Articole cu eticheta (tag): abuzuri

Potrivit reglementărilor acestui stat, poliția are dreptul să intre în domiciliile private fără mandat, pentru a impune respectarea regulilor anti-COVID. Luna trecută, șeful poliției din Victoria, comisarul șef Shane Patton, explica că oamenii săi au spart în anumite cazuri geamurile mașinilor, deoarece persoanele aflate în interiorul acestora nu cooperau cu organele sau nu respectau directivele sanitare impuse recent. Adjunctul șefului poliției din Victoria, Luke Cornelius, a descris manifestațiile împotriva restricțiilor COVID drept „egoiste”, „stupide” și „idioate”. Poliția din Victoria a introdus un sistem care îi încurajează pe cetățeni să raporteze orice „încălcări ale regulilor COVID” comise de concetățenii lor.

Cine crede că există un “trigger” al trezirii, un declanșator al trezirii, se înșală. Dacă nu ești treaz, nu te trezești. Este aproape imposibil. Dacă tu nu te păstrezi pe tine treaz, nu. Adică nu există evenimentul ăla miraculos care cumva la unison îi va trezi pe toți oamenii din somnolență astfel încât oamenii să zică ”Gata, domnule! Stop! Hai să vedem cine, ce, cum…” Revoluțiile nu există. E o poveste asta, și cu revoluția română și cu toate celelalte. Revoluțiile nu există, sunt organizate, conduse, dirijate din interiorul cercului puterii, cercurilor puterii dacă sunt mai multe cercuri concentrice. Cetățeanul n-are nici o treabă, el este folosit în povestea asta, pentru că e nevoie și de halebardieri, nu?

Ce se întâmplă în ultimele zile este horror. Pacienți cu boli grave sunt internați în spitale “suport” covid și fie nu mai sunt tratați deloc pentru bolile de care suferă, fie sunt “tratați” doar de covid (poate că lumea nu știe, dar nu există tratament pentru covid, ci numai medicamente off-label și substanțe experimentale).

“De altfel, intimata (DSP Galaţi) nu a demonstrat în niciun fel că a luat în considerare situaţia minorei şi a aparţinătoarei acesteia, în sensul că acestea se pot izola în mod eficient la domiciliu sau în altă locaţie declarată, alta decât cea a unei unităţi spitaliceşti. Petenta (mama minorei), în calitate de reprezentant legal al minorei, nici nu a fost consultată cu privire la acest aspect, decizia izolării într-o unitate spitalicească fiind luată ab initio’, se arată în motivarea deciziei instanţei, publicată marţi.”

Practic statul isi ofera toate instrumentele pentru a putea decide izolarea persoanelor, fie ele asimptomatice sau simptomatice, in spitale sau spatii special amenajate, cu incalcarea ori de cate ori se considera necesar a consimtamantului. Dupa cum se stie, aceasta masura a internarii obligatorii, inclusiv a simptomaticilor, este unica in Europa, iar internarea obligatorie a asimptomaticilor este unica in lume. Sfidarea libertatii individuale, mult dincolo de orice proportionalitate cu riscul de sanatate a masurii, este evidenta pentru oricine crede in demnitatea umana si este strigatoare la Cer.

Suntem medici, nu gardieni, nici poliţişti, nici magistraţi să putem decide privarea de libertate şi de bunuri.

Suntem doar medici pentru pacienţii noştri.

Şi aşa vrem să rămânem.

Asta e menirea noastră, să îngrijim şi să vindecăm.

Nu putem face asta, daca o lege, în loc să ne protejeze drepturile, ne vulnerabilizează şi lasă „poarta” deschisă abuzurilor…pentru noi şi pacienţi deopotrivă.

Legea este pentru noi toţi.

Legea protejează pacienţii asimptomatici cu COVID-19, care nu pot fi constrânşi să fie internaţi, carantinaţi, izolaţi, fără consimţământul lor.

Pentru că e anticonstituţional.

Geniul totalitarismului patologizat este la fel ca acea glumă veche despre diavol … cea mai mare păcăleală a diavolului a fost să ne convingă că nu există. Totalitarismul patologizat pare să emane de nicăieri și de pretutindeni, simultan; astfel, din punct de vedere tehnic, nu există. Nu poate exista, pentru că nimeni nu este responsabil pentru asta, deoarece toți sunt de fapt responsabili. Isteria în masă este sângele său. Se hrănește cu frica existențială. „Știința” este strigătul său de luptă. Nu știința adevărată, nu fapte demonstrabile, ci „Știința” ca un fel de zeitate al cărei nume este invocat pentru a reduce la tăcere ereticii

Practic, dpdv legal, declaratia directorului general OMS capata prin aceasta prevedere efect de aplicare directa in legislatia nationala, ceea ce doar regulamentele UE au. Atentie, este vorba de o formulare imperativa, “se instituie”, nu “se poate institui” sau “se considera instituirea”. Declaratia DG ONU are ca efect direct in dreptul romanesc potrivit acestui proiect de lege limitarea drepturilor si libertatilor. In UE, pe domeniile agreate ca fiind de cel mai inalt interes comun, deciziile se iau la nivelul Uniunii si se aplica direct in dreptul intern. Este cea mai importanta cedare de suveranitate intre state independente. Pentru a se ajunge la acest nivel de integrare a fost nevoie de multi ani de negocieri si, nota bene, drepturile omului, securitatea si ordinea interna nu intra in domeniile de aplicare directa. Deci Romania, in mod unilateral, isi supune decizia interna pe un aspect esential de securitate nationala unei agentii ONU care are doar atributii de consultare si coordonare in dreptul international.

În vreme ce în Germania (30 aprilie) și Franța (18 mai), țări care nu au făcut recomandări liturgice, controlul constituțional a cenzurat comportamentul anti-rule of law al autorităților, reamintindu-le că limitarea libertății religioase trebuie făcută proporțional cu scopul restricțiilor generale, sau în Marea Britanie (15 mai) guvernul a organizat un task-force împreună cu cultele religioase și experți independenți pentru a formula în comun calendarul ridicării restricțiilor în domeniul vieții religioase, statul român se plasează în afara dinamicii democratice a unui stat de drept și se vâră în Potir. Pentru statul român, Potirul Euharistic nu este sursă a libertății religioase, ci ceremonie culturală de care, pe timp de pandemie, trebuie să ne despartă cel puțin 2 metri.

Ar trebui cu totii sa fim mai atenti la slabiciunile celor din jurul nostru: nu toata lumea are aceeasi rezistenta sufleteasca, in primul rand, pentru ca nu toti sunt pregatiti sufleteste la fel, nu toti semenii nostri au aceeasi rezistenta psihica. Criza trece, dar ce vom face cu psihozele acestea in masa, cu problemele psihice ale fratilor nostri, pe care nimeni la ora actuala nu le evalueaza si nu incearca sa gaseasca niste solutii pentru ele?! (…)

Cea mai serioasa problema dintre toate, pe langa dezastrul economic, este si aceasta de ordin psihologic. Pentru ca SUNTEM INTR-UN PLIN RAZBOI PSIHOLOGIC. Iar astfel de razboaie multi oameni le pierd, la nivel individual, chiar daca la nivel global, paradoxal, parca omenirea s-a mobilizat la un nivel fara precedent in istoria omenirii. (…) Dar de aici plecand, trebuie sa intelegem ca lucrurile acestea, daca nu sunt folosite corect de catre autoritati, ele pot degenera in alte si alte probleme. Nu poti sa privesti o societate numai la modul acesta, ca stai acasa si te-ai ferit de virus! Trebuie sa vezi si ca omul, stand acasa, nu stie ce sa faca. Si, din pacate, televiziunile si mass-media, in general, in zilele acestea, nu au luat o nota buna. Foarte multi oameni au nevoie de o altfel de abordare, o abordare a credintei, dar si sa vedem lucruri pozitive, de calitate, de educatie. [pentru moralul oamenilor]. Dupa toata nenorocirea aceasta, va trebui sa ne punem mai serios intrebarea: CE FACEM CU SEMENII NOSTRI MAI SLABI DECAT NOI? Daca nu cumva vrem sa facem [din lume] o turma de vite pe care sa o manam intr-o anumita directie…”

Criza economică va fi îngrozitoare, ca și cea din 2008. O mână de bănci mari, camarile de investitori și multinaționale vor avea câștiguri înspăimântătoare, sărăcind restul omenirii. Gândiți-vă doar la ce va duce această închisoare. Miliarde de oameni blocați în case care vor ieși cu deficiențe, în depresie, obezi, fără apărări imune, pentru că nu s-au bucurat de soarele care asigură vitamina D vitală, fără mișcare timp de săptămâni, dacă nu luni, fără relații sociale. Și să ne mai gândim că, în timp ce populația trebuie să stea închisă între patru pereți, renunțând la lumina zilei, la aerul curat al naturii, carabinierii beneficiază de o nouă directivă, prin care li se ordonă să stea, timp de cel puțin 30 de minute, în chiloți, la soare. Noi, toți, închiși în spatele unor gratii virtuale, iar ei, care au sarcina să vegheze asupra noastră și să ne pedepsească, stau la aer și la lumina soarelui. O discrepanță care spune deja totul despre ce va fi. Vor câștiga companiile farmaceutice, lumea medicală și farmaceutică, care și-a pierdut „virginitatea”, și nu de astăzi, vor primi și mai mult sprijin și putere datorită vizibilității și autorității pe care și le-au asumat în a dicta politicii ceea ce consideră adecvat. O putere decizională care trece de la cei aleși la tehnicieni.

Nimic nu se poate construi pe ură și pe răzbunare, pe minciună și pe manipulare grosolană. Nimic nu se poate construi pe furt, jaf și crimă. Creștinii nu pot să contribuie la răspândirea minciunii și a dezordinii. Ei nu pot sluji tirania nimănui, cu atât mai puțin a anticreștinilor declarați. Nu poți iubi România înjosind-o permanent, degradând-o continuu, urând-o dintr-un teribil complex al urii de sine, prezent în special la așa-zișii intelectuali publici, pentru care orice este românesc, este minat de un soi de mizerie apocaliptică și de otrava degradării permanente.

Instanta a consemnat ca unele imagini pareau sa arate cum bebelusi erau violati. Politia norvegiana fusese initial avertizata inca din 2015 ca barbatul a descarcat imagini ilegale privind abuzuri asupra copiilor. Dar abia la începutul lui 2017 – un an si jumatate mai tarziu – au inceput investigatiile dupa care l-au arestat. Barbatul a marturisit ca vizionează astfel de materiale de 20 de ani. In mass-media norvegiana nu s-a dat numele expertului – pentru a proteja intimitatea propriilor sai copii. Dar, pana la arestarea sa, el a jucat un rol-cheie la diferite niveluri în sistemul de protectie a copilului din Norvegia, Barnevernet, în calitate de martor expert în cazuri individuale, cum ar fi cel al lui Cecilie si, mai recent, ca membru al prestigioasei Comisii de experti in educarea copilului, care evalueaza toate rapoartele de protectie independente.

Aici se ascunde miza susținerii cu orice preț la putere a unei persoane pe care poporul ei nu o mai dorește: în scopurile anexioniste ale antantei. Laura Kovesi nu este nicidecum o persoană de neînlocuit. Ea doar este prezentată astfel, pentru a putea fi valorificată mai bine ca instrument și pretext. Instrument de epurare politică și pretext de dezbinare națională. Strategie care, până în prezent, a funcționat. Prima fază a procesului anexionist a fost slăbirea țării prin dezbinare și deznaționalizare. Apoi a urmat distrugerea mediului de afaceri autohton. În prezent ne aflăm în faza de transfer total al controlului politico – economic asupra țării în mâinile de încredere ale „aliaților” de antantă.

Judecată astfel, conferința de presă, un dezastru dacă o raportăm pe Codruța Kovesi la postura de șef al DNA, a fost o lovitură, o mare lovitură. Ea ne-a făcut cunoștință cu un om politic, desigur, un om politic român, care se adresează românilor, exploatîndu- le cu brio marile slăbiciuni, precum patima paranoică pusă în poziția față de oamenii politici, identificarea scenei politice cu scena unei chelfăneli de mahala, absența totală a spiritului critic, preferința bolnăvicioasă pentru slogane, pentru clișee, pentru repetarea lor papagalicească… Acest electorat mestecă sloganele fără noimă, e convins că toți cei considerați de el drept corupți trebuie să fie împușcați fără judecată, că vorba lor, numai așa vom reuși să curățăm țara de hoți! Tot mai dezamăgit de Klaus Iohannis acest electorat și-a găsit în Codruța Kovesi idolul. Luptă pe viață și pe moarte cu corupții, evident, cu cei din PSD, apără Justiția de asaltul Penalilor bla, bla, bla.

Sub loviturile năprasnice ale Scandalului Sebastian Ghiță, Binomul SRI-DNA s-a strîns unit în jurul lui Klaus Iohannis. Binomul știe că prăbușirea sa ca principală instituție de folosire a luptei anticorupție pentru răfuielile mafiote înseamnă nu numai plecarea din șefii, dar și plecarea la închisoare. De aceea, Binomul e acum în stare de orice pentru supraviețuire. Supraviețuirea Binomului SRI-DNA e posibilă doar prin slujirea necondiționată a Nerodului Iresponsabil de la Cotroceni. Dacă Klaus Iohannis nu e suspendat, România se va confrunta cu un Război pe viață și pe moarte declanșat de Binom pentru a-i pansa Nerodului Iresponsabil rănile provocate de votul românilor.

Din emisiunea INCOME MAGAZINE, 1 oct. 2016 (Antena 3) cu Adrian Maniutiu

invitati: GHEORGHE PIPEREA (avocat), ADRIAN BENȚA (auditor financiar)

CUI ÎI PASĂ DE DUREREA ȘI DISPERAREA COPIILOR ȘI PĂRINȚILOR ABANDONAȚI DE STATUL ROMÂN? Observator: Anamaria Stancu, obligată să-şi convingă fiul să plece la tatăl lui, în Portugalia Misiune imposibilă pentru mama acuzată că şi-a răpit copilul din Portugalia. Trebuie …

„L-am văzut azi pe Mihai. De la o întâlnire la alta e mai distrus. A spus că e amenințat tot timpul, că-i este frică și că vrea acasă. I-au schimbat școala și a spus că va refuza să se ducă la altă școala decât cea veche.

În casele de copii din Finlanda sunt boxe ca pentru pușcăriași: o cameră cu ciment pe jos , cu o ușă metalică ca la pușcărie,fără nici un fel de mobilier. Îi țin acolo pe copii când se revoltă. Să meargă cineva să filmeze pușcăriile finlandeze unde țin copiii furați. Nu s-a văzut nicăieri în lume așa ceva. Să bagi copiii la beci când plâng că vor acasă!!!

Se incearca o asa-zisa educare a societatii romanesti, prin folosirea abuziva a arestarii preventive, care a devenit o sursa de teroare moderna. Arestarea preventiva a unui om, pentru fapte petrecute in urma cu multi ani, are drept scop distrugerea statutului sau social, ruperea de familie si de prieteni, prezentarea lui ca vinovat inaintea judecatii. Scopul real este distrugerea demnitatii si transformarea lui in denuntator. Acesta este modul in care se genereaza noi dosare penale, care alimenteaza masinaria fricii. […] -Mii de medici, profesori, oameni de afaceri si functionari sunt hartuiti cu dosare; -Mii de firme romanesti au fost distruse cu dosare. Rezultatul: Romania a pierdut peste 5 miliarde de euro, bani europeni! Este un tablou inspaimantator! […] Sunt 4 milioane de romani implicati intr-o forma sau alta in dosare penale. Nu putem construi o tara ca o inchisoare!

De aceea, prin reportajele de mai sus, noi nu suntem expusi la o discutie pe fond despre abuzurile comise impotriva copiilor, ci despre o instrumentalizare a subiectelor pentru a servi mizei, scopului campaniei: crearea unui ascendent categoric al statului asupra copiilor in raport cu parintii. Adica statul, mai bine zis institutiile de tip Barnevernet, sa aiba mai multe drepturi asupra copiilor decat parinti.

NOI PROTESTE IN SPRIJINUL FAMILIILOR ROMANESTI DEPOSEDATE DE COPII, CU MII DE OAMENI SI OFICIALITATI IN STRADA, LA SUCEAVA SI ARAD CAZUL SI MAI DRAMATIC AL FAMILIEI RADULESCU, ALTI ROMANI TOT CU 5 COPII RAPITI DE BARNEVERNET INCA DIN 2012, …

Marius Bodnariu a avut un mesaj şi pentru cei care nu cred în varianta familiei sale. „Am vrut să le spun celor ce nu ne cred, că nu îi judec şi nici nu încerc să le caştig credibilitatea. Argumentez, însă, că nu e numai ceva cultural. Cei care ne cunosc aici, norvegieni, sunt şocati, dar nu pot să se exprime la fel de uşor ca in Romania. Avem foarte multe mărturii din partea vecinilor şi a colegilor de serviciu şi a unor personalităţi din comunitatea locală, dar pe care le păstrăm ca evidenţe pentru proces şi nu le facem publice”, a spus Marius Bodnariu, care este conştient inclusiv de faptul că protestele de susţinere a familiei sale ar putea chiar fi folosite de autorităţine norvegiene împotriva sa.

Timp de 3 săptămâni fata a fost interogata și invatata ce sa spună împotriva parintilor, fără un avocat și fără prezenta unui adult, în tot acest timp părintii neștiind ce se întâmplă la scoala. Mihaela și Dumitru au fost reținuţi pentru 2 zile de poliție dar în lipsa de probe au fost eliberaţi. Copiii, în schimb, au fost „furati”de la școală, inclusiv grădiniță, în lipsa instiintarii părinților. Au primit un avocat din oficiu, care nu a făcut nimic pentru a-i reprezenta, iar primul proces intentat de protecția copilului a fost pierdut.

Pe hartie e corect. Insa procesul judiciar este o iluzie. Cazurile de pana acum arata ca niciodata acuzatii nu au castig de cauza. Avocatii norvegieni confirma acest lucru.

In timp ce are loc procesul, copilul se afla in mainile parintilor adoptivi, iar Barnevernet aduce aceasta ca un argument impotriva parintilor biologici, aratand ca copiii s-au adaptat la noii parinti si ca ar fi traumatic pentru ei sa fie luati din noul mediu!

Maşinăria instituțiilor se mişcă greu şi n-are suflet. Trec anii peste aceşti micuţi care acumulează noi suferinţe, noi ticuri, noi handicapuri. Viaţa de orfelinat sedimentează în ei traume copleşitoare. Nu trebuie să fii specialist ca să le recunoşti de îndată ce întâlneşti uneori un fost copil al sistemului: cuvintele împiedicate, privirea pierdută, umerii plecaţi, atitudinea de om doborât – toate sunt embleme ruşinoase ale instituţionalizării. În centre, pe lângă lipsa familiei, îi răvăşesc nevoile, agresivitatea unor colegi de suferinţă şi, mai ales, acei angajaţi ai sistemului pentru care cuvintele „caracter”, „omenie”, „responsabilitate” nu înseamnă absolut nimic.

Institutia actioneaza ca o masinarie economica ce zdrobeste copiii intre angrenajele sale. Poate fi totusi afirmat ca departamentul social din Norvegia este mult mai neindurator decat cel german. Motivul pentru aceasta este bineinteles profitul obtinut de pe urma acestei masinarii, deoarece statul plateste 2.5 milioane de coroane norvegiene (325.500 de dolari) pentru fiecare copil luat de Barnevernet. In consecinta, mii de ofiteri angajati ai institutiei sunt platiti gratie copiilor rapiti. Si cand luam in considerare si faptul ca autoritatile Protectiei Copilului primesc un bonus de 150.000 de coroane per copil, puteti intelege de ce confiscarea copiilor a devenit atat de atragatoare. Organizeaza pana si un festin pentru fiecare copil rapit.

Dacă nu vom fi suficient de înțelepți și fermi, România va avea propriile cazuri Bodnariu. Și nu doar unele excepționale. Acceptând să meargă pe calea către totalitarism pe care a apucat-o deja Europa, în România Statul va fi noul dumnezeu – iar cale de mijloc și conciliere nu va mai fi. Ce vor face creștinii, deci, atunci când Cezarul va cere ceea ce i se cuvine lui Dumnezeu? Nu în ultimul rând, poate n-ar fi rău ca familiile plecate din țară în căutarea legitimă a unui trai mai bun să se gândească la revenirea acasă. Măcar aici, încă, nu li se răpesc copiii dacă spun poezii creștine la grădiniță.

Așadar, în numele anti-corupției, establishment-ul politic și civil din România (vezi, bunăoară, libertarienii proaspăt numiți consilieri de stat) au conferit legitimitate unei politici de austeritate cu consecințe fatale previzibile și care este, la rândul ei, o formă mai sofisticată de corupție. Căci austeritatea nu este nimic altceva, la urma urmei, decât un furt legalizat la scară socială comis de către elitele financiare și politice asupra oamenilor obișnuiți, prin care cei din urmă sunt puși să plătească pentru o criză pe care elitele au făcut-o posibilă și de pe urma căreia tot ele beneficiază. Cu alte cuvinte, austeritatea e Robin Hood întors pe dos: se fură de la săraci pentru a li se da tot bogaților.

Zeci de ortodocşi, clerici şi mireni, m-au implorat şi m-au ameninţat în timpul campaniei electorale prezidenţiale, încercând să mă determine să-l sprijin public pe Klaus Werner Johannis. Faţă de afirmaţia mea că nu pot alege răul, motiv pentru care nu pot vota cu nici unul dintre cei doi candidaţi, am avut parte de apologii care au mers până la a-l prezenta pe candidatul sibian drept curat ca neaua, singura speranţă pentru o Românie fără corupţie etc., etc., etc. Nu mai amintesc de insultele şi injuriile ce au însoţit unele din aceste apologii pretins ortodoxe. Pentru ca acum să văd… ce?

Sentința dată de Completul SRI-DNA – cea de condamnare cu suspendare – mai rezolvă cîteva probleme:

Justifică ținerea unei nevinovate timp de șase luni în arest preventiv.
Dă o lovitură de imagine Completului condus de Risantea Găgescu.
Se constituie într-o amenințare cumplită pentru toți judecătorii care vor îndrăzni să dea altă sentință decît cea sugerată de Binomul SRI-DNA.

În urmă cu 25 de ani, pe 13 iunie seara, trei garnituri de tren pline cu mineri plecau din Valea Jiului către Bucureşti. 10.000 oameni în salopete, murdari, cu bâte şi topoare, ajungeau a doua zi dimineaţa în Piaţa Victoriei de unde Ion Iliescu îi trimite în Piaţa Universităţii, scena unor confruntări violente cu o zi înainte, după ce câteva zeci de protestari au fost evacuaţi cu forţa. Cu o forţă uriaşă de represiune la dispoziţie, susţinută de o campanie de propagandă bine structurată, puterea de la acea vreme, în frunte cu Ion Iliescu, dorea să pună capăt cu orice preţ, unui fenomen care a însemnat, în fapt, manifestul despărţirii definitive de comunism: Piaţa Universităţii.

În 13-15 iunie 1990, în stradă au murit oameni ieşiti pentru adevăr şi dreptate. Numărul lor – de ordinul zecilor, potrivit asociaţiilor victimelor, oficial doar şase. Sute de oameni au fost bătuţi şi arestaţi.

Eu nu ştiu ce concluzie trageţi dumneavoastră, dar din punctul meu de vedere, România are un viitor foarte sumbru, indiferent de direcţia în care ne-am îndrepta privirile pline de speranţă…. Iar cine e fericit că procurorii le răzbună frustrările pe anumiţi politicieni dintr-o tabără sau alta, să nu uite că ţara în care procurorii fac şi desfac viaţa politică se numeşte dictatură, nu democraţie.

DE UNII CA ACESTI “FRATI MAI MICI” VOM FI JUDECATI: Reportaj de Yevgeniya Kironaki (“In premiera”, Antena 3) – 30 martie 2014 Antena3: În Premieră – Pierduţi în sistem. Orfanii, bătaia de joc a tuturor guvernelor din România Orfanii, bătaia …

Gandul: Avocatul Poporului: Instituirea „zonei speciale de siguranţă publică” la Pungeşti este o măsură disproporţionată. Ce răspunde Ministerul de Interne Avocatul Poporului a trimis Ministrului Afacerilor Interne (MAI) o recomandare privind respectarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, în contextul instituirii în …