PARINTELE ILARION DAN la conferința de la Cluj (decembrie 2019) – AVERTISMENTE DUHOVNICEȘTI GRAVE DESPRE LUMEA ÎN CARE TRĂIM ȘI CĂDEREA POPORULUI NOSTRU: “Ce se prefigurează este un REGIM TOTALITAR TERIFIANT, care va nega tot ce ţine de adevărul natural, de memoria noastră, de tradiţie, de istorie, tot ce înseamnă libertatea omului. TOTUL O SĂ SE ÎNTÂMPLE DESTUL DE CURÂND, să ştiţi, pentru că situaţia generală a lumii de astăzi este extrem de precară…”

“ROMÂNIA NU MAI ESTE O ȚARĂ CREȘTINĂ. Creştinii sunt minoritari în România”

Extrase din conferinta organizata de ASCOR CLUJ in Postul Nasterii Domnului, luni, 2 decembrie 2019, în sala Europa a Casei de Cultura a Studentilor ,,Dumitru Farcas”, cu PARINTELE IEROMONAH ILARION DAN, duhovnicul schitului Crucea (jud. Constanța), fost director de banca:

[…]

Uitaţi ce se întâmplă cu neamul nostru, uitaţi ce Ţară ne-a hărăzit Dumnezeu si cum românii părăsesc acest pământ pentru a-şi găsi o existenţă fericită pe alte meleaguri, trudind şi muncind aşa cum muncesc, cum ştim cu toţii. Îşi părăsesc strămoşii, familiile, părinţii, soţiile, copiii, pentru a le asigura un trai mai fericit. Să muncească, să câştige mai mulţi bani, ştim. O să revenim la acest aspect mai pe larg.

(…) Aş vrea să vă spun că, având şi o anumită pregătire în domeniu, o să vă spun că actualul stadiu al civilizaţiei umane este un fel de moarte clinică. Mă uitam acum cu câtă ardoare se discută ce se întâmplă în plan politic în ţara noastră, câtă energie, câtă pasiune, câtă patimă se pune în acest plan politic, care este un plan al omului căzut, să ştiţi. Nu ştiu dacă vă aduceţi aminte, în Cartea I a Regilor, în capitolul 8, ni se descrie momentul în care poporul evreu solicită lui Samuel să le pună un rege, să aibă şi ei rege ca alte popoare. Iar Samuel se întristează şi se roagă lui Dumnezeu, neştiind ce să răspundă solicitării, şi Dumnezeu îi spune că trebuie să se supună dorinţei poporului, pentru că nu de el s-au lepădat, ci de Dumnezeu Însuşi. Deci în plan politic omul se leapădă de Dumnezeu. Şi le spune Samuel: Veţi pătimi foarte mult de la regele vostru! Le spune ce-i vor face: Vă vor lua copiii, băieţii, vă vor pune să munciţi, să luptaţi, vă vor cere zeciuială din toate, vă vor asupri regii voştri, regele vostru pe care îl doriţi! Şi, cu toate acestea, ei zic: Da, deşi ne spui aceste lucruri, noi vrem să avem un rege.*

Şi noi vrem acelaşi lucru! Să avem nişte conducători, nişte lideri politici, în speranţa că ei ne vor oferi ceva, ne vor oferi calea spre fericire. Nu numai nouă ni se întâmplă acest lucru, ci toate popoarele de pe acest pământ năzuiesc la această împlinire pe plan politic. Şi mai este un argument împotriva a ceea ce se numeşte plan politic: aş putea să spun că politica este cea care L-a ucis pe Hristos. După ce Hristos a săvârşit minunea înmulţirii pâinilor pe malul Mării Galileii, s-a întâmplat un lucru oarecum ciudat. S-a făcut seară şi Iisus le-a spus ucenicilor să plece pe celălalt mal al mării cu corăbiile, El rămânând să dea drumul mulţimilor. După care, pentru că nu mai avea nicio barcă la dispoziţie, a mers pe apă ca să-i ajungă din urmă pe ucenici. Noi ştim că Hristos nu făcea nicio minune gratuit; a făcut-o cu un scop foarte bine definit. Şi ne putem întreba de ce oare Hristos a ales să meargă pe mare. De ce a făcut această minune? Pentru că a fost nevoit, pentru că nu avea cum să ajungă pe celălalt mal. Dar de ce rămas Mântuitorul în urmă ca să dea drumul mulţimilor? Pentru că, după ce a săvârşit acea taină a înmulţirii pâinilor, a simţit că poporul Îl privea ca pe Cel Care ar fi putut să le ofere o fericire acolo, în plan lumesc, să le asigure pâinea cea de toate zilele, să spunem. De ce? Pentru că poporul evreu era în stare de insurgenţă. Era în conflict cu stăpânirea romană, deci erau într-un fel de luptă de eliberare naţională – iarăşi un plan politic. Şi au vrut să-L pună rege. Iar el bineînţeles că nu a vrut acest lucru şi a ajuns de Paşti la Ierusalim şi ştiţi restul întâmplărilor. Şi atunci tot poporul care-L aclama şi voia să-L pună rege s-a întors împotriva Lui! Pentru că, dacă Tu nu ne poţi oferi aici ceea ce dorim, noi nu avem nevoie de Tine!

Şi aşa se întâmplă şi cu noi, noi nu mai avem nevoie de Hristos, pentru că Hristos nu ne oferă aici ceea ce dorim. Hristos ne oferă în alt plan. În planul veşniciei. Iar omul modern, omul contemporan a pierdut perspectiva veşniciei. Noi suntem foarte lumeşti, foarte ancoraţi în lumea aceasta a artefactelor umane, în lumea propriilor noastre creaţii. Observaţi cât de prinşi sunt tinerii de tehnologia de ultimă oră. Cum sunt absorbiţi pur şi simplu în spaţiul virtual, sunt scoşi din spaţiul realităţii şi sunt incluşi în alta, virtuală, magică, fără existenţă în sine, neavând nimic în comun cu creaţia lui Dumnezeu. Şi ce efecte devastatoare are asupra lor!

Citeam ceva mai demult un articol despre o carte scrisă de unii dintre pionierii inteligenţei artificiale, unul dintre cei care au pus bazele acestor tehnologii. Şi el a scris o carte în care pur şi simplu trăgea un semnal de alarmă şi spunea: Ieşiţi de pe reţelele de socializare, pentru că ele sunt făcute să vă prindă mintea, să vă remodeleze!

Este un proces de remodelare a omului, este un proces unic în istorie, pentru că ideologii au fost multe în istorie, mai ales în timpurile moderne, începând de la Revoluţia Franceză încoace, lumea a trecut prin multe încercări de inginerie socială, prin multe procese politice prin care omul să fie ancorat cât mai mult în acest plan al existenţei materiale, scos din legătura cu Dumnezeu.

A fost un proces dureros, nu ştiu dacă vă aduceţi aminte, în timpul Revoluţiei Franceze a fost un episod care de obicei nu prea este foartemult amintit. Într-o provincie a Franţei, în Vandeea, s-a iscat o revoltă a ţăranilor, pentru că țăranul este omul care este legat foarte mult de creaţia lui Dumnezeu, de pământul lui, de animalele lui, are o legătură foarte puternică cu creaţia şi implicit cu Dumnezeu. Şi țăranul s-a opus permanent, peste tot, nu numai în Franţa, ci şi în România şi în Rusia şi în restul Europei, acestui demers de a schimba ordinea firească a omului. Acolo s-a intervenit cu forţa. Armata republicană a intervenit într-un mod extrem de brutal, a fost acolo un măcel pur şi simplu, au omorât mii şi mii de oameni, şi femei şi copii, a fost un măcel rar întâlnit în istorie; el a fost multiplicat după aceea de celelalte ţări unde s-au putut instaura regimuri politice totalitare, cum a fost în Rusia bolşevică şi în alte ţări din Estul Europei, ştim foarte bine şi situaţia ţării noastre, dar foarte mulţi dintre tineri au uitat de acest lucru şi iată că, la 30 de ani după ce regimul comunist din România a căzut, este o stare embrionară a unui alt regim totalitar care se naşte acum în lume.

Ce se prefigurează în momentul acesta este un regim totalitar absolut terifiant, pentru că el va nega, încearcă să nege tot ce ţine de adevăr, adevărul natural, tot ce ţine de memoria noastră, de tradiţie, de istorie, tot ce înseamnă libertatea omului. Pentru că această ideologie, de exemplu a genului, care încearcă să nege realitatea naturală, nu face decât să remodeleze omul, să-l scoată total din această legătură cu Dumnezeu şi din acest plan al veşniciei. Totul o să se întâmple destul de curând, să ştiţi, pentru că situaţia generală, situaţia în plan economic, financiar a lumii de astăzi este extrem de precară. Există deja voci ale unor oameni care sunt foarte apropiaţi de ce se întâmplă în planul acesta financiar, economic, comercial, care spun că, dacă nu se va schimba cursul actual, vom asista la o prăbuşire totală a lumii aşa cum o vedem noi acum, a acestei lumi în plan economic şi financiar. Nu suntem departe de acest moment. Şi iată cum toată această construcţie umană tinde să-şi arate limitele. Totul tinde să se arate că este, de fapt, o himeră, o construcţie artificială a omului. Va fi ca un văl care se rupe şi vom vedea cu adevărat că tot acest demers al omului este sortit eşecului. Procesul va fi extrem de dureros. Ne vom confrunta cu situaţii de criză nemaiîntâlnite, inclusiv cu mișcări sociale, cu conflicte militare, pentru că tensiunile care sunt la momentul de faţă în toată lumea… – nu ştiu dacă aţi remarcat că sunt foarte multe mişcări, proteste în foarte multe colțuri ale lumii, este o nemulţumire generalizată aproape. În SUA există un curent foarte puternic de stânga care militează deja pentru o schimbare a sistemului social şi economic, o renunţare la capitalism aşa cum este el, care nici el nu este, să zic, lipsit de păcate. O schimbare totală a acestui sistem existent şi înlocuirea lui cu unul de sorginte neomarxistă. Deci o revenire la un sistem totalitar. Nu ştiu câţi dintre dvs. sunteţi conştienţi de aceste procese care se desfăşoară sub ochii noştri şi, cu toate acestea, suntem atât de orbiţi de bunăstarea aceasta materială, de motivaţiile noastre de fiecare zi de a avea mai mult, de a poseda mai mult, de a ne distra mai mult. Pentru că am pierdut celălalt obiectiv al nostru, pentru că nu mai înţelegem că omul nu este o fiinţă numai trupească, ci şi una duhovnicească, noi aparţinem nu numai pământului, ci în primul rând, Cerului. Dar Cerul pentru noi a devenit o realitate foarte îndepărtată şi, de cele mai multe ori, este chiar negată cu desăvârşire.

[…]

– Care credeţi că sunt cauzele principale pentru care ne aflăm ca popor, ca ţară, în starea deplorabilă de acum?

– Are Sfantul Nicolae Velimirovici o carte foarte, foarte frumoasă, se numeşte Prin fereastra temniței, în care face o critică a culturii europene în sens larg şi a aspectului materialist european şi analizează şi istoria poporului sârb, care este în multe privinţe similară cu a noastră. Poate că poporul sârb a suferit şi mai mult decât noi, dacă ne gândim la istoria recentă. Şi explicaţia este foarte simplă: faptul că poporul sârb L-a părăsit pe Dumnezeu într-o bună măsură. Noi trecem prin ce trecem pentru că ne-am depărtat de Dumnezeu!

Am spus-o şi o mai repet: noi nu suntem un popor creştin. România nu mai este o ţară creştină. Creştinii sunt minoritari în România. Gândiţi-vă că în biserică, într-o zi de duminică, în toate bisericile din România, probabil că sunt undeva la un milion jumătate-două, undeva la 5-10% din populaţia ţării. Probabil că, pe lângă aceştia, ar mai fi 5-10% care vin din când în când la biserică. Am avut un exemplu foarte curând cu Referendumul pentru Familie, unde s-au prezentat trei milioane [și sapte sute de mii] de oameni, ceea ce a fost încă mult. Deci s-a văzut cât de mult suntem noi preocupaţi de curăţenia acestui popor şi de menţinerea unei ordini fireşti în această ţară. Am fost criticaţi şi făcuţi în toate felurile, dar asta e altă discuţie, nu ne interesează.

– Alţii v-ar zice, părinte: Păi, dacă e aşa, ne uităm la alte ţări, cum sunt ţările nordice sau Olanda, care de mult L-au părăsit pe Dumnezeu şi zicem noi că o duc bine. Cum explicăm asta?

– Pentru că vorbim de bine şi de rău, este un bine relativ, să ştiţi. Eu cunosc exemple concrete de oameni care trăiesc în străinătate, în Finlanda, în Suedia, în Olanda, în țările nordice sau în alte zone ale lumii şi ştiu destul de multe lucruri despre modul în care trăiesc oamenii de acolo. Nouă ni se prezintă aşa, o lume aseptizată, când ni se prezintă Occidentul, numai cu lucrurile bune, pentru că ei reuşesc să-şi aranjeze foarte bine lucrurile în vitrină. Lucrurile care nu sunt plăcute nu sunt arătate, sunt ocultate. Asta pe de o parte. Pe de altă parte, starea interioară a oamenilor de acolo este foarte, foarte precară. Viaţa lor, viaţa lor de familie, viaţa lor interioară este foarte degradată. Sigur că există o anumită ordine socială şi un anumit standard de viaţă, care în bună măsură este artificial. Şi acest argument nu este sustenabil la nesfârşit, să ştiţi! Va veni un moment în care se va face un bilanţ şi în care ei vor trebui să plătească pentru acest standard de viaţă care este artificial. Să nu luăm ca reper al binelui o stare de bine material, căci este foarte, foarte înşelătoare!

Noi suferim ca popor pentru că ne-am depărtat de Dumnezeu, să fie clar. Ne-am degradat moral. Am ajuns un popor de oameni care sunt văzuţi destul de prost, ca să zic aşa, foarte mulţi concetăţeni de-ai noştri se comportă aşa cum se comportă şi nu foarte bine, noi, aici, în Ţară, ne comportăm cum ne comportăm, nu avem dragoste unul faţă de celălalt, vedeţi, raporturile sociale, raporturile cu instituţiile statului, există un dispreţ, o desconsiderare a semenilor noştri, nu mai avem respect unii pentru alţii. Nu mai vorbesc de dragoste, vorbesc de lucruri minimale, de a te comporta civilizat cu cel de lângă tine. Şi atunci nu are cum să ne fie bine! Noi înşine ne facem acest rău. Noi nu vom putea să ieşim din această stare decât apropiindu-ne de Dumnezeu, revenind în Biserică! Nu există altă cale!

[…]”

• NOTA:

I Regi, 8, 7-22:

7. Şi a zis Domnul către Samuel: «Ascultă glasul poporului în toate câte îţi grăieşte; căci nu pe tine te-au lepădat, ci M-au lepădat pe Mine, ca să nu mai domnesc Eu peste ei.

8. Cum s-au purtat ei cu Mine din ziua aceea, când i-am scos din Egipt, până astăzi, părăsindu-Mă şi slujind la dumnezei străini, aşa se poartă şi cu tine.

9. Ascultă deci glasul lor, dar să le spui şi să le arăţi drepturile regelui, care va domni peste ei».

10. Şi a spus Samuel toate cuvintele Domnului poporului care îi cerea rege

11. Şi a zis: «Iată care vor fi drepturile regelui care va domni peste voi: pe fiii voştri îi va lua şi-i va pune la carele sale şi va face din ei călăreţii săi şi vor fugi pe lângă carele lui.

12. Va pune din ei căpetenii peste mii, căpetenii peste sute, căpetenii peste cincizeci; să lucreze ţarinile sale, să-i secere pâinea sa, să-i facă arme de război şi unelte la carele lui.

13. Fetele voastre le va lua, ca să facă miresme, să gătească mâncare şi să coacă pâine.

14. Țarinile, viile şi grădinile de măslini cele mai bune ale voastre le va lua şi le va da slugilor sale.

15. Din semănăturile voastre şi din viile voastre va lua zeciuială şi va da oamenilor săi şi slugilor sale.

16. Din robii voştri, din roabele voastre, din cei mai buni feciori ai voştri şi din asinii voştri va lua şi-i va întrebuinţa la treburile sale.

17. Din oile voastre va lua a zecea parte şi chiar voi veţi fi robii lui.

18. Veţi suspina atunci sub regele vostru, pe care vi l-aţi ales, şi atunci nu vă va răspunde Domnul».

19. Poporul însă nu s-a învoit să asculte pe Samuel, ci a zis: «Nu, lasă să fie rege peste noi,

20. Şi vom fi şi noi ca celelalte popoare, ne va judeca regele nostru, va merge înainte şi va purta războaiele noastre».

21. A ascultat deci Samuel toate cuvintele poporului şi le-a spus Domnului;

22. Iar Domnul a zis către Samuel: «Ascultă glasul lor şi pune-le rege!». Atunci a zis Samuel către israeliţi: «Duceţi-vă fiecare în cetatea sa!».

Legaturi: