Meditatie trezitoare la Paremia Vecerniei Intampinarii Domnului despre OAMENII RELIGIOSI CARE… NU ASCULTA(M) ADEVARUL LUI DUMNEZEU
“… nu ne pocaim, nu ne intoarcem cu adevarat. Tratam lucrurile superficial si facem urmatorul compromis: vrem sa fim ai lui Hristos, sa ne aflam in Biserica, dar sa nu pierdem nimic din cugetarea lumeasca, din viata lumii…”
*
“…regulile tipiconale erau tinute cu strictete. Dar ce se intampla inlauntrul inimilor lor? Se lasau in voia lui Dumnezeu, sau nu? Aceasta este marea problema! Poti sa daruiesti toate bunurile tale, dar daca nu-ti vezi pacatele, nu te pocaiesti, nu te intorci si nu-ti daruiesti inima lui Dumnezeu, Acesta cum te va vindeca?“.
***
Lipsa de pocainta a poporului lui Dumnezeu[1]
Paremia Vecerniei Intampinarii Domnului
La Vecernia praznicului Intampinarii, a doua Paremie care s-a citit a fost din capitolul al saselea al cartii Profetului Isaia[2]. Profetul al vazut in vedenie pe Domnul sezand pe tron inconjurat de Serafimi. Un serafim a luat cu un cleste un carbune aprins din jertfelnic si l-a atins de buzele profetului.
„Atunci unul dintre serafimi a zburat spre mine, avand in mana sa un carbune, pe care-l luase cu clestele de pe jertfelnic”.
Si asa cum spun Maririle la cantarea a noua la sarbatoarea Intampinarii:
„Clestele cel tainic, tu esti Marie, care l-ai zamislit in pantece, pe carbunele Hristos!”.
Adica, Maica Domnului, care L-a zamislit in pantecele ei pe Hristos, este preinchipuita de clestele cel tainic, de carbunele cel aprins.
Serafimul, a adus la gura profetului carbunele aprins si a zis:
„Iata, s-a atins de buzele tale si va sterge toate pacatele tale, si faradelegile tale le va curati!”.
In continuare, profetul a auzit glasul Domnului zicandu-i:
„Pe cine voi trimite si cine va merge pentru Noi? Si a raspuns: „Iata-ma, trimite-ma pe mine!”.
Si Dumnezeu a grait din nou:
„Du-te si spune poporului acestuia: cu auzul veti auzi si nu veti intelege, si uitandu-va, va veti uita, dar nu veti vedea. Ca s-a invartosat inima poporului acestuia, urechile sale greu au auzit si ochii sai i-a inchis, ca nu cumva sa vada cu ochii si cu urechile sa auda si cu inima sa inteleaga si sa se intoarca la Mine si sa-l vindec”.
Adica, acesti oameni nu vor vedea, nu vor auzi, cu toate ca au ochi si urechi, nu vor intelege cu toate ca au inima, si se va intampla aceasta tocmai ca sa nu se intoarca si sa-i vindece.
N-am luat seama alta data la acest text, decat ieri cand am avut priveghere si m-a infricosat. Din Paremie mi-am amintit aceasta expresie, acest raspuns pe care-l da profetul: „Iata-ma, trimite-ma pe mine!”, cand Il aude pe Dumnezeu intreband: „Pe cine voi trimite? Cine va merge la poporul acesta?”. Si rosteste, in continuare, si alte cuvinte infricosatoare.
Dumnezeu a vazut ca poporul acesta, desi are ochi, nu vede, desi are urechi, nu aude, eu toate ca are inima, nu intelege, pentru ca s-a invartosat inima lui, ochii lui s-au inchis si urechile lui s-au ingreunat. Dumnezeu incheie astfel: urechile, ochii si inima acestor oameni nu lucreaza. Prin urmare, nu se vor intoarce si nu-i va vindeca. Dumnezeu asteapta intoarcerea, pocainta omului.
Oamenii religiosi care nu asculta adevarul lui Dumnezeu
Sa luam aminte la aceste relatari. Dumnezeu trimite pe profet sa vorbeasca unui popor, care printre altele isi implineste regulat indatoririle sale religioase. Oamenii merg la Templu, aduc arderile de tot, chiar jertfele cele mai mici, fara intrerupere. Nu incalca Legea. Toti tin randuielile cu strasnicie. Nu aud, insa, glasul profetilor, adevarul lui Dumnezeu, prin urmare raman in pacat, in pieirea lor, in neputintele lor. Dumnezeu vrea foarte mult sa-i vindece:
„Sa se intoarca si-i voi vindeca pe ei!”, spune Dumnezeu in profetie.
El vrea sa-i vindece, dar nu se poate daca nu se intorc. Omul trebuie sa se intoarca, intoarcerea in cazul israelitenilor, se intelege, nu insemna doar sa mearga la templu, sau sa aduca jertfe. Acestea deja se intamplau, regulile tipiconale erau tinute cu strictete. Dar ce se intampla inlauntrul inimilor lor? Se lasau in voia lui Dumnezeu, sau nu? Aceasta este marea problema! Poti sa daruiesti toate bunurile tale, dar daca nu-ti vezi pacatele, nu te pocaiesti, nu te intorci si nu-ti daruiesti inima lui Dumnezeu, Acesta cum te va vindeca?
Pronia divina a randuit sa se citeasca aceste lecturi, si altele asemanatoare, desigur, nu ca pe o povestire, ci ca pe o realitate a Bisericii, a poporului lui Dumnezeu. Mi-e teama ca nu cumva, si astazi, Dumnezeu sa trimita un om sa ne spuna:
„Nu auziti, nu vedeti, nu intelegeti, nu va intoarceti, iar Dumnezeu nu va va vindeca!”.
Profetii au facut o lucrare neplacuta. Vedem aici ca si profetul Isaia si profetul Ieremia, ca si alti profeti, s-au confruntat cu asemenea situatii. Adica, aveau de-a face cu un popor care oarecum se intorsese, erau in templu, dar fara pocainta, fara cainta cea adevarata si, prin urmare, fara o relatie reala cu Dumnezeu.
Cu toate acestea, Dumnezeu a trimis pe profetii Sai sa propovaduiasca, sa le spuna adevarul:
„Luati aminte, desi auziti, nu auziti, desi vedeti, nu vedeti, desi aveti inima, aceasta s-a invartosat si nu intelege nimic!”.
Profetul Ieremia, am spus si alta data acest lucru, intr-o imprejurare cand poporul nu asculta – acesta vorbea, repeta, dar poporul nu auzea, nu intelegea, nu voia sa inteleaga – s-a hotarat sa se opreasca. Infricosator lucru este omul! Sa ne amintim acum si ceea ce spune sfantul Stefan, primul martir crestin, arhiereilor cand este judecat:
„Voi, cei tari in cerbice, si netaiati imprejur la inima si la urechi, voi pururea stati impotriva Duhului Sfant, precum parintii vostri asa si voi!“[3].
La ce le folosea faptul ca aveau taierea imprejur, tipicul, Legea? Inima lor era netaiata imprejur, iar ei tari in cerbice. Cum sa-si plece cineva capul, sa se smereasca inaintea lui Dumnezeu, sa se caiasca si sa se intoarca la Acesta? Omul este faptura semeata, isi tine capul sus, nu a invatat sa si-l plece, in semn de smerenie si de pocainta.
Profetul Ieremia a hotarat deindata sa se opreasca, dar n-a putut. O lumina dinlauntrul sufletului, din inima lui, l-a facut sa vorbeasca, sa propovaduiasca, desi cuvantul sau cadea in gol. „Tot se va gasi cineva care sa-l laude[4]“, ii spune Dumnezeu in alta imprejurare, cand il trimite pe profet, iar acesta deznadajduit nu mai astepta nimic bun. Profetul este asemenea celui trimis sa gaseasca struguri intr-o vie culeasa. Cam asa se arata poporul lui Israel. Si Dumnezeu i-a zis profetului:
„Du-te si cauta, poate vei mai gasi vreun ciorchine mic, uitat printre frunze!”
Sa nu ne oprim la tipic!
Paremia m-a impresionat si va spun tocmai pentru ca au legatura cu Marturisirea despre care vorbim.
Sa nu ne oprim la tipic, pur si simplu la cateva randuieli pe care omul le implineste usor. Grumazul nostru trebuie sa se plece, inima noastra trebuie sa se inmoaie, invartosarea inimii trebuie sa se subtieze. Sfantul Stefan, primul martir, vedea toate. Ceilalti nu vedeau, nu intelegeau nimic. Pe Hristos L-au vazut si ei, L-au ascultat, insa L-au rastignit.
Mantuirea este o mare taina. Unul intelege, altul nu intelege, unul simte, altul nu simte, unul este miscat, se umple de evlavie si se topeste inaintea lui Dumnezeu, pocaindu-se si smerindu-se, aratandu-se recunoscator, oferindu-se pe sine iubirii si recunostintei lui Dumnezeu, si nadajduind in Acesta. Altul, insa, nu are nici o idee despre toate acestea. Acestia toti se afla in Biserica.
Sa fim cu mare luare aminte. Daca nu s-a deschis, inca, inima noastra, daca cuvantul lui Dumnezeu nu a patruns, adanc, inlauntrul nostru sa ne sensibilizeze si sa aduca rod, sa ne nelinistim. Dovada ca inima noastra s-a deschis este intoarcerea. Ai inteles, ai auzit bine? Atunci vine degraba pocainta, plecarea spre Dumnezeu si vindecarea. Atunci Dumnezeu il vindeca pe om.
Am facut o intelegere
Zile acestea am primit o consemnare cu o intrebare, la care ne vom referi mai pe larg in Duminica urmatoare.
„Cineva, sa nu spunem cine este, a spus ca omul nu se vindeca de patimi, ci doar se usureaza putin”.
Este gresit. Sunt multi cei care se lupta, se ostenesc, dar nu se vindeca de patimi, ci raman la fel. De-abia cu sila ne stapanim patimile. De ce? Pentru ca nu ne pocaim, nu ne intoarcem cu adevarat. Tratam lucrurile superficial si facem urmatorul compromis: vrem sa fim ai lui Hristos, sa ne aflam in Biserica, dar sa nu pierdem nimic din cugetarea lumeasca, din viata lumii.
Poti sa savarsesti multe lucruri, dar daca nu te smeresti, harul nu va veni asupra ta niciodata. Asadar cum sa te vindeci? Omul nu poate sa se vindece prin propriile puteri, nici macar prin asceza. „Sa se intoarca, si-i voi vindeca pe ei!”, zice Domnul. Nu spune sa se intoarca si sa se vindece ei insisi. Dumnezeu este Cel Care tamaduieste. Patimile noastre raman, pentru motivul pe care l-a spus Hristos:
„Pentru ca ziceti ca vedeti, pacatul ramane asupra voastra“[5].
Avem impresia ca noi stim totul, ca vedem, ca avem lumina. O vorbulita sa ne spuna celalalt si devenim fiare. Chiar daca nu ne manifestam, vom reactiona inlauntrul nostru. Unde este smerenia? Unde este pocainta cea adevarata? Suntem ca cel care, atunci cand ploua, se fereste sa nu se ude tot. Omul trebuie sa constientizeze ca este in intregime pacat, in intregime intuneric. Cand alearga la Dumnezeu, Acesta preia pacatul si neputinta, il vindeca pe om si-i da lumina.
Oricat m-ar costa, fa sa ma intorc la Tine!
Sa ne pocaim cu adevarat si sa ne intoarcem la Dumnezeu. Daca vom intelege ca nu putem singuri, si sigur nu putem, sa-L rugam pe Dumnezeu, sa-I spunem direct, sincer, cinstit, fara sa dam inapoi:
„Dumnezeule, oricat m-ar costa, fa sa ma smeresc si sa ma pocaiesc cu adevarat! Oricat m-ar costa, fa sa ma intorc la Tine, sa-mi vad pacatul, sa alerg la Tine, lumina si mantuirea mea!”.
Nu ne-am pocait. Cainta nu a patruns adanc in sufletul nostru. Ne stapaneste egoismul, mandria, iubirea de sine, intunericul dens. Diavolul ne-a biruit. Ni se cere pocainta adevarata! Dumnezeu este Cel Care ne va lumina pe toti si ne va ajuta sa ne pocaim si sa ne mantuim.
[1] Predica a fost tinuta la privegherea dupa praznuirea sarbatorii Intampinarii Domnului
[2] Isaia 6, 1-10
[3] Fapte 7, 51
[4] Ieremia 20, 9-10
[5] Ioan 9, 41
(din: Arhim. Simeon Kraiopoulos, “Adame, unde esti? Despre pocainta“, Editura Bizantina, Bucuresti, 2008)
Legaturi:
- Arhim. Simeon Kraiopoulos: PAREREA DE SINE – idolul din noi, “bunii crestini”. SA NU ASCUNDEM LIPSA NOASTRA DE POCAINTA!
- Arhim. Simeon Kraiopoulos:CUM SE POATE PIERDE CHIAR SI UN CRESTIN “PRACTICANT”? CE FACEM CU OMUL CEL VECHI?
- Arhimandritul Simeon Kraiopoulos despre FORTAREATA EULUI BOLNAV sau despre INCAPATANAREA DE A NE APARA DE DUMNEZEU SI A NE REFUZA IZBAVIREA
- CHIAR IL VREM PE HRISTOS SAU DOAR O STARE PSIHOLOGICA? De ce nu ne schimbam, de ce ne pierdem in detalii? Ce facem cand suntem dezamagiti de noi insine?
- “Adame, unde esti?”. CE AU FACUT ADAM SI EVA DUPA CADERE? CE FACEM NOI DUPA CE PACATUIM?
- OMULE, UNDE ESTI? De ce ne ascundem de Dumnezeu, de Adevar, de ce ne deranjeaza atat de mult smerenia? SA NE DESCHIDEM TOTAL LUI DUMNEZEU!
- Parintele Simeon Kraiopoulos despre DUHUL SEMET AL EPOCII NOASTRE si OBRAZNICIE CA DEMONIZARE. Demonii fug numai de SMERENIE
- PUN INCEPUT…!
- “TAINA MANTUIRII”: PREDAREA IN MANA LUI DUMNEZEU. “Sistemul” din care trebuie sa iesim daca vrem sa ne mantuim. Sa daramam idolul din noi!
- PILDA SFANTULUI APOSTOL PAVEL: Cine mai arde pentru mantuirea fratilor? Cine vrea in mod sincer sa cunoasca adevarul, sa faca voia lui Dumnezeu?
- Parintele Simeon Kraiopoulos despre sensul uitat al Botezului. SUNTEM CONSTIENTI DE RASPUNDEREA NOASTRA FATA DE TAINA SFANTULUI BOTEZ?
- TAINA BOTEZULUI SI TAINA SPOVEDANIEI, AL DOILEA BOTEZ. Este normal sa pacatuim? Cum scapam de complexe si de sentimentele de vinovatie?
- BOTEZUL SI POCAINTA: “Drepte faceti cararile Lui!”
- SPOVEDANIA
- TAINA EUHARISTIEI – “CUTIT CU DOUA TAISURI”. Spovedania este strans legata de Sfanta Impartasanie. SPOVEDANIA OMULUI LAUNTRIC din “Pelerinul Rus”
- ODINIOARA SI ASTAZI… “Singurul duh care domneste astazi este acela al unei vitrine impodobite, dar false, artificiale”
- “Duhovnicul si ucenicul”: CRIZA VIETII DUHOVNICESTI A CREDINCIOSILOR “PRACTICANTI” si PERICOLUL BANALIZARII CELOR SFINTE. Urgenta iesirii din inertie, a retrezirii la pocainta adevarata, la nevointa si lucrarea launtrica
- SUNTEM CONVERTITI CU ADEVARAT?
- CUM FUGIM DE HRISTOS?…
- Oare noi avem CREDINTA?
- Pe cine mai intereseaza… VIATA LAUNTRICA? Sfantul Teofan Zavoratul pune degetul pe o inselare ultra-generalizata astazi: viata crestina “de suprafata”
- Sfantul Teofan Zavoratul: CUM INCEPE IN NOI VIATA CRESTINA AUTENTICA? “Un crestin fara ravna este un rau crestin – molesit, slabit, fara viata, nici cald, nici rece – si o asemenea viata nu este viata”
- DESPRE RAZBOIUL LAUNTRIC CU DUHUL DILUANT AL LUMII SI ADANCUL NOSTRU UITAT. Impotriva neo-crestinismului “bucuros”, a “spiritualitatii” de tip New Age, care nu vrea sa stie de asceza si de Adevar…
- IN FATA LUI IISUS: Viata launtrica a Duhului vs. falsa Ortodoxie a pietismului si moralismului religios. La ce “folosesc” Sfintele Taine?
- Sf. Valeriu Gafencu: “SUNTEM CRESTINI NUMAI CU NUMELE…” Ce inseamna sa fim crestini, cum putem realiza curatirea launtrica si nasterea din nou?
- TRUFIA SI INDREPTATIREA VICLEANA NE FAC ORBI IN FATA EVIDENTEI. “Ne place un Dumnezeu care sa nu ne stanjeneasca cu autoritatea Lui si mai ales cu prezenta Lui”
- ORBIREA SUFLETEASCA = minciuna din noi
- Pr. Ioan Istrati denunta RELIGIOZITATEA DE FATADA A ROMÂNILOR SI ANEMIA DE HAR A LUMII: “Suntem cei mai religiosi dintre europeni, insa cei mai putin morali”
- EGOISMUL CRESTINULUI – “MORTUL” CARE REFUZA SA MOARA SI IA MASCA VIETII “NOI”
- CUM NE PUTEM MINTI SI CUM NE PUTEM RATA SALVAREA PRIN POCAINTA?
- Despre REFUZUL DE A NE PRIVI IN OGLINDA CONSTIINTEI si de A NE ASUMA RESPONSABILITATEA PACATULUI. Antidotul iubirii de sine: jertfa
- Ce e pocainta? CEEA CE NE STRICA PETRECEREA CU MASTI IN CARE NE COMPLACEM ZI DE ZI…
- SFANTUL IERARH IGNATIE despre cea mai grea si mai importanta confruntare, de care ne e groaza si de care tot fugim: CRESTINUL FATA IN FATA CU PATIMILE SALE
- Predica “grea” a Sfantului Ignatie Briancianinov: CUM DEVENIM AI LUI HRISTOS? CAT VALOREAZA “DREPTATEA” NOASTRA?
- PACATUL TRUFIEI versus LEPADAREA DE SINE. Ce inseamna a fi caldicel
- PS SEBASTIAN AL SLATINEI – pastorala a durerii si realismului profetic. CUVINTE TARI, CU VALOAREA UNUI “DUS RECE” ARHIERESC
- PREDICA MUSTRATOARE A PS SEBASTIAN PASCANU: “In noi se stinge Duhul, ne napadeste formalismul; ne pustieste secularismul; practicam un crestinism din ce in ce mai teoretic”
- NE BATEM JOC DE HRISTOS SI ALERGAM LA EL NUMAI LA NEVOIE! Ne lasam tinerii educati de mass-media, desfranarea a ajuns nota generala a televiziunilor…
- “O, câţi creştini mincinoşi, câţi închinători la idoli se ascund sub numele de creştin!”
- Sf. Tihon din Zadonsk: ADEVARATII SI FALSII CRESTINI
- CE FEL DE CRESTINI SUNTEM, DE FAPT?
- Sfantul Macarie Egipteanul: PUTINI SUNT ADEVARATII CRESTINI!
- CINE ESTE IN BISERICA? “Cum ar putea fi inlauntrul Bisericii cel care minte, care umbla cu viclenii si siretlicuri ca vulpoiul, cel ce rapeste ca un lup?”
- CRESTINII DE DUMINICA si “comoara” grijilor lumesti/ Parintele Mihail Jar: “OAMENII I-AU INTRECUT PE DIAVOLI CU VICLENIA, TRADAREA SI RAUTATEA! NU STIU CAT NE VA MAI RABDA DUMNEZEU!”
- Predica puternica a Parintelui Longhin de la Banceni (2011, video): LUATI-L PE HRISTOS IN VIATA VOASTRA, IN FAMILIA VOASTRA, IN DUREREA VOASTRA!
- Sarea Ortodoxiei si SUROGATELE FORMALISMULUI
- Staretul Melhisedec de la Lupsa in “Familia ortodoxa” despre FOCUL RAVNEI, ORBIREA FORMALISMULUI SI LUMINA ASUMARII DE SINE. “Prin pacat, duhurile rautatii te talharesc, se hranesc din energia vietii tale”
- PARINTELE MELHISEDEC, Staretul Manastirii Lupsa, despre FORMALISM si VIATA DUHOVNICEASCA: “Celui ce i se pare ca sta, sa ia aminte sa nu cada”
- Parintele Teofil Roman: “Este greşită această înţelegere că noi doar în biserică suntem creştini şi oameni duhovniceşti, iar în afară suntem oameni lumeşti, oameni trupeşti…”
- CAND NE DEVINE ZADARNICA LUCRAREA DUHOVNICEASCA? Predica Pr. Valentin Mordasov la Duminica pescuirii minunate despre FATARNICIE si ROSTUL FAPTELOR EXTERIOARE: “Sa nu fim credinciosi doar cat timp stam la slujba!”
- ALEGEREA DUHOVNICULUI, pericolul aparentelor inselatoare, “PACEA” SUPERFICIALITATII IMPATIMITE si usuratatea dezlegarii neroditoare la impartasanie
- IMPARTASANIA DEASA? DAR VIATA CUM NE ESTE? Parintii Ioan Buliga si Iustin Miron de la Oașa despre discernamantul impartasirii, rafinarea strategiilor celui-rau, lupta cu pacatul si ispitele duhovnicilor
- ORTODOXIA CONFORTABILA SI INCHIPUITA sau despre ISPITELE GENERATIILOR RASFATATE. Putem sa mai fim sinceri cu noi insine?
- CE SE POATE FACE PENTRU TINERII ORTODOCSI DE ASTAZI? Cu Parintele Serafim Rose despre joaca de-a Ortodoxia a noilor generatii narcisiste
- DUMNEZEU NU ESTE IN CAMPANIE ELECTORALA! Fortam, menajam sau lingusim credinciosii pentru a avea cantitate in Biserica?/ PREDICA ASPRA A IPS NICOLAE CONDREA CATRE ROMANII DIN AMERICA: “Biserica nu este un club, o asociatie! Nu putem sa ne strecuram si sa pacalim pe Dumnezeu slujind banului! Suntem crestini sau inchinatori la idoli?” (VIDEO)
- “Daca nu-I dam lui Dumnezeu TOATA viata noastra, suntem oameni care ne mintim pe noi insine si, de fapt, nu-I dam mai nimic. Daca Dumnezeu nu este in viata mea pe primul loc, nu este… pe niciun loc!”
- NU PUTEM SLUJI LA DOI DOMNI…
- INVATATURI FUNDAMENTALE PENTRU MANTUIREA SUFLETULUI (II): “Trebuie sa fii hotarat pentru Dumnezeu, iar nu sa faci pe plac cererilor necinstite ale oamenilor!”
33 Commentarii la “Meditatie trezitoare la Paremia Vecerniei Intampinarii Domnului despre OAMENII RELIGIOSI CARE… NU ASCULTA(M) ADEVARUL LUI DUMNEZEU”
VEZI COMENTARII MAI VECHI << Pagina 2 / 2 >>