CAMPANIE ANTI-AVORT LA SIBIU. Pr. Catalin Dumitrean: “SE DISTRUGE FAMILIA SI NEAMUL si acest lucru convine acelor forte care ne cer sa spunem raului bine si care vor sa distruga orice identitate”. NOUL COMUNISM MONDIAL?

29-03-2014 13 minute Sublinieri

campanie antiavort Sibiu - Basilica

Asociaţia “ProVita”, filiala Sibiu şi Departamentul social din cadrul Arhiepiscopiei Sibiului, au organizat joi, 27 martie 2014, o acţiune de prevenire a avorturilor şi de informare asupra efectelor extrem de periculoase aduse de astfel de crime. Activitatea s-a adresat elevilor, studenţilor şi femeilor de la Maternitatea din Sibiu.

Instituţiile implicate în această campanie au găsit de cuviinţă să desfăşoare activitatea în biserica Spitalului Judeţean din Sibiu, unitate medicală în cadrul căreia se află şi Maternitatea, dar şi locul unde anual de săvârşesc mii de avorturi. Bisericuţa din incinta spitalului a fost arhiplină, fiind invitaţi studenţi de la Facultatea de Teologie Ortodoxă “Sfântul Andrei Şaguna”, de la Facultatea de Medicină din oraş, elevi de la Şcoala Postliceală “Hygeia” şi de la Şcoala Nr. 2. O bună parte dintre studenţii prezenţi la eveniment sunt implicaţi direct în campaniile instituţiilor amintite, având un aport deosebit în informarea tinerilor asupra efectelor negative pe plan spiritual dar şi medical, pe care le aduce o întrerupere de sarcină. Tinerii teologi şi viitori medici colaborează pentru a explica femeilor că un avort poate aduce sterilitate, boli şi depresii, uneori foarte greu de depăşit.

Un sobor de preoţi au deschis evenimentul cu o slujbă religioasă, potrivit mitropolia-ardealului.ro. Au fost prezenţi consilierul social de la Arhiepiscopia Sibiului, pr. Nicolae Rusu, inspectorul social pr. Tiberiu Kiss, preotul Nicolae Laţchescu de la biserica spitalului amintit, pr. Ciprian Cândea de la Capela Spitalului de Psihiatrie şi pr. Dănuţ-Zamfir Papară de la Biserica Spitalului Militar. Asociaţia “Pro-Vita” a fost reprezentat de preşedintele filialei sibiene, conf. univ. dr. Sebastian Moldovan, iar elevii au fost insoţiţi de inspectoarea de Religie, prof. Măriuca Neagu.

Manifestarea a continuat cu o prelegere a conf. univ. dr. Sebastian Moldovan, care a subliniat implicaţiile pe plan duhovnicesc ale unui act de crimă împotriva unui copil nenăscut. Încă de la concepere, a spus conf. univ. dr. Sebastian Moldovan, copilul este o fiinţă umană completă şi are dreptul la viaţă ca orice altă persoană.

Studenţii de la Facultatea de Medicină au avut posibilitatea să explice tinerilor prezenţi cât de periculoasă este o intervenţie de întrerupere a sarcinii şi ce efecte medicale negative poate atrage un astfel de act medical. Toţi cei prezenţi au primit pliante cu mesaje anti-avort, iconiţe şi materiale informative.

Campania de la Sibiu continuă activităţile Asociaţiei „Pro-Vita” din această perioadă. Dacă de Buna Vestire, în multe oraşe ale ţării a avut loc Marşul pentru Viaţă, la Sibiu s-a organizat o seară de rugăciune pentru copiii nenăscuţi, la Catedrala mitropolitană. Marşul pentru Viaţă este organizat la Sibiu de 1 iunie, de Ziua Copilului, aşa cum este tradiţia de ani buni.

***

IMG_0813

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

Pr. Catalin Dumitrean (Sibiu) la emisiunea “Valori si atitudini” de la Radio Trinitas, de miercuri 26 martie 2014:

(fragmente)

Doina Jalea:– Bun găsit, dragi ascultători, la emisiunea noastră din fiecare zi de miercuri „Valori şi atitudini”. Părinte Cătălin, iată-vă în postura de invitat, de această dată, la emisiunea aceasta, pentru că este un subiect important pe care aş vrea să îl abordăm, de care Mitropolia Sibiului este preocupată şi care este şi apropiat de sufletul dumneavoastră. Este vorba de copii. Este vorba de viitorul lor, de dragostea pe care le-o purtăm şi nu întâmplător abordăm astăzi acest subiect. Aseară, în Catedrala din Sibiu, s-a făcut o rugăciune specială pentru copiii nenăscuţi. Cum vedeţi această acţiune şi dacă credeţi că este suficient cuvântul pe care biserica îl adresează femeilor.

– Da. Subiect delicat, subiect care ne preocupă nu doar de azi şi de ieri şi cred că de la naştere sau de când simţim nevoia de a fi oameni integrali, subiectul acesta revine şi cred că va fi în continuare de mare actualitate pentru că, dacă pornim de la evenimentul care s-a desfăşurat aseară, după slujba de vecernie, în Catedrala Mitropolitană din Sibiu, rugăciunea pentru copiii nenăscuţi şi pentru copiii născuţi – şi pentru cei care au uneori chiar nefericirea de a se naşte, să-mi fie iertat cuvântul, trăind în suferinţe, în lipsuri şi privaţi de dragostea nr.avort.rope care trebuie să o ofere familia şi societatea, astăzi constatăm cu durere că sunt aproape 22 de milioane de avorturi săvârşite în România. Nu după Revoluţie, să precizăm lucrul acesta, statistica începe cu anul 1956, în care s-a produs pentru prima dată o liberalizare a avorturilor. Deci şi pe vremea comunismului, pentru că se pune această perioadă ca un etalon că nu s-ar fi desfăşurat atunci avorturi. Ulterior s-a dat legea împotriva avorturilor. Dar de atuncea ar fi putut să se nască 22 de milioane de români.

– Ca să fie mai puternică impresia, să spunem că este vorba despre încă o dată populaţia României.

– Exact la acelaşi lucru mă gândeam şi eu în momentul de faţă. Am fi putut să avem un viitor frumos pentru neam şi este o stare de spirit tulburătoare care mă încearcă gândindu-mă la viitorul neamului. Aţi pomenit de rugăciunea de aseară. Da, rugăciunea este necesară pentru că luminează mintea. Şi totul porneşte de la rugăciune, de la Dumnezeu în abordarea şi în găsirea soluţiilor pentru a putea să vedem ce este de făcut în continuare. Oricum, problema avorturilor aici în Sibiu a avut un stâlp deosebit, o voce extraordinară, părintele profesor Ilie Moldovan, care la un moment dat a fost printre [putinii] oameni mai radicali în interiorul comunităţii noastre sibiene, care a vorbit publicului sibian, credincioşilor sibieni, pentru că a făcut-o şi în presă, pentru că a făcut-o şi în cabinetele în care se produc avorturile. Plecarea la cer a părintelui Ilie Moldovan a lăsat un fel de pustiu în urmă, dar iată că sub îndrumarea şi binecuvântarea Înalt Prea Sfinţitului Laurenţiu, astăzi tradiţia continuă de a vorbi şi nu doar a vorbi despre avort, ci de a lua atitudine împotriva avortului. O luptă extraordinar de grea. Eram student în momentul în care ne-am propus să mergem din cabinet în cabinet înfruntând opreliştile care erau din partea medicilor. Între timp, cabinetele acestea de ginecologie s-au mai securizat cu legi puternice prin care nu mai avem acces la orice oră. Dar am constatat totuşi că sunt medici care, înainte de a face un avort, încearcă totuşi să înduioşeze mama şi să-i explice că de fapt copilul în pântece este viu din momentul procreaţiei sale. Deja parcă ne aflăm în faţa unei baze cu foarte multe date, cu foarte multe informaţii, haideţi să încercăm să limpezim puţin situaţia legat de evenimentul de aseară, nu?

– Da, aş vrea să o limpezim pe două direcţii. În primul rând, în predica de aseară, s-a spus un lucru care încerca să sensibilizeze sufletul femeii. Era biserica plină şi de femei mai în vârstă, şi de femei mai tinere. S-a spus aşa: Sigur, avortul este un mare păcat. Dumnezeu nu vrea moartea păcătosului, ci să se întoarcă şi să fie viu. Îl aşteaptă să-i pară rău şi să-şi ceară iertare. Dar mai mult decât atât, deci mai păcat de atât, ar fi, aşa s-a spus în predica de aseară, când nu conştientizezi şi când ţi se pare normal, şi când nu-ţi pare rău şi când nu te întorci la Dumnezeu cerând iertare pentru acest păcat.

– Este vremea pocăinţei în fiecare clipă. Nu cred că acest cuvânt are legătură numai cu postul. Pentru că se spune că în post de obicei omul se întoarce la Dumnezeu, se spovedeşte, îşi face o curăţenie generală a sufletului şi a atitudinilor de viaţă pe care le are. Într-adevăr, predica în Biserică este necesară. Şi sigur că mulţi din cei care au fost aseară, multe din[tre] femei, poate din[tre] femeile cele mai tinere s-au sensibilizat la acest cuvânt. Deşi eu cred că ele ştiu deja, cei care vin la Biserică conştientizează existenţa acestui păcat şi îndrăznesc să spun că nu îl mai practică. Poate, poate că mai sunt excepţii. De obicei, omul în momentul când, să spunem, după o viaţă de păcate sau după câţiva ani de tinereţe se reîntoarce în Biserică, îşi găseşte un duhovnic – spun „se reîntoarce” pentru că există perioade de dezbisericire a omului – unul din primele lucruri la care renunţă,  asta o ştiu din lucrarea pe care o am cu oamenii,  este acela de a face un avort. După care, încet, încet, îşi pune în regulă să spunem noi în raport cu Dumnezeu ordine şi în viaţa intimă, în viaţa privată şi deci toate încep să se facă după rânduieli, toate lucrurile vieţii. Problema… [pe] care o pun nu este a celor care sunt în Biserică.

– Asta am vrut să spun şi eu. Senzaţia mea a fost că aseară cei care au fost prezenţi în Biserică sunt cei care se căiesc, cei cărora le pare rău, sau cei care chiar au căutat sprijin în cuvântul preotului să nu cumva să facă această greşeală. Cum poate Biserica să facă să scoată acest mesaj în cetate. Adică să ajungă la acei oameni care încă nu L-au întâlnit pe Dumnezeu şi care nu consideră că ăsta este un păcat.

– Vă spun. Nu e complicat. Ideea este să avem vorbitori, oratori să spunem noi, convingători, iar din cele 200-300 de persoane care au fost aseară la biserică, Biserica să înroleze câţiva activişti care să pornească prin cetate cu lucruri foarte concrete, pentru că atacul împotriva avortului se dă la baionetă, nu se dă din cap şi acceptând doar cuvântul preotului. Cum se face în marea majoritate a cazurilor: lumea ascultă în biserică, este de acord, devine înlăcrimată – acesta-i pietismul – după care fiecare se reîntoarce la rosturile lor, plângându-şi, mai departe, jalea… Mă iertaţi.  […] Spuneam la început că Biserica are rolul, prin rugăciune şi cuvânt de luminare a mintii. Dar aceste minţi, nou luminate, trebuie ca, mai departe, să ducă la fapte. […]

– Poate că în şcoală ar fi cea mai uşoară cale către inima tinerilor dacă s-ar putea organiza aceste discuţii.

– Sigur. Ştiţi de ce nu avem activişti? Eu vă spun de ce nu avem activişti. Doamna Doina, suntem foarte mândri. Suntem foarte înţepaţi chiar şi în ortodoxie. Nu ne coborâm la nivel de stradă. Şi atuncea scoatem două, trei citate din Filocalie, că să stai locului, că să te rogi acasă mai bine neîncetat, să vină Duhul Sfânt şi să le rezolve pe toate. Să le facă, eventual, părintele din parohie, că de aceea este preot. N-o să ies eu cu cărticica, ne gândim tot timpul, facem transfer mental la bieţii martori ai lui Iehova care stau cu standul pe stradă şi oferă cărţi. Şi atuncea zicem: N-o să fim… să ne facem de ruşine, să se uite lumea ca la urs la noi. Or, nu este aşa. Tocmai acolo va trebui până la urmă să mai lăsăm nasul jos, să ne smerim, că pocăinţa şi înlăcrimarea aceasta fără smerenie nu aduce nimic eficient şi să începem să ne declarăm ortodocşi pe faţă. Repet, nu doar la slujba de vecernie, şi la serviciu şi peste tot, să vorbim, să vorbim oamenilor şi să le spunem Adevărul, care este unul indubitabil, este veşnic. Îl avem pe Dumnezeu aproape, să nu ne mai fie teamă să conlucrăm cu Duhul Sfânt sau să credem că nu va veni să ne susţină în viaţa noastră activă ortodoxă.

[…] Părintele Moldovan ne scotea pe stradă în fiecare 1 iunie, şi eram acolo vreo o sută de oameni care dscn2635ieşeam cu un miting autorizat de la Primărie, mergeam până la fabrica Steaua, unde erau foarte multe femei. Aşteptam ieşirea din schimbul întâi pe schimbul doi, era o întâlnire emoţionantă, mergeam pe centru. Trebuia să ne ţinem foarte bine, lumea pe centru e la promenadă, ştiţi cum este. Plin de mese, de umbreluţe, şi se uitau puţin ciudat la aceşti oameni care cereau viaţă şi iubire – iubire pentru copiii născuţi, viaţă pentru copiii nenăscuţi. Dar nu ne-a fost ruşine. Ce m-a îndurerat întotdeauna este că nu s-a putut realiza o acţiune organizată, la nivelul tuturor parohiilor, faptul că au lipsit preoţii, au lipsit credincioşii, faptul că nu reuşim încă să fim convergenţi, să ne adunăm toate energiile în momentul în care avem o astfel de acţiune frumoasă, să spunem, şi necesară. Şi chiar dacă vine, să spunem, întâmpinare de sus pentru că Înalt Prea Sfinţitul a trimis de multe ori întâmpinări la preoţi să ieşim în cetate, să facem diferite acţiuni frumoase, astfel de marşuri care să nu se desfăşoare doar de 1 iunie. Dar există o lipsă de implicare totală a comunităţilor, ca dovadă că sunt 100 de preoţi care ies la un marş şi vreo 70-80, maxim[um] 200 de credincioşi. Ceea ce este foarte grav. Asta arată că nu există interes pentru subiectul acesta. Şi atuncea cum să facem misiune dacă…

– Să încercăm, cum aţi spus, bătălia la baionetă.

– Sigur că da, începem la baionetă, de la noi, pentru că şi la păcate cei dintâi suntem noi.

– În momentul în care familia se destramă, în momentul în care nu mai avem noţiune de tată, de mamă, de fiu, de fiică, nu mai e locul în care se transmit tradiţiile, nu mai e locul în care copilul primeşte primul cuvânt despre Dumnezeu, nu mai e locul în care ascultă limba maternă, în primele cuvinte [pe] care le aude de la mamă, cântecele şi aşa mai departe, în momentul acela, nu numai pierderea de identitate este importantă. Dar atunci ce-o să se întâmple? Nu mai există familie, atunci ce-o să se întâmple? Copilul o să trăiască pe străzi?!

– O să pierim ca neam, spunea regretatul părinte Ilie Moldovan, aici în Sibiu şi pe unde n-a spus-o. Neamul… Se distruge familia, aţi spus. Si cand distrugi familia, distrugi şi neamul şi acest lucru convine, se pare, acelor forţe care ne cer să facem aceste păcate, ne cer să-i spunem răului că-i bine şi binelui că-i rău, ne cer pentru că ei vor să distrugă orice identitate, orice soluţie care vine de la Dumnezeu. Inclusiv patriotismul, o să vorbim de el. Patriotismul de familie. Există un patriotism de familie şi un patriotism de neam, ca să vorbim aşa. Este îngăduit de Dumnezeu, sunt forme care securizează identităţile, care securizează valorile, talanţii pe care Dumnezeu îi varsă în fiecare om, în fiecare neam. Adică Dumnezeu, ca să fiu foarte bine înţeles, pune la dispoziţia fiecărui om ceva ce nu are celălalt. La fel şi la dispoziţia fiecărui neam.

Revenind un picuţ la păcatul acesta, mi-am adus aminte de ceea ce spunea părintele Arsenie Papacioc – Dumnezeu să-l odihnească. Şi spunea: „Pântecele mamei a fost făcut să asigure securitatea, aşa a fost făcut de Dumnezeu, optimă pruncului. A devenit cel mai incert loc” . Cel mai incert loc. Şi, dacă în Apus se negociază, s-a făcut din morală sociologie – deci se face sociologie din teologie, ceea ce e foarte grav; Apusul stă de vorbă – Biserica Ortodoxă nici nu stă de vorbă. Marii duhovnici nici nu stau de vorbă cu asemenea… Nu, domnule, e păcat. Dacă şi ursul şi lupoaica îşi apără puii, cum pot eu accepta aşa ceva, să îngădui aşa ceva?

Sigur că, pentru cine a săvârşit un astfel de păcat, nu-i târziu să se căiască. Tot părintele Papacioc spunea, cu o singură dezlegare de patrafir se iartă totul şi cu căinţa ta. Dar, mai departe, dacă rămâi la nivelul acesta şi în contul acestor păcate iertate tu nu faci ceva pentru ca să se spele păcatele… Ştiţi că unii duhovnici spun să botezi un copil şi vin peste o sută, două sute de oameni la mine pe an că vor să boteze în orfelinate. Şi stau la rând câte doi, trei ani să se elibereze un copil acolo care să se boteze în orfelinat. Haide să mai lăsăm canoanele acestea deoparte şi să ieşim, cum am spus, pe alte activităţi mult mai pragmatice, până să tot aşteptăm copil nebotezat din orfelinat, să terminăm cu aceste abţibilduri care au, la urma urmei, valoarea lor. Dar nu asta trebuie.

– Şi să intrăm în profunzimea acestui păcat şi a urmărilor sale, da.

– Sigur.

– Deşi, nu ştiu, vorbeam de lupta la baionetă, dar destul de târziu, nu ştiu dacă aţi văzut, în Spania… Spania doreşte să dea o lege care să interzică avortul. Probabil că s-au săturat şi ei de păcatul ăsta. Şi a fost un protest mare, puternic, în Spania, împotriva acestei legi.

– Am văzut.

– Cum te lupţi la baionetă cu un popor?

– Se poate lupta, nu ştiu dacă cu un popor. Poate că cei mai mulţi tac. Şi sunt indiferenţi. De obicei sunt guralivi cei puţini. Poate că cei care au ieşit în stradă, gândiţi-vă, sunt parade de homosexuali – sunt atâtea şi atâtea – şi sunt foarte gălăgioşi şi-s credibili şi aşa mai departe. Şi între noi şi Spania este o mare diferenţă. Încă mai este o diferenţă. Cu toate că am avut 50 de ani de comunism, la noi încă este democraţie dintr-un anumit punct de vedere.

– Acum apropo de comunism – pentru că l-am trăit, ştim din ce-am ieşit – o singură limbă, o singură religie, totul la comun… seamănă cu un comunism mondial. Păi dacă tot am ieşit cu atâta greutate din el şi la temelia acestei ieşiri a fost atâta jertfă şi atâţia sfinţi ai închisorilor şi atâta suferinţă… vrem înapoi?! Traşi de o parte a lumii care nu ştie din ce s-a ieşit?

– Probabil că tocmai aceşti sfinţi nu ne vor lăsa să mergem înapoi. Şi am vorbit despre părintele Arsenie Boca, revin. De cuviosul părinte Arsenie Boca. Şi de marii părinţi care acum, în cer – ar fi bine să ne uităm foarte atent spre cer, să-i vedem că sunt acolo, să nu mai stăm la îndoială. Să nu ne mai tot întrebăm dacă nu cumva sunt prin purgatoriu, că în ortodoxie nu există purgatoriu. Categoric. După ’89 eu am auzit o vorbă care m-a înfiorat. Zice: „Domnule, dacă Ceauşescu ne dădea ceva de mâncare, trăia mult şi bine.” Şi m-a înfiorat lucrul ăsta. Adică, dacă ne mai dădea ceva salam cu ceva prin magazine, poporul român ar fi acceptat. Ăsta era comunismul de dinainte de 1989. Comunismul de după 1989, căruia i se spune democraţie, îţi dă salamul. Îţi dă mallul. Îţi dă maşina. Îţi dă o ambianţă mai destinsă în apartamentul tău, exact motivul pentru care noi l-am fi susţinut pe Nicolae Ceauşescu. E foarte grav când gândim în parametrii aceştia şi când nu acceptăm că viaţa creştină este o viaţă a crucii, a privaţiunilor, a suferinţei. O stare de aşteptare, o anticameră a Împărăţiei Cerurilor. O sală de aşteptare în care nu stai ca acasă, stai puţin mai stingher.

– Dar este şi o viaţă plină de bucurie. Pentru că eu mi-aduc aminte din copilăria mea, în satul bunicilor, ţăranii mergeau la câmp, când se ajutau la câte un lot – toţi îl ajutau pe câte unul – şi se aşezau aşa la câte un metru distanţă şi porneau să lucreze pământul cântând. Deci există şi bucurie. Ştiu cât de bucuroşi se duceau la biserică. Şi mai e o vorbă românească: „Orice copil care vine de la Dumnezeu intră în casă cu o pâine sub braţ”. Asta noi am uitat.

– Regretatul Alexandru Paleologu spunea şi el. „Femeile altădată, zice, când pierdeau autobuzul – fugeau după autobuz, după ce-l pierdeau, să spunem, nu reuşeau să se urce în el – începeau să râdă. Astăzi, dacă pierd autobuzul, fug după el şi şoferul pleacă mai departe, încep să plângă. Intră în depresie”. Lumea de astăzi intră foarte repede în depresie, doamna Doina. Iertaţi-mă, la vârsta de 17 ani am prins Revoluţia, dar eu n-am auzit de cuvântul depresie. Şi eu pentru că eram un om care nu s-a uitat prin DEX. Astăzi aud de la toată lumea „sunt stresat”. Asta a fost imediat după ’90, au şi apărut pastilele antistres pe toate gardurile. Astăzi vorbim de depresie. Pentru că nu ne mai bucurăm, pentru că nu ştim de unde vine bucuria, nu localizăm sursa bucuriei, care este Iisus Hristos. Neavând comuniune cu Iisus Hristos – în rugăciune, în liturghia duminicală, în relaţia cu un duhovnic şi aşa mai departe – normal că avem depresii. Pentru că gândurile noastre sunt pământeşti, pentru că lumea nu îţi oferă ceea ce crezi, pentru că, iată, şi o femeie care nu mai este iubită, sărăcuţa de ea, se duce la cabinetul de ginecologie şi spune „De ce să ţin copilul acesta? Pentru că nu merită ăsta sau cel care mi l-a adus pe lume”. Există o luptă cu tine însuţi foarte dură, foarte grozavă şi psihologia vieţii este mult mai complicată. Viaţa poate avea o soluţie şi în momentul în care parohiile şi preoţii devin mai activi din om în om, din casă în casă. E tragic că nu ieşim în societate mai mult, nu ieşim între oameni. […] Un părinte rus, din Hăşmaş, vă dau şi satul, din Sălaj, în fiecare zi, îşi lua haina şi începea să bată din poartă în poartă, stătea cu oamenii de vorbă. Spunea „Şi-aşa am timpul ăsta la dispoziţie până la maslul de vineri sau la liturghia de duminică. Mă duc să stau cu oamenii de vorbă”. Niciunul n-a trecut la sectari în acea comunitate şi marea majoritate veneau şi la biserică. Iar morala vine după aceea. Dacă intri în Biserică, morala te cuprinde. Duhul Sfânt pătrunde în tine şi n-o să mai ajungi la păcat. Iată căi practice şi eficiente pe care le putem aborda.

dscn2633

Legaturi:

***

***

***

***


Categorii

1. DIVERSE, Avort, Preoti si duhovnici romani, Raspunsurile Bisericii la problemele vremurilor, Razboiul impotriva Bisericii/ crestinismului, Razboiul impotriva familiei / vietii/ copiilor

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

4 Commentarii la “CAMPANIE ANTI-AVORT LA SIBIU. Pr. Catalin Dumitrean: “SE DISTRUGE FAMILIA SI NEAMUL si acest lucru convine acelor forte care ne cer sa spunem raului bine si care vor sa distruga orice identitate”. NOUL COMUNISM MONDIAL?

  1. “Dumnezeu este iubirea pe care cerul o coboara pe pamant,iar omul este iubirea care inalta pamantul la cer!”-Sf.Isac Sirul
    “Nu recunosc alt semn al superioritatii decat :bunatatea!”-Beethoven

    P.S-Ultima fotografie nu este din Sibiu,ci din Slatina.

  2. @ soram:

    Stim, nu am folosit-o decat ca ilustrare a postarii, negasind ceva din Sibiu.

  3. Pingback: UCIDEREA PRUNCILOR NENASCUTI – RAZBOIUL IMPOTRIVA PRUNCULUI IISUS: Avortul ucide si pe cei vii. “AVORTUL, ULTIMA EXPLOATARE A FEMEII” (si video) - Recomandari
  4. Pingback: PARINTELE IOANICHIE BALAN (si audio) despre TAINA DUHOVNICEASCA A NASTERII PRUNCULUI IISUS IN NOI si CATASTROFA AVORTURILOR: “Ori supravietuim urmand lui Hristos, ori suntem niste Irozi blestemati care ucidem si sufletele noastre, si pruncii cei nev
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Rânduială de rugăciune

Carti

Documentare