Cei patru calareti ai apocalipsei [film documentar – VIDEO]. CRIZA CAPITALISMULUI NEOLIBERAL SI O INTREBARE CAPITALA: CE URMEAZA, CE-I DE FACUT?

4-11-2013 7 minute Sublinieri

cei-4-calareti

In ciuda titlului “apocaliptic”, documentarul Four horsemen este destul de cuminte. Isi propune sa identifice tarele “sistemului” capitalist de astazi si sa propuna remedii. Ca sa aiba o nuanta radicala, printre vorbitori se numara Noam Chomsky, cunoscutul lingvist anarhist, John Perkins, fostul “asasin economic“, sau Max Keiser, fost broker si analist financiar anti-Wall Street. Dar orientarea generala e data, mai degraba, de nume ca Gillian Tett, editor la Financial Times, Simon Johnson, un fost economist de la FMI, precum si J. Stiglitz, fost economist la Banca Mondiala si premiat cu Nobel in domeniu (aici este lista completa a personalitatilor participante).

Partea buna si corecta a documentarului consta in identificarea “dusmanului” sau a problemei: economia de tip neoliberal (termenul folosit in film este neoclasic) care a dus la corporatizarea democratiei si a capitalismului, transformat intr-un “socialism pentru bogati si capitalism pentru saraci” o exprimare plastica pentru a defini deplasarea costurilor crizei si a structurii pe umerii celor de la baza piramidei puterii in profitul celor putini din varf. Acesti cei putini sunt definiti drept sistemul bancar, vazut la originea capitalismului neoliberal, prin metoda fabricarii banilor “falsi” (fiat money – adica creditele create de banci, credite care inseamna pur si simplu multiplicarea unor bani inexistenti in piata si, astfel, generarea unui efect de inflatie).

Dar cine sunt cei patru calareti? Sistemul financiar rapace, terorismul, saracia si colapsul ecologic prin epuizarea resurselor si distrugerea mediului. Filmul porneste de la ideea ca orice imperiu intra in perioada sa de declin si aplica modele decaderii si pe actualul imperiu ce domina lumea si care s-ar afla in faza sa “terminala”: SUA.

Dupa o analiza a politicilor neoliberale de tip Thatcher-Reagan, ce au instituit tipul de capitalism dominant si astazi, documentarul pune problema terorismului sugerand, pe de o parte (prin vocea unor invitati) ca ar fi o inventie complice a establishmentului american si, pe de alta parte, ca este un fenomen provocat de saracirea tarilor periferice – deja sarace – prin exploatarea resurselor acestora sub masca asa-ziselor investitii straine in infrastructura. Colapsul ecologic este legat tot de problema ritmului tot mai nebunesc de exploatare al resurselor minerale – in primul rand, vesnica problema a petrolului si gazelor. Daca aceste probleme nu sunt abordate, ne avertizeaza realizatorii, atunci ne poate astepta o catastrofa. 

Dincolo de astfel de aspecte care sunt, fara indoiala, interesante si pentru care, alaturi de alte teme pe care nu le enumeram aici, recomandam – critic – vizionarea documentarului, mesajul acestuia vrea sa fie unul optimist, deschis catre solutii. Spre deosebire de documentarele anti-sistem, care exploateaza la maximum fascinatia fata de mister si conspiratie, apeland la frica si adrenalina privitorului, apeland la alarmismul cetatii asediate si la solutii radical-revolutionare, Four Horsemen vrea sa se se adreseze rezonabilului din om, propunand o “revolutie ne-sangeroasa” impotriva bancilor centrale, capitalismului masluit, impozitului pe venit si speculei imobiliare, adica a capitalismului neoliberal. 

Si care e mesajul de final? Ca nu se poate trai fara capitalism, fara economie de piata, dupa cum tine sa ne asigure si unul ca Stiglitz. Singura problema ar fi ce gen de capitalism? Bineinteles, nu unul “masluit”, adica neoliberal, ci unul “reformat”, adica bazat pe moneda independenta (revenirea la standardul de aur sau de argint), un sistem fiscal care sa taxeze consumul, nu venitul (?), afaceri detinute de angajati. Prea putin, prea mult?

Cert este ca acest gen de solutii nu contesta ideea de baza a lui homo economicus, adica omul care cauta, prin calcul rational, sa obtina profit pentru a-si urmari si satisface (doar) propriile interese. Pune doar un bemol al moderatiei pe aceasta muzica veche, lucru care, probabil, explica de ce filmul, in ciuda lucrurilor incomode pe care le contine, a obtinut o gramada de premii.

Este fezabila o astfel de solutie? In primul rand, e prea generala ca sa fie prea serios luata in discutie. In al doilea rand, propune tot un model capitalist, in cele din urma, si, desi vorbeste despre problema exploatarii tarilor periferice, nu atinge, spre exemplu, deloc problema regimului resurselor – sa fie ele in proprietate privata, in proprietatea statului, sa ramana in cea a corporatiilor? Cum sa fie tratata problema monopolurilor naturale (reteaua de apa, energie, tot ce inseamna infrastructura)? Nu obtinem un raspuns, desi e una din cele mai grave probleme in lumea de astazi, in special pentru tarile de la periferia sistemului capitalism, cum suntem noi (vezi chestiunea gazelor de sist si Rosia Montana). 

Ce am propune, in schimb? De dragul discutiei, putem avansa propriul nostru model de solutii, mai ales ca ni s-a reprosat caracterul pasiv si resemnat al genului de critica sociala conservatoare pe care o facem aici. Intre socialism si capitalism exista o veritabila cale a treia (nu cea a lui Giddens, adica a lui Blair si Clinton) despre care s-a vorbit mult in interbelicul romanesc: agrarianismul, care pornea de la datele specifice, locale, si de la un tip de om diferit de cel capitalist (nu un om individualist care alearga dupa profit sau consum, stimulat compulsiv-obsesiv prin reclame, ci un om cooperant si rezonabil, infranat de la pofte, cumpatat si atent la nevoi, nu la “vise” comerciale). In termenii discutiei de astazi, agrarianismul ar insemna economie locala, bazata pe gospodarii, pe economie de subzistenta (care nu e orientata catre profit, ci catre nevoi), pe cooperatie/obsti, dar si pe nationalizarea resurselor si a principalelor “regii” sau monopoluri de tip strategic, precum si un model, la nivel politic, de democratie participativa. Nu e locul aici sa dezvoltam, insa, daca cineva are nevoie sa stie de unde sa ne ia ca orientare in aceasta privinta, in zona Virgil Madgearu-Mircea Vulcanescu suntem de gasit. Nu suntem nici socialisti (cum inteleg neoliberalii), nici nu toleram sau suntem afini capitalismului (fie clasic, fie neoliberal), ci ne revendicam de la acest model real (si realist, adica adaptat conditiilor locale – inca avem o puzderie de gospodarii care fac subzistenta, inca avem o zona rurala foarte extinsa) alternativ.

In opinia noastra, insa, problema este prost pusa. Nu teoretizarea solutiilor lipseste. Problema nu este lipsa modelelor, ci CONTEXTUL in care ne aflam. Este rational sa ne asteptam, in aceasta lume, in aceste timpuri, sa existe vreo cale de intoarcere de la catastrofa? Sau, cumva, singura asteptare rezonabila este, cel mult, doar amanarea unui deznodamant tragic? 

Problema care nu este aproape deloc abordata fie in documentare ca acesta, fie in critica sociala, este cea a PUTERII. Puterea nu este doar supra-structura, nici doar o elita. Puterea alcatuieste un intreg complex organic, o lume, practic – mai ales in vremurile moderne, in care distanta dintre local si central s-a anulat, in care distanta dintre putere si persoana s-a anulat, astazi, cand vorbim despre “bioputere”. Si care este natura, esenta bioputerii? Michel Foucault, altfel foarte prizat de critica de stanga, a avut o intuitie formidabila cand a identificat panopticonul drept esenta mecanismului de putere al modernitatii. Nu sabia care impunea frica si asigura, astfel, respectarea legii (trebuie spus insa ca, in comunitatile restranse, cum era satul romanesc, oamenii convietuiau fara sa fie nevoie de jandarmerie sau politie, sau “sabie”), ca in vechime, ci acest ochi-a-toate-vazator, aceasta disciplinare, domesticire programatica a oamenilor, este practica de putere specifica a modernitatii.

Modelul panopticonului ramane valabil, chiar daca acum am depasit modernitatea. Panopticonul – supravegherea toalitara – asa cum o arata, chiar in zilele noastre, scandalurile Snowden-NSA, dar si programele de digitalizare masiva a vietii sociale, este omniprezent. Insa esenta fenomenului puterii, astazi, e totusi alta, s-a trecut la o etapa superioara, iar panopticonul este doar controlul social/politic necesar derularii mecanismului. Esenta puterii din zilele noastre este… ABU GHRAIB, care nu e deloc un incident ce ar arata dezordinea din Armata SUA, asa cum, in mod jenant, prezinta fenomenul realizatorii documentarului de mai jos; asadar, Abu Ghraib, sau experimentul Lucifer, sau … experimentul Pitesti. Cu alte cuvinte, s-a trecut de la etapa domesticirii, programarii, inregimentarii, la cea a reeducarii, a anularii persoanei umane si a transformarii sale in gardianul-tortionar al semenului sau

Aceasta este lumea (in sens de complex de putere) in care traim, aceasta este the dirk side of the moon. Traim intr-o societate supravegheata totalitar al carei proces/mecanism de dominare este unul de reeducare violenta – fie prin violenta morala, fie prin cea fizica. Una de programatica denaturare a datelor firesti ale omului si societatii care sa duca la o tiranie biopolitica, de conditionare programatica prin placere, durere (dar si frica), de sistematica violentare a gandirii prin indoctrinarea de tip orwellian. 

Si, atunci, intr-o asemenea lume, ce poate urma? Revolutia, iesirea din sistem, reformarea, intoarcerea din drum? In opinia noastra, cine propune astfel de solutii nu a inteles genul de monstru cu care ne confruntam si in care traim. E un Leviathan, a carui putere nu poate fi zdrobita de mana omeneasca, e o structura ce nu se va prabusi, ci se va deghiza tot mai bine, inclusiv prin ivirea a tot soiul de falsi salvatori, cum se intampla, spre exemplu, in filmul Metropolis al lui Fritz Lang, unde “fiul” impaca sclavii din subteran cu elita “tatalui” opresor de pe pamant – “sublimand” revolutia pe cale sa se produca intr-o conciliere care consacra, de fapt, definitiv, structura de dominatie piramidalaLucrarea antihristului, “salvatorul” care va promite lumii emanciparea si scaparea din nedreptate, va avea si aceasta dimensiune “revolutionara”

Este acesta un mod pesimist, resemnat, pasiv si negativist de a privi lucrurile? Este unul mai degraba realist si deloc resemnat – caci altfel nu ar avea sens sa intretinem acest site, de pilda, sau sa scriem acest articol. Dar a fi realist este o cerinta absolut esentiala, altfel, risti fie esecul lamentabil, fie inselarea, amagirea ta si a celor pe care-i tragi dupa tine. Daca ai o anume idee pentru care militezi, sau pe care o sustii, o anume solutie pozitiva la problemele lumii de astazi, sa o faci rupt de contextul precizat mai sus inseamna a avea un discurs care s-ar reduce la… sa fie bine ca sa nu fie rau. 

*

Si, totusi, noi, crestinii, ce vrem de la viata? Doar sa tragem alarma antitotalitara? N-ar fi rau nici asta, caci inseamna deja o capacitate de a discerne lucrurile, tendintele. Insa a spune nu se cuvine” nu se reduce “doar” la a trage semnalul de alarma, ci inseamna atitudinea marturisitoare ce denunta nedreptatea si samavolnicia celor “slaviti ai pamantului” cu riscul propriei vieti. 

Noi, crestinii, avem cel mai radical Cuvant care s-a auzit si care a lucrat – si va lucra pana la sfarsit, caci “cerul si pamantul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece” – vreodata in istoria umanitatii. “Nu suntem din aceasta lume”, ceea ce inseamna ca dezacordul, scandalul nostru cu structurile de putere ale acestei lumi este la nivel maxim si de neimpacat, caci “nu putem sluji la doi domni, si lui Mamona, si lui Dumnezeu.” Si tinta noastra, perspectiva noastra imediata, eshatologica, nu este doar “o lume mai buna”, ci o ALTA lume, una transfigurata total, in care ierarhiile de aici vor fi rasturnate definitiv si irevocabil, acea lume asteptata si marturisita de Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, Fecioara Maria, in rarele sale cuvinte retinute de evanghelisti:

Făcut-a tărie cu braţul Său, risipit-a pe cei mândri în cugetul inimii lor. Coborât-a pe cei puternici de pe tronuri şi a înălţat pe cei smeriţi, Pe cei flămânzi i-a umplut de bunătăţi şi pe cei bogaţi i-a scos afară deşerţi.

Imparatia Cerurilor, raiul, nu este o gradina botanica, o statiune balneara luxurianta, raiul este, de fapt, o SOCIETATE, in sfarsit acea societate in care omul se izbaveste din alienare, din relatii de productie, de dominatie, de proprietate, este societatea unimii si a participarii. 

In asteptarea acestei lumi a “veacului ce va sa fie”, suntem chemati sa marturisim adevarata noastra tinta si sa tragem semnalele de alarma potrivite pentru evitarea amagirilor si inselarilor. Si suntem chemati sa si lucram acea imparatie in noi si in jurul nostru, pe cat se poate in aceasta lume. Lumea primilor crestini, in care “aveau toate de obste”, este imposibil de replicat, insa ea este referentialul nostru si o mustrare pentru starea in care ne aflam.

Sa nu ne mintim si sa nu-i mintim nici pe ceilalti: in fata noastra nu se afla sansa unor transformari de substanta ale acestei lumi, fie prin revolutie, fie prin reforma, ci o “dare pe fata” a adevaratei naturi a puterii leviathanice care mentine intreaga structura: transformarea intregii lumi intr-un lagar de reeducare. 

Dar…

…când vor începe să fie acestea, prindeţi curaj şi ridicaţi capetele voastre, pentru că răscumpărarea voastră se apropie (Lc, 21-28).


*

*

*

 *

*


Categorii

Corporatism, Criza mondiala, Documentare/ Reportaje, Noua ordine mondiala, guvern mondial (Pasi catre Antihrist?), Opinii, analize, Video

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

18 Commentarii la “Cei patru calareti ai apocalipsei [film documentar – VIDEO]. CRIZA CAPITALISMULUI NEOLIBERAL SI O INTREBARE CAPITALA: CE URMEAZA, CE-I DE FACUT?

  1. “Este rational sa ne asteptam, in aceasta lume, in aceste timpuri, sa existe vreo cale de intoarcere de la catastrofa? Sau, cumva, singura asteptare rezonabila este, cel mult, doar amanarea unui deznodamant tragic?”

    Aceasta este probabil întrebarea esenţială. Căci orice fdel de reacţie la cele ce se întâmplă nu numai în faţa ochilor noştri, ci chiar cu noi, tb ca să fie me măsura răspunsului la această întrebare.
    Acum, dacă ne aducem aminte de cele ce ne-au lăsat marii duhovnici ai neamului plecaţi de curând (câţiva ani) dintre noi, nu se prea întrevede un timp de întoarcere de la catastrofă. Dacă ne luăm după păr Paisie Aghioritul, cel puţin pt Grecia ar putea exista o vreme mai bună, după primirea înapoi a Constantinopolelui.
    Revenind totuşi la România actuală, care merge în mod deschis (politic, economic, militar) pe calea cea lată arătată de UE, SUA + organisme internaţionale,având în vedere declinul demogarfic şi plecarea în bejenie (unii spun la muncă) a tineretului în străinătate, şi mai ales ţinând cont de faptul că România autorizează şi practică genocidul (aici avortul în masă) şi se pregăteşte ca să trateze la fel şi sodomia, tare îmi vine să cred, că noi românii nu vom putea să vedem curând vreo ameliorare a vieţii noastre ca popor în viitorul apropiat.
    Desigur că mai sunt şi semne bune, câte un ierarh care încearcă să se împotrivească mersului, niscaiva preoţi care chiar şi-au luat în serios chemarea, credincioşi practicanţi care umple multe (nu toate) biserici în Duminici şi de sărbători, români pt care nu lumea aceasta este importantă, ci Împărăţia cerurilor, dar… oare este e ajuns?
    Desigur că sunt profeţii care pot fi schimbate- mă gândesc la ninivitenii de pe vremea lui Iona; avem şi noi profeţia păr Arsenie cu cele 3 ţări care ne vor invada în zori, iar apoi Dumnezeu îi va arde pe invadatori. Oare mai putem noi acum să schimbăm această profeţie? Oare putem noi să arătăm atâta hotărâre, solidaritate, pocăinţă sinceră, nu de paradă? Cred că aici ar sta răspunsul care ne-ar permite să gândim mai departe viitorul nostru pe acest pământ. Viitor, care depinde mult mai mult de noi şi în mai mică măsură de cei care ne înconjoară sau ne afectează în prezent şi care nu dau o ceapă degerată pe noi ca neam!

  2. Pingback: DUMNEZEU SI PLANURILE OAMENILOR. Invatam ceva din istorie? -
  3. Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh!
    Da, bine mai ziceti, fratilor admini!
    Doamne ajuta!

  4. Pingback: CORPORATOCRATIA. Cum sunt inrobite natiunile prin IMPRUMUTURI care le falimenteaza. Noul soldat: ASASINUL ECONOMIC, noile armate: FMI si BM [film documentar - VIDEO] - Recomandari
  5. Pingback: ORDINEA NEO-IMPERIALISTA. Agenda si articulatiile noului hegemon mondial. OAMENII DIN SPATELE CORTINEI - Recomandari
  6. Pingback: PANOPTICON – documentar despre SUPRAVEGHEREA TOTALA SI DISPARITIA INTIMITATII (Video + subtitrare in romana) - Recomandari
  7. Pingback: Cine ataca statul de drept, democratia si cine da lovituri de stat? Parteneriatul TransAtlantic (TTIP) si Parteneriatul TransPacific (TPP): cum se negociaza NOUA ORDINE MONDIALA CORPORATISTA si ANTI-DEMORCATICA - Recomandari
  8. Pingback: Avertismente grave… de la dreapta la stanga: OMUL NEPOCAIT CERE DICTATURA/ Despre lumea ANTI-CIVICA si, mai ales, ANTI-UMANA a viitorului - Recomandari
  9. Pingback: Poate fi imblanzita “SECTA MAGNATILOR” GLOBALISTI prin Forumurile gen DAVOS si predicile sicofante ale PAPEI FRANCISC? - Recomandari
  10. Pingback: JEFUIREA LUMII. Cum ne târăsc in razboi marile puteri, institutiile finantei mondiale si corporatiile - Recomandari
  11. Pingback: CEARTA CRESTINULUI CU LUMEA: Incorporand lumea sau intrupand Evanghelia? -
  12. Pingback: Asasinul economic John Perkins despre CORUPTIA CORPORATIILOR. “Romania nu trebuie sa permita sa fie exploatata” [VIDEO] - Recomandari
  13. Pingback: Impostura elitelor “anticomuniste”. PATAPIEVICI – APARATORUL CAPITALISMUL IN FATA “CELULELOR CANCEROASE” CU DISCURS ANTI-CORPORATII - Recomandari
  14. Pingback: CAPITALISMUL SI MAREA TRANSFORMARE – recenzia lui Alexandru Racu la filmul documentar ARTE [video]. In plus: DE CE ORTODOXIA E INCOMPATIBILA CU PREMISELE CAPITALISMULUI? - Recomandari
  15. Pingback: “DESTEAPTA-TE, ROMÂNE!” – Dar la ce fel de trezire suntem chemati? | Cuvântul Ortodox
  16. Pingback: PIPEREA despre LUMEA CREATORILOR DE HAOS. “Cei de la baza piramidei trebuie controlaţi, iar dacă războiul permanent este bun pentru asta, atunci va fi război. Şi haos” | Cuvântul Ortodox
  17. Pingback: Apostolatul antisocial. Despre o carte obligatorie pentru a intelege gaunosenia neoliberalismului teologic
  18. Pingback: HOMO SOVIETICUS a murit, traiasca HOMO GLOBALIS! "Profetiile" unui cunoscut disident anticomunist. Alexandr Zinoviev despre TOTALITARISMUL DEMOCRATIC si guvernul mondial: "Cred ca monstruozitatea secolului 21 va depasi tot ce a vazut omenir
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Stirile zilei

Carti

Documentare