auzind de la ceilalți apostoli că L‑au văzut pe Domnul înviat, Toma a refuzat să creadă acestor mărturii şi a rostit cunoscutele cuvinte: „Până nu voi vedea rănile Sale şi până nu voi pune degetul meu în acestea, nu voi crede.”

De fapt, Sfântul Apostol Toma ardea atât de tare de dorul lui Hristos, încât, atunci când a auzit vestea, nefind martor, şi‑a interzis orice mângâiere până când nu va fi fost el însuşi obligat de evidență să‑şi dea drumul acelei bucurii pe care Mântuitorul le‑o promisese ucenicilor Săi, la ultima convorbire cu ei dinaintea Patimilor: „Deci şi voi acum sunteţi trişti, dar iarăşi vă voi vedea şi se va bucura inima voastră şi bucuria voastră nimeni nu o va lua de la voi” (Ioan 16, 22). Aşadar, mai degrabă am putea parafraza spusele Sfântului Apostol Toma astfel: „Dacă nu voi vedea, în mâinile Lui, semnul cuielor, şi dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor, şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi intra întru bucuria Domnului Meu” (Ioan 20, 25; Matei 25, 21).

La aceasta se adaugă faptul că ucenicii Domnului nu ştiau când va mai veni Acesta şi li Se va arăta. Cât de greu trebuie să fi fost pentru Sfântul Apostol Toma să realizeze că a ratat, poate, unica întâlnire cu Domnul cel Înviat! Și din acest motiv, aşadar, Apostolul Toma Îl provoacă, într‑un fel, pe Hristos.

„Necredința” Apostolului Toma nu este, prin urmare, scepticism, nici îndoială. Este gestul aproape disperat al ucenicului de a respinge orice fel de consolare a propriei sale doriri, a propriei sale iubiri pentru Domnul, prin delegație, adică prin intermediul celorlalți. El nu a primit să‑şi spună sieşi: Mă pot bucura și eu alături de ceilalți, chiar dacă nu am avut parte de El.

Mustrarea lui Hristos, atunci când îi descoperă ucenicului Său rănile, o putem înțelege şi astfel: Nu ați înțeles încă faptul că de acum, după Înviere și după ce Se va pogorî Duhul Sfânt, nu mai trebuie să fiu prezent fizic, ca până acum, cu voi, pentru ca voi să aveți parte de Mine. Fericirea întru Domnul nu mai depindea, adică, ca până atunci, de prezența Sa istorică. Relația vie cu Hristos devine o relație duhovnicească, întru Duhul.

Aşadar, necredința lui Toma nu este un păcat, pentru că nu este ceea ce înțelegem astăzi prin necredință. Ce bine ar fi dacă necredincioşii zilelor noastre ar fi ca Apostolul Toma! Ce bine ar fi dacă necredincioşii zilelor noastre ar refuza să creadă pentru că, de fapt, sunt mistuiți de dragostea lui Dumnezeu şi vor să‑L atingă şi să strige de bucurie! Dar nu este aşa. Astăzi ne confruntăm cu diferite tipuri de necredință, una mai rea decât alta.

Este necredința ateilor declarați, a celor care duc război neîncetat lui Dumnezeu şi creştinilor. Și, deşi veacurile moderne au arătat din plin la ce duce ateismul militant, responsabil de moartea groaznică a sute de milioane de oameni, totuşi vedem că şi astăzi, sau poate chiar mai mult astăzi, ateii militanți sunt lăudați, promovați, eroizați. Sunt prezentați ca adevăratele instanțe morale ce au dreptul să Îl judece pe Însuşi Dumnezeu şi, desigur, pe creştini, pe cei credincioşi, care sunt atât de disprețuiți, încât trec drept oameni inferiori față de atei.

Există şi necredința seculariștilor, care, fără a contesta pe față pe Dumnezeu sau Biserica, îşi propune cu tot dinadinsul să‑I evacueze din viața socială şi din spațiul public. Sunt cei care vor să scoată icoanele şi orele de religie din şcoli, cei care nu vor să accepte că Biserica are un cuvânt de spus în treburile publice, cei care nu admit ca creştinii să îşi promoveze punctele de vedere sau să‑şi apere interesele în societate.

Există necredința fățarnicilor, a celor care pretind că şi ei cred în Dumnezeu, dar nu acceptă Biserica şi învățăturile de credință ale acesteia. Ei pretind că Biserica ar fi o structură de putere care îndoctrinează şi falsifcă învățătura Domnului. Fac aceasta doar pentru a răstălmăci şi a întoarce pe dos Scripturile şi poruncile evanghelice. Sunt cei care vor să Îl transforme pe Dumnezeu într‑un vehicul al propriilor lor ideologii, cei care vor să‑L transforme pe Iisus într‑un fel de proto‑comunist, într‑un fel de progresist avant la lettre, care ar fi de acord cu căsătorii homosexuale şi cu alte blestemății ale societății de astăzi.

Există, de asemenea, necredința fraților mincinoși (v. Galateni 2, 4), a celor despre care Apostolul Ioan spune: „Dintre noi au ieşit, dar nu erau de‑ai noştri, căci de‑ar fi fost de‑ai noştri, ar fi rămas cu noi; ci ca să se arate că nu sunt toţi de‑ai noştri, de aceea au ieşit” (I Ioan 2, 19). Sunt cei care suferă de aceeaşi boală ca Iuda Iscarioteanul, care au venit pentru alte scopuri în rândurile noastre, ale celor din Biserică, cei care trădează. Cu frică să ne gândim şi la aceştia, căci Mântuitorul a spus: „vai aceluia prin care vine sminteala!”

Multe feluri de necredință sunt astăzi în lume! Dar să îndrăznim, căci Hristos a biruit lumea! Să ne ferim de aluatul fariseilor şi irozilor, adică de aluatul acestor învățături ale minciunii, ale necredinței, să ne păzim de aluatul ateismului, de aluatul secularismului, al neo‑ereziilor, de duhul vicleniei şi trădării! Să dea Domnul ca, dacă ne confruntăm cu necredința, aceasta să fie asemenea celei a Sfântului Apostol Toma, şi să nu fie ca cea a vrăjmaşilor lui Hristos!

Din dorința de a‑l revedea pe Hristos provine refuzul lui Toma de „a crede”

În perioada de după Paşti suntem, poate, tentați, după îndelungă postire, să mai slăbim frâiele nevoinței duhovniceşti, să ne „relaxăm”. Această stare, de înțeles într‑o anumită măsură, ne poate face să pierdem tocmai roadele duhovniceşti ale ostenelilor noastre. Cum să facem să fim la fel de vii, de râvnitori şi de atenți duhovniceşte şi după Paşti?

Luând aminte la exemplul Sfântului Apostol Toma. Iată, dintre toți cei 11 ucenici ai Domnului, singur Toma nu s‑a aflat atunci când li S‑a arătat Hristos cel Înviat. De aici reacția binecunoscută a Sfântului Apostol Toma, care spune că nu va crede până când nu va pune el însuşi degetul în rănile Domnului.

Această atitudine a lui Toma nu este izvorâtă din păcatul necredinței. Toma nu a spus că nu crede pentru că ar fi fost sceptic sau pentru că s‑ar fi îndoit. Și nici nu are, în acest caz, o credință asemenea tatălui copilului lunatic, ce spusese: „Cred, Doamne, ajută necredinței mele!”. Ci lui Toma i se frângea inima pentru că nu a fost şi el de față când a venit Domnul. Cât de mult s‑a frământat şi ce mult l‑a durut pe Apostolul Toma că nu a fost şi el de față când S‑a arătat Hristos ucenicilor Săi!

Din această dorință arzătoare de a‑L revedea pe Hristos provine şi refuzul său de a „crede”. Cu alte cuvinte, Apostolul Toma spune: Nu voi avea pace până nu‑L voi vedea eu însumi pe Domnul Înviat!

Să tânjim după Domnul

icoana de Toma Chituc

Aici mai este o taină: Apostolul Toma reprezintă starea încă nedesăvârşită a ucenicilor dinaintea Pogorârii Duhului Sfânt. El voia neapărat să aibă parte de prezența istorică, fizică a Mântuitorului. Nu înțelegea încă, aşa cum nu înțelegeau nici ceilalți ucenici, că de acum vor avea parte de Duhul Domnului, că vor avea parte întru Duhul de Domnul Înviat, iar nu ca şi până atunci, de prezența Sa istorică. Din acest motiv, atunci când Domnul îi spune lui Toma: „Fericiți cei care nu au văzut şi au crezut!”, se referă şi la toți cei care Îl cunosc pe Hristos întru Duhul, fără să fi avut parte de prezența Sa istorică.

Dar să revenim cu gândul la Toma. Ce freamăt al inimii, ce doruri nespuse, ce ardoare ferbinte va fi avut Toma Apostolul aşteptându‑L pe Domnul! Cât de intensă va fi fost aşteptarea sa! Aşa trebuie să dăm dovadă şi noi de ardoare, aşa trebuie şi noi să tânjim după Domnul! Să conştientizăm că, iată, dacă şi Apostolul Toma a „ratat” întâlnirea cu Domnul, o putem „rata” şi noi.

Dar, pentru a nu ni se întâmpla acest lucru, ce avem de făcut?

Să stăm nedezlipiți de ceilalți ucenici ai Domnului. Adică să stăm nedezlipiți de Sfânta Biserică, de Sfintele Taine, de părinții duhovniceşti, de prietenii şi frații întru Domnul. Să stăm împreună cu cei care‑L aşteaptă pe Domnul. Să nu ne întovărăşim cu cei care au alte preocupări, să nu care cumva să ne trezim că mergem pe alte căi, unde nu este Domnul!

Să stăm nedezlipiți de Domnul şi de cuvintele Sale! Să nu ne lăsăm furați de grijile lumeşti, de cuvintele altor învățături, ci ca Maria să stăm la picioarele Domnului şi să‑L ascultăm întru smerenia inimii. Să avem aproape Evangheliile şi Epistolele apostolilor.

Să nu ne lăsăm de rugăciune şi de pocăință. Și, astfel, vom avea sufletul treaz şi veghetor, vom fi asemenea fecioarelor înțelepte, cu candelele duhului aprinse, iar nu precum fecioarele neînțelepte, care, din negrijă duhovnicească, au „ratat” întâlnirea cu Mirele!

¹ Duminica Sfântului Apostol Toma, 11 aprilie 2010, în biserica parohiei româneşti „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din Stockholm.

(Din: †Macarie, Drăgoi, Episcopul Europei de Nord, Să topim ghețarii sufletului! 10 ani cu Hristos în Scandinavia, Editura Sophia, 2018)

Va mai recomandam:

PILDA FECIOARELOR ÎNȚELEPTE şi urcuşul duhovnicesc. PS MACARIE DRĂGOI: “Cât de uşor putem deveni din atenţi şi lucrători, nebuni şi pierduţi pentru întreaga noapte a veşniciei! Se poate cădea oricând, pentru că lupta nu e încheiată…”

PS MACARIE, in conferinta de la Cluj, “Lacrimile pocaintei si sinceritatea inimii” (VIDEO): “Deseori NE AMAGIM SINGURI, refuzam sa primim harul lui Dumnezeu si NE DROGAM CU SUROGATE, iar toate aceste FALSE MANGAIERI atrofiaza in om nevoia de Dumnezeu”

***

CUVINTE SFINTE DE ATENTIONARE DUHOVNICEASCA ASUPRA RISCURILOR DE A IROSI CELE ADUNATE IN VREMEA POSTULUI SI A IMPARTASIRII CU SFINTELE TAINE: “Păziţi-vă, fraţilor! Iată că vine un anotimp în care mai mult decât oricând NE PÂNDESC ISPITE… Fiţi, aşadar, gata sa va arătaţi acum CREDINCIOȘIA în chip deosebit”

CUM BIRUIM ISPITELE SUFLETEȘTI DE PAȘTI? “Îmi este atât de greu, totul mă doare, dar… HRISTOS A ÎNVIAT! Şi trebuie să depășesc această amărăciune, durere, compătimire de sine și să mă alătur acestei bucurii comune care astăzi ne este dată de Dumnezeu”. ATENȚIE LA PRIMEJDIA RELAXĂRII DUHOVNICEȘTI!

Cum sa parcurgem cu vrednicie SAPTAMANA LUMINATA? Cum sa ne IMPARTASIM si cum sa evitam INSELAREA LA RUGACIUNE? Sa cautam sau nu starile de BUCURIE?

ASTEPTAND INVIEREA, SA LUAM AMINTE: “Eu stiu cum crestinii care acum plang patimile, asteapta sa invieze Cel Rastignit, ca sa-L puna iarasi pe Cruce…”

Cum si de ce PIERDEM foarte usor HARUL dupa ce mergem la biserica si chiar dupa impartasire? DUHUL LUMESC AL DESERTACIUNII si FANTANILE SPARTE CARE NU POT TINE APA DUHULUI SFANT (I)

PLĂCERI SECRETE, DORINȚE INTERZISE, POFTE RAFINATE și invitația-cheie la… REVIZIE TEHNICĂ GENERALĂ și la “CARANTINA SIMȚURILOR”! Părintele Adrian Sorin Mihalache “despre reglajul sensibilității și reglementarea plăcerii în Postul Mare” (VIDEO, TEXT)

ATENȚIE sau DISTRACȚIE? CONCENTRARE sau RISIPIRE? “Să fim cu toată ființa noastră într-un loc și tot trupul să tacă, toate lucrurile omenești să tacă”. CUM SĂ CITIM, CUM SĂ STĂM LA SLUJBELE BISERICII? PS Sofian și Diaconul Adrian Sorin Mihalache despre importanța ÎNSINGURĂRII IMPUSE pentru cele duhovnicești, dar și despre FORȚA UNEI COMUNITĂȚI CU ADEVĂRAT RUGĂTOARE (video, text)

Anturajul ca o troaca de porci. URACIUNEA si OTRAVA VORBELOR MURDARE sau DESARTE. Puterea de corupere a tovarasiei pacatoase. TERIBILUL AVERTISMENT IMPOTRIVA PARTASIEI CU PACATUL

Cuviosul Paisie despre FOLOSUL CE SE DOBANDESTE DIN PRIETENIA DUHOVNICEASCA si despre CAT DE VATAMATOARE SUNT MEDIILE SI TOVARASIILE LUMESTI

***

PĂRINTELE SAVATIE BAȘTOVOI – cuvinte de ÎNVIERE, despre IUBIRE, IEȘIREA DIN LUME și… ȘMECHERIA CARE TRĂDEAZĂ. “Prelungiți Paștele cît mai mult!”; “În fiecare dintre noi trăiește un IUDA”

TRADAREA LUI IUDA PRIN SARUT FATARNIC si formele posibile de NECREDINCIOSIE din partea noastra: “Dar si noi insine oare nu Il tradam adesea pe Hristos?“. FIDELITATEA MARTURISITOARE – CONDITIA MANTUIRII

FIECARE DINTRE NOI POATE FI UN IUDA. Cum?!

IUDA. “Vai, cat de mult rau fac… acei oameni nelegiuiti care vand pe ai lor si care tradeaza dragostea, prietenia, fratietatea…”

TRADAREA LUI IUDA. “Sa incercam, cu sinceritate, sa-l gasim pe Iuda in multe din manifestarile noastre si sa-l izgonim”. Parintele Ioanichie Balan zugraveste, tulburator, PORTRETUL TRADATORULUI DINTOTDEAUNA

IPS BARTOLOMEU – UN CUVANT AL SAU MAI ACTUAL CA ORICAND: “Iuda de azi umbla printre noi, e un ecumenist convins si un excelent teolog, e un maestru al crimei perfecte”

SĂ NE VĂRSĂM VIAȚA CA UN MIR LA PICIOARELE LUI IISUS și să nu Îl vindem sau să Îl părăsim, precum IUDA, pentru SLAVA ACESTEI LUMI! Ce înseamnă “să-ți urăști sufletul în această lume”? (Predici minunate, slujbe și cântări străpungătoare la Sfânta zi de Miercuri a Săptămânii Pătimirilor)

Pilda Fecioarelor si “PRAVILA” PRIVEGHERII DUHOVNICESTI/ Saptamana Patimilor ca o CALATORIE INTRE “INTUNERICUL CEL MAI DINAFARA” si “IMPARATIA DINLAUNTRU”/ Prea ocupati pentru CEL CE A MURIT PENTRU NOI? Mai are loc si HRISTOS in viata noastra DE ZIUA INVIERII SALE?

IPS AVERCHIE TAUSEV: TREI NIVELURI ALE APOSTAZIEI

Sfantul Ioan Iacob Hozevitul despre ISPITA NEAMULUI DE PE URMA SI FRATII CEI MINCINOSI

Cine sunt FRATII CEI MINCINOSI?

ÎNTREAGA LUME E UN NOU COLOSSEUM. Predică puternică a Părintelui GHERASIM de la Putna despre PERSECUȚIE, MĂRTURISIRE și CRUCE – CONDIȚIA CREȘTINULUI AUTENTIC dintotdeauna VS. PACEA ȘI DRAGOSTEA MINCINOASE ALE FALȘILOR ÎNVĂȚĂTORI, “care rămân în afara arenei”, nesuferind prigoană (VIDEO, TEXT)

***

OARE NU ARDEA IN NOI INIMA NOASTRA? Implorarea staruitoare si “vanatoarea” Dumnezeului care ne aprinde tainic sufletele si apoi “se face nevazut”…

Recomandare de carte: “INIMĂ ZDROBITĂ. DESTINUL UNUI TATĂ”. Experiența sfâșietoare a unui PĂRINTE în care NE VOM REGĂSI MULȚI și învățămintele amare, dar vii, ale creștinului care CONȘTIENTIZEAZĂ RATAREA TIMPULUI și a multor semne-clopot trimise de Dumnezeu: “Sufletul lui curat dorea pâinea cerească, cuvântul viu, iar noi îi tot spuneam: „Mai târziu, mai târziu!””

GUSTUL DE NEUITAT AL DULCEȚII PARADISIACE A HARULUI și EXPERIENȚA DE A FI “ACASĂ”

SFÂNTUL DUH, ÎMPĂRATUL și MIJLOCITORUL ÎNFIERII NOASTRE – Omilia Părintelui Emilianos Simonopetritul: “Intră înăuntru, închide-te bine şi doreşte-L cu ardoare pe Sfântul Duh! Tânjeşte după El, caută-L!”

TÂNJIREA

ATINGEREA VESNICIEI – experienta uluitoare, “prooroceasca”, a vederii tainice a IUBIRII LUI DUMNEZEU, care ne insufla TANJIREA dupa trairea neincetata in prezenta Sa, chemându-ne la TRANSFIGURARE: “Foc am venit să arunc pe pământ şi cât aş vrea să fie acum aprins!”

PREFACEREA RANILOR SUFLETESTI si a durerilor omenesti mistuitoare IN MANGAIETORUL PLANS DUHOVNICESC. Parintele Zaharia Zaharou despre lucrarea neincetata a pocaintei (II). CUM SA REACTIONAM LA AMARACIUNI CA SA LE FACEM FOLOSITOARE? “Punându-L pe Hristos la încercare…”

SETEA

CUI II MAI ESTE SETE DE DUH SFANT?

***

Cum sa pregatim loc descoperirii lui Dumnezeu in inima noastra? – CAUTAREA SI DORUL ARZATOR DUPA LEGATURA VIE SI PERSONALA CU DUMNEZEU, DEPASIND OBISNUINTELE FORMALISMULUI RELIGIOS. Omilie exceptionala la Duminica Tomei

Predici la Duminica Sfantului Apostol Toma: LUPTA PENTRU A AVEA CREDINTA VIE. Ce ne tine inca in necredinta, departe de Dumnezeu?

DOMNUL MEU SI DUMNEZEUL MEU! Cugetare duhovniceasca la RANILE LUI HRISTOS si la nevoia fiintiala de un Mantuitor. Dar CAT DE VIE MAI ESTE CREDINTA NOASTRA?

INCREDINTAREA LUI TOMA: “Noi nu Il credem pe Dumnezeu si nu ne incredem in El! V-ati pus in palma lui Hristos! De ce nu stati cuminti acolo? De ce va agitati? Sunteti in palma Lui! Unde poti fi mai ocrotit si mai lipsit de griji?” – Predica Parintelui Hrisostom de la Putna (AUDIO + TEXT)

“O, dumnezeiescul, o, iubitul…”

SPOVEDANIA SINCERA A LUI TOMA CEL INDOIELNIC si “SPOVEDANIA” LUI HRISTOS sau: Cine Il cauta onest pe Dumnezeu, pe acela… Dumnezeu Il va gasi negresit!