Razboiul e aproape, iar sfarsitul la usi. CE SA FACEM, DECI?

9-02-2012 Sublinieri

Mugetul apei vesteste furtuna. Dupa ce va fi bine rascolita, din mare va iesi fiara. Marea este marea acestei vieti, lumea in care traim, reprezentata de Sfantul Ioan Evanghelistul prin aceasta imagine sugestiva care exprima realitatea ei profunda – o apa de mare intindere, care omogenizeaza, amesteca, aduna laolalta, din maruntaiele careia se va naste antihristul.

Pentru ca Hristos a venit din afara lumii, iar Antihristul va iesi din intunecimea si imputiciunea ei. El intru ale Sale a venit, dar a fost respins de ai Sai. Antihrist va veni dintru ale lumii si lumea il va primi, ovationand.

Pana acolo, insa, omenirea aceasta va trece printr-un mare si cumplit razboi al carui zvon (in sensul biblic) il auzim deja. Huruie tot mai aproape, tot mai apasator. Razboiul nu este sfarsitul in sine, o spune Insusi Hristos. Insa profetiile Bisericii ne arata ca razboiul va arunca omenirea (partea care va mai ramane din ea) intr-o asa lipsa de har si intr-o asa ratacire, incat va fi gata sa se arunce in bratele amagitorului.

Multi dintre noi refuza insasi aceasta idee, de parca ar fi o noutate…

Amenintarea razboiului pluteste de ceva timp, iar problema deja nu se mai pune DACA va fi razboi, ci doar.. CAND. Acum, exista semne ca acest cand e, practic, iminent. Sigur, nu stim o data anume, insa estimarile, daca se pastreaza actualul ritm al evolutiilor, sunt cat se poate de negative. Pe de o parte, asistam la o accelerata impartire a lumii in blocuri antagonice dominate de cate o fiara (imperiu). Fiara euro-atlantica, fiara eur-asiatica, fiara persana, fiara galbena.

In interior, aceste imperii isi consolideaza puterea, introducand masuri din ce in ce mai politienesti, suspendand libertati civile, centralizand puterea economica, eliminand progresiv democratia. Tarile mici sufera la granitele disputate ale sferelor de influenta, fiind transformate in garnizoane si teatre de operatiuni, in statii avanpost. Cum e si cazul nostru, Romania fiind transformata tot mai mult in garnizoana CIA, condusa de serviciile secrete afiliate politicii americane prin institutiile statului politienesc botezate cu numele de “Justitie” si prin marionetele lor politice.

Orice amanare este… amanare si atat. Tendinta este insa ireversibila, la fel cum ireversibil este si drumul omenirii catre mai rau.

Daca ne uitam in jur si incercam, catusi de putin, sa privim starea duhovniceasca in care ne gasim, intelegem de ce.

Faceti roada vrednica de pocainta!

Facem, oare? Sau nu cumva dragostea ni se raceste?

Raspunsul se afla in istoria pe care o traim.

Dar daca vrem sa vedem si sa nu ne mintim pe noi insine, atunci nu vom nega, ci vom marturisi ca securea e la radacina pomilor, iar bolovanii urmarii pacatelor stau deasupra capetelor noastre si, in plus, daca nu ne uitam ca fatarnicii doar la semnele climei, prefacandu-ne ca nu stim sa le citim pe cele ale timpului, atunci, patrunsi de aceasta iminenţă apocaliptica, desigur ca ne vom fi intrebat:

CE AVEM DE FACUT, DECI? (Lc. 3, 10)

Greutatea zilelor noastre este ca ne aflam fiecare ratacind in calea lui si nu a venit proorocul Ilie, cel care va intoarce inimile parintilor catre copii, cel care va incalzi inimile oamenilor vremurilor de pe urma, insuflandu-i pentru a sta impotriva potrivnicului, pregatindu-i pentru A Doua Venire.

Pentru ca unei astfel de nedumeriri nu se pot da raspunsuri concrete. Nici din rasarit si nici din apus nu ne vine ajutorul, si nici muntii, daca le strigam sa cada peste noi, nu ne pot ajuta sau ascunde de urgia ce are sa vina peste noi. Cu alte cuvinte, nu locurile de refugiu si nu solutiile lumesti ne vor salva sau ne pot ajuta in mod esential.

Ci numai ceea ce am acumulat inlauntrul nostru.

Asa invata, de pilda, Sfantul Seraphim Rose, atunci cand indemna sa adunam launtric (sa invatam par coeur) cat mai multe rugaciuni, cat mai multa sfintenie din bogatia Bisericii, pentru ca din aceasta rezerva sa ne hranim sufleteste daca ne-am afla in situatii similare celor care au trecut prin experienta Gulagului comunist.

Asa isi indemna fiicele Fericitul Martir Mircea Vulcanescu, invatandu-le, in sala de tribunal, cantarea liturgica Iubi-Te-voi Doamne…, si indemnandu-le sa invete multe poezii. In inchisorile comuniste poeziile au hranit mii de suflete.

Si mai putem acumula daruind: daca avem o haina de prisos, dand celui ce n-are.

De asemenea, si mai important: refuzand nedreptatea si jecmanirea, murdariile si desfranarile de orice fel, rasfaturile si desfatarile egoiste.

Sa ne amintim blandul avertisment al Parintelui Rafail Noica:

Cred ca vin zilele cand trebuie sa fie viata noastra curata. Curata nu inseamna ca nu mai pacatuim, pe ici, pe colo, asa [fara voia noastra, n.n.], dar macar gandirea noastra sa fie dreapta, sa fie integra, sa fie deplina, ca daca nu, riscam sa fim inhatati de valurile si tsunamiurile vietii postmoderne”.

Trebuie sa intelegem: complicitatea la nelegiuiri de orice fel, justificarea sofisticata si sofistica a uraciunilor, a grosolaniei, a nemilei, a destrabalarii, sau participarea la asa ceva ne vor trada in momentele de incercare. Patimile si faptele noastre ticaloase se vor alatura tortionarilor nostri si ne vor chinui poate chiar mai mult.

Este bine sa recitim experientele celor din inchisorile comuniste. Sa recitim si sa vedem care au fost resorturile interioare si cum au rezistat acolo. Nu pentru a ne inchipui ca putem rezista in conditii similare, ci pentru a ne intelege mai bine, pe noi, prin suferintele ca o operatie pe cord deschis prin care au trecut ei.

Numai doua mici exemple sa ne reamintim aici. Unul, apartinand lui Valeriu Gafencu, si un altul, relatat de Demostene Andronescu:

Rugăciunea lui Valeriu şi pilda vieţii sale lucrau pe nesimţite în sufletele celor ce-l înconjurau. De pildă, într-una din zile R. trăgea pe furiş dintr-un rest de ţigară pe care-l găsise prin curte. Valeriu l-a văzut şi i-a spus:

Cum vei putea rezista la marile încercări in care suntem angajaţi, dacă nu te poţi stăpâni de la un fum de ţigară?!

Lui R. – tânăr student pe cât de bine pregatit pe atât de bine intenţionat – i-a fost suficienta această observaţie pentru ca să înceapă să-şi puna cu seriozitate problema vieţii creştine şi a trairii launtrice”.

*

In legatura cu Nichifor Crainic, despre care Colonelul Craciun spune ca l-a castigat de partea sa foarte usor, fie-mi permisa o paranteza. Marele om de cultura (teolog, filosof si poet) a fost un ins controversat, ar spune unii; eu insa as spune, mai degraba, ca a fost un om chinuit. Sufletul lui era, in acea perioada critica, taramul de lupta dintre Bine si Rau. Si fizic, el avea o conformatie ciudata. Cineva care l-a vazut odata la baie spunea ca, de la brau in jos, Nichifor Crainic avea o conformatie de satir. Asa se explica comportamentul sau, oarecum aberant, din perioada de detentie. Un exemplu: pe la inceputul anilor ’50, deci in primii ani de detentie, cand oamenii mai erau chinuiti si de alte instincte decat de foame, el se afla intr-o celula din Zarca, impreuna cu profesorul de filosofie Ion Petrovici, cu o inalta fata bisericeasca si cu amiralul Macelaru. Ca in fiecare celula, si ei isi treceau timpul cu diferite activitati – in cazul lor, mai ales intelectuale. Povesteau, “puneau tara la cale”, conferentiau (fiecare pe teme din specialitatea lui), se dedau la “barfe” vinovate sau nevinovate etc. Duminica, in special, dupa o scurta slujba oficiata de inaltul prelat, conferentia Crainic. Intr-o astfel de conferinta, el a tinut restransului sau auditoriu o lectie de mistica ortodoxa. A vorbit atat de frumos si convingator incat l-a impresionat profund pana si pe profesorul Ion Petrovici, care se considerea mai degraba “liber-cugetator”. Dar dupa ce si-a terminat exprimarea, Crainic s-a trantit pe pat si a fost auzit rostind o vulgaritate greu de reprodus. Acesta era Nichifor Crainic. De altfel, se spune despre el ca si in libertate, in vremurile lui bune, era destul de slobod la gura.

Una dintre marile lui “neputinte” era foamea. Nichifor Crainic suferea cumplit de foame. Si in libertate el fusese un gurmand, asa ca, in foamea Aiudului de la sfarsitul anilor ’50, el era dispus sa se batjocoreasca pe sine sau chiar sa-L renege pe Dumnezeu pentru un “blid de terci”. De altfel, isi recunoaste el insusi aceasta “neputinta” intr-o marturisitoare poezie intitulata chiar “Foamea”. Iata cum suna prima ei strofa:

“In tara turmelor si-a painii/ Visez o mana de ciuperci!/ Lasati-ma in rand cu cainii/ La raiul unui blid de terci!“.

Cunoscandu-i neputinta, unii dintre “caralii” se amuzau punandu-l sa joace ca ursul sau sa conteste existenta lui Dumnezeu in schimbul unei portii consistente de mancare. Cand il intalneau prin curte (acest lucru se petrecea in fabrica inchisorii), strigau dupa el, incitandu-l:

Hei, Crainic, daca joci ca ursul, capeti o gamelea cu arpacas!“.

Si “nefericitul”, batand darabana cu palma, pe fundul unei gamele pe care o purta totdeauna cu el, juca precum ursul! La sfarsit isi primea portia promisa, pe care o infuleca hulpav.

Este bine sa recitim si Razboiul Nevazut, de Sfantul Nicodim Aghioritul. Scrie acolo cum trebuie sa fie crestinul trezvitor: in asa fel incat sa nu il surprinda daca primeste o palma din senin, fara sa fi facut nimic. Am rezista probei?

Ne-am pus oare problema cum am reactiona daca am fi supusi batailor, jignirilor, umilirilor, pur si simplu gratuit? Cati dintre noi au trecut cu adevarat prin situatii injositoare, prin constrangeri si bataie, ca sa isi stie cat de cat reactiile instinctive, sa isi cunoasca slabiciunile, sa vada, pur si simplu, cum este sa treci prin asa ceva?

Majoritatea dintre noi, trebuie sa o recunoastem, nu am cunoscut asa ceva. Cei mai in varsta, care poate au apucat sa faca armata obligatorie, cei care au trait in institutii colective (camine, orfelinate) stiu, cat de cat, despre ce e vorba. In orice caz, la mijloc se afla rezistenta launtrica: acel ceva care iti da verticalitate, care te face sa te simti OM. Este mare pericol atunci cand aceasta este zdruncinata – si uneori, TOCMAI pentru ca NU STIM cum este in astfel de situatii, o putem pierde pentru ca ne pierdem cu firea si avem impresia ca ar fi trebuit ca demnitatea noastra de om sa arate altfel.

Sfantul Ioan Gura de Aur spunea, de pilda, ca in fata acuzelor rauvoitoare nu trebuie sa ne pierdem cu firea, chiar si acolo unde ele ar contine o bruma de adevar. De ce? Pentru ca cei care acuza nu o fac cu scopul indreptarii, ci cu scopul demolarii celuilalt. Nu trebuie sa dam drepturi asupra launtrului nostru, asupra constiintei noastre, celor care au scopuri rele.

Sa nu ne inchipuim ca demnitatea inseamna sa fii intact fizic sau sa fii respectat in orice fel de ceilalti. Poti ajunge cel mai dispretuit dintre toti, ciuca batailor. Atunci intervine simtamanul rusinii si al fricii. Poate ca nu suporti umilinta la care esti supus, este prea mult pentru tine, si atunci cedezi, cum s-a intamplat cu acel detinut politic care a rezistat torturilor din Pitesti dar care, atunci cand tortionarul s-a urinat asupra lui, a cedat. O umilinta prea mult pentru el. Sau poate ca te domina frica atat de mult incat te-ai anihilat ca persoana.

Dar si acestea sunt indreptate tot catre demolarea rezistentei din interior (care se rasfrange, fireste, si in exterior). Oricare ar fi mobilul cedarii, conteaza mai putin. Conteaza ca se tinteste la aceasta, la distrugerea acestei rezistente din interior. Pentru ca astfel devii o umbra de om care face orice.

Pana cand va ridicati asupra omului? Cautati toti a-l dobori…

Sunt multe din noi, din afectele noastre, pe care nu le stim cum trebuie, pentru ca nu ne cunoastem deplin si poate mai traim si in inchipuire, chiar la modul benign. Ne inchipuim cum ar fi daca ar fi… Mare inselare. NIMIC nu o sa fie dupa inchipuirea noastra. Ne inchipuim, de pilda, cum ar fi sa facem foamea. Daca nu ar fi de plans, ar fi de ras. Noi nu stim cum este foamea si punct. Nu are sens sa incercam sa ne imaginam. Foametea e atat de cumplita incat, fara credinta destula, fara lupta cu patimile, fara intarirea harului, ii poate impinge pe oameni inclusiv sa devina ucigasii si canibalii propriilor copii. O spune Insusi Hristos in versetele eshatologice si o stim din istoria recenta (vezi foametea din Ucraina). Si noi ne inchipuim ce este o foamete?!

Avem o singura sansa de rezistenta in conditii de vremuri apocaliptice – razboi, prigoana, foamete. Sansa noastra este o Persoana si se numeste… Iisus Hristos. A fost rastignit in zilele lui Pontiu Pilat, dupa ce, in prealabil, a fost arestat, intemnitat, supus batailor si batjocurilor, scuipat si biciuit.

Fiu al unui Tata, El ne trimite pe Mangaietorul. Asadar, avandu-L pe Hristos, avem Sfanta Treime. Avem dragostea.

El si doar El este taria noastra, de fapt, rezistenta noastra. Sa nu ne punem increderea in pregatirea omeneasca (nu e de neglijat, dar sa nu depindem de ea).  Totul poate fi demolat si daca noi ne-am agatat de cele omenesti, daca noi ne-am pus nadejdea salvarii noastre in orice NU este Hristos, atunci suntem in mare pericol. Pentru ca totul ne poate fi rapit, insa Hristos nu.

Dar la ce… foloseste Hristos? Dragoste, Treime, poate ne suna cam … teologic, cam… abstract? Pentru ca, desigur, Hristos nici nu poate fi luat in rucsac ca sa ne acopere de ploaie sau sa ne astampere foamea biologica, nici nu ne protejeaza neaparat de batai sau agresiuni punandu-i la respect pe tortionari.

Nu vor veni către tine rele şi bătaie nu se va apropia de locaşul tău. Că îngerilor Săi va porunci pentru tine ca să te păzească în toate căile tale. Pe mâini te vor înălţa ca nu cumva să împiedici de piatră piciorul tău. Peste aspidă şi vasilisc vei păşi şi vei călca peste leu şi peste balaur.

“Că spre Mine a nădăjduit şi-l voi izbăvi pe el, zice Domnul; îl voi acoperi pe el că a cunoscut numele Meu. Striga-va către Mine şi-l voi auzi pe el; cu dânsul sunt în necaz şi-l voi scoate pe el şi-l voi slăvi.

Cu lungime de zile îl voi umple pe el, şi-i voi arăta lui mântuirea Mea” (Ps. 90).

Dar relele vor veni si poate si bataia. Pentru ca victoria, scaparea, refugiul pe care ni L-a dat Hristos nu este din ordinea celor vazute. Nu vom fi asemenea eroilor din filme si basme. Nu vom rapune pe vrajmasii nostri cu pumnul sau piciorul, insirandu-i ca in filmele hollywoodiene, si nici ingerul nu ii va alunga de la noi.

Dar acestea toate cate ar veni, prin Hristos, nu vor deveni piatra de impiedicare pentru sufletele noastre. Prin Hristos, ingerii ne vor ridica inimile, sa nu cadem. Asa cum au fost langa El in gradina Ghetsimani, asa pot fi langa noi atunci cand ne e greu, cand tremura inima in noi si frica ne copleseste, scotand o sudoare rece.

Nu vom rapune rautatea vitriolanta din jurul nostru. Dar putere avem de la Hristos sa o stingem cand intra in sufletele noastre sau cand propriile noastre scorpii launtrice tasnesc din noi. Avem putere de la Hristos sa calcam peste lasitatea, orgoliul, neputinta noastra, peste balaurul groazei si leul terorii.

Sa nu ne mai inchipuim, sa renuntam la iluzii si proiectii si sa nu ne visam eroi si martiri, ci sa ne asumam drept ceea ce suntem, niste pacatosi si potentiali vanzatori, pe care NUMAI marea mila a Domnului ii poate salva! E cel mai bun, mai realist si mai sigur inceput pe care il putem face: BIZUIRE 0 (ZERO) PE SINE!

Sa citim mai multa literatura si istorie din inchisorile si perioada marilor experiente ale razboiului si totalitarismelor recente.

Sa ne rugam, sa ne plangem real pacatele (si nu doar o data si gata), sa ne zdrobim rautatea si impietrirea inimii, pana cand din ea incepe “sa curga sange”… ca sa putem lua in schimb Duh Sfant, hrana cereasca, izvor de vitejie duhovniceasca, iar nu de la trup si de la sange...

Sa ne pregatim prin toate mijloacele! Si sa ne rugam mai mult unii pentru altii. Sa cerem sa ni se incalzeasca inima pentru durerile ce vor veni. In salbaticia care se anunta, aceste rugaciuni, aceasta dispozitie buna catre semeni, va putea conta cat o paine calda pentru un flamand.

Sa cautam sa recuperam din noi insine macar o farama din lumina ce ne-a fost aratata de Mantuitorul cand S-a pogorat intru noi, cercetandu-ne si inviindu-ne din moarte si din iad, cand ni S-a dat spre a-L vedea, a-L gusta, a-L manca si a-L bea.

O mica farama de lumina, acum, cand vine ceasul intunericului…

(va mai urma… doar daca va mai fi timp si va voi Dumnezeu sa urmeze…)

Mai multe si mai adancite raspunsuri si completari la cele scrise, puteti gasi cercetand articolele:

***


Categorii

Al treilea razboi mondial, Crestinul in lume, Meditatii duhovnicesti, Noua ordine mondiala/ Masonerie, Portile Iadului, Vremurile in care traim

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

72 Commentarii la “Razboiul e aproape, iar sfarsitul la usi. CE SA FACEM, DECI?

VEZI COMENTARII MAI VECHI << Pagina 2 / 3 >> VEZI COMENTARII MAI NOI

  1. “Pe drumul judetean 102 H ce leaga E85 ( DN2) de localitatea Cotorca , judeţul Buzau , com Glodeanu Silistea, nametii ating firele de electricitate , oamenii mor pe capete ( eu am cunostinta de 2 oameni- unul este preotul din satul Vacareasca – preotul Ghinescu gasit mort in troianul din spatele curtii), celalalt este un satean de la marginea satului Vacareasca. Nu s-a intervenit cu nimic de duminica. Nu mai functioneaza nimic- energie electrica , telefoane etc. Provizii nu mai sunt. Este un caz disperat… Aveti bunatatea si mediatizati acest caz”, ne-a scris un cititor, două decese fiind confirmate de autorităţi.

    Citeste mai mult pe REALITATEA.NET: http://www.realitatea.net/apeluri-disperate-preotul-si-alti-oameni-din-sat-morti-sub-nameti_912566.html#ixzz1lxSv6lqx

    http://www.realitatea.net/apeluri-disperate-preotul-si-alti-oameni-din-sat-morti-sub-nameti_912566.html

  2. admin
    Sfarsitul lumii presupune atata durere si suferinte(acum probabil este doar inceputul… ),si nu e de dorit sa vezi pe nimeni trecand prin asa ceva…de aceea sustin parerea Paritilor care au scris sa ne rugam,cu pace im inimi, sa ne mai rabde Bunul Dumnezeu,pentru a pune si noi inceput de pocainta si a-i ajuta si pe altii sa inteleaga rostul omenirii pe acest Pamant minunat cladit…
    Un parinte spunea la o conferita,ca Sfintii s-au ferit sa faca o talcuire a apocalipsei,care este greu de inteles,de aceea sa ne lasam in voia lui Dumnezeu si sa-i cerem sprijinul neancetat…
    N-ar fi de dorit sa ne aliniem celor care sustin cu siguranta ca sfarsitul are ca data anul acesta,sau la anu
    ,panicand lumea prin mass-media,pentru ca nu stim cum reactioneaza fiecare om…,Doamne fereste,suntem unii slabi…cadem din start…
    Poate ar trebui sa luam exemplul monahilor sa ne plecam capetele in ascultare si sa ne rugam neincetat pentru TOATA Lumea…
    Stiu ca am in jurul meu oameni care nu sunt pregatiti pentru lupta duhovniceasca,si nu ma pricep sa-i ajut si n-as vrea sa-i vad suferind…
    Pentru ei,pentru batranii neputinciosi,pentru pruncii nascuti sau care asteapta acum sa se nasca,poate ne mai rabda Dumnezeu…
    Iertare,Doamne ajuta…

  3. @Nicolae Mirean
    Ma gandeam ca daca, Doamne fereste!, ar fi sa ajung in inchisoare, mi-ar place sa fiti pe alaturi sa-mi spuneti poezii!
    @pentru cei care spera ca inca nu este sfarsitul
    Toti parintii imbunatatiti pe care-i mai avem, si parintii din Sf. Munte, spun acelasi lucru: Apocalipsa deja a inceput si razboiul bate la usa. E vremea, cum citeaza pr. Rafail Noica din Apocalipsa, cei care se spurca sa se mai spurce si cei care se sfintesc mai sfinteasca-se…(citez din memorie). Trebuie sa ne intrebam de acum, fiecare, ce-am face in diverse situatii! Si sa continuam sa ne intarim in credinta si sa-i pregatim si pe cei din jur. Poate se vor mai intoarce cativa!

  4. spaima noastra este data de perspectiva disparitiei biologice, de moartea ca necroza..
    “si moartea traieste de atunci…facandu-ne pe noi mancare siesi,iar noi nu mai traim niciodata,fiind pururea devorati de ea prin stricaciune….de aceea capatul acestei vieti nu poate fi numit ‘moarte’, ci ‘izbavire de moarte'”. Sf. Maxim MArturisitorul

    animale irationale, instinctive am devenit dupa cadere: “frunzele trecatoare ale acestei vieti materialnice pe care ni le-am cusut in chip rau, dezbracti fiind de hainele cele proprii si stralucitoare” date noua prin alcatuirea dupa chipul lui Dumnezeu. Sf. Grigorie de Nysa

  5. @sanziana

    Cred ca este gresit sa ne intrebam “ce-am face” intr-o situatie limita, pentru ca intre raspunsul pe care ni-l putem da cu parere de sine, si realitate, s-ar putea sa fie o mare diferenta…:-)

    Cred cu tarie, si experienta mea de viata mi-a dovedit-o, ca numai rugaciunea si “agatarea” cu orice pret de Dumnezeu, ne poate ajuta sa ne pastram calmul, echilibrul si nadejdea, mai ales nadejdea, in orice situatie.

    Doamne miluieste-ne !

  6. Pingback: PREGATIRI DE RAZBOI? In plina criza, 500 de noi locuri de munca la FABRICA… DE ARME de la Cugir (Romarm)! - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  7. Cine iubeste pe Dumnezeu iubeste si oamenii,de aceea este plin de omenie,de compasiune pentu toti.
    Calea dreapta este calea de mijloc a Sfintilor Parinti,departe de extremele contrariilor.Nici ravna pripita,nici inovatia lumii.Crestin ortodox in adevaratul sens-sensul nealterat al cuvantului.Predica si activitatea social crestina trebuie sa cuprinda toata lumea,deoarece Hristos a spus ucenicilor Sai -Drept aceea,mergand,invatati toate neamurile.(Matei28,19)Cei cu duhul intelepciunii,pot propavaduii Sf. Evanghelie,iar altii se pot numai ruga neancetat pentru toti oamenii,sa-i asedieze cu rugaciunile lor.
    Oamenii din cauza pacatelor cad victime diavolului raufacator,insa daca vedem imaginea fizica si nu cea duhovniceasca,ne indignam impotriva lor,iar diavolul,care se afla pe spinarea lor sare si pe spinarea noastra,si astfel toti ne prindem in dansul diavolesc impreuna si fara a fi constienti de asta.Pe pacatos trebuie sa-l privim cu dragoste si respect pentru libertatea sa.Aratand intelegere si iertand,prin incercarile necazurilor,trecem de la indignarea egoismului la intelegerea iubirii.Cand te amarasti si te indignezi,fie doar cu gandul,iti strici atmosfera duhovniceasca.Impiedici Sfantul Duh sa lucreze si ingadui diavolului sa mareasca raul.Tu trebuie sa te rogi intotdeauna,sa iubesti si sa ierti,alungand de la tine orice gand rau.Gandul rau emite o forta rea,care il influenteaza pe celalalt,asa cum rugaciunea il ajuta.Lupta crestineasca trebuie dusa cu o iubire ascunsa.Daca nu-ti iubesti semenii,nu poti sa-L iubesti pe Dumnezeu si este neindoielnic faptul ca,doar prin iubirea lui Dumnezeu poti sa-i iubesti cu adevarat pe oameni.Dar ce valoare are aceasta teorie fara practica?Dobandeste pacea lui Dumnezeu in tine si mii de oameni se vor mantui langa tine.(P.Porfirie)
    Ferice de cei sporiti duhovniceste si pregatiti sa infrunte orice pentru numele lui Iisus Hristos.Eu in nemernicia mea,iubesc lumea asta,in ansamblul ei,ca oameni facuti dupa chipul lui Dumnezeu,si le doresc sa ajunga toti in Rai,de aceea il rog pe Domnul nostru Iisus sa ne ierte,sa ne mai rabde,Maica Domnului sa mijloceasca pentru noi,ca suntem inca singuri,suntem dezbinati,debusolati si…saraciti spiritual…desi marea majoritate a tarii este ingenuncheata la picioarele Crucii…sub poveri albe de nea,si saracie medievala…

  8. Apropo de proorocii: si sf. prooroc Daniil arata ca in vremurile din urma un mare razboi va porni de la Persia (in cap. 8).

  9. @soram

    si

    @Hrisanti

    “…Iertare,suntem doar coslujitori ai tainei liturghiei vietii,din care ne impartasim prin rugaciune,prietenie,si ne mangaiem in aceasta calatorie involburata a vietii noastre trecatoare…cum spune M.Moise Aghioritul…”(soram)

    “…Cred cu tarie, si experienta mea de viata mi-a dovedit-o, ca numai rugaciunea si “agatarea” cu orice pret de Dumnezeu, ne poate ajuta sa ne pastram calmul, echilibrul si nadejdea, mai ales nadejdea, in orice situatie.” (Hrisanti)

    Daca inteleg bine, o destul de indelungata si bogata experienta de credinta a dus la alegerea acestor concluzii. Am simtit nevoia unor reamintiri, pentru ca sigur ati citit, a atitudinilor Sf Ap Pavel. El intai a crezut ca Hristos va reveni inainte de moartea lui. Si aceasta asteptare il facea sa spuna ca “nimic nu ne poate desparti de iubirea lui Hristos”. Apoi , intelegand intarzierea, si avand de ales de multe ori intre jertfa de bunavoie ca mucenic, si ascunderea de prigonitori ca sa mai poata propovadui evanghelia si mai ales sa intareasca Bisericile in credinta spune ca isi doreste mai mult sa fie cu Domnul, adica sa fie mucenic, dar misiunea sa il face sa puna in cumpana ca ar fi mai mult folos pentru ucenici sa mai ramana in viata in trupul pamantesc o vreme.

    Am amintit aceste atitudini spre a sublinia ca prima traire care trebuie dobandita este dorinta de a ne muta din aceasta viata la Domnul, iar aceasta dorinta ne poate ajuta sa luptam constient , in fiecare zi , cu fricile pe care le avem, ca sa nu mai sovaim ce am alege daca am fi intr-o situatie limita, adica sa nu ne fie frica sa alegem moartea. Depasind fricile care sunt inrudite , toate de fapt, cu frica de moarte, ne pregatim sa fim tari si daca vom fi ispititi in prigoniri.

    Am reamintit ca PRIMA TRAIRE este dorinta de a muri prin jertfa pentru Domnul, bineinteles, NU in raport cu invingerea fricii de moartea cu trupul , inteleasa ca moarte a fiecaruia, personala, inevitabila, si fara a fi inlocuita de sfarsitul lumii venit mai inainte, caci aceasta invingere a fricii de moartea personala, este si mai incepatoare, ci acceptarea jertfei este inaintea asumarii rugaciunii pentru lume, pentru mantuirea tuturor, pentru amanarea sfarsitului lumii, din DRAGOSTE pentru lume, pentru mantuirea TUTUROR, adica asa cum doreste, si cum IUBESTE si Dumnezeu lumea.

    Daca noi inversam ordinea, nu avem cu adevarat puterea unei asemenea rugaciuni, de aceea ea nefiind ascultata de Dumnezeu ca nefiindu-ne de folos, noua personal, si amanarea pentru care ne rugam este o piedica in dobandirea FRICII DE DUMNEZEU, care este singura care NE APROPIE DE HRISTOS (fiind INCEPUTUL INTELEPCIUNII), si arata ca mantuirea NUMAI A SUFLETULUI o consideram mai putin sigura decat pe cea si cu trupul, adica ne impiedica de fapt sa ducem pocainta pana la capat, la necesitatea absoluta de a ne desparti prin moarte de trupul pacatului, de trupul material.

  10. Nu m/am gandit niciodata ca eu voi putea sa ajung sfarsitul acestui veac. Prima reactie a fost de enorma frica si disperare. Tot timpul ma gandeam ca nu sunt vrednica sa trec aceste timpuri. Si aveam dreptate, eu nu pot , dar poate Dumnezeu. Maica Domnului si sfintii Sai. In fiecare zi spunem in Tatal noastru: ”vie imparatia Ta”. Ar trebui sa ne bucuram ca in curand va veni El. Dar vom recunoaste noi vocea prorocilor Ilie si Enoh? Eu doar in mila bunului Dumnezeu sper si cred ca ma poate salva. ”Mancane/ar raiul sa ne manance pe toti!”

  11. @Hrisanti
    “Ineceput bun” a raspuns dar vreau sa subliniez si eu ca este bine sa ne punem problema a ce-am face in diverse situatii. In felul acesta ne inaripam rugaciunea. Toata filocalia porneste de la moarte. Ori asta trebuie sa facem si noi. Ne punem problema jertfei si a marturisirii cu orice pret a Domnului Hristos si ne pregatim pentru asta prin rugaciune, prin lepadarea totala in bratele lui Dumnezeu. Nu trebuie sa ne punem problema ca ce vom manca sau cu ce ne vom acoperi. Trebuie sa avem un singur gand: il alegem pe Dumnezeu si il lasam apoi pe El sa implineasca alegerea noastra, asa cum am mai spus. Ca ne va fi greu, cu siguranta ca ne va fi dar simt ca generatia noastra este cea care va trebui sa marturiseasca. O singura dorinta am: sa ma ajute Domnul sa nu ma lepad! Si asta trebuie sa ne fie rugaciunea!

  12. @Lucia
    “Nu va fi niciun razboi, decat cu sine insusi. Celui ce crede, toate ii sunt cu putinta. La DUMNEZEU totul e posibil, chiar si faptul ca nu va mai fi razboi. ”

    Ganditi-va ca atunci cand Dumnezeu i-a spus lui Noe sa inceapa construirea corabiei, Noe ar fi spus nu va veni potopul pentru ca eu cred ca nu va veni. Si ar fi facut ceea ce au facut toti din jurul lui. Noi nu mai suntem la masura lui Noe si de aceea nu mai auzim glasul lui Dumnezeu. Dar trebuie macar sa credem celor care mai dibuie ceva din acest glas. Ganditi-va doar la ceea ce a spus parintele Rafail Noica: Traim sfaristul veacurilor, traim perioada eshatologica, ca niciodata in istorie acum tot ceea ce se spune in Apocalipsa este practic realizabil (am citat din memorie). Deci a crede ca nu va veni sfarsitul este doar un mod de a ne amagi. Oricat de greu ne vine sa credem trebuie sa acceptam ca in scurt timp Dumnezeu va trimite seceratorii. Si gandul acesta ne va da putere in rugaciune. Sa nu credeti ca mi-este usor sa spun ceea ce spun sau ca eu as fi pregatita.

  13. Antihristul e pe vine. Mai are ceva de savarsit si vine acum. Voi razboinicii stati cu gura larg deschisa si nu ratati nimic acum din ce e bun, pentru voi fireste. Si asa cu gura plina de cacao, ati inceput a ”proroci” al lumii sfarsit. Ca uite asa deturnati atentia bietului crestin ortodox, care are naivitatea sa va citeasca elucubratiile, de la adevaratele probleme ale bisericii si ale tarii acesteia. Cand s-a pus in discutie chestiunea actelor biometrice, voi ati zis ca-s bune, ca nu este sfarsitul acum si ati improscat cu noroi in M. Petru Voda.
    Sfintii Parinti au descris sfarsitul dar nu au dat si timpul, data la care el va veni. In schimb, voi in marea voastra mandrie i-ati fixat si data, ca fiind acum. Straini fiind cu totul si nepricepand nimic din Sfanta Scriptura, ati inceput voi acum sa decretati al lumii iminent sfarsit. Ca niste cobe ce sunteti, chemati dezastre si razboi. Sa fie oare crestinii ortodocsi sinistri ciocli ai omenirii? Sub masca unei asa-zise induhovniciri vedem sinistri farisei, mai perversi decat cei din vechime. In plus, cred ca un control medical de specialitate la nr. 9, nu v-ar strica. Intrebare: prorocii mincinosi, se vor mantui ei?

    „Si va fi in ziua aceea ca profetii vor fi rusinati, fiecare-n propria sa vedenie atunci cand profeteste.” (Za 13,4)

    P.S. Nu da Dumnezeu sfarsitul cand vor toti prostii.

  14. @XYZ:

    Frumustetea asta de spume – asezonate cu vitriol si condimentate cu venin de vipera – care a tasnit ca un gheizer din inima prea-plina, care a grait dintru ale sale, nu poate apartine unui adevarat iubitor de calugarie si aparator al Manastirii Petru Voda.

    Lasam public acest comentariu otravit si strabatut in fiecare fibra a sa de o ranchiuna viscerala doar pentru a vedea si ceilalti ce fel de ne-oameni ne ataca pentru ce nu am facut (anume, problema cipurilor, folosita de voi ca o diversiune) si pentru ce facem (adica… ducem mai departe avertismentele sfintilor si parintilor contemporani despre vremurile contemporane – inclusiv ale Parintelui Iustin, cel pe care falsii ucenici sau admiratori nu-l asculta niciodata!).

    Greu e sa dai cu piciorul in tepusa, dar si dulce e rautatea cea veche…

  15. admin,
    pai, da! Zilele trecute ati dezinformat cititorii, oamenii nu si-au facut provizii si-au murit de foame sub nameti. Acum, pe cei care am scapat cu viata ne speriati cu Apocalipsa si sfarsitul lumii, ca pe niste “bietii crestini ortodocsi naivi” ce suntem 🙂
    Sa va dea Dumnezeu rabdare, ca tare greu mai e. Si putere sa treceti peste dezamagiri!

  16. @XYZ

    Am amanat lectura acestei sinteze pentru sfarsitul saptamanii care a trecut, tocmai pentru ca doream sa-i dau importanta cuvenita.
    Si asupra mea efectul a fost urmatorul: nu mai e timp de pierdut, daca nu inteleg acest lucru inseamna ca pot fi f usor amagita. Si nu voi avea nici-o scuza. Mai putin important este daca se intampla anul asta, anul viitor sau mai tarziu. Timpul trece oricum cu mare cu repeziciune.
    Mai mult decat atat : am inteles un lucru fundamental pentru ce va urma: vom putea ramane oameni doar daca vom avea taria sa ne pastram inimile curate, in mijlocul raului care ne va inconjura. Dar pentru asta trebuie f mult antrenament.
    Cum credeti ca veti putea rezista ???

  17. @ AnaR:

    Probabil unii cred ca se poate si cu inima orbita si otravita de ura si cu mintea iscusita in viclenii. Ei pot sa doarma linistit, e ok – nu va fi niciun razboi si, in general, nimic in afara propriilor obsesii. Apoi cum sa vina razboiul, sa murim asa, pur si simplu, si sa nu ne mai putem dovedi eroismul si mucenicia virtuale? Totul va fi bine. Marii nostri Parinti ne-au mintit, iar in jur nu se intampla nimic. Si, in general, “Razboi intru Cuvant” e de vina deoarece… “cobeste” – crestinesc concept nu? (asa ca, in momentul in care va incepe, vor sti pe cine sa blesteme ca le-a stricat planurile…). Ce daca si parintele Iustin striga de cativa ani ca este sfarsitul vremurilor, ca e iminent razboiul si ca Antihristul este aproape. Ei si-au facut alte proiecte de viata, mult mai inaltatoare, si il poarta pe batranul duhovnic in insigne ideologice prinse pe pieptul bombat. Iar in numele lui pot sa si bata, sa si ucida pe “tradatori”.

  18. @admin
    Nu trebuie sa-i bagati in seama. Chiar si unul din cei care va citesc daca ar fi cuprins de nelinistea cea buna, cum spunea parintele Paisie Aghioratul, si tot veti avea plata. Nu stiu unde au vazut ei ca ati fixat si data ca eu nu am vazut si nu am auzit nici pe parintele Iustin, nici pe parintele Cleopa, nici pe parintele Rafail si nici pe altii sa fixeze data. Dar toti, si nu doar cei pe care i-am amintit, spun ca traim vremurile de pe urma. Probabil ca XYZ isi inchipuie ceva de genul: Maine se anunta pe toate posturile ca vine Apocalipsa!

  19. SPER SA SUPAR PE CEI TREI ADMINI !

    Cu mare regret se constata aceeasi regula a televiziunilor in goana dupa RATING SCANDALUL ATRAGE MAI MULTE COMENTARII. O ASTFEL DE ASEMANARE NU ESTE INGADUITA LA CRESTINI! TREBUIE EVITATA CU MAI MULTA GRIJA!

    In plus propun sa se iasa din postarea de subiecte urmarind calendarul liturgic sau cel istoric al aniversarilor si pomenirilor. Aveti deja suficient material din anii trecuti. Din cate stiu , se impune trecerea la sinteze tematice. Si apoi trecerea la organizarea unor intalniri cu cititorii, fie in conferinte VIDEO, interactive, daca exista mijloace, sau intr-o Biserica ori sala de conferinte.

    Mai ales parintele Calciu trebuie adus in atentie mai des decat lunar, dar nu teoretic, ci asa cum cerea sfintia sa in predicile ultime, cu rugaciuni comune, care sa devina staruitoare, spre a se implini idealurile sale pe care si le pot insusi un numar de crestini sinceri si doritori sa creasca duhovniceste IMPREUNA!

  20. @XYZ

    Sa stii ca intentionat ADMIN a lasat mesajul tau sigurul in data de 12 si cred ca ora 12 era si mai potrivita pentru a arata ca ei urmaresc sa cobeasca.

    Dar eu sunt aliatul tau: i-am contracarat cu mesajul meu de la ora 13 in data de 13. Daca iti vei face 13 cruci nu va fi razboi cand vor prostii.

    IERTARE!

  21. @ INCEPUT BUN:

    🙂

    Legat de primul mesaj: N-ai reusit (inca) 🙂

    Cat despre propuneri, inghetati, inzapeziti si frisonati cum suntem, n-am reusit sa intelegem exact ce propui si ce critici. Poate folosirea mailului (vezi la Despre noi sau Sprijin) ar fi mai utila 🙂

    Multumim!

  22. @XYZ

    de fapt care este problema dumneavoastra? De ce atata suparare in comentariul de mai sus? Va deranjeaza ca pe acest site se vorbeste deschis despre accentele tragice ale vremurilor pe care le traim sau va deranjeaza ca adminii nu s-au “aliniat” liniei zelotiste promovate pe alte bloguri care se doresc crestine? Si intr-un caz si in celelalt, daca sunteti de buna credinta – asa cum sper ca sunteti- ar trebui sa va cercetati cu mai multa atentie. Nu este in spiritul ortodox sa jignim si sa aducem injurii altora. Daca dumneavoastra vedeti lucrurile altfel decat cei de aici aveti 2 variante: ori sa nu mai intrati pe site, ori sa va exprimati (macar) intr-un mod civilizat parerea.

  23. Pingback: Cand Hristos este parasit si asuprit… UN GAND PENTRU POSTUL MARE DE ACUM -
  24. Pingback: DACA HRISTOS A INVIAT, NOI CE FACEM? Conferinta PS Sebastian de la Craiova – aprilie 2012, “Invierea lui Hristos, bucuria noastra” (prima parte; audio+text) -
  25. Pingback: PS SEBASTIAN DESPRE VREMURILE NOASTRE SI PREGATIREA PENTRU SFARSIT: “Apocalipsa nu e o poveste, poate veni oricand… Bancherii lumii sunt pradatorii care au generat criza economica” (si AUDIO) - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  26. Pingback: “CINE VA MURI PENTRU UNIUNEA EUROPEANA?” Si despre tradare, agenda eurocratilor si mitul tehnocratului iluminat - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  27. Pingback: EPISCOPUL GREC cu viata sfanta ANTONIE ar fi profetit: “O mare foamete va fi in Grecia”… “ATUNCI CAND VA INCEPE RAUL DIN SIRIA, SA INCEPETI SA VA RUGATI!” - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  28. Pingback: Romania inconjurata de flacari nematerialnice… deocamdata. CONSTIENTIZAM PE CE LUME TRAIM? - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  29. Pingback: Reportaj In Premiera despre PSIHOZA APOCALIPTICA 2012. Negustorii spaimelor, aventurierii sfarsitului lumii si… profetiile parintelui Arsenie Boca (VIDEO) - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  30. Pingback: GATA PENTRU… INCEPUTUL LUMII (emisiunea In premiera). Mesaje NEW AGE si neomilenarismul pr. Constantin Necula - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate

Carti recomandate