SA PAZIM UNITATEA FAMILIEI BISERICII, tinand si marturisind credinta ortodoxa CU INTELEPCIUNE SI CU DRAGOSTE, “nu cu isterie si cu condamnari irevocabile ale altora”! CINE SE RUPE DE BISERICA, ACELA MOARE! “Slavă lui Dumnezeu, că nu ne întreabă PE NOI pe cine să mântuiască, fiindca ar fi pustiu raiul!” (CUVINTE AUDIO SI TEXT)
MESAJE DUHOVNICESTI pentru a ne feri de DEZBINAREA BISERICII, de la IPS TEOFAN, ARHIM. MIHAIL STANCIU si de la PARINTII MANASTIRII SIHASTRIA PUTNEI:
Vedeti si:
- “O, de ar fi trăit atunci oarecare super-zeloţi şi super-ortodocşi contemporani! Ar fi aruncat defăimarea de TRĂDĂTOR în obrazul marelui SFÂNT FOTIE”. Fericitul parinte marturisitor EPIFANIE despre PERICOLUL SCHISMEI CARE INCEPE CU NEPOMENIREA EPISCOPILOR si necesitatea rabdarii si ICONOMIEI in chestiunile critice care privesc UNITATEA BISERICII: “Să nu ne grăbim, fratele meu!”
- Asociatia Christiana despre RISCUL SFASIERII BISERICII in urma TULBURARILOR GENERATE DE SINODUL DIN CRETA, nevoia de dialog real IN INTERIORUL ORTODOXIEI si despre atitudinile DUSMANOASE SI ULTIMATIVE la adresa IPS Teofan: “Cele 4 Biserici care nu au venit in Creta si episcopii greci (vezi Hierotheos) care nu au semnat, N-AU AMENINTAT PE NIMENI si AU PASTRAT COMUNIUNEA”
- “Şi noi ce facem, încă o dezbinare, încă o schismă, încă o grupare care se va crede de zilele viitoare ‘adevărata Biserică Ortodoxă’?…”
- Oameni si… demoni travestiti in salvatori: “CRUCIADA” IMPOTRIVA RAULUI (din afara) a “LUPTATORULUI ORTODOX” PANA LA… MACELARIREA FRATILOR: “Cain l-a ucis pe Abel pentru că nu a ucis păcatul DIN PROPRIA INIMĂ. Patima luptei cu Sistemul e de neoprit şi fraţii încep să devină trădători ai Ortodoxiei, dușmani camuflați…”
***
- CE VALOARE AU SINCERITATEA SI ADEVARUL FARA DISCERNAMANT? Cuviosul Paisie ne invata CUM SA FACEM BINELE, cum sa-i indreptam pe altii si cum sa marturisim
- Cuviosul Paisie Aghioritul despre CEI CARE TULBURA BISERICA cu atitudini extreme, SUB PREXTELE “DREPTATII”
- CUVIOSUL PAISIE AGHIORITUL DESPRE CLER SI BISERICA (II): Cum se infrunta problemele bisericesti, cum se iau deciziile in Biserica in duh ortodox: “SA SE EVITE EXTREMELE. Cu extremele nu se rezolva problemele. Din pacate, in vremea noastra AVEM MULTI CARE O TULBURA PE BISERICA MAMA”
- “Biserica se teme de dezbinari si de schisme, care au ca baza demonicul egoism”
- “A DEZBINA CINEVA BISERICA este un rau la fel de cumplit ca A CADEA IN EREZIE. Nici sangele muceniciei nu poate spala acest pacat!”
***
NOI SUNTEM AI LUI HRISTOS!
Predică la Duminica a 8-a după Rusalii (Înmulțirea pâinilor) – Înaltpreasfințitul Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei
– Catedrala Mitropolitană din Iaşi – 14 august 2016
Să nu fie dezbinări între voi!
[Transcriere de la min. 8:20]
[…] Pâinea cea spre fiinţă o putem obţine, adică pe Hristos Domnul, dacă împlinim câteva cerinţe pe care Sf. Ap. Pavel ni le-a prezentat. La sfârşitul cuvântului său, Sf. Ap. Pavel spune: Eu nu am venit între voi să binevestesc Evanghelia cu înţelepciunea cuvântului meu, ca să nu fac zadarnică crucea lui Hristos. Ce doreşte să spună Sf. Pavel prin aceste cuvinte? Dacă dorim să ne hrănim cu Hristos Domnul, trebuie să ne hrănim cu Pâinea cea adevărată, nu cu pâinea cea falsificată, chimizată, nenaturală, pâine care ne este propusă de foarte multe ori şi de foarte mulţi oameni. Creştinul ortodox adevărat este chemat să sesizeze între adevăr şi minciună, între lumină şi întuneric, între lucrurile adevărate şi lucrurile false, adică să vadă creştinul şi să discearnă ce este înţelepciunea lui Dumnezeu şi ce este înţelepciunea oamenilor, ce este Duhul lui Dumnezeu şi ce este duhul lumii. Căci numai având această capacitate de selectare a adevărului de minciună, a luminii de întuneric, a adevăratei credinţe de falsa credinţă poate să aibă creştinul parte de Pâinea cea adevărată.
În al doilea rând, Sf. Ap. Pavel în epistola de astăzi constată că între creştinii din vremea aceea erau multe dezbinări şi le cere spunând: Să nu fie dezbinări între voi. Să vorbiţi cu toţii la fel, având Duhul lui Dumnezeu. Şi anume, suntem chemaţi ca mărturisirea adevărului s-o facem în unitate, în unitatea Bisericii, ca să nu se strecoare între noi lupi răpitori care dezbină turma, oameni care în numele altor adevăruri, din afara Bisericii, sau oameni purtători de dezbinare dinlăuntrul acesteia să aducă între noi diviziune, să nu se întâmple ceea ce spunea Sf. Ap. Pavel, că unii sunt ai lui Chefa, alţii ai lui Pavel, iar alţii ai lui Hristos. Noi suntem ai lui Hristos Domnul în Biserica Lui cea adevărată şi în această Biserică se află Hristos Domnul, Pâinea cea spre fiinţă şi Apa cea vie şi se cuvine să ne hrănim şi să ne adăpăm din acestea cu pace, cu linişte, cu determinare, pentru apărarea dreptei credinţe, ca mila Domnului să fie peste noi şi peste lume.
Pentru aceasta, fiind acum în Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie, să-L rugăm pe Hristos Domnul să fie cu noi, să fie împreună cu noi, să fie în noi în mod special în Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie care adună poporul lui Dumnezeu, arhierei, preoţi şi credincioşi mireni, ca toţi fiind poporul lui Dumnezeu să trăim dreapta credinţă aici, în această lume, aşa cum doreşte Dumnezeu de la noi şi să dobândim şi taina Împărăţiei Cerurilor, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh. Amin.
***
Din predica Arhim. Mihail Stanciu la praznicul Adormirii Maicii Domnului (15 august 2016, Man. Antim):
Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.
Transcriere de la min. 15:30
[…] Să cerem ca Maica Domnului să stingă vrajba şi îndemnurile spre dezbinare, că vedem că multă pagubă aduce dezbinarea, chiar dacă e făcută în numele dreptăţii sau a unei părute dreptăţi, chipurile susţinute de o isterie a apărării Ortodoxiei, dar a condamnării fraţilor. Se poate aşa ceva? Dacă noi ne rugăm pentru cineva bolnav, pentru cineva care e rătăcit, drogat, la limita deznădejdii sau a morţii fizice şi spirituale, cu atât mai mult trebuie să ne rugăm pentru păstorii noştri, care şi ei sunt ispitiţi şi care şi ei pot fi atacaţi de boli sufleteşti, de slăbiciuni. Şi de aceea se cade să ne rugăm mai mult pentru păstorii, pentru ierarhii, preoţii Bisericii, slujitorii ei, ca să-i ţină Dumnezeu în vestirea cu putere multă a cuvântului adevărului, adică a lui Hristos.
Şi să ţinem totodată predania Sfinților Părinţi şi a sfinţilor înaintaşi ai noştri care au vestit Evanghelia lui Hristos. Să-i ascultăm pe părinţii care au pătimit în vremea comunistă, care au pătimit şi în vremurile de dinainte şi să nu-i uităm nici pe cei care astăzi, acum 302 ani, au primit moarte maritirică pentru Hristos: Sf. Domnitor Constantin Brâncoveanu cu fiii lui, Constantin. Ştefan, Radu şi Matei şi cu Ianache Văcărescu, sfetnicul. Deci, având exemplul lor în faţa ochilor noştri, să le urmăm şi să ţinem credinţa ortodoxă aşa cum am primit-o, cum au mărturisit-o şi ei şi toţi cei de dinainte şi de după ei, până astăzi. Şi să o dăm şi noi mai departe drept moştenire, ca fiind cel mai de preţ tezaur spiritual, pentru că e calea mântuirii. Ortodoxia este modul de viaţă în Dumnezeu, în Hristos, în Biserică, prin Sfintele Taine şi sfintele virtuţi. Cine nu are credinţa ortodoxă, credinţa adevărată, dată sfinţilor o dată pentru totdeauna, cum zice Sf. Ap. Iuda, acela rătăceşte, nu-L cunoaşte pe Dumnezeu Cel viu, ci are impresia că-L slujeşte pe Dumnezeu, dar se închină la un idol, un idol fabricat din fantezia omenească.
Deci să ţinem credinţa ortodoxă, s-o trăim, s-o mărturisim, însă cu blândeţe, cu înţelepciune, cu dragoste, nu cu isterie, nu cu condamnări decisive şi irevocabile ale altora, ci cu înţelegerea sfinţilor, care ştiu că tot omul este slab, poate aluneca, dar se poate şi redresa. Să nu ne grăbim să aruncăm cu piatra în nimeni, ci să-i susţinem sau să plecăm genunchiul pentru ei, pentru cei despre care noi zicem că sunt rătăciţi, dar Dumnezeu ştie şi să ne lumineze Dumnezeu pe toţi.
Să ştiţi că e foarte important şi totodată frumos, minunat, slavă lui Dumnezeu, că nu ne întreabă Dumnezeu pe noi pe cine să mântuiască! Că ar fi cam pustiu raiul, pentru că noi le găsim tuturor defecte, păcate, greşeli. Ne împiedicăm de greşelile lor, bineînţeles că mai mult decât de ale noastre, în loc să vedem ce-a făcut bine cineva şi să exploatăm bunătatea aceea a lui, noi ne grăbim să aruncăm cu piatra. Şi aici se vede răutatea din sufletul nostru, nevindecată. Dar atunci când ne doare când cineva greşeşte, plângem pentru el sau plecăm genunchii pentru el, ne rugăm pentru el, atunci arătăm că iubim cu adevărat. Că asta e iubirea, să trăieşti viaţa celorlalţi fără să trăieşti păcatele lor şi să doreşti mântuirea tuturor cum o doreşte Dumnezeu. Altfel e o amăgire, ai impresia că iubeşti, dar, de fapt, eşti plin de iubire de sine, de patimă.
Deci să învăţăm de la Maica Domnului, care neîncetat se roagă pentru toţi, pentru toată Biserica şi pentru toată lumea, pentru că şi ea doreşte, ca Fiul ei, ca toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină. Şi de aceea şi noi să ne rugăm şi să facem cele bune pentru ajutorarea şi luminarea şi înviorarea în duh a celor de lângă noi prin această mijlocire a noastră pentru toată lumea.
Maica Domnului să ne ocrotească pe toţi, să ne lumineze cu rugăciunile ei, să ne întărească şi să stingă toată vrajba dintre noi, creştinii mai întâi şi apoi dintre oameni, în lume, ca toţi să-L cunoaştem pe Fiul ei Cel iubit, Dumnezeul Cel atotputernic, în vecii vecilor. Amin.
***
Din predica Parintelui Damaschin Luchian de la Manastirea Sihastria Putnei in Duminica a 8-a dupa Rusalii (a Inmultirii Painilor) – 14 august 2016:
Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.
CONSTIENTIZAM CA SUNTEM CU ADEVARAT O FAMILIE IN BISERICA?
NU VA RUPETI, NU IESITI DIN BISERICA, NU VA LEPADATI PĂSTORII!
(va recomandam ascultarea integrala a cuvantului):
Transcriere dupa min. 18:30:
[…] Dacă suntem familia lui Dumnezeu, oare n-ar trebui să ne punem mai des întrebarea: <Cum vrea Dumnezeu să fiu eu în familia Lui?> Şi mai este ceva: dacă suntem în familie, iubiţi credincioşi, există expresia aceasta foarte valabilă, de peste veacuri: Rufele se spală în familie. Există lucruri care rămân acolo, în familie, nu se duc mai departe. Se mai acoperă lucrurile, neputinţele, scăpările. Dacă facem asta, suntem familie. Dacă nu facem asta, trădăm familia. Ne ducem şi spunem despre unul, despre altul, frate al nostru, că a făcut aşa, că a făcut aşa… Eu cu el să discut. Ce credem noi, că dacă propovăduim, dacă ducem, dacă colportăm neputinţele fraţilor noştri ortodocşi, şi fraţi cu veşminte şi cu mitre ortodoxe, dacă ducem neputinţele lor şi le judecăm şi le vorbim în gura mare se rezolvă problemele? Niciodată. Problemele se rezolvă în familie în duh de rugăciune, neputinţa fratelui o ajut rugându-mă pentru el sau sfătuindu-l cu rugăciune şi cu dragoste, mustrându-l – cine are datoria de a mustra. Cine are datoria de a mustra? Toată lumea? Nu! Nu toată lumea. Există cineva cărora Dumnezeu le-a dat această misiune de a îmbărbăta, de a arăta calea şi, din când în când, de a arăta calea. Ştiţi cine ar trebui să fie: părinţii noştri duhovnici. Ei au datoria aceasta de a face. Eu nu am dreptul să mă duc să cert, să mustru pe fratele meu, că fac un deserviciu trupului familiei mele. <Ieşi de acolo!>, <Nu te închina aşa!> – ooo, ce de teorii, câte se mai fac prin biserică; oameni care poate intră pentru prima oară în biserică şi ies de acolo miraţi că, în loc să mă primească cu drag, nu ştiu codul manierelor elegante în biserică. Dar nu mă ia deodată cineva: <Stai acolo, fă cruce, acoperă capul, de ce ai venit fără batic, de ce ai venit în pantaloni…?>
Şi mai e un gând pentru familia asta care ne este Biserica: v-am spus că într-o familie există strămoşi, părinţi, copii, nepoţi. Aşa şi în familia mare care este Biserica: avem şi noi nişte părinţi, părinţii la care ne spovedim, noi, din mănăstire, îl avem pe părintele stareţ, maicile o au pe maica lor stareţă şi toţi împreună îi avem pe cei mai mari decât noi, pe care Dumnezeu i-a ales şi i-a rânduit să ne fie arhipăstori, să ne fie episcopi. Cu ce suntem noi datori faţă de părinţii noştri? Cu ascultare, cu rugăciune pentru ei. Nu cu critică, nu cu judecată. Şi neputincioşi să fie, v-am spus: nu-i ajutăm criticându-i. Duhul de unitate se păstrează în ascultare şi în dragoste şi păstrând în minte şi având în minte şi crezând în aceasta, că sunt părinţii noştri şi dacă tatăl meu şi mama mea, la un moment dat în viaţa lor, au o alunecare, apucă de pildă, tata, pe panta patimii băuturii, ce fac eu? Mă lepăd de tata? Spun că nu mai e tatăl meu? Nu am grijă de el? Nu mă rog pentru el? Nu-l sfătuiesc? Nu mă duc la doctor pentru el? Şi noi, dacă o să greşim, ce o să faceţi de acum, vă lepădaţi de noi? Omul acesta poate m-a ajutat o dată la viaţa lui, poate datorită lui am reuşit să scap dintr-un necaz – datorită lui Dumnezeu, că El lucrează prin Biserica Sa, noi, slujitorii Bisericii, suntem unelte în mâna lui Dumnezeu, nimic nu avem de la noi. Şi greşită fiind viaţa noastră câteodată, înconjuraţi-ne, fraţi creştini, cu dragoste şi cu rugăciune.
Auziţi de un preot că-i beţiv, că-i curvar, că ia bani mulţi…, nu-l judecaţi, nu-l osândiţi, rugaţi-vă pentru dânsul. Nu aveţi putere să mergeţi la el, mergeţi la altul, care nu este aşa. Auziţi şi despre acela că e aşa, mergeţi la altul. Dar nu vă rupeţi de Biserică! Nu ieşiţi din Biserică! Dacă ai plecat de acasă şi ai rupt legătura cu mama şi cu tata şi cu fraţii tăi, nimeni niciodată nu te va primi mai bine aşa cum eşti primit în familia ta.
Iubiţi-vă şi să ne iubim Biserica că de aici, din Biserică, primim noi putere pentru viaţa noastră cea de toate zilele, şi firească, fizică, şi viaţa cea duhovnicească.
În zilele care vor urma şi in cele care au fost mai de dinainte de aceasta s-ar putea să ajungă la urechile dumneavoastră lucruri care să vă smintească şi să vă pună semne de întrebare, lucruri care s-ar putea să vă destabilizeze. Gândul pe care vă rog să-l puneţi în adâncul inimilor dumneavoastră este următorul: mai mare ca darul unităţii în Biserică nimic nu este! Cine se rupe într-un fel sau altul de Sfânta Biserică, acela moare, iubiţi credincioşi! Că o ramură ruptă din copac se usucă. Numai ramura care rămâne în copac, chiar dacă-i bolnavă, chiar dacă e uscată, se taie ramurile uscate şi din rădăcinile din pământ va veni din nou seva de viaţă şi ramura va înfrunzi şi va aduce rod. Dar aceia, fie ei episcopi, fie ei preoţi, fie ei monahi, fie ei credincioşi, care într-un fel sau altul se rup de Biserică, nu mai au putere, nu mai au har şi nu mai viază. Cine se rupe de Biserică, preot fiind, Liturghia lui nu mai are valabilitate. Acel preot care este caterisit de Sfânta Biserică sau acel preot care iese din comuniunea cu Biserica, tot ce face el nu are valabilitate. Sunt oameni care de zeci de ani trăiesc în comunităţi în care preotul nu are voie să slujească; oamenii aceia nu sunt spovediţi, oamenii aceia nu sunt împărtăşiţi, oamenii aceia nu sunt cununaţi. Să rămânem în staulul acesta care este Biserica şi să ne iubim Biserica, să ne iubim credinţa aceasta pe care o avem, să ne rugăm şi să-i preţuim pe păstorii noştri pe care îi avem, din mila lui Dumnezeu avem păstori care se îngrijesc de noi, care nu se leapădă de noi. Nici noi să nu ne lepădăm de ei!
Pentru rugăciunile Maicii Domnului, care a fost ascultătoare în Templu, în Biserica lui Dumnezeu, de preoţii şi de Legea cea Veche, pentru rugăciunile tuturor sfinţilor care în Biserică s-au sfinţit şi care din Biserică au urcat, să spunem aşa, în calendar, pentru rugăciunile tuturor oamenilor bineplăcuţi lui Dumnezeu din zilele noastre, mai plăcuţi decât noi, şi care ei, într-un fel, ajută ca Biserica să dăinuiască, pentru rugăciunile tuturor acestora Dumnezeu să ţină Biserica Sa una sfântă, sobornicească şi apostolească în pace şi în unire şi noi să fim membri, mădulare vii şi mărturisitoare ale acestei Sfinte Biserici, acum şi în toate zilele vieţii noastre. Amin.
***
Mănăstirea Sihăstria Putnei: Îndemn la unitate
Purtați de duhul dragostei față de Dumnezeu și de Sfânta Sa Biserică, și responsabili înaintea Domnului față de fiii duhovnicești ai mănăstirii noastre, adresăm acest cuvânt părintesc, în contextul desfășurării Sfântului și Marelui Sinod din Creta (16-26 iunie 2016), și a reacțiilor apărute pe marginea acestui subiect.
1. Monahismul a fost, dintotdeauna, păstrător al predaniilor Sfinților Părinți, luminați de Duhul cel Sfânt, și, în momentele de cumpănă, monahii au apărat dreapta credință, unii cu prețul vieții lor. Dorind a urma lor, am mărturisit și am îndemnat pe toți credincioșii care au venit la această mănăstire să păstreze, să prețuiască și să transmită mai departe credința cea adevărată, nelăsându-se ademeniți de cei care propovăduiesc alte învățături (aici, în zona Bucovinei, îndeosebi cele ale cultelor neoprotestante).
2. Suntem datori a mulțumi pururea lui Dumnezeu pentru darul mare pe care l-am primit, acela de a face parte din Biserica Ortodoxă, cea Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolică, în care am intrat prin Taina Sfântului Botez și în care nădăjduim să creștem prin celelalte Sfinte Taine, mai ales prin cea a Pocăinței (Spovedaniei) și a Sfintei Euharistii (Împărtășanii). Socotim că grija principală a noastră, a monahilor, este curățirea de patimile sufletului și dobândirea harului dumnezeiesc, și îndemnăm și pe credincioși să lucreze în această direcție, pentru a fi mărturii luminoase într-o lume aflată în derivă din multe puncte de vedere.
3. Ca mădulare vii ale Bisericii, nu suntem indiferenți față de cele ce se întâmplă în viața acesteia. Privim cu atenție, cu luciditate și cu interes (pentru propria lucrare și mântuire) la evenimentele majore care se petrec în Biserica Ortodoxă, cel mai recent fiind cel din Creta, din luna iunie. Suntem la curent cu discuțiile care se poartă, oficial, sau în mediul on-line, pe marginea acestui subiect, precum și cu luările de poziții, unele radicale, față de ierarhii din Biserica Ortodoxă Română care au participat la Sinodul din Creta. Pe de altă parte, am primit cu încredere mărturia faptului că delegația Bisericii noastre a avut una dintre cele mai bune prestații, prin luările de poziție în duh ortodox, chiar dacă nu toate s-au concretizat în forma cea mai fericită în documentele finale.
4. Având în vedere divergența de opinii față de anumite texte adoptate, nădăjduim că ele vor fi pe mai departe analizate, completate cu precizări și explicații, în Sinoadele Bisericilor Autocefale sau în viitoare Sinoade Panortodoxe, care să se țină în mod regulat, așa cum a sugerat Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. Istoria sinoadelor ecumenice și locale din primele veacuri ne arată cum unele texte adoptate la un sinod au fost detaliate, precizate sau dezvoltate în sinoade ulterioare.
5. Considerăm ca exagerată și cu totul nepotrivită atitudinea de întrerupere a pomenirii unor ierarhi la sfintele slujbe și rugăciuni, atitudine care se poate constitui în prilej de sminteală sau de dezbinare, în contextul și așa fragil (duhovnicesc, social, economic și politic) în care ne aflăm. Îndemnăm pe pelerinii care vin în acest sfânt loc, pe fiii duhovnicești ai aceste mănăstiri, și pe toți credincioșii, să rămână fideli Bisericii Ortodoxe, să păstreze comuniunea cu ierarhii pe care Dumnezeu i-a rânduit să ne păstorească, și să ceară sfatul părinților duhovnicești care le poartă de grijă. Iar atunci când sunt derutați sau neliniștiți de anumite luări de poziție ale unor ierarhi, preoți, monahi, sau frați creștini, să ceară, cu smerenie și fierbinte rugăciune, și părerea altor părinți. Și așa, prin împreună-sfătuire, să aflăm voia lui Dumnezeu cea bineplăcută Lui.
6. În sensul celor de mai sus aducem mărturia poziției echilibrate și mature a unor părinți cu experiență și cu discernământ cu care mănăstirea noastră ține, periodic, legătura: Arhimandritul Efrem, starețul Mănăstirii Vatopedi și a altor părinți vatopedini, Arhimandritul Efrem Filoteitul, părintele duhovnicesc al Mănăstirii Sf. Antonie cel Mare din Arizona – SUA (singurul ucenic direct în viață al Cuviosului Iosif Isihastul) și a altor părinți îmbunătățiți din această mănăstire, sau a părintelui Ieroschimonah Simeon Zaharia de la Schitul Poiana lui Ioan a Mănăstirii Sihăstria (Neamț). Părerile lor conglăsuiesc spre a îndemna la ferirea de orice acțiune care ar putea pricinui o dezbinare, dinăuntru sau dinafară, a Bisericii.
7. Așa cum am făcut dintotdeauna, îndemnul nostru este de a lucra în ogorul mântuirii noastre, ca să aducem bucurie lui Dumnezeu. Să înmulțim rugăciunea ca El să păstreze în pace și unire Biserica Sa cea Sfântă, din care facem parte, și să lumineze pe păstorii noștri pentru a învăța drept cuvântul adevărului cel mântuitor. Și tuturor să ne dăruiască Dumnezeu duh de ascultare, trezvie în fața primejdiilor din viața duhovnicească și a Bisericii, și râvnă împletită cu multă înțelepciune.
Cu părintească binecuvântare,
Arhimandritul Nectarie,
dimpreună cu frații mei cei întru Hristos
Legaturi:
- IMPOTRIVA DEZINFORMARILOR SI IN CIUDA CONTESTARILOR, Mitropolitul IEROTHEOS VLACHOS lauda poziția BISERICII ORTODOXE ROMÂNE la SINODUL DE LA CRETA: “Biserica României a impresionat prin întreaga sa prezență”. PATRIARHUL DANIEL SI DOCUMENTUL CONTROVERSAT: “De multe ori și-a exprimat opinia de a nu se finaliza discuția și de a nu se semna textul acesta”
- POZITIE MARTURISITOARE a IPS TEOFAN, Mitropolitul Moldovei, referitoare la DOCUMENTUL 6 AL SINODULUI DE LA CRETA, raportarea Bisericii Una la celelalte confesiuni si la invataturile lor ERETICE: “Putem considera acest document în stare de analiză, NEDEFINITIVAT, într-un proces de REVIZUIRE totală sau parțială”! PREMIERA IN B.O.R.: se cere o dezbatere asupa mentinerii calitatii de membru in CMB!
- Din partea Manastirii Vatoped. Despre cei care isi aroga titulatura de ”PARINTII DIN SFANTUL MUNTE” si despre asa-zisul vis cu SFANTUL PAISIE AGHIORITUL
- Actualizat. PRECEDENTUL DECIZIEI STARETULUI DE LA SCHITUL OITUZ. Intreruperea pomenirii IPS Ioachim Bacauanul de catre ieromonahii Macarie Banu si Atanasie Parfenie. CUM A REACTIONAT ARHIEPISCOPIA ROMANULUI. Apologia ecumenismului atinge paroxismul penibilului. EXISTA RISCUL RUPTURII IN CADRUL BOR?
- O reactie inadmisibila. IPS IRINEU DE ALBA IULIA DESPRE SINODUL PANORTODOX: “Este o blasfemie sa numesti acest Sinod eretic”
- SINODUL DE LA CRETA – realizat la presiunile LOBBYULUI AMERICANO-ISRAELIAN si ale CIA? Fost ambasador american: PATRIARHUL ECUMENIC ESTE FINANTAT SI CONTROLAT DE SERVICIILE SECRETE AMERICANE. “Întrebarea ‘cine (te) plătește’ se dovedește a fi deosebit de utilă și în ceea ce privește deslușirea acestui sinod, care s-ar putea să genereze o nouă scindare în ortodoxie“. Q. E. D.!
***
- “Oare S-a impartit Hristos?” – ABSENTA LUI HRISTOS ca centru al vietii noastre duce la ATACAREA UNITATII BISERICII prin cultul anarhic al unor personalitati omenesti
- UNDE MAI ESTE UNITATEA DUHULUI INTRE NOI?
- PARINTELE SOFIAN SI “MARTURISITORII” CALOMNIEI: “Pana cand va ridicati asupra omului? Cautati toti a-l dobori, socotindu-l ca un zid povarnit si ca un gard surpat…”
- Fanatism si relativism – extremele pierzarii. RAVNA CARE NE INSALA versus CALEA CEA STRAMTA SI DE TOTI PRIGONITA
- DRACUL-TEOLOG si inselarile care dezbina Biserica “in numele Domnului”
- Cuvant al Protos. Hrisostom de la Putna: “DIAVOLUL LUCREAZA INSELAREA PRIN OAMENI, incercand sa provoace GROAZA si, mai ales, DEZBINARE, RAZVRATIRE. Prezenta lui Dumnezeu PROVOACA, iar lumea reactioneaza prin VRAJMASIE fata de slujitorii Lui… De ce atunci cand Dumnezeu Isi arata BUNATATEA Sa fata de noi, noi NE IMPIETRIM MAI TARE?!” (VIDEO si TEXT)
- Parintele Agapie Corbu despre FANATISM, FANATICI si reactia fata de SOCIETATEA APOSTAZIATA
- In actualitate: IMPOSTORUL RELIGIOS, FALSUL PROFET, INSELATUL, FANATICUL… (I)
- DESPRE “SECTARISMUL ORTODOX” SI INSELAREA “DREPTILOR” HIPERCRITICISTI
- CUVIOSUL SERAPHIM ROSE IN “JUNGLA ZELOTISMULUI”
- FERICITUL SERAPHIM ROSE despre Ortodoxia milei lucratoare si a durerii inimii VS. “super-ortodoxia” celor cu inimile reci si inraite
- “O ASTFEL DE „CORECTITUDINE” VA PRODUCE MEREU NUMAI SCHISME si in cele din urma ajuta numai miscarea ecumenica…”
- Parintele Serafim Rose despre FERICITUL AUGUSTIN SI “ZELOTII” SUPERCORECTI (II): “Simt in aceste inimi reci o pregatire pentru lucrarea lui Antihrist”
- Cuviosul Serafim Rose despre ISPITELE NOU-CONVERTITILOR sau CUM SE POATE PIERDE HARUL LA CEI RAVNITORI
- INDRUMARILE STARETULUI IOSIF DE LA OPTINA: “Ravna care vrea sa indrepte orice rau este ea insasi un mare rau”
- DREPTATEA ADEVARATA si ZELUL CEL NEBUN. De la Avva Isaac Sirul
- Sfantul Nectarie de Eghina despre RAVNA CEA INSELATA si RAVNA CEA ADEVARATA
- SA NE REAMINTIM DUHUL ADEVARATEI MARTURISIRI, CA SA NU CADEM IN INSELARE
- Cum putem APOSTAZIA daca pierdem duhul si trairea Ortodoxiei
- “NU POATE SA FIE ADEVAR FARA DRAGOSTE SI NICI DRAGOSTE FARA ADEVAR! Am vazut pe multi care se cred marturisitori pentru ca urasc” – Pr. Mihai Aldea (si audio)
- Pr. Mihai-Andrei Aldea: DE UNDE INCEPE SI CUM SE FACE LUCRAREA DE PROPOVADUIRE (MARTURISIRE)? Cum putem sa-i iubim pe cei aflati in rataciri si pacate grele? Cum poti sa cazi din Adevar chiar fara sa stii?
- FATARNICIA SI RAUTATEA DEGHIZATE IN RAVNA “INTRANSIGENTA” PT. ADEVAR
- PARINTELE SAVATIE LA SOPHIA despre “desteptaciune”, (i)responsabilitatea cuvintelor, provocarile de pe internet si stricarea dragostei: “SUNTEM IN FAZA DE BUIMACEALA. VOR CA TOTI SA DEVENIM OBRAZNICI SI MANDRI” (video)
- Reeducarea azi: DUHUL BOLSEVISMULUI, LA LUCRU PRINTRE CRESTINI SI INSELAREA IDEOLOGIZARII “SISTEMICE”
- IPS HIEROTHEOS VLACHOS – cuvant esential despre UCENICI si FANI in Biserica
- IPS Hierotheos Vlachos: MONAHISM SANATOS, MONAHISM BOLNAV
- Sfantul Tihon din Zadonsk despre RAZBOIUL CRESTINILOR IMPOTRIVA FRATILOR LOR: “O, in ce stare de plans a ajuns crestinatatea: sa se chinuiasca si sa se manance unul pe altul! ODINIOARA CRESTINII SE AJUTAU UNUL PE ALTUL, DAR ASTAZI SE ALUNGA SI SE STARNESC UNUL IMPOTRIVA ALTUIA; din aceasta se cunoaste ca s-a apropiat venirea Domnului”
- “ORICINE URASTE PE FRATELE SAU ESTE UCIGAS. In iad merg mai ales cei care au in sufletul lor ura si rautate”. Arhim. Vasilios Bacoianis despre IERTARE si MARTURISIRE, TINEREA DE MINTE A RAULUI si APOSTAZIE
- ULTIMUL CUVANT, APROAPE PROFETIC, AL PARINTELUI DANIEL SISOEV, INAINTE DE ASASINAREA SA: “Pentru ce socotim a fi dreptul nostru sa urim, sa barfim neincetat si sa faurim scandaluri?
- PARINTELE ADRIAN FAGETEANU (video): “Divide et impera e sistemul diavolului si al slugilor lui… Sa se parasca unii pe altii, sa se vanda unii pe altii. Acest sistem il aplica ei peste tot”. SI DESPRE ANTIHRIST, LEPADARE, PRIGOANA
- Dusmania si ura de frati – semnul sfarsitului. PARINTELE PROCLU (2009): “Daca nu biruim vrajba si tulburarea se va intampla o nenorocire” (VIDEO)
- “URA DE FRATI FACE LOC LUI ANTIHRIST”. Sfantul Chiril al Ierusalimului – cuvant profetic despre SEMNELE SFARSITULUI LUMII
- SE POATE O DEFINITIE MAI… DESAVARSITA DECAT ACEASTA PENTRU CEEA CE NE ESTE DAT SA TRAIM ACUM?
- Sf. Ioan de Kronstadt despre RAUTATEA CELOR CARE OTRAVESC BISERICA CU PONEGRIRI, BANUIELI SI OSANDIRI
- Parintele Epifanie combate EXTREMISMELE STILISTE si arata cum Biserica intotdeauna a lucrat cu ICONOMIE si DREAPTA SOCOTEALA
- Sfantul Paisie Aghioritul despre SEMANAREA CU VOLUPTATE A SMINTELII OTRAVITOARE AVAND CHIPUL “MARTURISIRII ADEVARULUI”: “Ce eşti tu? Luptător al lui Hristos sau luptător al diavolului? Ştii că există şi luptători ai diavolului?”
- EPISTOLA PLINA DE DURERE A CUVIOSULUI PAISIE AGHIORITUL despre tulburarile din Biserica, DE MARE ACTUALITATE si astazi
În vremurile noastre vedem că mulţi fii credincioşi ai Bisericii noastre, monahi şi mireni, din păcate, s-au desprins de Ea, din pricina filo-unioniştilor [ecumenistilor – n.n.]. Cred că nu este deloc bine să ne despărţim de Biserică de fiecare dată când Patriarhul greşeşte, ci fiecare are datoria şi obligaţia de a protesta şi de a lupta după puterile sale în sânul Bisericii. A întrerupe pomenirea Patriarhului, a te desprinde şi a crea propria Biserică, şi a continua să vorbeşti de rău pe patriarh cred că este un lucru iraţional.
Dacă pentru o abatere sau alta a patriarhilor ne despărţim şi facem propriile noastre biserici – să ne ferească Dumnezeu! – îi vom întrece chiar şi pe protestanţi. Uşor se desparte cineva, însă greu se întoarce. Din nefericire, avem multe „biserici” în vremea noastră. Ele au fost create fie de grupuri mari, fie chiar şi de către o persoană. Deoarece s-a întâmplat ca în chilia lor să existe biserică (mă refer la cele ce se petrec în Sfântul Munte), unii au crezut că pot să facă şi propria lor Biserică independentă. Dacă filo-unioniştii dau prima lovitură Bisericii, aceştia menţionaţi mai sus dau a doua lovitură.
Doneaza pentru filmul "Scrum"
Scrisoarea Parintelui Elefterie a trecut neobservata in presa locala si nationala.Cei care il cunosc pot da marturie ca e o persoana echilibrata.De teama unei schisme devenim ingaduitori.Ierarhii nostri au nevoie de o asemenea presiune pentru a constientiza gravitatea momentului.Partea cea mai proasta e ca mai sunt multi duhovnici ajunsi la limita rabdarii…Ar fi bine sa ne confruntam cu o neputinta a mai marilor nostri.Daca insa e viclenie suntem pierduti.
http://psaltirea.ro/files/Scrisoare%20Protos%20Elefterie.pdf
http://psaltirea.ro/files/Scrisoare%20Protos%20Elefterie.pdf
CORECT !!! Să ne rugăm pentru ierahii noștri,nu să-i anatemizăm !!! Ăsta-i duhul adevărului !!!
@ Cristi G.:
Comentariile intrasera automat la spam, nu a fost nicio intentie!
Chiar iti inteleg durerea si firescul subiectivism. E o situatie aparte pe care chiar nu am cum s-o judec. Insa, ca si pr. Bahrim, si eu cred ca in epistola Fericitului Parinte Epifanie sunt cam toate raspunsurile. Personal, cred ca multi oameni curati au fost influentati (poate si fara sa-si dea seama prea bine) de curentele create in jur, fiindca s-a supralicitat (la maximum!) in mod premeditat (ba chiar anticipat) si ticalos insemnatatea si gravitatea efectiva a acestui pseudosinod, care, cel putin deocamdata, nu obliga pe nimeni la nimic si nici nu implica vreo apostazie. In realitate, a fost un bluff din punct de vedere al documentelor – nu a iesit nimic extraordinar pentru ecumenism, dimpotriva, a fost departe rau de planurile lor initiale, ba ajuns sa se recunoasca Sinoadele anticatolice ale Sfintilor Fotie si Grigorie Palama, ceea ce era de neconceput! Numai ca singurul scop real de pe agenda trasata de stapanii lor, le-a reusit, si anume sa provoace dezbinare. Si intre Biserici locale si inauntrul Bisericilor. Da, ierarhii trebuie avertizati si constientizati (parca nu as zice presati), insa nu sub forma asta, care ne pagubeste pe noi in primul rand si care risca sa duca la tragedii, la rupturi fara intoarcere. Trebuie marturisit curat adevarul, insa nu trebuie rupta comuniunea sub nicio forma. Miscarea asta revolutionara, protestantista, straina cu totul de Duhul Sfant, inevitabil te prinde in centrifuga ei si te duce unde, poate, nu voiesti! Stiu ca ii era tare greu cu un ierarh ca IPS Ioachim, pe buna dreptate, insa tot nu e alta solutie decat a suferi si a rabda, insa nu tacand. Ci vorbind, invatand adevarul, dar facand-o cu intelepciune. Cred ca era mai bine daca isi cerea mutarea in alta parte, la o manastire unde sa se simta mai liber. E clar ca s-a umplut paharul personal, fiind si legatura prea apropiata cu un episcop flagrant ecumenist si adesea abuziv, dar solutia asta vanturata de cateva luni de atatia pro-schismatici chiar duce la o fundatura mai rea decat ceea ce a produs-o. Din pacate, este o drama si un esec, nu o pilda de urmat. Nadajduiesc sa se intoarca!
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2016/08/19/nepomenirea-ierarhilor-schisma-razvratire-parintele-epifanie-sf-anastasie-sinaitul-sa-nu-subestimati-puterea-arhiereasca/
E greu de inteles cum toata lumea recunoaste practic ca am asistat la un sinod talharesc,dar retragerea unor semnaturi e o “presiune’ prea mare pentru ierarhii nostri.Intr-adevar la Roman sau Oradea sunt cazuri mai speciale,cu ritualuri ecumeniste provocatoare si de aici si reactia vehementa din aceste zone ale tarii.Duhovnicul de la Roman a suferit si a rabdat,desi a mai avut tentative de a parasi Episcopia.Insa asa cum imi marturisea,nu putea sa-si linisteasca constiinta cu un loc caldut si sa-si piarda sufletul.Va admir pentru incercarile voastre de a mentine echilibrul,dar credeti-ma,tot ce construiti voi sau alti preoti in predici marturisitoare este daramat de atitudinea intrasigenta a unor ierarhi ( http://psaltirea.ro/files/Rasp.%20IPS%20Ioachim%20-%20Pr%20Elefterie.%2019.08.2016.pdf) Daca mai marii nostri nu se intorc cu fata la turma suntem pierduti.
@ cristi_g:
Nu noi am zis “talharesc”, altii agita acest termen si are prea putina legatura cu ceea ce s-a numit, istoric, astfel. Am zis fals sinod, pseudosinod, sinod ilegitim, argumentand de ce, in orice caz e evident ca nu e vorba de “acel” sinod antihristic asteptat (cu nerabdare, bag seama) de atatia, ci de “o fasaiala”. Dar perfida. Si noi adica trebuie sa picam exact in plasa intinsa, desi constientizam ca anume pentru asta a facut Bartolomeu Sinodul in felul asta si in graba asta, ca l-au pus patronii lui sa ne dezbine, iar noi chiar alegem sa primim provocarea si sa ne dezbinam?! Nu mai reiau ceea ce deja am spus.
Repet, reactia TREBUIE sa fie vehementa, dar PANA la ruperea comuniunii, care este o uriasa ispita, o momeala otravita aruncata, in general, de unii, care nu au intentii bune (plus de altii amagiti de primii, din pacate) si care… nu se arunca ei in valtoare, dar ii imbrancesc pe altii sa o faca! De ce e o momeala otravita? Explica foarte clar parintele Epifanie, daca totusi ne straduim sa-l citim. Fiindca ceea ce ni se intampla acum NU este nou, s-a mai intamplat.
Dar cine a vorbit de loc caldut, frate Cristian?! Doar ca nu inteleg de ce solutiile trebuie sa fie numai extreme, eu am sugerat altceva. Si e o mare ispita sa iei hotarari sub astfel de presiuni personale, hotarari care te pot impinge in afara Biserici, si dupa tine si pe altii, care te iau drept calauza sau exemplu. Sa dea Domnul sa nu fie asa, dar pasul deja facut e deosebit de primejdios si nu cei care iubesc Biserica Dreptmaritoare se bucura de el, crede-ma. Nu suntem pierduti decat daca vrem sa ne lasam pierduti. Nu imi pasa, personal, ce fac mai-marii nostri, cata vreme eu stiu ce am de facut. Restul este o odioasa manipulare care deja a creat o stare de spirit infierbantata, ca un turbion irezistibil care ne prinde pe foarte multi. Nu a cazut din har Biserica, nu avem de ce sa fim pierduti. Nu mai spun de graba suspecta si bizara de a face tocmai noi ceea nici grecii, nici athonitii NU FAC, nici mitropolitii nesemnati. Dar asta continua sa nu ne spuna nimic…:(
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2016/08/19/nepomenirea-ierarhilor-schisma-razvratire-parintele-epifanie-sf-anastasie-sinaitul-sa-nu-subestimati-puterea-arhiereasca/#more-109502
Vorbim despre extremism la pachet,fara sa ne intrebam ce resorturi au cele trei cazuri de nepomenire a ierarhului.In manastiri nu se studiaza isterici clasici gen Saccsiv,Apologeticum,Teodot.Iar intreruperea pomenirii nu inseamna neaparat schisma sau lipsa dragostei.Poate ca Biserica noastra e vie,are imunitate si reactii adverse la vaccinul cretan.Nu te poti compara cu grecii,cat timp acolo poporul are o baza intr-un titan ca Mitropolitul Ierotheos Vlachos.
@ Cristi:
Eu nu vorbesc la pachet, scrisoarea sa avea alt duh, insa a nega ca a venit pe fondul acestor influente mi se pare nerealist. Existau niste precedente. Am zis ca reactia/solutia gasita este extrema, nu ca parintele este extremist precum ceilalti! Raspunsul acesta la extrema ecumenista si la abuzurile unui arhiepiscop-despot este impins prea departe. Asta am zis. Nu inseamna INCA neaparat schisma, dar riscul e urias si inteleptul parinte Epifanie, cu toata experienta sa, stia ca asta se intampla cam automat, nu prea ai alternative, decat a intelege ca trebuie sa te intorci si a recunoaste ca Biserica ta nu sta in cutare ierarh, in cazul asta Ioachim Bacauanul, totusi. Unde va vietui de acum si sub ce ascultare va fi, de ce episcop va apartine? Macar sa ceara sa mearga in alta eparhie, de ce nu la IPS Teofan? Sau poate se duce la rusi, la bulgari? Nu ai cum sa fii autonom, izolat, in Biserica. Inteleg protestul, inteleg ca poate fi ceva temporar, dar pana la urma, ca vrea sau nu vrea, tot va trebui sa aleaga unde se duce, de cine apartine, sub al carui omofor va sluji. Or, daca el considera BOR cazauta din har… atunci ar fi grav si nu prea mai vad intoarcerea.
PS:
Aici te cam inseli, din pacate. In destule locuri au ajuns sa se inchine la ei (plus alti preoti exaltati binecunoscuti) mai mult decat la sfinti, din pacate si sa ii citeasca/citeze mai mult decat Scriptura. Au ajuns inclusiv sa se balacareasca vietuitorii unor manastiri intre ei in subsolurile acelor haznale. S-a ajuns departe, prea departe. Si monahismul nostru este decazut, ca doar nu sunt ierarhii singurii rai, iar in manastiri e raiul pe pamant. {Sigur, nu zic de parintele Elefterie acum si sper ca in privinta asta stii realitatea de la sursa).
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2016/08/20/umblarea-pe-mare-furtuna-predici-audio-de-la-putna-si-sihastria-putnei-sa-indraznim-sa-mergem-pe-apa-in-lume-curaj-consecventa-strigat-hristos/
Nu am toate datele problemei si nici scrisoarea nu contine multe lucruri care nu pot fi spuse public.Cred in intelepciunea Parintelui.Cat despre site-urile insalubre nu stiu cum poti naviga in compania unor asemenea comentatori…
“Nu imi pasa, personal, ce fac mai-marii nostri, cata vreme eu stiu ce am de facut.” ???
Eu, fara sa formulez o dorinta, ci doar o ipoteaza, spun ca, daca mai urmeaza vreo cateva cazuri de nepomeniri, ca nu stii niciodata cat de antipatic a fost acest sinod pentru fiecare, atunci va avea loc o mica transhumanta pastoreasca, dar fara sfarsitul tragic din Miorita..
cristi_g,
avem si noi episcopii nostri buni, chiar daca n-or fi la inaltimea Mitropolitului Ierotheos Vlachos.
In episcopia Slatinei si Romanatilor, niciodata nu s-au facut rugaciuni cu alte confesiuni. In duminica Ortodoxiei, in biserica la care merg preotul a citit anatemele care se citeau odinioara. E posibil sa le fi citit si alti preoti.
Nu stiu cum se face, dar dintre cei care striga sus si tare ca in BOR nu este Harul Duhului Sfant nu au cunostinta si despre astfel de episcopi.
Iata, un cuvant rostit zilele trecute de PS Sebastian nebagat in seama:
http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2016/08/13/predica-ps-sebastian-sf-ioan-iacob-neamt-video-text-radicalizare-europa-multiculturalism-sincretism-religios-corectitudine-politica-anticrestinism-distrugerea-valorilor/
@ cititor:
Nu vor sa se stie, ca sa nu le strice teoria. De asta ajung si sa rastalmaceasca si sa manipuleze grosolan si ticalos orice cuvant care nu le convine, sa intoarca totul pe dos in modul cel mai satanic cu putinta, mintind fara rusine, basca toata seria de calomnii si securisme patentate. De acum e limpede ce urmaresc pentru oricine mai are un minimum de bun-simt. Nu mai e nimic de demonstrat.
http://adevarul.ro/news/societate/o-noutate-preoti-ortodocsi-revolutionari-1_57b9c9a05ab6550cb8f5783c/index.html
Plesu mai lipsea sa se amestece in ciorba asta.
E bine totusi ca doar de pe margine, asa cum spune, si-a dat cu parerea. Pentru ca, trebuie sa recunoastem, aceasta atitudine revolutionara chiar in sanul Bisericii nu este deloc ceva obisnuit pentru noi, romanii. S-apoi, e firesc sa primesti varii comentarii din varii pozitii atunci cand rufele se spala in vazul lumii.
De ce nepomenirea ierarhului la Sfanta Liturghie presupune sa nu mai apartii de ierarhul respectiv si nu un indemn la pocainta inainte de apropierea de Sfanta Impartasanie?
Daca privim asa lucrurile ar trebui csa fie desfiintata departarea de Sfintele Taine si nepomenirea lor la Sfanta Liturghie ca timp si modalitate de pocainta si pentru mireni.
De ce sa se supere ierarhul pentru nepomenire si sa arunce cu blesteme, sa scoata oamenii din Biserica precum fac unii tigani care atunci cand nu sunt primiti la Sfanta Impartasanie fara dezlegare de la duhovnic se apuca sa blesteme? Atunci cand preotul considera oportuna nepomenirea fiului duhovnicesc si neprimirea la Sfanta Impartasanie inceteaza relatia de parinte-fiu duhovnicesc? De ce in cazul nepomenirii ierarhului sa insemne nepomenirea un fel de renegare a calitatii ierarhului de parinte de catre fiul duhovnicesc?
Parerea mea este este ca intreg Sinodul a fost o mscarada, s-au bagat cateva soparle ca sa apara ceva reactii slabe care sa fie inabusite usor, ca atunci cand introduc altele mai grave sa nu mai existe nici un fel de reactie.
“Rufele se spală în familie. Există lucruri care rămân acolo, în familie, nu se duc mai departe. Se mai acoperă lucrurile, neputinţele, scăpările. Dacă facem asta, suntem familie. Dacă nu facem asta, trădăm familia.”
mai mai, oare despre care familie vorbeste?
De ce textele Sinodului sunt disponibile pe internet si nu se pune un filtru ca informatiile sa nu poata fi accesate decat de catre familie, adica de membrii Bisericii Ortodoxe? De ce in loc sa se puna pe internet nu s-a trimis documentatia doar pe hartie la fioecare parohie si manastire din tara, ca de acolo membrii Bisericii sa poata obtine pe baza certificatului de botez cate o copie? De ce au tradat ierarhii familia spaland rufele pe internet si in presa??????????????????????
Dupa canoane exista oarecare trepte, intai indemnul de indreptare se face in particular intre tine si cel care greseste, apoi in familia Bisericii…..
Pe vremuri, diaconii stateau la poarta bisericii avand grija ca rufele sa fie spalate in familie,
Acum oricine, indiferent de confesiune poate vedea daca duhovnicul mi-a dat sau nu dezlegare sa merg la Sfanta Impartasanie…. rufele nu se mai spala strict in familie.
Dar daca altii nu au alta treaba decat sa caste gura pe site-urile ortodoxe sau in bisericile ortodoxe, sau pe blogurile celor care se declara membrii unei anumite confesiuni ….. oricum nu-i ajuta la mantuire sa caste gura la neajunsurile unei alte confesiuni decat de cea de care apartin.
“oameni care poate intră pentru prima oară în biserică şi ies de acolo miraţi că, în loc să mă primească cu drag, nu ştiu codul manierelor elegante în biserică. Dar nu mă ia deodată cineva: <Stai acolo, fă cruce, acoperă capul, de ce ai venit fără batic, de ce ai venit în pantaloni…"
S-a desfiintat prezenta diaconilor la usa Bisericii cu rolul de a nu lasa la partea principala a Sfintei Liturghii pe cei neinstruiti, care vin pentru prima data la Biserica sau sunt catehumeni, au de o alta credinta etc…. Acest fapt are avantaje si dezavantaje.
Nu este rau cand tocmai pentru acesti nestiutori sunt puse la usa bisericii cateva indicatii cu privire la tinuta, cu privire la cei pusi pe pomelnic, sau chiar un om care imparte halate pentru cei in tinuta smintitoare. Atat deranjatul Sfintei Liturghiii de cei care nu au altceva de facut decat sa fac observatii fratilor pentru tinuta este rau cat si sminteala pe care o poate produce o tinuta total nepotrivita. In loc de rugaciune cate unul ajunge fara sa vrea sa se gandeasca doar la decolteul uneia sau la detaliile fundului sau a picioarelor in caz de talie joasa sau fuste scurte sau transparente.
In ce priveste pomenirea la Sfanta Liturghie, cei nestiutori, care intra in Biserica doar pentru o lumanare, pomelnic sau rugaciune scurta daca nu este afis pe usa Bisericii n-au de unde sa stie nimic. Eu insami la inceput, cand nu stiam, am intrat si m-am spovedit, impartasit peste 2 ani fara sa tin cont de menstruatie si tot asa am pus pe pomelnic cel putin 2 ani de zile toate animalele preferate din gospodarie. Ai mei de acasa nu mergeau nici ei la Biserica, nu avea cine sa ma invete, si duhovnicul nu s-a alarmat chiar daca a vazut ca vin la altar cu pomelnic absolut la fiecare Liturghie, nu m-a intrebat nimic de menstruatie.
Hai, mai, Ingrid, am ajuns sa rasturnam ierarhia/ierarhiile si la propriu, nu numai la figurat? 🙂 Cine da canon de pocainta cui si cine opreste de la impartasanie pe cine? Cel mai mic pe cel mai mare? Sau fiecare are deja dreptul sa se socoteasca pe sine “cel mai mare” deja. In fine, ce harababura, ce haos si ce sminteala or sa fie, de o sa ne muscam mainile amarnic regretand toate neajunsurile, totusi de indurat, de acum. Mai mare rau decat schisma si anarhia nu va fi decat in vremea lui Antihrist.
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2016/08/19/nepomenirea-ierarhilor-schisma-razvratire-parintele-epifanie-sf-anastasie-sinaitul-sa-nu-subestimati-puterea-arhiereasca/
” fiecare să răspundeţi la întrebarea: „Cred că întreaga Biserică Ortodoxă Universală a fost înghiţită de înşelare şi numai eu şi câţiva puţini am rămas păstrând adevărul?“ ”
Dupa ce un al doilea duhovnic (mai atent cu detaliile si dornic sa ma invete cate ceva in scaunul spovedaniei) a explicat pe cine putem pomeni la Sfanta Liturghie si pe cine nu, lucru care se afla afisat si la usa bisericii manastirii, am constatat ca eram singura din familie care corespundeam in acel moment criteriilor pentru pomelnicul viilor. (pentru pomelnicul mortilor criteriile erau doar apartenenta la biserica, sa nu fie spanzurat, nu mai conta daca a trait in nu stiu ce pacate grele, se puteau pune aproape toti cu exceptia unora de alte confesiuni). Ajunsesem sa plang efectiv la fiecare Liturghie, vreme de mai mult de 3 ani de zile, ce mandrie este asta, sa judec eu pe fratele meu daca il pot pune pe pomelnic sau nu?
Toata Biserica a fost inghitita de inselare?
Cati din ortodocsii romani se incadreaza la criteriile ca nu au patimi grele de care nu vor sa se lase, nu traiesc necununati, se spovedesc cel putin o data pe an, etc?
De aceea un al treilea duhovnic a incercat sa potoleasca nelinistea si durerea din sufletul meu zicand ca din punctul sau de vedere pot sa pun pe toata lumea pe pomelnic la Sfanta Liturghie, oricum el “nu stie daca oamenii din Biserica nu-i pun si spanzurati pe pomelnic” “astea sunt exagerari”, “au fost practice la inceputul Bisericii, acum pacatul s-a inmultit si nu mai avem pe cine pune pe pomelnic”.
“Cine da canon de pocainta cui si cine opreste de la impartasanie pe cine? Cel mai mic pe cel mai mare? Sau fiecare are deja dreptul sa se socoteasca pe sine “cel mai mare” deja.”
De ce cu privire la mirenii din familie judecata imi apartine mie, alt mirean, daca il pun pe pomelnic sau nu? De ce trebuie sa fie aceasta mandrie, aceasta sabie in sufletul meu?
Cu privire la ierarh, nimanui nu-i pasa daca eu mireanul il pun pe pomelnicul meu pe Inaltul Teofan sau nu, si in mod sincer nu l-am pus niciodata pe pomelnic nici pe el, nici pe Preafericitul Daniel, am pus doar pe duhovnic si uneori pe alti preoti mai apropiati. Nu inseamna ca Inaltul Teofan nu-mi este drag, sau ca l-as considera eretic, ci presupun ca daca fiecare mirean l-ar pune pe ierarh pe pomelnic, osteneala preotilor ar fi inutil de mare. Prin urmare cu privire la ierarh cuvantul oii de rand este irelevant, ci numai cel care este deja preot poate sa pomeneasca sau sa nu pomeneasca un ierarh, iar oile sa fie in acord sau nu cu respectivul preot paroh sau staret de manastire sau nu, lucru care este tot irelevant. Daca un oarecare preot nu vrea sa pomeneasca, nu pot eu mireanul decat sa-l pun pe Ierarh pe pomelnic si sa-l platesc pe respectivul preot sa-l pomeneasca, sau sa merg la alta biserica.
Preotii parohi, duhovnicii manastirilor, staretii au deja o alta autoritate in Biserica decat oaia de rand, o experienta duhovniceasca, dar nici ei nu sunt Sinodul local sau universal…
Paradoxal, desi acestia sunt mai mici decat episcopii, avem in Biserica acel canon invocat de cei care promoveaza nepomenirea, care se aplica nu in cazul impartasirii ierarhului locului cu cei de alte credinte, ci strict cand este vorba de propovaduirea unor erezii in public, si asta chiar inainte de osandirea Sinodului local sau universal.
Ca este nevoie de atentie si discernamant, ca asemenea atitudine sa nu presupuna cumva ura fata de ierarh, condamnari irevocabile, este adevarat, dar daca asteptam ca ierarhul sa se impartaseasca cu ereticii, desfiintam cu totul canonul, ca el nu se refera la impartasire ci la propovaduirea in public de erezii osandite deja de Sinoade.
Teoretic, asemenea canoane trebui probabil percepute in felul urmator: in cazul mireanului care pune sau nu pune pe pomelnic pe fratele sau din familie, nu mireanul este cel care-l opreste pe fratele sau mirean de la pomenire la Sfanta Liturghie, ci duhovnicul care in mod public l-a oprit de la impartasanie pe respectivul frate, sau inexistenta duhovnicului, iar mireanul din familie confirma judecata facuta deja de o autoritate bisericeasca asupra respectivului frate si nu-si pune intrebari in ce masura este dreapta sau nu. In cazul nepomenirii ierarhului, nu este staretul, duhovnicul sau parohul cel care-l judeca pe episcop, ci se presupune ca deja exista o hotarare si o osandire a unui Sinod de ierarhi, deplin recunoscut de intreaga Biserica, chiar daca pentru cazul particular nu s-a luat inca o hotarare sinodala.
Pe de alta parte, in primul secol crestin, mecanismul in Biserica era altul, astfel de canoane erau aplicabile, pentru ca alta era si constiinta despre pomenire sau nepomenire, participarea la Sfintele Taine, comuniune.
Cand mai multi stareti, preoti luau o astfel de hotarare, problema intra in atentia Sinodului, apareau reactii….
Acum, pacatul s-a inmultit prea tare pentru a fi aplicabil acest canon al nepomenirii, atat in cazul mirenilor cat si in cazul ierarhilor, pentru ca nu s-a aplicat la timp.
Cu toate acestea, este de apreciat faptul ca reactia publica a unor preoti si duhovnici fata de Sinodul din Creta a provocat marturisirea Inaltului Teofan. Cum a spus chiar Inaltul Teofan in comunicat, arata ca Biserica este vie, nu indiferenta, inerta. Se dovedeste ca, dupa cum semnaturile pentru scrisoarea manifest nu au fost colectionate intr-o maniera potrivita, cii unii ca Ieros. Simeon Zaharia nu a fost deplin de acord cu continutul, tot asa nici Inaltul Teofan nu a fost de acord cu teoria ramurilor si multe altele pe care le-a semnat din pacate la Sinodul din Creta.
Toate aceste marturii si limpeziri sunt extrem de binevenite si necesare!
@ Ingrid:
Ma bucura incheierea, asa cred si eu, dar paralela cu numele trecute pe pomelnic mi se pare fortata si cam fara legatura. Omul se opreste pe el insusi de pomenire la Sfanta Liturghie in primul rand pentru ca… nu vine la ea si nu participa la Tainele Bisericii. Acesta este sensul, nu e ca si cum as avea eu vreo putere prin selectia numelor de pe pomelnic sa opresc eu pe cineva de la Liturghie. El oricand se poate trezi, se poate duce, se spovedeste, (re)intra in Biserica si Dumnezeu il primeste, oricat nu l-as trece eu pe pomelnic. Canonul respectiv, ca orice canon, de altfel, trebuie inteles si aplicat in Duh, nu in litera oarba, exact ca si Scriptura, altfel riscand, ca la protestanti, ca oricine, de capul sau, sa intepreteze si sa-si poata declara dupa bunul plac propriul episcop eretic ca sa nu mai trebuiasca sa asculte de el si “sa se ingradeasca de el”. Parintele Epifanie Teodororopulos arata modul duhovnicesc si responsabil de reportare la acest canon, prin nenumarate exemple din practica, din istoria Bisericii, cu raportare inclusiv la fapte incomparabil mai grave si arata de ce in toate cazurile este preferabila aplicarea ICONOMIEI. A umbla cu Pidlaionul in mana gasind indreptatire la litera, fara a privi intregul si a lua aminte la experienta si la traditia Bisericii este fix ceea ce au facut si stilistii. “Dreptatea” asta nu le foloseste la nimic. Litera singura ucide. Si asta se vede.
Zic unii ca asta nu inseamna schisma si ca noi le facem nedreptate numindu-i asa. Le cerem iertare. Asteptam sa vedem ca nu va fi asa si ca ne-am inselat noi si nu isi vor face, precum aceia, propria “Biserica adevarata”, din care vor iesi alte si alte multe bisericute din ce in ce mai “adevarate”, care se vor anatematiza reciproc… Bun. Deci ei, saracii sufera din cauza ca sunt “jigniti” si se plang ca ierarhii ii prigonesc, din cauza lor se inversuneaza asa. Tot diin cauza reactiei blande, parintesti si apoi a marturisirii limpezi si hotarate anti-ecumeniste a IPS Teofan cumva se rascoala trupele de ultrasi din zona Neamtului, tot din cauza improasca cu laturi si dejectii oribile pe internet ciracii lor santajisti, cu apucaturi securiste? Asa se marturiseste adevarul? De astia nu zice nimeni nimic, au ravna buna si merita laudati, asa-i, parinte X sau parinte Y? Deocamdata nu am vazut pe vreunul dintre ei sa ceara iertare milioanelor de credinciosi (plus clerici) pe care i-au facut, de multe ori explicit si violent, eretici si apostati, trimitandu-i direct in iad (efectiv asa), fiindca tin comuniunea cu ierarhii de la Creta, despre care zic nimic mai putin decat ca au cazut din har. Deci daca de noi zic ca se ingradesc si doar pe sine se considera a fi Biserica, asta ce inseamna, unde mai e harul? Am mai auzit si teoria interesanta a “retragerilor succesive de har”. Inteleg ca prin Moldova exista unii, foarte luminati, cu un barometru sau termometru cu care masoara cat har mai e in Biserica dupa fiecare compromis facut si inteleg ca acum ar mai fi foarte putin sau asa ceva. Multi cu harisma stravederii si a profetiei traiesc in zilele noastre, iar noi nu aflasem… Sa incerce sa afle totusi raspunsul daca nu cumva din cauza trufiei, razvratirii si urii lor oarbe cu care isi ucid zilnic parintii si fratii, percep atat de putin har in ei si in jurul lor!
http://adevarul.ro/locale/piatra-neamt/patriarhul-bor-blestemat-calugar-muntele-athos-nu-frica-satana-daniel-ortodocsii-romani-chemati-protest-dealul-mitropoliei-1_57bbd58b5ab6550cb802c07d/index.html
iata experimentul facebook de mobilizare prin contagiune aplicat in Biserica. “Tinerii liberi si frumosi” care sunt folositi ca masa de manevra pentru a controla politicul, ei insisi controlati si manipulati prin facebook, s-au transformat in “tinerii liberi si furiosi” ai ortodoxiei, folositi ca masa de manevra pentru a eroda Biserica. Pentru ca, asa cum spuneam chiar dupa Sinodul de la Creta, unde delegatia romana a avut propria agenda si nu pe cea a globalistilor, BOR a ramas singura institutie nedemolata de la noi.
http://marturieathonita.ro/ereticule/
@ admin: continuarea actiunii incepute la #colectiv.
@ Carmen:
Se aude ca din toamana asta ni se pregatesc lucruri foarte rele si in plan social, foarte posibil sa se inmulteasca si sa se agraveze si tulburarile “geopolitice” si pregatirile de razboi, astfel incat nu exclud deloc ca actiunea sa fie orchestrata premeditat pentru a da lovitura Bisericii simultan cu declansarea unui haos social, in care Biserica sa nu-si poata exercita rolul de stalp de rezistenta si de echilibru. Nu degeaba Patriarhia ecumenica s-a ambitionat sa nu amane cu niciun chip “sinodul” de la Creta, in ciuda absentei rusilor si a inca 3 biserici. A preferat sa faca ceva ilegitim, a cedat masiv si la continut, numai sa-l faca oricum, ca sa poata apasa pe butonul declansator de revolte.
“Deci ei, saracii sufera din cauza ca sunt “jigniti” si se plang ca ierarhii ii prigonesc, din cauza lor se inversuneaza asa. Tot diin cauza reactiei blande, parintesti si apoi a marturisirii limpezi si hotarate anti-ecumeniste a IPS Teofan cumva se rascoala trupele de ultrasi din zona Neamtului, tot din cauza improasca cu laturi si dejectii oribile pe internet ciracii lor santajisti, cu apucaturi securiste? Asa se marturiseste adevarul?”
Inregistrarea cu IPS Teofan interogat de mireni este urata de tot, si blandetea Inaltului ingereasca…. de fapt inteleapta, nu era cazul sa-i starneasca mai mult.
Scrisoarea aceea de protest …. nu stiu de ce ar fi trebuit semnata si de mireni, canonul invocat nu-mi pare ca ar invita mirenii sa ia vreo hotarare daca doresc sa pomeneasca ierarhul sau nu, cel mult preotii daca au vreun cuvant de spus sau vreo marturisire publica. Intr-o ultima postare pe Sacciv unii incearca sa sugereze ca verbal Ieros. Simeon ar fi indemnat mirenii sa semneze inclusiv pentru nepomenire si ca ar fi fost manipulat de Mitropolit sa-si schimbe pozitia…
Totusi, nepomenirea ierarhului nu este o forma de marturisire la care sunt invitati mirenii…..
Dar lasand la o parte anumite deficiente de organizare, care sunt prezente atat in cazul Sinodului din Creta cat si in cazul unor astfel de scrisori, Inaltul Teofan avea nevoie de un imbold pentru o marturisire publica a pozitiei sale spre deosebire de alti ierarhi din alte tari ortodoxe care nu au asteptat astfel de reactii inainte de a emite un comunicat.
“Parintele Epifanie Teodororopulos arata modul duhovnicesc si responsabil de reportare la acest canon, prin nenumarate exemple din practica, din istoria Bisericii, cu raportare inclusiv la fapte incomparabil mai grave si arata de ce in toate cazurile este preferabila aplicarea ICONOMIEI.”
Sunteti siguri ca o astfel de cercetare a practicii canonice a Bisericii a fost invatata si de preoti in cadrul Facultatilor de Teologie? Cu catehizarea nu stam deloc bine, altfel nu ar aparea proaste organizari nici in cadrul Sinodului de la Creta, nici in cazul revoltatilor.
“Omul se opreste pe el insusi de pomenire la Sfanta Liturghie in primul rand pentru ca… nu vine la ea si nu participa la Tainele Bisericii. Acesta este sensul, nu e ca si cum as avea eu vreo putere prin selectia numelor de pe pomelnic sa opresc eu pe cineva de la Liturghie. El oricand se poate trezi, se poate duce, se spovedeste, (re)intra in Biserica si Dumnezeu il primeste, oricat nu l-as trece eu pe pomelnic.”
Nici mireanul care alege numele puse pe pomelnic nu poate opri pe nimeni de la Liturghie, alt mirean care nu tine cont de asta il poate foarte bine pune pe pomelnic, il poate considera in comuniune, si nici preotul care nu pomeneste un ierarh nu il opreste pe acela de la pomenirea la Liturghie ci respectivul Ierarh este in mod sigur pomenit de altii si se impartaseste, este in comuniune cu Biserica.
In primele veacuri daca cineva nu se impartasea trei Duminici la rand, stiai ca este oprit de preot, acum poti sa stii despre un frate ca este dependent de fumat sau de bautura, sau de altceva, dar duhovnicul lui considera prin iconomie ca uneori poate sa-l impartaseasca, alteori il mai tine deoparte de Sfanta Impartasanie o vreme, si chiar daca n-a scapat de patima il impartaseste iar prin iconomie. Sau despre un prieten care te roaga sa te rogi pentru el poti sa nu stii absolut nimic, daca il poti pune la Sfanta Liturghie sau nu.
Alegerea ramane dificila, si gandul vinovatiei judecatii aproapelui apare oricum ori de cate ori mireanul selecteaza numele puse pe pomelnic.
Pe langa asta, cei din familie mai putin familiarizati cu regulile Bisericii au motiv serios de sminteala. Pentru ei Biserica inseamna cel mai adesea un pomelnic adus la Sfanta Liturghie, randuielile de botez si de inmormantare. In marea majoritate a bisericilor ei pot fi pusi pe pomelnic la Sfanta Liturghie, iar tu indraznesti sa spui altceva pentru ca duhovnicul tau extremist ti-a spus altceva? Este jignire mare, ura, mandrie, etc. Aceeasi atitudine este starnita si la cei de alta confesiune din familie pe care indraznesti sa nu-i pui pe pomelnic la Liturghie.
“Deocamdata nu am vazut pe vreunul dintre ei sa ceara iertare milioanelor de credinciosi (plus clerici) pe care i-au facut, de multe ori explicit si violent, eretici si apostati, trimitandu-i direct in iad (efectiv asa), fiindca tin comuniunea cu ierarhii de la Creta, despre care zic nimic mai puti decat ca au cazut din har.”
Despre acuzatia ca majoritatea din Biserica ar fi eretici apostati pentru pastrarea comuniunii cu ierarhii care au semnat documentele din Creta eu nu stiu nimic. Am vazut doar filmuletul iar scrisearea de protest n-am apucat sa o citesc integral sa vad dupa putinele mele cunostinte daca a fost cat de cat corect teologic scrisa.
Oricum, daca sunt astfel de acuzatii, sunt pozitii sectare.
Daca eu, ascultand de propriul duhovnic, nu am indraznit sa pun pe pomelnic la Sfanta Liturghie pe fratele meu care nu se incadra la anumite criterii, nu am avut motive sa ma consider eu judecatorul absolut al fratelui meu, ci am dat libertate altuia din familie sa il considere in comuniune si sa il puna pe pomelnic la Sfanta Liturghie, si de asemenea nu am cum sa stiu intotdeauna care este hotararea judecatii duhovnicului fratelui care uneori prin iconomie poate doreste sa-l impartaseasca…. Acea hotarare a duhovnicului fratelui are in realitate autoritate inaintea lui Dumnezeu, nu faptul ca eu il pun sau nu pe pomelnic.
La fel si in cazul ierarhului nepomenit de cate un preot, acest lucru nu inseamna scoaterea din comuniune a ierarhului respectiv. Nu are dreptul un oarecare preot sa-si dea cu parerea daca mai are sau nu har episcopul respectiv…. De asta este necesara o osandire sinodala, nepomenirea unor preoti neavand automat o astfel de valoare. Singura functie a nepomenirii este aceea de opozitie publica fata de o erezie propovaduita public, o chemare la indreptare, un indemn fata de autoritatile bisericesti sa reactioneze si sa limpezeasca situatia pentru a nu se produce schisma.
“Inteleg ca prin Moldova exista unii, foarte luminati, cu un barometru sau termometru cu care masoara cat har mai e in Biserica dupa fiecare compromis facut si inteleg ca acum ar mai fi foarte putin sau asa ceva.”
Nu au nici barometru nici termometru ci harometru. Este un dispozitiv foarte performant, nu are acces toata lumea la asa ceva.
“Deci daca de noi zic ca se ingradesc si doar pe sine se considera a fi Biserica, asta ce inseamna, unde mai e harul?”
Daca se ingradesc, poate n-ar trebui sa se grabeasca sa se considere doare pe sine Biserica si pe ceilalti lipsiti de har.
Dar trebuie sa existe si atitudini extreme tocmai pentru a anula protestele responsabile fata de unele devieri ale Sinodului din Creta. Nu se poate crea altfel haos.
@ Ingrid:
Foarte bune precizarile si nuantarile! Multumim! Impartasesc deplin si concluzia! Apropo de haos, nu degeaba s-a ajuns si la terfelirea si calomnierea lui Virgiliu Gheorghe, denigrand si Familia ortodoxa si toata lucrarea lui. Daca asta nu e sectarism si dorinta de a face totul praf in Biserica si a nu mai ramane nimeni si nimic neatins, fiindca cine nu e cu ei e dusmanul lor de moarte, caruia i se pune chipul pe afis ca toti sa scuipe pe el… Ating noi si noi culmi de ticalosie securistica si de teroare bolsevica. Normal ca pe fondul asta se ajunge sa se discute nu despre ce a fost in Creta, ci despre scandalurile lor abjecte si despre “eroii” pe care ii creeaza. Asa cum au parazitat si au distrus, ducand in extrem, si alte teme importante, acum 4-5-6 ani (Se aude ca intentioneaza, ceva mai incolo, sa-si hirotoneasca propriii episcopi din actualii “martiri” ai luptei cu ierarhii BOR).
Mi-a placut cu “harometrul”, o s-o retin! 🙂
@ admin: ramane totusi intrebarea: de ce Moldova?
@ Carmen:
Fiindca rusii sunt aproape si in fazele ulterioare ale miscarii ii vor ingloba, eventual odata cu teritoriul? Fiindca acolo aveau un fel de retea deja construita? Fiindca au parte de un arhiereu (prea) bland si ingaduitor, cu care isi permit orice, fara pic de jena?
@ admin: cautand un interviu mai vechi cu Dughin, am dat peste acesta: https://www.youtube.com/watch?v=EzLBIi2fXco Incredibil.
De “pe surse” aflu si eu ca Preoții și călugării de la Athos se REVOLTĂ: amplu protest împotriva Patriarhului Daniel http://www.stiripesurse.ro/video-preo-ii-i-calugarii-de-la-athos-se-revolta-amplu-protest-impotriva-patriarhului-daniel_1148215.html
De fapt, e vorba de unul singur (care nici n-ar fi de la Athos) acelasi Stefan Stancu (pe ale cui state de plata o fi?).
Ne mai spun “sursele” urmatorul fapt: “pe internet a devenit viral discursul unui călugăr ortodox de la Muntele Athos, Ștefan Stancu”. Ce conteaza ca filmuletul cu pricina, pus chiar la ei, pe site, are 1200 vizualizari. “Viral”, cica…
[…] povesteste părintele Haralambie: [1]
„Când ne-am întors la calea urmată de mănăstiri, încă nu pomeneam pe Patriarh. Însă atunci când am venit la Noul Schit, a trebuit odată să liturghisesc la Mănăstirea Sfântului Pavel si negreşit trebuia să pomenesc pe Patriarh.
– Ce să fac acum, Gheronda? l-am întrebat pe Staret.
– Mergi si pomeneste! Iar când te vei întoarce îmi vei spune ce-ai simtit.
Cu adevărat pot să vă spun că arareori am primit atât de mult Har în timpul Sfintei Liturghii. Suvoaie de lacrimi am vărsat pe toată durata ei. Nici măcar ecfonisele nu le puteam rosti. Când m-am întors, Staretul mi-a spus:
– Cu sigurantă că te-ai umplut de Har.
– Da, Gheronda. Asta şi asta mi s-a întâmplat.
– Vezi, fiul meu, că nu păcătuieşti când îl pomeneşti pe Patriarh, orice ar spune sau face, până ce nu este caterisit şi câtă vreme nu există Potir comun”.
_____________________________
[1] http://www.cuvantul-ortodox.ro/2009/11/02/pentru-cei-care-vor-sa-paraseasca-biserica-crezand-ca-asa-slujesc-lui-dumnezeu-gheron-iosif-ucenicii-sai-si-calendarul/
Poate ar fi mai bună tăcerea, totuși… în același articol scrie și asta:
„Cu exceptia chestiunilor dogmatice, se poate să existe între Bisericile locale diferente izolate de natură administrativă sau liturgică.” În discuție ar trebui să fie natura greșelilor de la Sinodul din Creta, dacă țin de erezie sau nu.
@ un ieromonah1: cine va stabili oare natura acestor greseli ? Nu cred ca de tacere e vb acum, ci de asteptare, rabdare si roadele sale. Ex: un grup de preoti si teologi din Grecia a avut recent discutii cu Patriarhul Georgiei. Influentarea Bisericii Ortodoxe a Georgiei impotriva Sinodului din Creta, s-a spus, si s-a cerut excomunicarea lor. http://nikosxeiladakis.gr/%CF%84%CE%BF-%CF%80%CE%B1%CF%84%CF%81%CE%B9%CE%B1%CF%81%CF%87%CE%B5%CE%B9%CE%BF-%CF%84%CE%BF%CF%85-%CF%86%CE%B1%CE%BD%CE%B1%CF%81%CE%B9%CE%BF%CF%85-%CF%80%CF%81%CE%BF%CE%BA%CE%B5%CE%B9%CF%84%CE%B1/
Desigur, exagerare. Din grup facea parte si par. Matei Vulcanescu care, recent, si-a inceput pelerinajul pe la manastirile romanesti, deocamdata Schitul Lacul Frumos, urmeaza cele din Moldova, conform spuselor sfintiei-sale. Concluziile le putem trage fiecare: https://www.youtube.com/watch?v=Vf2JDVyY4vs
@carmen
Probabil că una din vocile care va stabili natura greșelilor din Creta va fi Patriarhia Georgiei:
lumea-ortodoxa.ro/o-delegatie-bisericeasca-din-grecia-s-intilnit-cu-patriarhul-si-ierarhii-bisericii-georgiei/
Interesant este că și Patriarhia Ecumenică vrea sau „i se cere” să aplice, conform punctului 22, sancționarea celor care „dezbină” Biserica prin apărarea credinței curate.
@ un ieromonah1: Doamne, ajuta! sa inceapa cineva o discutie asupra Sinodului si neclaritatilor aduse. In conditiile acestea, punctul 22 nu este decat o eroare, sa nu spun altfel.