EXPERIMENTUL GREC. Subminarea statului national si destramarea unitatii teritoriale sau efectele structurale ale CRIZEI si AUSTERITATII

1-10-2013 9 minute Sublinieri

greece-crisis-cartoons-2011-10-15-3-52-17

Laboratorul grec. Când criza destramă teritoriul

Le Monde Diplomatique

Au trebuit decenii pentru a consolida Statul grec și pentru a-i unifica teritoriul. În câteva luni, criza a subminat bazele celui dintâi și privatizările au fragmentat geografia celui de-al doilea.

Gatien de Ilie Allan Popelard și Paul Vannier, februarie 2013

Balcanică, Grecia este compusă din peninsule care, încastrate unele în altele, desenează o geografie fractală. De la gura golfurilor egeene până la cea a golfurilor ionice, de la vârfurile Pindului până la cele ale Munților Rodopi, din câmpii în capuri și din capuri în insule, teritoriul este caracterizat de capriciile naturii sale, care au trebuit să fie dominate și amenajate. Un timp, Uniunea Europeană a făcut din deschiderea Greciei, una dintre prioritățile sale. De-a lungul drumurilor, batalioanele de panouri în culorile Europei – ornamente caracteristice ale peisajelor de periferie – dau mărturie.

Dar,  în vremuri de austeritate, barierele și discontinuitățile spațiale se agravează. În doi ani, privatizarea companiilor naționale de transport, eliminarea a opt linii majore de cale ferată, reducerea subvențiilor publice menite să asigure legăturile între continent și insulele mici (1), creșterea prețului biletelor și a benzinei (2), combinate cu scăderea veniturilor, amenință să accentueze inegalitățile teritoriale.

La gura Golfului Corintului, pasagerii rezemați în coate de parapetul vaporului ce face legătura între peninsula Peloponez și nordul țării privesc la cele câteva mașini care, zorind de la un țărm la altul, îi depășesc prin aer. Înfipți în mare, patru piloni masivi, peste care se desfac în evantai cabluri albe filiforme, susțin tablierul podului de la Patras. Lucrarea, una dintre cele mai lungi din Europa, ar trebui să permită să traversarea golfului, orașul extinzându-se de-o parte și de alta a acestuia. Dar, la 26 de euro dus-întors, adică o zi de salariu mediu, puțini sunt cei care își pot permite luxul să o folosească. Finanțată de Stat și de un credit de la Banca Europeană de Investiții, infrastructura este exploatată de o filială a grupului francez Vinci, titularul unei concesiuni de patruzeci și doi ani.

Un model de “creștere economică prin degradare”

Inexorabil, austeritatea a condus la reamenajarea teritoriului Greciei. Însărcinat cu lichidarea activelor publice, Hellenic greekcrisisRepublic Asset Development Fund organizează vânzarea țării pe bucăți. Apă, electricitate, autostrăzi, porturi (citiți Modelul social chinez în Pireu), toate rețelele sunt scoase la licitație. Astfel și aeroportul Ellinikon. În 2004, fusese metamorfozat în sit olimpic, și înainte ca criza se deschidă o cale regală pentru cedarea de terenuri, un parc public trebuia să fie creat. De atunci “multe lucruri s-au schimbat”, spune Doamna Fereniki Vatavali, de la serviciul de urbanism al primăriei. În ciuda costului enorm al operațiunii (3), suportat de colectivitate, diversele instalații (trasee pe apă curgătoare pentru caiac-canoe, terenuri de hochei, săli de arme) vor fi distruse pentru a face loc investitorilor.

Combinând complexuri turistice și comerciale, marile proiecte de amenajare ca cel de la Ellenikon abundă în țară. Funcționând ca niște enclave, ele captează investițiile și accentuează polarizarea teritoriului.  Aici, guvernul are în vedere crearea unor  zone libere (4), dincolo, relansează exploatarea resurselor miniere și prospectarea zăcămintelor de petrol, fără să respecte ecosistemele. În opinia economistului Yannis Eusthathopoulos, astfel de politici desenează un model de “creștere economică prin degradare” fondată pe competiția teritorială prin “dumping social, fiscal, de mediu și între generații”.

În unele cartiere din centrul orașului Atena, o treime din comercianți au fost nevoiți să-și închidă magazinele din cauza scăderii consumului intern. În spatele vitrinelor albite, o tăcere prăfuită acoperă deja vestigiile unui magazin de mobilă, unui salon de coafură. Pe fațade, o multitudine de afișete roșii și galbene propun închirierea sau vânzarea a mii de apartamente părăsite. Scăderea brutală a veniturilor – salariul mediu a scăzut cu 45 % între 2010 și 2012 – și creșterea șomajului – de la 8,8 % din populația activă în ianuarie 2009 la 26,8% în octombrie 2012 (5) – au condamnat numeroase familii să se reunească în interiorul unei aceleiași locuințe.

Desigur, peisajul crizei nu este cel al parcelelor fantomatice din suburbiile madrilene. Destrămarea țesutului urban este mai lentă și mai puțin spectaculoasă. Lipsa de planificare a dat urbanismului o structură mai puțin integrată și, prin urmare, mai rezistentă la colapsurile sistemice. Grecia nu a avut bancheri și promotori implicați în producția de spațiu urban, nici o politică a locuinței demnă de un Stat social : de la dictatura lui Ioannis Metaxas (1936-1941) până la cea a coloneilor ( 1967-1974), trecând prin  războiul civil (1946-1949), care s-a soldat cu înfrângerea comuniștilor și care a instalat pentru mulți ani guvernul de dreapta dură a lui Constantin Karamanlis (1955-1963), mișcarea muncitorească, interzisă și reprimată, nu a fost niciodată în măsură să-i impună crearea.

Spații urbane născute din agregarea inițiativelor individuale

Astfel, Atena a fost “organizată prin agregarea inițiativelor individuale, venite de jos”, spune Thomas Maloutas, profesor de geografie socială la Universitatea din Harokopio. Proprietarul își aducea terenul lui, antreprenorul, know -how-ul. Capitalul obținut din vânzarea pe proiect permitea finanțarea construcției de clădiri mici de cinci sau șase etaje. Între anii 1950 și 1970, acest sistem microcapitalist, numit antiparoki (literal “compensație“), “a devenit modul de producție de locuințe ultradominant”. Finanțat de economii mai mult decât de credit, el a modelat o mare parte din centrul orașului. Asigurând un acces ridicat la proprietatea individuală (6), antiparoki a protejat grecii de deficiențele Statului, de uzura băncilor și de fluctuațiile economiei.

Totuși, această formă de auto-organizare urbană pare să se clatine sub loviturile brutale ale politicilor de austeritate. Concentrând funcțiile administrative și comerciale, zona metropolitană suferă cel mai mult de pe urma reducerilorGreeceEconomicCrisis_Latuff cheltuielilor publice și a prăbușirii consumului. De la epicentrul atenian, undele crizei se propagă până la țară.

De la țărmul Mării Egee până la versanții lanțului Pindului, câmpia agricolă a Tesaliei se întinde în mozaicuri. La două sute de kilometri nord de Atena, verdele porumb, galbenul pai și albul de bumbac colorează canavaua parcelelor ce se unduiesc în curbe domoale.  Cubul uzinelor, conductele de irigație și cilindrul silozurilor crează un spațiu agro-industrial. Dar, spre deosebire de alte regiuni cu agricultură intensivă în Europa, Tesalia se caracterizează printr-o densitate mare a locuitorilor.

În anii 1920, reforma agrară cea mai radicală din Europa

În piața satului Evidrio, la umbra platanilor, Dimitris Goussios, profesor de geografie rurală la Universitatea din Tesalia-Volos, povestește : “La începutul secolului al XX-lea, Grecia a cunoscut cea mai radicală reformă agrară din Europa. Guvernul a distribuit pământurile într-un mod perfect egalitar în funcție de nevoile fiecărei gospodării. Atunci era vorba de ruperea monopolului marilor proprietari și de încurajarea celor mici”. În această regiune, dimensiunea medie a unei expoatații a fost limitată la cincisprezece hectare. Până în prezent, structurile agricole au rămas microfundiare (7), iar fermele, familiale.

Reforma agrară a fost unul din elementele procesului de formare a Statului grec. După 1922, tânăra Republică distribuia sutelor de mii de greci repatriați din Asia Mică (8) pământuri care aparținuseră altădată otomanilor. Statul vedea în acest partaj un mijloc de a-și consolida legitimitatea. După finalizarea împărțirii, acesta și-a planificat retragerea (9). Dornic de a nu-și pierde electoratul de la țară, statul a renunțat să-și folosească dreptul de a percepe impozit. Începând cu sfârșitul secolului al XIX-lea, impozitele s-au micșorat pentru aproape toți agricultorii după al doilea război mondial. Veniturile agricole, în mare măsură, nu au fost fiscalizate, în timp ce organizarea relațiilor sociale de producție scăpa formei contractuale. Dacă lipsa fișei de salariu a permis mențierea unor forme de cooperare informală, “consistând în schimbul de servicii și de materiale între rude și vecini”, a declarat Goussios, ea a favorizat și exploatarea muncitorilor, mai ales albanezi.

Din 2011, guvernul a restabilit impozitarea agricultorilor cu impozitul pe venit, scăzând pragul de scutire de la 12 000 la 5 000 de euro. El a obligat fermele să respecte normele de contabilitate. Instituirea unui sistem de cupoane de muncă însoțite de amenzi în caz de fraudă extinde, pe de altă parte, salariatul la țară. ” Ei au decis să distrugă cooperativele sub pretextul recuperării taxelor, comentează Goussios. În acest caz, este vorba de inocularea unui mod de gândire calculator mai degrabă decât de perceperea unui impozit”. Scutind până în 2013 armatorii bogați, colectarea impozitului nu are aici nici o virtute egalizatoare. Destinată rambursării datoriei, ea a fost privatizată de către creditorii Greciei, care au transformat-o într-un instrument în slujba rentei lor.

În satul Abelia, la poalele versanților împăduriți ai Pindului, Doamna Doulas Agoritza măsoară deja întinderea ravagiilor provocate de fiscalizare. Acestă angajată a primăriei, al cărui salariu a scăzut cu 40 %, ține o permanență pentru agricultori.Din cele cincisprezece persoane pe care le primesc în fiecare săptămână, trei sferturi sunt în foarte mare dificultate. Unele supraviețuiesc din agricultura de subzistență. Dar prețurile benzinei, electricității și apei au crescut atât de mult încât introducerea impozitului pe venit este o dramă”.

Între prăbușirea veniturilor lor, introducerea impozitului pe venit și creșterea impozitelor indirecte (taxa pe valoarea adăugată [ TVA ] a crescut de la 18 % înainte de 2008 la 23% ), mulți fermieri au fost deposedați. Din cauza dimensiunii reduse a exploatațiilor, a îmbătrânirii lucrătorilor și a reducerii subvențiilor de politică agricolă comună europeană (PAC), din cauza extinderii la Est, este probabil ca această situație să-i conducă pe cei mai vulnerabili la faliment. Dezmembrarea reformei agrare care ar rezulta atunci din aceasta ar duce la concentrarea terenurilor la câmpie și la extinderea abandonului de pământuri în munți.

Intrarea în Uniunea politică și monetară a reorganizat spatiul grecesc. Desigur, fondurile europene – agricole, in special – au permis dezvoltarea țării. Dar accentuând specializarea productivă a teritoriilor, integrarea în Piața comună a favorizat, de asemenea, diferențierea socio-spațială. Diviziunea europeană a muncii accelera dezvoltarea turismului din insulele Mării Egee, dar în același timp, accentua declinul zonelor industriale.

Până la începutul anilor 1980, Patras a fost unul dintre principalele orașe industriale ale țării. De-a lungul litoralului, o multitudine de uzine (textilă, anvelope, abatoare, papetărie, fabrică de săpun, morărit … ) angajau mii de muncitori. Din această istorie muncitorească, nu mai rămân decât ruinele. “Începând cu anii 1970, toate guvernele au promis totuși să dezvolte zona industrială pentru a stimula economia locală. Dar nu s-a făcut nimic”, spune Domnul Yannis Souvaliotis, președintele Institutului Muncii din Patras , un centru de cercetare al sindicatelor grecești.

Fragilizată de lipsa de investiții productive, ” industria orașului nu a putut face față concurenței. Expusă la economii cu mult mai competitive în Europa, aceasta a intrat repede în declin”. Sfârșitul războiului rece și tranziția liberală în țările de Est au accelerat închiderile și delocalizările, în special spre Bulgaria . ” În 1993, acesta a fost un șoc. Închiderea lui Peiraiki – Patraiki [cea mai mare companie de textile din Grecia] a abandonat mai multe mii de salariați. De atunci, cu excepția fabricii de bere Amstel și a fabricii de ciment Titan, toate marile companii au închis. Și IMM-urile [întreprinderile mici și mijlocii] sunt afectate, la rândul lor ( 10 ) … “

În Patras, socialiștii învinși în bastionul lor

Un timp, efectele distrugerii economiei productive au fost mascate de  intrarea în zona euro și de creșterea consumului susținut de datoria privată (11). Bucuria consensuală care domnea atunci a culminat cu Jocurile Olimpice din 2004. Dar criza din 2008 a spart această bulă speculativă și a descoperit fragilitatea unei economii ce se limita la activitățile de servicii. În aceste condiții, ieșirea din zona euro și întoarcerea la o drahmă devalorizată ar scumpi importurile  fără a reuși neapărat să dinamizeze exporturile, ca urmare a prăbușirii sectorului productiv (12). După un deceniu de integrare monetară, capcana dezindustrializării s-a închis peste Grecia.

greece-eu-papandreouÎn portul Patras, cargourile de marfă au fost treptat înlocuite de feriboturile de  turisti ; imaginea muncitorului de cea a migrantului. Cocoțati pe acoperișul unei fabrici oprite de cealaltă parte a drumului de coastă, clandestinii pândesc dusul-întors al camioanelor și al vapoarelor, inspecția polițiștilor, momentul propice. “ Unii sunt aici de doi, uneori de trei ani”, spune Doamna Evangelia Tsomaka . În vârstă de aproximativ treizeci de ani, această avocată la Medicii Lumii oferă împreună cu echipa ei, îngrijire și asistență juridică clandestinilor (citiți reportajul lui Grégory Lassalle).

În fața autobuzului organizației non-guvernamentale (ONG), parcat pe un teren viran de la malul mării, ea constată în fiecare zi, efectele Regulamentului Dublin II. De la adoptarea acestui text în 2003, în virtutea căruia un migrant ilegal intrat în Europa prin Grecia și arestat într-un alt Stat al Uniunii Europene este automat retrimis la Atena, Patras s-a transformat într-o fundătură  europeană (13) : “acum este mai ușor să intri în Grecia decât să ieși!”

În perioadă de recesiune, concentrația de străini în oraș exacerbează fanatismul unora. În mai 2012, o miliție armată de cartier, susținută de partidul neo-nazist Zorii Aurii, a atacat imigranții orașului. Prin integrarea în guvernul său Alarma Populară Ortodoxă (LAOS), primul-ministru socialist Lucas Papademos (noiembrie 2011 – mai 2012) a legitimat formațiunile de extremă dreapta, care, de la căderea coloneilor în 1974, fuseseră interzise în viața politică. Luată în august 2011, decizia de a construi un zid la granița cu Turcia a făcut restul, conferind o dimensiune spectaculoasă și militară politicii migratorii a țării.

În timp ce o minoritate arhi-mediatizată a locuitorilor din Patras se aliniază în spatele extremei dreapte, majoritatea își exprima furia în mod diferit. În Ahaia, regiunea al cărui centru administrativ este Patras, Coaliția Stângii Radicale, SYRIZA, a înlocuit Mișcarea Socialistă Panelenă (PASOK). Într- unul din cele mai simbolice bastioane electorale al acesteia din urmă, în 2010, ea a câștigat primaria orașului Patras, înainte de a trece în fruntea stângii la alegerile legislative din iunie 2012.

 Ascuns în munți, satul natal al Papandreilor, Kalentzi, este la numai treizeci și cinci de kilometri de port. În piața orașelului, statuile lui George – bunicul, prim-ministru în numeroase rânduri în anii 1960 – și a lui Andreas – tatăl , prim-ministru în anii 1981-1989 și 1993-1996 – îmbrățișează din privire fortăreața electorală pe care clanul lor a reușit să o construiască. Cea a lui Georges – fiul, prim-ministru între 2009 și 2011 – nu și-a găsit încă piedestalul …

Gatien Elie, Allan Popelard și Paul Vannier
Geografi.

Note:

(1) Planul bugetar plurianual (2013-2016), prevede o reducere de 18 milioane de euro, adică o scădere de aproximativ 15 până la 20 % 
(2) Prețul combustibilului s-a dublat între 2009 și 2012 (www.autoline – eu.fr).
(3) Potrivit estimărilor, costul total al Jocurilor Olimpice ar oscila între 14 și 20 de miliarde de euro.
(4) Reuters, 28 august 2012.
(5) Sursa : Eurostat.
(6) În 2007, rata familiilor proprietare ale locuințelor lor a fost de 73 %, față de 65 % pentru media Uniunii Europene , 58 % în Franța și 46 % în Germania .
(7) Patruzeci de hectare în medie. În comparație, dimensiunea medie a fermelor într-o zonă de agricultură intensivă ca Beauce, Franța, este de 105 de hectare. În general, suprafața medie a exploatațiilor din Grecia nu depășește cinci hectare, față de cincizeci si două de hectare în Franța.
(8) Aceștia din urmă au fost forțați de către Tratatul de la Lausanne de a reveni pe teritoriul național după războiul greco-turc (1919-1922).
(9) Citiți Noëlle Burgi, ” Grecii sub scalpel”, Le Monde diplomatique , decembrie 2011.
(10) Potrivit Institutului Muncii din Atena, din cele 900 000 de întreprinderi existente în Grecia, 58 000 au  închis în 2009 , 70 000 în 2010. Dezindustrializarea rezultă atât din concurența externă cât și din scăderea cererii interne ca urmare a austerității.
(11) Rata de creștere anuală medie a creditului de consum a crescut cu 24% în medie pe an între 2002 și 2007, în Grecia. Vezi “creditul de consum în Europa, la sfârșitul lui iunie 2009 “, Sofinco noiembrie 2009.
(12) Economistul Jacques Sapir consideră că o devalorizare “ar permite Greciei să mărească exporturile, care în 2011, reprezentau echivalentul a 27 % din PIB [produsul intern brut], dintre care 12 % din acesta din urmă pentru exporturile de bunuri”. (Le Monde , 24 Mai 2012).
(13) Piatra de temelie a politicii europene în materie de azil, acest regulament desemnează ca fiind singurul responsabil pentru examinarea unei cereri de azil, primul Stat al Uniunii Europene în care solicitantul a intrat.

Papavasileiou-fire

Pe nor: “Economie”
Pe avion: “Memorandum”.
Sursa imagine: http://www.presseurop.eu/ro/content/cartoon/4038741-largare

 

*


Categorii

Criza mondiala, Grecia, Uniunea Europeana, globalizare, guvernarea europeana (UE)

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

6 Commentarii la “EXPERIMENTUL GREC. Subminarea statului national si destramarea unitatii teritoriale sau efectele structurale ale CRIZEI si AUSTERITATII

  1. Vezi ca reforma agrara de dupa 1922 e strins legata de schimburile de populatii si de expulzarea machidonilor(vlahi) in Dobrogea.

  2. Si ce invidie imi dadeau mie grecii , pe vremea lui Ceausescu. Cum sa fie singurii ortodocsi in relatie atat de strinsa si frateasca cu apusenii? Pai ,iata, cum platesc acum si nu-i invidiez .Ce mi-e necaz, ca dam dovada de aceiasi “viclenie” care e defapt prostie.

  3. Pingback: GRECIA: FARA CLIENTI DUMINICA. Deschiderea magazinelor duminica dupa inlaturarea unei restrictii de 100 de ani, fara rezultatele scontate - Recomandari
  4. Pingback: Seful Eurogroup: GRECIA TREBUIE SA FACA MAI MULTE SACRIFICII/ Se discuta din nou scenariul unui EXIT al Greciei din ZONA EURO/ Dogma austeritatii contestata - Recomandari
  5. Pingback: “GRECIA – LABORATOR DE TESTARE A AUTORITATII” – discursul lui Tsipras in Parlamentul European/ Seful liberalilor europeni face agenda “reformelor” grecesti: “REDUCETI SECTORUL PUBLIC, PRIVATIZATI BANCILE, REDUCETI
  6. Pingback: “GRECIA – LABORATOR DE TESTARE A AUSTERITATII” – discursul lui Tsipras in Parlamentul European/ Seful liberalilor europeni face agenda “reformelor” grecesti: “REDUCETI SECTORUL PUBLIC, PRIVATIZATI BANCILE, REDUCET
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Documentare