Meditatie trezitoare la Paremia Vecerniei Intampinarii Domnului despre OAMENII RELIGIOSI CARE… NU ASCULTA(M) ADEVARUL LUI DUMNEZEU

1-02-2014 Sublinieri

52349_or

“… nu ne pocaim, nu ne intoarcem cu adevarat. Tratam lucrurile superficial si facem urmatorul compromis: vrem sa fim ai lui Hristos, sa ne aflam in Biserica, dar sa nu pierdem nimic din cugetarea lumeasca, din viata lumii…”

*

“…regulile tipiconale erau tinute cu strictete. Dar ce se intampla inlauntrul inimilor lor? Se lasau in voia lui Dumnezeu, sau nu? Aceasta este marea problema! Poti sa daruiesti toate bunurile tale, dar daca nu-ti vezi pacatele, nu te pocaiesti, nu te intorci si nu-ti daruiesti inima lui Dumnezeu, Acesta cum te va vindeca?“.

***

92b8b108f2518ce53315

Lipsa de pocainta a poporului lui Dumnezeu[1]

Paremia Vecerniei Intampinarii Domnului

La Vecernia praznicului Intampinarii, a doua Paremie care s-a citit a fost din capitolul al saselea al cartii Profetului Isaia[2]. Profetul al vazut in vedenie pe Domnul sezand pe tron inconjurat de Serafimi. Un serafim a luat cu un cleste un carbune aprins din jertfelnic si l-a atins de buzele profetului.

xir222751„Atunci unul dintre serafimi a zburat spre mine, avand in mana sa un carbune, pe care-l luase cu clestele de pe jertfelnic”.

Si asa cum spun Maririle la cantarea a noua la sarbatoarea Intampinarii:

„Clestele cel tainic, tu esti Marie, care l-ai zamislit in pantece, pe carbunele Hristos!”.

Adica, Maica Domnului, care L-a zamislit in pantecele ei pe Hristos, este preinchipuita de clestele cel tainic, de carbunele cel aprins.

Serafimul, a adus la gura profetului carbunele aprins si a zis:

„Iata, s-a atins de buzele tale si va sterge toate pacatele tale, si faradelegile tale le va curati!”.

In continuare, profetul a auzit glasul Domnului zicandu-i:

„Pe cine voi trimite si cine va merge pentru Noi? Si a raspuns: „Iata-ma, trimite-ma pe mine!”.

Si Dumnezeu a grait din nou:

„Du-te si spune poporului acestuia: cu auzul veti auzi si nu veti intelege, si uitandu-va, va veti uita, dar nu veti vedea. Ca s-a invartosat inima poporului acestuia, urechile sale greu au auzit si ochii sai i-a inchis, ca nu cumva sa vada cu ochii si cu urechile sa auda si cu inima sa inteleaga si sa se intoarca la Mine si sa-l vindec”.

Adica, acesti oameni nu vor vedea, nu vor auzi, cu toate ca au ochi si urechi, nu vor intelege cu toate ca au inima, si se va intampla aceasta tocmai ca sa nu se intoarca si sa-i vindece.

N-am luat seama alta data la acest text, decat ieri cand am avut priveghere si m-a infri­cosat. Din Paremie mi-am amintit aceasta expresie, acest raspuns pe care-l da profetul: „Iata-ma, trimite-ma pe mine!”, cand Il aude pe Dumnezeu intreband: „Pe cine voi trimite? Cine va merge la poporul acesta?”. Si rosteste, in continuare, si alte cuvinte infricosatoare.

Dumnezeu a vazut ca poporul acesta, desi are ochi, nu vede, desi are urechi, nu aude, eu toate ca are inima, nu intelege, pentru ca s-a invartosat inima lui, ochii lui s-au inchis si urechile lui s-au ingreunat. Dumnezeu incheie astfel: urechile, ochii si inima acestor oameni nu lucreaza. Prin urmare, nu se vor intoarce si nu-i va vindeca. Dumnezeu asteapta intoarcerea, pocainta omului.

Oamenii religiosi care nu asculta adevarul lui Dumnezeu

ISAIAH_THE_PROPHET-webSa luam aminte la aceste relatari. Dumnezeu trimite pe profet sa vorbeasca unui popor, care printre altele isi implineste regulat indatoririle sale religioase. Oamenii merg la Templu, aduc arderile de tot, chiar jertfele cele mai mici, fara intrerupere. Nu incalca Legea. Toti tin randuielile cu strasnicie. Nu aud, insa, glasul profetilor, adevarul lui Dumnezeu, prin urmare raman in pacat, in pieirea lor, in neputintele lor. Dumnezeu vrea foarte mult sa-i vindece:

„Sa se intoarca si-i voi vindeca pe ei!”, spune Dumnezeu in profetie.

El vrea sa-i vindece, dar nu se poate daca nu se intorc. Omul trebuie sa se intoarca, intoarcerea in cazul israelitenilor, se intelege, nu insemna doar sa mearga la templu, sau sa aduca jertfe. Acestea deja se intamplau, regulile tipiconale erau tinute cu strictete. Dar ce se intampla inlauntrul inimilor lor? Se lasau in voia lui Dumnezeu, sau nu? Aceasta este marea problema! Poti sa daruiesti toate bunurile tale, dar daca nu-ti vezi pacatele, nu te pocaiesti, nu te intorci si nu-ti daruiesti inima lui Dumnezeu, Acesta cum te va vindeca?

Pronia divina a randuit sa se citeasca aceste lecturi, si altele asemanatoare, desigur, nu ca pe o povestire, ci ca pe o realitate a Bisericii, a poporului lui Dumnezeu. Mi-e teama ca nu cumva, si astazi, Dumnezeu sa trimita un om sa ne spuna:

„Nu auziti, nu vedeti, nu intelegeti, nu va intoarceti, iar Dumnezeu nu va va vindeca!”.

Profetii au facut o lucrare neplacuta. Vedem aici ca si profetul Isaia si profetul Ieremia, ca si alti profeti, s-au confruntat cu asemenea situatii. Adica, aveau de-a face cu un popor care oarecum se intorsese, erau in templu, dar fara pocainta, fara cainta cea adevarata si, prin urmare, fara o relatie reala cu Dumnezeu.

Cu toate acestea, Dumnezeu a trimis pe profetii Sai sa propovaduiasca, sa le spuna adevarul:

„Luati aminte, desi auziti, nu auziti, desi vedeti, nu vedeti, desi aveti inima, aceasta s-a invartosat si nu intelege nimic!”.

118886_sfant-proroc-ieremiaProfetul Ieremia, am spus si alta data acest lucru, intr-o imprejurare cand poporul nu asculta – acesta vorbea, repeta, dar poporul nu auzea, nu intelegea, nu voia sa inteleaga – s-a hotarat sa se opreasca. Infricosator lucru este omul! Sa ne amintim acum si ceea ce spune sfantul Stefan, primul martir crestin, arhiereilor cand este judecat:

„Voi, cei tari in cerbice, si netaiati imprejur la inima si la urechi, voi pururea stati impotriva Duhului Sfant, precum parintii vostri asa si voi![3].

La ce le folosea faptul ca aveau taierea imprejur, tipicul, Legea? Inima lor era netaiata imprejur, iar ei tari in cerbice. Cum sa-si plece cineva capul, sa se smereasca inaintea lui Dumnezeu, sa se caiasca si sa se intoarca la Acesta? Omul este faptura semeata, isi tine capul sus, nu a invatat sa si-l plece, in semn de smerenie si de pocainta.

Profetul Ieremia a hotarat deindata sa se opreasca, dar n-a putut. O lumina dinlauntrul sufletului, din inima lui, l-a facut sa vorbeasca, sa propovaduiasca, desi cuvantul sau cadea in gol. „Tot se va gasi cineva care sa-l laude[4], ii spune Dumnezeu in alta imprejurare, cand il trimite pe profet, iar acesta deznadajduit nu mai astepta nimic bun. Profetul este asemenea celui trimis sa gaseasca struguri intr-o vie culeasa. Cam asa se arata poporul lui Israel. Si Dumnezeu i-a zis profetului:

„Du-te si cauta, poate vei mai gasi vreun ciorchine mic, uitat printre frunze!”

Sa nu ne oprim la tipic!

Paremia m-a impresionat si va spun tocmai pentru ca au legatura cu Marturisirea despre care vorbim.

Sa nu ne oprim la tipic, pur si simplu la cateva randuieli pe care omul le implineste usor. Grumazul nostru trebuie sa se plece, inima noastra trebuie sa se inmoaie, invartosarea inimii trebuie sa se subtieze. Sfantul Stefan, primul martir, vedea toate. Ceilalti nu vedeau, nu intele­geau nimic. Pe Hristos L-au vazut si ei, L-au ascultat, insa L-au rastignit.

Mantuirea este o mare taina. Unul intelege, altul nu intelege, unul simte, altul nu simte, unul este miscat, se umple de evlavie si se topeste inaintea lui Dumnezeu, pocaindu-se si smerindu-se, aratandu-se recunoscator, oferindu-se pe sine iubirii si recunostintei lui Dumnezeu, si nadaj­duind in Acesta. Altul, insa, nu are nici o idee despre toate acestea. Acestia toti se afla in Biserica.

μοναχός σταυρόςSa fim cu mare luare aminte. Daca nu s-a deschis, inca, inima noastra, daca cuvantul lui Dumnezeu nu a patruns, adanc, inlauntrul nostru sa ne sensibilizeze si sa aduca rod, sa ne nelinistim. Dovada ca inima noastra s-a deschis este intoarcerea. Ai inteles, ai auzit bine? Atunci vine degraba pocainta, plecarea spre Dumnezeu si vindecarea. Atunci Dumnezeu il vindeca pe om.

Am facut o intelegere

Zile acestea am primit o consemnare cu o intrebare, la care ne vom referi mai pe larg in Duminica urmatoare.

„Cineva, sa nu spunem cine este, a spus ca omul nu se vindeca de patimi, ci doar se usureaza putin”.

Este gresit. Sunt multi cei care se lupta, se ostenesc, dar nu se vindeca de patimi, ci raman la fel. De-abia cu sila ne stapanim patimile. De ce? Pentru ca nu ne pocaim, nu ne intoarcem cu adevarat. Tratam lucrurile superficial si facem urmatorul compromis: vrem sa fim ai lui Hristos, sa ne aflam in Biserica, dar sa nu pierdem nimic din cugetarea lumeasca, din viata lumii.

Poti sa savarsesti multe lucruri, dar daca nu te smeresti, harul nu va veni asupra ta niciodata. Asadar cum sa te vindeci? Omul nu poate sa se vindece prin propriile puteri, nici macar prin asceza. „Sa se intoarca, si-i voi vindeca pe ei!”, zice Domnul. Nu spune sa se intoarca si sa se vindece ei insisi. Dumnezeu este Cel Care tamaduieste. Patimile noastre raman, pentru motivul pe care l-a spus Hristos:

„Pentru ca ziceti ca vedeti, pacatul ramane asupra voastra[5].

Avem impresia ca noi stim totul, ca vedem, ca avem lumina. O vorbulita sa ne spuna celalalt si devenim fiare. Chiar daca nu ne manifestam, vom reactiona inlauntrul nostru. Unde este smerenia? Unde este pocainta cea adevarata? Suntem ca cel care, atunci cand ploua, se fereste sa nu se ude tot. Omul trebuie sa constientizeze ca este in intregime pacat, in intregime intuneric. Cand alearga la Dumnezeu, Acesta preia pacatul si neputinta, il vindeca pe om si-i da lumina.

Oricat m-ar costa, fa sa ma intorc la Tine!

cruce_13_1Sa ne pocaim cu adevarat si sa ne intoarcem la Dumnezeu. Daca vom intelege ca nu putem singuri, si sigur nu putem, sa-L rugam pe Dumnezeu, sa-I spunem direct, sincer, cinstit, fara sa dam inapoi:

„Dumnezeule, oricat m-ar costa, fa sa ma smeresc si sa ma pocaiesc cu adevarat! Oricat m-ar costa, fa sa ma intorc la Tine, sa-mi vad pacatul, sa alerg la Tine, lumina si mantuirea mea!”.

Nu ne-am pocait. Cainta nu a patruns adanc in sufletul nostru. Ne stapaneste egoismul, mandria, iubirea de sine, intunericul dens. Diavolul ne-a biruit. Ni se cere pocainta adevarata! Dumnezeu este Cel Care ne va lumina pe toti si ne va ajuta sa ne pocaim si sa ne mantuim.


[1] Predica a fost tinuta la privegherea dupa praznuirea sarbatorii Intampinarii Domnului

[2] Isaia 6, 1-10

[3] Fapte 7, 51

[4] Ieremia 20, 9-10

[5] Ioan 9, 41

(din: Arhim. Simeon Kraiopoulos, “Adame, unde esti? Despre pocainta“, Editura Bizantina, Bucuresti, 2008)

adame-unde-esti-110159.jpg

Legaturi:


Categorii

Arhimandritul Simeon Kraiopoulos, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Intampinarea Domnului, Pocainta, Talcuiri ale textelor scripturistice

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

31 Commentarii la “Meditatie trezitoare la Paremia Vecerniei Intampinarii Domnului despre OAMENII RELIGIOSI CARE… NU ASCULTA(M) ADEVARUL LUI DUMNEZEU

VEZI COMENTARII MAI VECHI << Pagina 2 / 2 >>

  1. Pingback: Arhim. Simeon Kraiopoulos despre RISCUL UNOR AMĂGIRI DUHOVNICEȘTI, prin aruncarea în misionarism ÎN DUHUL AFIRMĂRII DE SINE sau prin căutarea unor COMPENSAȚII PSIHOLOGICE COMODE în locul OSTENELILOR lucrării lăuntrice | Cuvântul Ortodox
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate