Indrumarile oficiale ale Patriarhiei privind SLUJBELE DE FLORII, SAPTAMANA MARE si SFINTELE PASTI/ Pr. Ciprian Mega (Oradea) – SCRISOARE DESCHISA CATRE PATRIARHUL DANIEL
Basilica:
Îndrumări privind slujbele de Florii, din Săptămâna mare (a Sfintelor Pătimiri) şi de Sfintele Paşti
Îndrumări ale Cancelariei Sfântului Sinod, aprobate de Patriarhul României, privind slujbele de Florii, din Săptămâna mare (a Sfintelor Pătimiri) şi de Sfintele Paşti, în condiţiile stării de urgenţă.
Întrucât slujbele de Florii, slujbele din Săptămâna Mare (a Sfintelor Pătimiri) şi de Sfintele Paşti vor fi săvârşite anul acesta doar de slujitorii bisericeşti, fără participarea credincioşilor mireni, pentru a oferi credincioşilor o anumită consolare şi pentru a diminua riscul unor manifestări necontrolate, urmare consultării cu Ministerul Afacerilor Interne, parohiile şi mănăstirile vor proceda după cum urmează:
1. Pelerinajul de Florii se suspendă anul acesta. Ramurile de salcie sau finic vor fi binecuvântate în biserică (în Sâmbăta lui Lazăr, 11 aprilie 2020, după Vecernie sau în Duminica Floriilor, 12 aprilie 2020) și vor fi distribuite, de către voluntari, credincioșilor din parohie care solicită aceasta. Voluntarii vor purta măşti şi mănuşi de protecţie.
2. În săptămâna Sfintelor Pătimiri, nu se săvârșește slujba Sfântului Maslu de obşte (comun), pentru a evita formarea unui grup mai mare de persoane.
3. Spovedania şi împărtășirea credincioşilor se pot săvârşi în continuare doar la domiciliu. La intrarea în locuinţa credincioşilor, preotul va utiliza încălţăminte de unică folosinţă şi mască sanitară, se va spăla pe mâini cu apă şi săpun şi cu dezinfectant, va folosi doar o carte de cult şi epitrahil, trusa liturgică pentru împărtăşirea celor bolnavi, obiecte care vor fi atât anterior, cât și ulterior dezinfectate (conform îndrumărilor din 22 martie 2020).
4. Pâinea binecuvântată, în formă de mici prescuri, stropită cu agheasmă şi vin, numită „Paşti”, va fi sfinţită anul acesta în Joia Mare, 16 aprilie 2020, după Sfânta Liturghie, şi va fi ambalată igienic în pachete închise. În zilele de vineri şi sâmbătă, „Paştile” vor fi distribuite gratuit credincioşilor, în locuri special amenajate în afara lăcaşurilor de cult. Personalul deservent va purta mască şi mănuşi de protecţie.
5. Accesul la aceste locuri speciale din afara lăcaşurilor de cult se va organiza în zilele premergătoare Sfintelor Paşti (vineri şi sâmbătă, înainte de noaptea Învierii), respectându-se aceleaşi reguli sanitare ca şi în magazinele alimentare (mască sanitară, distanţă socială de 2 metri, marcată în faţa locului special amenajat).
6. Pentru credincioșii vârstnici şi bolnavi, „Paştile” vor fi distribuite la domiciliu de către voluntari, vineri şi sâmbătă sau în prima zi de Paşti. Voluntarii vor purta mască şi mănuşi de protecţie, precum şi ecuson nominal, semnat şi ştampilat de către fiecare parohie.
7. Pentru a nu fi întreruptă tradiţia începută în anul 2009, privind aducerea Sfintei Lumini de la Ierusalim, mai ales în această perioadă în care speranţa şi lumina trebuie aduse în sufletele oamenilor greu încercaţi de izolare sau de boală, Sfânta Lumină va fi adusă de la Ierusalim, sâmbătă, 18 aprilie 2020, spre seară şi va fi distribuită delegaţiilor eparhiilor la Aeroportul Internaţional Otopeni, care vor purta mască şi mănuşi de protecţie şi vor respecta distanţa socială de 2 metri. Centrele eparhiale, prin protopopiate, vor distribui Lumina Sfântă fiecărei parohii. Voluntarii din parohii, purtând mască, mănuşi şi ecuson, vor primi Sfânta Lumină şi o vor distribui doar la casele credincioșilor care o solicită şi care o aşteaptă numai în fața locuinței, având în mână o candelă sau o lumânare.
8. Rânduielile liturgice și tipiconale nu se modifică în această perioadă în care slujbele se săvârșesc doar de către slujitorii bisericești, fără participarea fizică a credincioşilor mireni. Astfel, în Vinerea Mare (17 aprilie 2020), seara, după slujba Prohodului Domnului, biserica va fi înconjurată o singură dată de către slujitorii bisericești prezenți, dar fără participarea credincioşilor mireni.
9. De asemenea, slujba Învierii Domnului, la care anul acesta nu participă credincioşi mireni, va începe, potrivit tipicului, în afara lăcaşului de cult, la ora 00.00 din noapte, deoarece Învierea lui Hristos este temelia învierii tuturor oamenilor. În acest sens, imediat după chemarea Veniți de primiți lumină! şi cântarea Învierea Ta, Hristoase, Mântuitorule, se va citi Sfânta Evanghelie, se rosteşte binecuvântarea „Slavă Sfintei…”, după care clericii vor cânta de trei ori troparul Hristos a înviat!, se va cădi spre cele patru puncte cardinale şi se va rosti ectenia mare, apoi toţi clericii vor intra în biserică, pentru continuarea Canonului Învierii şi pentru săvârşirea Sfintei Liturghii.
10. La ora 00.00 din noapte, în timp ce clopotele răsună la toate bisericile unde se săvârșește slujba Învierii, credincioșii mireni, având candelele aprinse, pot ieşi la ferestre şi balcoane sau în curțile caselor lor, adresându-se unul către altul, de la distanța de 2 m, cu salutul pascal Hristos a înviat! și răspunsul Adevărat a înviat!, fără a deranja pe alţi vecini care nu doresc să participe la această sărbătoare.
11. În prima zi de Paşti, începând cu ora 06.00 dimineața, voluntarii din parohii vor putea oferi credincioşilor vârstnici şi bolnavi „Paştile”, precum şi pachete cu daruri alimentare de Paşti (ouă, cozonac, dulciuri etc.).
12. Tot în prima zi de Paşti, slujba Vecerniei sau „A doua Înviere”, se săvârşeşte în biserici, începând cu ora 12.00, dar fără participarea credincioşilor mireni.
13. Prezentele Îndrumări completează recomandările Cancelariei Sfântului Sinod din 22 martie 2020 intitulate Noi măsuri privind slujbele și activitățile sociale bisericești.
14. Orice act de indisciplină a clericilor (ierarhi, preoţi şi diaconi) sau a credincioşilor mireni afectează negativ imaginea Bisericii în societate, deoarece, în timpul stării de urgență, toţi avem obligaţia de a respecta dispoziţiile autorităţilor de stat, în caz contrar, vom suporta sancţiunile prevăzute de lege.
15. Să ne rugăm lui Dumnezeu, Maicii Domnului şi tuturor sfinţilor ca starea aceasta de grea încercare cauzată de pandemia actuală să înceteze cât mai curând!
Cancelaria Sfântului Sinod
miercuri, 08 aprilie 2020
***
Scrisoare dechisa Patriarhului Daniel – Pr. Ciprian Mega
Oradea, 7 Aprilie 2020
Preafericitului Părinte DANIEL,
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
Părinte Patriarh,
Am citit, cu câteva ore în urmă, declaraţia purtătorului de cuvânt al Patriarhiei Române: Slujbele din această perioadă, inclusiv slujba de Florii şi cea a Învierii, vor fi săvârşite în biserici, din nefericire, fără credincioşi.
Această replică închide, în fapt, o paranteză după şase săptămâni de incertitudine. Cele două intervenţii ale Preafericirii Voastre (Comunicatul din 27 februarie şi amendarea Comunicatului prin Cuvântul Pastoral din 28 februarie) şi înflăcărarea incoerentă a Arhiepiscopului Tomisului rezumă poziţia oficială a Bisericii Ortodoxe Române.
În urma anunţului domnului Bănescu, înţeleg că aşteptarea mea a fost zadarnică. Sub presiunea momentelor grele prin care trece ţara noastră, Patriarhia nu are capacitatea să articuleze un răspuns ferm, în duhul Bisericii lui Hristos.
De aceea, îndrăznesc să Vă scriu.
Nu Coronavirusul este tema scrisorii mele, ci criza bisericească fără precedent, pe care o generează presiunea mediatică din aceste vremuri.
Ca şi până acum, Vă voi scrie onest. Vă rog să citiţi aceste rânduri în cheia în care Vi le scriu, cea a dragostei şi a grijii pentru Biserică.
Vă aflaţi într-o situaţie foarte delicată. Sub patriarhatul Preafericirii Voastre, credincioşii români – pentru prima dată în istorie! – se pare că nu vor participa la Slujba Învierii şi la Dumnezeiasca Liturghie în noaptea Sfintelor Paşti.
După cum ştiţi, drama va continua inclusiv de Rusalii, în duminica cea mare a Bisericii [totusi, la acest moment, anticiparile autoritatilor nu mai sunt intr-atat de pesimiste – n.n.]. Probabil că doar în iulie vor reveni creştinii în bisericile noastre. Iar din toamnă, experimentul se va repeta, încât vor fi alte rânduri de lacrimi de Crăciun şi de Bobotează.
Sunteţi, de asemenea, cel dintâi ierarh ortodox care a declarat că Hristos Cel Înviat din morţi, Dumnezeul nostru şi nădejdea mântuirii noastre, poate fi împărtăşit credincioşilor cu linguriţa de unică folosinţă. Dacă, până la apariţia Comunicatului din 28 februarie, discuţiile despre linguriţa liturgică erau izolate, limitându-se la superficiale schimburi de replici între internauţii teribilişti, nefericitul Comunicat întocmit de Preafericirea Voastră a dat naştere unei dispute fără sfârşit.
Justificarea cu cei mai slabi în credinţă, pe care aţi încercat-o în Cuvântul Pastoral, s-a dovedit o jonglerie stupidă, care a produs şi mai multă întristare.
În Biserica lui Iisus Hristos, Preafericite Părinte Patriarh, se pot împărtăşi doar cei tari în credinţă! Oricare credincios ortodox ştie că, dacă în viaţa lui intervin momente de confuzie sau de oarecare îndoială, până nu le depăşeşte, nu se poate cumineca. Credinţa este o condiţie esenţială pentru a te putea împărtăşi cu Trupul şi Sângele Domnului!
În prima duminică de după Comunicat, foarte mulţi preoţi s-au aflat în ipostaza stânjenitoare de a-l contrazice pe Patriarh. Au fost şi persoane care s-au apropiat de Potir cu linguriţa de plastic. Multe provocări au venit din partea ONG-urilor cu politică anticlericală. Iar avalanşa se pare că nu poate fi oprită.
S-au găsit suficienţi teologi care să susţină atitudinea celui care, în clipa de faţă, dă tonul în Biserica strămoşească. În felul acesta, tot ignorantul care răsfoieşte presa a putut afla de la teologii noştri open-minded că linguriţa a fost introdusă în secolul al XII-lea.
Ea, de fapt, a fost introdusă în cultul Bisericii mult mai devreme, înaintea celui de-al nouălea Sinod Local de la Constantinopol (861). Iar constantinopolitanii, cel mai probabil, au preluat practica de la antiohieni.
Dar nu linguriţa este problema, nici originea ei. Pe cei care ridică această falsă temă îi deranjează, de fapt, Cel Care Se dăruieşte pe Sine credincioşilor în căuşul linguriţei. Nu întâmplător am fost acuzaţi că folosim succesiv aceeaşi linguriţă pentru a împărţi cetăţenilor ”alcool”! Câtă durere provoacă această blasfemie în sufletele celor care-L iubesc pe Dumnezeu!
Sunt de acord că, în această perioadă, preotul, cu binecuvântarea episcopului său, poate împărtăşi bolnavii de Coronavirus după indicaţiile Sfântului Nicodim Aghioritul, aşa cum apar ele în Pidalion, la tâlcuirea Canonului 28 Trulan. Dar acest pogorământ cred că se poate face doar pentru a-i împărtăşi pe cei izolaţi în saloanele spitalului, de care preotul, datorită rigorilor impuse, nu se poate apropia prea mult.
Însă, în contextul acestei absurde presiuni mediatice, linguriţa nu mai este un simplu element din instrumentarul liturgic, ci devine măsura credinţei sau a apostaziei.
Noi ştim că, în cadrul Liturghiei, linguriţa ar putea fi eliminată doar dacă revenim la practica primară, anume ca fiecare credincios, prin îndelungată cateheză şi pregătire liturgică, să poată primi în palma dreaptă Sfântul Trup, cu solemnitatea împărtăşirii clericilor. Dar acest ritual presupune ca fiecare să soarbă din Potir, lucru pe care denigratorii noştri îl vor considera la fel de neigienic precum împărtăşirea cu aceeaşi linguriţă.
Tot datorită Comunicatului buclucaş din 28 februarie, profesorul de Drept canonic (!) de la Sibiu a făcut o demonstraţie îngrozitoare, împărtăşind credincioşii fără a folosi linguriţa. I sa părut mai igienic să-şi umezească degetele în Sângele Domnului şi, apoi, să le atingă de buzele fiecărui credincios. Ceea ce bietul canonist considera a fi o abordare nouă e, de fapt, ritualul de împărtăşire al sirienilor iacobiţi.
V-am scris câteva detalii despre linguriţa liturgică pentru că, aşa cum intuim cu toţii, Preafericite Părinte Patriarh, când vom reveni la împărtăşirea credincioşilor în cadrul Liturghiei, ni se va impune să renunţăm la linguriţă.
Criza în care ne aflăm e accentuată şi de bagajul de antipatie, care Vă urmăreşte de multă vreme, datorită altor momente delicate pe care nu le-aţi putut gestiona.
De primul dintre ele nu sunteţi în niciun fel vinovat. Mă refer la tragicul eveniment de la Colectiv, când, fără să fi greşit ceva, toată ura celor cărora presa progresistă le dirijează emoţiile s-a îndreptat către Preafericirea Voastră.
A venit, apoi, cea mai mare ruşine de pe obrazul Bisericii Ortodoxe Române, cazul pedofilului de la Huşi. Preoţii din întreaga ţară trăiesc durerea că, din pensiile mizerabile ale bieţilor credincioşi, din bănuţii văduvelor şi ai orfanilor, demonizatul pe care l-aţi poreclit episcop retras trăieşte ca un paşă, în condiţii pe care le cunoaşteţi foarte bine.
E cazul să ne amintim despre Referendumul pentru familie, o iniţiativă neoprotestantă, în care Patriarhia nu avea voie să se implice. Înainte de a face acest pas, se cuvenea să solicitaţi sondaje, să vă asiguraţi că proiectul ar avea succesul dorit şi, abia apoi, să susţineţi iniţierea lui. După acel episod, Biserica a ieşit cu imaginea şifonată, iar lupta pentru o societate normală a fost definitiv pierdută.
Pe reţelele de socializare, cele mai multe vizualizări le au clipurile în care Preafericirea Voastră şi alţi câţiva ierarhi aţi elogiat anumiţi politicieni pe care poporul îi urăşte.
Oare ce sentimente se-nfiripă în sufletele credincioşilor care-L caută pe Dumnezeu, când văd că, înaintea lor, lângă Potirul Împărăţiei, Patriarhul ţării sau unul dintre ierarhi îi îndeamnă pe bieţii preoţi să-i cânte Vrednic este! unui politician corupt şi imoral, pe care, nu departe de altar, îl aşteaptă amanta pentru care şi-a părăsit familia?
Cât pot îndura bătrânicile noastre evlavioase, cu obrajii subţiaţi de post? Cum să le explicăm acele imagini mamelor care se trezec în miez de noapte, când le adorm copiii, să-şi completeze şirul de metanii? Ce credibilitate mai avem înaintea tinerilor care-şi iau vieţuirea creştină în serios?
De drama aceasta, pe care o trăim ca neam în mijlocul unei isterii mondiale, nu sunteţi singurul vinovat. Cumplita prăpastie duhovnicească ni se datorează nouă, tuturor slujitorilor Altarului, că nu ne-am ridicat la misiunea pe care ne-a încredinţat-o Domnul şi nici n-am ştiut răspunde încrederii pe care acest popor ne-a dăruit-o.
Am observat, Părinte Patriarh, cum oamenii din proximitatea Preafericirii Voastre caută oarecare complicitate în rândul intelectualilor care, în general, au avut o atitudine favorabilă Bisericii. Teologi cu ţinută academică, acompaniaţi de intelighenţia dâmboviţeană, îşi justifică lamentabil frica şi, în cele din urmă, îndepărtarea de logica după care, de veacuri, a funcţionat Biserica lui Hristos pe pământ.
Poziţionarea aceasta este penibilă. Noi nu avem astăzi o intelectualitate cu conştiinţă bisericească. Cei mai mulţi dintre intelectualii vizibili nu sunt creştini asumaţi, ci au doar o identitate culturală, construită pe valori general-creştine. Această situaţie nu văd cum poate fi schimbată de o generaţie de ierarhi şi preoţi fără conştiinţă eclezială şi în mijlocul unui popor ortodox fără conştiinţă euharistică.
V-am scris aceste lucruri pentru a Vă conştientiza că suntem responsabili de drama unui popor de oameni hăituiţi şi depresivi. Nu avem voie, ca Biserică, să îngăduim acestui regim antihristic să lovească în comuniunea poporului român cu Hristos!
Am citit şi ascultat opiniile unor ierarhi şi preoţi că lucrurile acestea se întâmplă pentru păcatele noastre şi că e o binevenită vreme de izolare şi de pocăinţă. E cuviincios să gândim aşa până la un punct.
Observ că fiecare popă a preluat lozinca mitropolitului Hierotheos Vlachos, anume să facem din fiecare casă o biserică. Dar lucrul acesta trebuie să-l facem întotdeauna, nu doar în vreme de epidemie! Biserica mică de acasă (familia) nu poate înlocui niciodată comunitatea parohială, biserica mare, euharistică, Împărăţia lui Dumnezeu în realitatea seculară.
Îndemnul la smerită ascultare, la tăcere, la ajunare de Liturghie poate fi înţeles în cheia Păresimilor. Am făcut, deja, un prea mare compromis, îndepărtând credincioşii de Liturghia acestor duminici, când Biserica dezvoltă un discurs teologic esenţial pentru echilibrul duhovnicesc al creştinului.
Dar în faţa Praznicului Învierii lui Hristos, Dumnezeul nostru, Biruitorul morţii, trebuie să construim o altă abordare!
Dacă românii vor întâmpina Paştile izolaţi în casele lor, cuprinşi de frică, fără nădejde, însemnă, Preafericite, că noi i-am trădat pe cei care şi-au pus nădejdea în noi.
Şi nu doar pe ei, ci, mai ales, pe Cel Care l-a strigat pe Lazăr, al cărui trup deja putrezise. E cazul să vă amintesc cum mortul, cu trupul bandajat, cu picioarele şi mâinile acoperite de fâşii de pânză, cu chipul acoperit de mahrama mortuară, a ieşit afară din mormântul care duhnea a hoit. Lazăr cel mort de patru zile, Părinte Patriarh!
Cât de minunat este Dumnezeul nostru, de Care ne ascundem de frica unei răceli!
Trăim o panică generală pentru că ne vom îmbolnăvi şi vom muri. Dar, oare, abia acum am aflat că vom muri? Nu ştiam noi asta? Nu propovăduim noi că, înainte de a fi înviaţi de Hristos Domnul, vom muri?
Eu ştiam că tema vieţii noastre nu e că vom muri, ci cum vom muri!
Aţi scris undeva, nu reţin unde anume, că spiritualitatea ortodoxă este în comuniune de gândire diacronică cu Sfinţii Apostoli şi cu Părinţii Bisericii. E momentul să Vă amintiţi acest adevăr şi să acţionaţi în duhul Părinţilor, oricât de greu Vi s-ar părea!
Biserica are o îndelungată experienţă în depăşirea epidemiilor. Amintiţi-Vă că, în vechime, persecuţiile porneau adesea în vreme de molimă. Păgânii credeau că zeii se răzbună fiindcă nu li se închină creştinii. Dar Părinţii Bisericii, cei care, asemenea Prea fericirii Voastre, purtau peste umeri omoforul responsabilităţii pastorale, nu opreau slujirea Liturghiei, ci înteţeau rugăciunea.
Legitimând astăzi, ca Biserică, măsurile care ne interzic prezenţa de la slujba Învierii, legitimăm, de fapt, fiara care devorează sănătatea spirituală a poporului român. Legitimăm inclusiv legea care impune educaţia sexuală în şcoli, act normativ promulgat în plină pandemie. Şi, nu peste mult timp, căsătoriile între persoane de acelaşi sex!
Îndrăznesc să Vă propun, Părinte Patriarh, un program pentru a depăşi această criză:
1.) Mai întâi de toate, Vă rog să dispuneţi o măsură igienică: încetarea transmisiunii slujbelor online! Ştiţi bine că, la nivelul Patriarhiei Române, nu se respectă o rânduială unitară. Au circulat, zilele trecute, înregistrări cu preoţi care au săvârşit Liturghia Darurilor Înaintesfinţite la Praznicul Bunei-Vestiri. Alţii au transmis, în zilele de rând ale Postului, Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur.
Abundă internetul de secvenţe înfiorătoare cu preoţi îmbrăcaţi în veşminte, lălăind cântări pietiste şi pricesne cu versuri eretice. Nu ştiu de unde au apărut atâţia călugăraşi pe care nu-i mai încape darul profeţiei. Am văzut chiar Sfântul Antimis deschis pe masa de bucătărie, cu storcătorul de fructe şi fierbătorul în fundal. Cui foloseşte toată dezordinea aceasta? Incoerenţa în slujirea liturgică, iconografie şi cântare dezveleşte haosul pe care, în scurt timp, nu-l vom mai putea gestiona. Aveţi deja o măsură de compromis pentru cei care au de gând să vizioneze slujbele online. Nu e nevoie de alte canale decât Trinitas! Ştim bine că harul Dumnezeieştii Liturghii nu se transmite în felul acesta, ci e doar o formă de dulceagă amăgire.
2.) Pentru a contracara acţiunile potrivnicilor noştri, Vă sugerez să formaţi un comitet din medici oneşti (nu neapărat credincioşi, ci oameni cu ţinută academică şi probitate profesională!), virusologi şi mibrobiologi, care să întocmească, la solicitarea Patriarhiei Române, un raport amănunţit din care să reiasă condiţiile de siguranţă sanitară care ar trebui respectate pentru a fi oficiată Slujba Învierii, cu participarea credincioşilor.
3.) Pe baza raportului Comitetului medical, un alt comitet, format din preoţi de parohie cu experienţă pastorală, sociologi şi psihologi să întocmească un regulament strict, care să asigure desfăşurarea slujbei în vreme de epidemie.
Aceste condiţii să le prezentaţi autorităţilor de Stat, afirmând cu fermitate că Slujba din noaptea Sfintelor Paşti, sub nicio formă, nu poate fi oficiată fără credincioşi.
Sunt foarte multe fabrici în care, în această perioadă, sute de angajaţi muncesc umăr la umăr. Acei oameni călătoresc cu mijloacele de transport în comun şi sunt incomparabil mai expuşi virusului decât credincioşii care vor veni la slujbele Bisericii.
Ne vom lua angajamentul de a asigura un climat adecvat desfăşurării slujbelor în siguranţă sanitară. Vom spune cu insistenţă credincioşilor care prezintă minime simtome gripale să nu vină la biserică. Putem chiar să le recomandăm celor care se consideră vulnerabili să rămână în casele lor anul acesta, de Înviere.
Slujba va fi săvârşită în aer liber, iar credincioşii vor respecta normele de distanţare socială.
4.) Să Vă asumaţi crucea de a fi patriarh în aceste vremuri! Aveţi minunatul exemplu al Patriarhului Ilia al Il-lea al Georgiei.
Cu credinţă în Dumnezeu, să anunţaţi poporul că, în aceste vremuri de cumplită încercare, Biserica este alături de popor, pentru popor, în dragostea lui Hristos. De aceea, oricât de greu vor înţelege cei străini de Biserică, vom fi cu toţii, cler şi credincioşi, la slujba Învierii lui Hristos!
Noi ştim, Părinte Patriarh, că, dacă vom fi lăsaţi să ne rugăm nestingheriţi, Domnul ne va asculta rugăciunea şi va opri mustrarea lui cea dreaptă care s-a pornit asupra noastră.
Şi mai ştiu că eu, ca preot, mă pot îmbolnăvi. Sunt atât de păcătos şi de nevrednic de lucrarea lui Dumnezeu, încât nu îndrăznesc să-I cer ca boala să mă ocolească, ci pot doar să mă încred în mila Lui. Dar mai ştiu bine, Preafericirea Voastră, că Dumnezeu mă ascultă de fiecare dată când mă rog pentru credincioşii pe care îi păstoresc.
Suntem oameni ai Bisericii şi avem datoria de a gândi în duhul Bisericii.
Revenirea la slujirea firească va alunga epidemia!
Şi acest lucru nu înseamnă, cum penibil s-a argumentat, să-L ispiteşti pe Dumnezeu. Ci presupune să te încrezi cu toată fiinţa ta iubirii Sale milostive.
Părinte Patriarh,
Una din calităţile incontestabile ale Preafericirii Voastre este că aţi găsit, întotdeauna, o cale de eficientă comunicare cu politicienii şi cu oamenii însetaţi de putere şi măcinaţi de lăcomie şi de gânduri meschine. Pe aceştia aţi ştiut, multă vreme, cum să-i aliniaţi pentru a Vă susţine interesele imediate.
Astăzi, Dumnezeu Vă oferă şansa de a fi deasupra clipei grele care s-a abătut peste noi.
Folosindu-Vă de autoritatea pe care aţi avut-o cândva, cumpănind lucrurile cu luciditate, dacă veţi oferi poporului român bucuria pascală, veţi îngropa toate neajunsurile şi greşelile de până azi şi veţi fi considerat, cu adevărat, un patriarh providenţial.
Altfel, fără curajul mărturisirii, ne veţi arunca pe toţi în groapa cu lei.
Hristos a înviat!
Preot Ciprian Mega
Nota noastră:
Fără îndoială, scrisoarea părintelui Ciprian Mega este un act temerar și o mărturisire de credință. Părintele și-a asumat cu curaj o poziție care îl expune maximal.
Mesajul în sine conține avertismente dure, legate de FOARTE PROBABILA REPETARE a întregului scenariu al izolării sociale și, implicit, a închiderii bisericilor, în noiembrie-decembrie, torpilând si cealalta mare sarbatoare a crestinismului – dacă ne luăm după unele previziuni/planificari calendaristice invocate și de oficiali, precum și de presiunile pentru schimbarea rânduielii liturgice a Împărtășirii. Din păcate, sugestiile concrete de la finalul scrisorii nu mai sunt de actualitate. Patriarhia deja s-a decis cu privire la modul de sărbătorire a Învierii. Cel mai probabil, Patriarhia consideră că nu-și poate asuma gestionarea mulțimilor, fie ele și în format restricționat, care ar participa la slujba de Înviere și nici nu știm dacă a avut o marjă mai largă de negociere cu autoritățile.
Dincolo de aceste aspecte, scrisoarea părintelui Ciprian pare a fi scrisă, uneori, cu dinții scrâșniți. E ceva un pic prea pătimaș/resentimentar în modul de raportare la patriarh, care riscă să compromită propunerile foarte bune care merită serios discutate chiar și după Înviere. Nu e foarte adecvat, nici foarte constructiv, să demolezi destinatarul unei astfel de scrisori deschise, dacă, totuși, scopul este să cooperezi cu el. Mai ales când e prima oară, după toate datele, când îi comunici convingerile tale asupra crizei prin care trecem. De asemenea, nu împărtășim afirmația despre referendumul pentru căsătorie, care chiar nu a fost o inițiativă neoprotestantă. Afirmația e inexactă factual. Și da, poate că Patriarhia, sau ierarhia, are o responsabilitate legat de eșecul referendumului, dar mai degrabă în măsura în care nu a catehizat poporul „binecredincios” astfel încât să nu ajungem să eșuăm atât de lamentabil.
Una peste alta, zarurile sunt aruncate. S-a trecut Rubiconul Sfintelor Paști slujite fără credincioși. Chemarea Veniți de luați lumină se va auzi, pentru prima oară, în gol.
Legaturi:
***
Doneaza pentru filmul "Scrum"
Marturisire de credinta, poate, cuvinte grele si fara rost, sigur, dar nu inteleg de ce a fost facuta publica azi-noapte, adica dupa comunicarea de aseara a hotararii Sfantului Sinod. Iarasi, un lucru pe care nu-l pricep – de ce trebuie sa-l tintuiesti pe Patriarh la zid cu atatea acuzatii si indicatii concrete, in cheia unei griji si dragoste (destul de bizare pentru mine) fata de Biserica din care face si dumnealui parte, in definitiv. Cum se poarta zilele astea scrisoarea deschisa, prefer sa cred ca mai degraba este regia unui viitor film de mare succes in occident decat dorinta sincera de a schimba cu adevarat ceva. Cu tristete.
F bună și binevenită scrisoarea părintelui Ciprian. Exceptând desigur afirmația cu Referendumul, care nu este adevărată. Un ton bărbătesc, frățesc, creștinesc, care ar tb ca să-l trezească pe păr Daniel într-o situație cu adevărat periculoasă și dramatică. Binevenită atitudinea pt că f probabil este și diferită de aceea cu care este tratat de către cei din jurul său. Chiar nu are nevoie de yesmeni acum! Parcă n-a fost prea folositoare cântarea ”Pre stăpânul și arhiereul nostru …” Parcă Stăpânul a spus, că acela care vrea să fie primul, să le slujească tuturor, adică să fie sluga, și nu stăpânul!
Iar în ceea ce privește momentul, chiar dacă Patriarhul s-a exprimat deja și a dat indicații (prețioase) în ceea ce privește atitudinea Bisericii Ortodoxe Română la sărbătoarea Sf Paști de anul acesta, timpul încă nu este pierdut pt o virare cu 180 grade, care ar fi salvatoare din toate punctele de vedere, inclusiv coronavirusul, după cum afirmă și păr Ciprian. Nici în Vinerea Mare n-ar fi prea târziu, iar bisericile (sau exteriorul lor) vor fi cu siguranță pline de Înviere!
Poate că, într-adevăr, este o scrisoare prea dură, dar, din când în când, e bun câte un “duș cu apă rece”. Din păcate, Părintele Patriarh este depășit de situație și dă impresia că nu îi pasă și că a părăsit total poporul credincios. Știm că este obiceiul Preafericirii sale să nu prea iasă în public (probabil a rămas cu “sechele” în urma “atacurilor” de după evenimentul de la Colectiv). S-ar părea normal ca un episcop să slujească în Biserica reprezentativă a Catedrei sale, pe scurt, Catedrala episcopiei. În cazul Patriarhului, Catedrala Patriarhală. Sau să meargă să slujească în alte biserici de parohie (bine, deocamdată nu se pune problema), nu pentru a inspecta și a băga în sperieți preoții, ci pentru a fi alături și pentru a întări preoții și credincioșii din eparhia sa. De ani de zile însă Părintele Patriarh și-a făcut un obicei de a sluji în Paraclisul Reședinței Patriarhale, ascuns de ochii credincioșilor, de parcă îi este frică de noi. Seara, la jurnalul Trinitas se difuza predica Patriarhului, de parcă anticipa epoca “Bisericii TV sau online”. Dacă mai slujea în Catedrală sau la mănăstiri din jurul Bucureștiului până acum, la sărbători mari, în acest Post a dispărut complet. Nici în Duminica Ortodoxiei sau de Praznicul Bunei Vestiri, când de obicei slujea, nu a fost în mijlocul credincioșilor, “live” sau “online”. În Duminica Sfintei Cruci, ultima Liturghie la care au participat credincioșii (afară), pe Dealul Patriarhiei nu a slujit nici un ierarh, doar preoții slujitori ai Catedralei. De ce le era frică? De credincioși? Doar nu voiam să-i linșăm, dimpotrivă, voiam binecuvântarea lor. De boală? Păi unde este spiritul sacrificiului de care ne vorbesc în predicile lor despre chinurile mucenicilor? Cerem ajutorul Sf. Haralambie, dar cum a pătimit Sf. Haralambie? (și era episcop).
Duminică, la pelerinajul din București cu moaștele Sf. Dimitrie cel Nou, de ce nu a participat însuși Patriarhul, ci l-a trimis pe episcopul-vicar, Varlaam Ploieșteanul? Uite că în Moldova ÎPS Teofan a mers el însuși cu moaștele Sf. Parascheva, un drum de 500 km și 12 ore. Și în București PF Daniel putea merge să binecuvânteze Capitala și întreaga țară, nu doar o oră cât a durat pelerinajul, ci mai multe ore și în mai multe zone din București și din împrejurimi.
Chiar dacă mai sunt câțiva episcopi care iau atitudine și sunt alături de poporul român ortodox, totuși, ierarhia Bisericii dă impresia generală de nepăsare totală și de faptul că au părăsit poporul, începând de la Patriarh (mai ales).
Dacă Patriahul Daniel și alți episcopi consideră că sunt depășiți de situație și nu mai pot purta acest jug, pot să se retragă și să lase loc celor care se consideră mai vrednici. Nu este o chemare la “revoltă” împotriva ierarhilor, la schismă sau neascultare. Îi respectăm ca oameni și ierarhi, înzestrați cu acest har al episcopiei. Dar putem face o critică pe care o consider, zic eu, îndreptățită.
Ierarhii trebuie să se întoarcă la credincioșii lor, altfel vor rămâne singuri, cu Preacucernicele Ziduri, Preacuvioşii Pereţi, Preacuvioasele Strane şi Scaune, pe care le iubesc atât de mult încât au rămas doar cu ele…
Adevarul ne deranjeaza???
http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/reflectii-si-intrebari-dureroase-despre-starea-bisericii-ale-preotului-regizor-ciprian-mega-lucrurile-urate-care-se-ntampla-astazi-in-biserica-se-datoreaza-faptului-ca-unii-homosexuali-au-ajuns-in/
@Carmen:
1. Scrisoarea părintelui Ciprian e datată 7 aprilie. Comunicatul Patriarhiei este din 8 aprilie.
2. Cu tristețe, ultima dvs. frază vă descalifică încă o dată. Chiar credeți ceea ce ați scris??? Dacă da, e trist. Dacă nu, e și mai grav.
Am o tristete pe care aproape ca nu o mai pot gestiona. Inca mai sper intr-o minune – sa putem participa la slujba de Inviere a Domnului Iisus Hristos. In aceaste conditii Patriarhia ar trebui sa se delimiteze de circul mediatic numit ”corona”. Numai bisericile sunt inchise. Restul localurilor publice necesare sunt deschise. Se lucreaza in firme aproape unul de altul, iar in magazine stam alaturi unul de altul. Decesele inregistrate arata ca bolile pacientilor anterioare crizei mediatice corona virus sunt cauza mortii. Le este frica mai degraba de o explozie populara, care din pacate cred ca oricum va avea loc mai devreme sau mai tarziu. In nicio tara nu s-au luat asemenea masuri extreme ca in Romania – amenzi uriase, disproportionate, declaratii pe care multi nu stiu de unde sa le ia si cum sa le completeze, si pe deasupra suspendarea Constitutiei, pe timpul crizei, declarata in acest mod numai in tara noastra. Nu mai fac nicio diferenta intre situatia tensionata din ultimii ani ai regimului comunist si ceea ce se intampla acum la noi. Chiar nu este nicio diferenta. Aceeasi teroare pe strazi, aceleasi restrictii. Voi care nu ati trait acele zile nu aveti cum sa stiti cum stam acum, dar eu revad in fata ochilor zilele dinainte de revolutia din decembrie 1989. Fara exagerare. Reprezentantii Bisericii poate ca sunt la fel de terorizati ca si atunci de autoritati. Dar la lipsa de comunicare cu poporul se adauga si închiderea bisericilor. Atunci erau deschise si militia nu avea grija lor. Doamne invata-ne sa Te iubim, invata-ne sa ne iubim intre noi si, nu in ultimul rand , invata-ne sa ne iubim vrajmasii !
Hm…
Intre comunicatul Patriarhiei si scrisoarea parintelui Ciprian, eu una optez pt cel dintai.
Sigur ca scrisoarea da glas indreptatitelor dureri si temeri ale prezentului. Dpdv al solutiilor insa, propunerile parintelui mi se par riscante. Si ma refer aici, de ex, mai ales la initiativa acelor comitete de experti, care poate deschide poarta abuzurilor si care, in plus, nu este altceva decat o variatiune ceva mai absconsa a temei linguritei de unica folosinta. Igiena in Biserica 2.0. (apropo, dar fara legatura cu scrisoarea, obsesia asta pt igiena este nu doar ridicola, dar si jignitoare pt IQ, am ajuns la nivel de sec xxi sa ni se tina seminarii despre cum tr sa te speli pe maini…In fine…).
Nu stiu, e un fel lumesc de a aborda problema. In momentul asta BOR este ca un om intr o mlastina. Cu cat se agita mai mult cu atat risca sa se scufunde. Problema e ca mlastina e starea duhovniceasca a poporului, reflectata doar in deciziile conducatorilor, iar de aceasta stare BOR este raspunzatoare (si aici nu ii includ doar pe preoti). In aceste conditii, e greu sa astepti un colac salvator din afara. Sau poate da, dar cu conditia ca de la vladica la opinca sa faci in sfarsit ce trebuia facut demult, pt a transforma mlastina in teren stabil si roditor – sigur, in delicatele conditii date ce trebuie asumate.Iar asta nu se intampla prin eroisme civice acum tardive si oricum discutabile, pt ca vei pieri si tu si nici mlastina nu se va asana, ci – in situatia data – prin diligenta si mai ales prin mijloace duhovnicesti – rugaciune indurerata pt bietul popor ratacit, si pocainta strasnica – dar strasnica (chiar daca fara deznadejde) – pt. ratacirea lui. Este bineinteles o parere.
In alta ordine de idei, marturisesc ca nu m as fi gandit in veci la referendum ca la o ‘initiativa neo-protestanta’. De unde ideea asta? Domle, lucrurile sunt f simple: cand legea lumeasca te obliga sa o incalci pe cea duhovniceasca, iei atitudine – pt ca deja nu se mai pune probl de a-i da cezarului ce e al lui, ci de a-i da cezarului ce e al lui Dumnezeu. Iar cand ti se mai si ofera ocazia – rara – ca cezarul sa iti ceara parerea, tacerea ta echivaleaza cu o dezicere de Hristos (mai ales cd tacerea chiar atarna in solutia finala!). Pt ca Hristos nu cred ca vrea sa stam cu mainile in san cand Tainele Sale sunt batjocorite si cand cei mai mici ai Sai (copiii) risca sa fie educati in spiritul ‘familiilor’ same sex, daca nu si in mijlocul lor – cum s a intamplat prin alte parti. Mai ales ca nu ti s a cerut sa iesi cu furci si topoare, ci doar sa marturisesti. Atat. Ce e neo protestant in asta? Scz pt ton, dar tema referendumului este dureroasa pt mine indeosebi prin absurdul care a ingropat o. Si ale carui ecouri observ ca nu se sting.
Petru (pt alt topic), sunt de acord cu tine. Oricand pe mine se poate miza cd e vorba de rugaciune in comun sau unii pt altii. Stiu din proprie experienta cat de mult ajuta. Mie asa mi a fost salvat demult copilul cand avea niste stari cumplite, de sufocare si pierdere a fortei musculare, iar medicii nu gaseau nimic in tonele de analize facute. Am avut insa atunci un grup mic, dar loial si dedicat, de rugaciune. Si efectiv chiar de Sf. Spiridon, de indata ce am terminat, seara, cu totii, Acatistul sfantului, copilul s a ridicat si nu a mai trecut vreodata prin asta.
Asa ca stiu ce inseamna puterea rugaciunii comune sau a pomenirii reciproce in rugaciune. Te scoate din infern. Foarte buna propunerea. Amin!
Comunicatul Patriarhiei are doua mari probleme. Si nu, nu este vorba despre faptul ca nu vom putea merge la biserica in noaptea de Inviere. Acest aspect era oricum stiut cu mult timp in urma. Aici este vorba despre felul in care acest text a fost scris. Si aici se vede intreaga problema a BOR. Nu au o echipa de PR care sa le comunice in spatiul public afirmatiile pe care le fac.
Revenind la text. Acesta are doua mari probleme:
1. Prima mare problema este aceea ca acest comunicat nu este scris intr-o nota duhovniceasca, intr-o nota parinteasca. Pana la urma vorbim de mama neamului romanesc (asa cum este numita Biserica Ortodoxa de catre Mihai Eminescu), iar o mama nu iti poate vorbi atat de sec si de rece. Inteleg ca este vorba de un comunicat oficial, insa ar trebui sa ne amintim cine ofera acest comunicat. Daca il oferea guvernul, presedentia sau o alta institutie a statului nu era nici o problema fiindca in cazul lor se preteaza acest tip de anunt sec si fara prea multa inplicatie sufleteasca. Insa aici vorbim despre Biserica lui Hristos care trebuie sa aiba mereu o anumita empatie pentru pastoritii sai.
2. Problema numarul doi a comunicatului este aceea ca textul cu pricina ar parea scris de oricine altcineva (un exemplu ar putea sa fie Caramitru Junior sau Theodor Paleologul) decat de cei de pe dealul mitropoliei din Bucuresti. El contine atat de multe lucruri smintitoare incat te intrebi daca au citit textul cu atentie inainte ”sa il arunce” in spatiul public. Nu poti sa vii tu ca si Biserica a lui Hristos si sa le transmiti credinciosilor tai ca pot sa isi manifeste bucuria Invierii Domnului, dar cu voce inceata ca sa nu ii deranjeze pe aia care nu sarbatoresc. Pai daca ai un asemenea discurs, ma intreb, unde mai este atitudinea de marturisire? A disparut la prima furtuna?
PS: Sincer, am crezut ca primul comunicat a fost o greseala umana, dar vad ca lor pur si simplu le este frica de un posibil linsaj mediatic si prefera sa se duca in zona unui discurs oficial, steril si fara pic de blandete duhovnicesca. Si, desigur, dupa ce va trece tot acest tumult vor iesi din nou in spatiul public sa predice frumusetea marturisii lui Hristos si a invataturii lasate de El. Da atunci nu stiu cine o sa mai creada in sinceritatea celor spune in predici din moment ce in vreme de maxima necesitate BOR a avut un mesaj care putea sa fie rostit de orice politician.
PS 2: Si a mai cazut inca o vorba care era mai mereu rostita in predici: Tot timpul se amintea in cuvantul de invatatura despre Europa secularizata si cum trebuie sa ne opunem acestui proces. Si acum, culmea, exact de la aceeasi oameni auzim un discurs care are toate caracteristicile unei Europe secularizate. Da pe timp de pace suna frumos asa…..
@doroteea
Propunerile acelea sigur ca aveau in sens pragmatic, si cred ca au sensul lor.
@Cristian – am vazut ca parintele face ascultare de PS Mitropolitul Isaia de Tamassos al Ciprului. Chiar si asa fiind, nu se justifica atitudinea fata de Patriarh. Reciteste, te rog, punctul 3 al scrisorii si spune-mi, sincer, daca asa trebuie sa arate o relatie normala dintre un subordonat si seful sau.
@admin si restul
Poate aveti dreptate, nu neg…
Poate intr adevar se putea face mai mult.
Cumplite vremuri.
Si eu sunt foarte curioasa daca Sf. Lumina va mai cobori anul acesta. Sa ne rugam cu durere sa se intample.
S-ar parea ca suntem mai preocupati de imaginea Bisericii in societate decat de imaginea Bisericii in Biserica…
Intr-un comunicat anterior, credinciosii erau numiti “public”, iar dupa atata “online” si “in direct”, suntem indemnati sa ne preocupam de imagine. Suntem credinciosi sau simpli spectatori?
@ Cristian: in momentul in care vrei sa atentionezi pe cineva ca a gresit, vrei sa indrepti pe el sau o stare de lucruri, nu vii si arunci canistra de gaz pe focul ce mocneste. Dar, te rog, lamureste-ma si pe mine, ce ti se pare incoerent la PS Teodosie? Credinta, nadejdea? Sau poate slujbele de la miezul noptii, de care vorbeste intr-un interviu, rugandu-ne sa participam si noi.
Am avut curiozitatea sa parcurg sutele de comentarii atasate scrisorii cu pricina. Asa am aflat, din spusele doamnei preotese, ca parintele nu este la prima scrisoare adresata Patriarhului, majoritatea din ele gasind rezolvare favorabila. Atunci dar, ce pot eu sa inteleg din urmatoarea afirmatie: “În urma anunțului domnului Bănescu, înțeleg că așteptarea mea a fost zadarnică.” Zadarnicita a fost asteptarea sau orgoliul a fost ranit?
” Patriarhia nu are capacitatea să articuleze un răspuns ferm, în duhul Bisericii lui Hristos.” Serios? Si cine oare ar avea aceasta capacitate? Sa mai adaug si intrebarea “cui folosesc toate?”
Si eu cred ca sunt realiste propunerile parintelui Ciprian.
Este foarte exagerata inchiderea bisricilor chiar si peste saptamana, cand nu sunt slujbe si deci afluxul de credinciosi este foarte mic. Asa cum nu sunt inchise supermarketurile, ca sa nu mai vorbim de fabrici si mijloacele de transport in comun – unde densitatea de oameni este muuult mai mare!, puteau lasa deschise bisericile astfel incat credinciosii sa se poata inchina la icoane, sf. moaste, sa se reculeaga, etc. Nu inteleg cum de s-a acceptat aceasta masura extrema fara nici un fel de amendament!
O alta nedumerire: nu intrerupem traditia inceputa in 2009, dar cu “traditia” inceputa acum 2000 de ani ce facem? Cuvantarea Inaltului Bartolomeu este profetica – https://www.youtube.com/watch?v=Bx-rORB3UbE
Pentru asta e voie la inghesuiala:
https://www.activenews.ro/stiri/Inca-un-exemplu-de-DISTANTARE-SOCIALA-.-Noi-stam-in-case-de-Florii-si-de-Pasti-sute-de-romani-au-luat-cu-asalt-aeroportul-din-Cluj-pentru-a-pleca-la-cules-recolte-in-Germania-160961
Lor nu le-a fost rusine sa protesteze…
https://www.youtube.com/watch?v=DS4DRFuDYEY&feature=emb_logo
Dna (sau dl) “carmen”, dar nu este evident ca – exceptand problema referendumului – parintele Ciprian a exprimat niste adevaruri? Dvs. ati tras concluzia ca parintele Ciprian vrea rating… Chiar credeti? V-am mai spus, in oricare din variante e o problema.
Pt Doroteea: ”Si ma refer aici, de ex, mai ales la initiativa acelor comitete de experti”. Dragă Doroteea, tocmai aici este strălucirea propunerii!!! În sensul, că răspunderea nu va mai fi dusă, după cum crede Patriarhul, doar de către el pe umerii lui, ci va fi împărțită între mai mulți… experți sau neexperți, important este să fie creștini cu vână și cu curaj de mărturisire. După cum mai ziceau unii pe aici, nu toți avem stofă de mărturisitori, f probabil nici Patriarhul, dar atunci este înțelept, ca să le facem loc celor care au, pot și vor. Iar aceasta ar fi o astfel de portiță, fără să piardă nimeni din ”himagine”. Și da, cu siguranță că s-ar rezolva ceva înspre pozitiv, bine știind noi, că numitul coronavirus produce evtl doar un guturai, nu este mai contagios decât alți viruși gripali și toată mascarada este pt a controla mai bine lumea și a grăbi venirea antichristului. Doar nu crede cineva de pe-aici, că icoanele Maicii Domnului plâng și drumurile muntelui Maicii Domnului se surpă doar pt că mor câteva sute/mii de oameni pe mapamond de boli grave asociate evtl cu coronavirus?!?
Fraților și surorilor, aveți dreptate și încă multă dreptate, fiecare în dreptul vostru !!!
@carmen, @admin – exact așa este, părintele Ciprian Mega a sărit calul, din prea mult zel…
@miriam – aproape cuvânt cu cuvânt așa este și starea mea, dar nu neapărat de tristețe, ci de imensă și neputincioasă DURERE. La urma urmei Mântuitorul Însuși a dus Crucea noastră, până la locul răstignirii, fiind răstignit pe Cruce Vineri, dar a treia zi, Duminică dimineață a Înviat din morți cu moartea pe moarte călcând !!! Era cumva normal să facem răbdare până Vineri, dar nu mai mult de atât !!!
@doroteea – rugăciunea comună a fost izbăvirea foștilor deținuți politici, dacă ne aducem aminte,de exemplu, de mărturisitoare Aspazia Oțel Petrescu, veșnică fie-i pomenirea. Se pare că spre asta ne îndreptăm (de) acum, spre grupuri-grupuri de credincioși, împreună cu un duhovnic adevărat și nu năimit, cu binecuvântarea unui arhiereu adevărat și nu năimit, lăsându-i pe cei lași, cu iubitele lor ziduri, strane și pseudocatedrale de tipul ,,izolării neamului” de Domnul Iisus Hristos !!!
@andy – din comunicatul ,,cancelariei Sfântului Sinod al BOR” nu răzbate nici un gram de DURERE ȘI ÎMPREUNĂ PĂTIMIRE a patriarhului și ierarhilor ,,Sfântului Sinod” cu ,,credincioșii mireni” pe care îi au spre păstorire, din cauza măsurilor pe care sunt NEVOIȚI să le ia pentru ,,protejarea credincioșilor mireni”. Luați dragi ierarhi, care epistolă vreți, dintre epistolele Sfinților Apostoli și arătați-mi vă rog una măcar, în care Sfinții Apostoli s-au adresat astfel fraților lor mai mici. Dacă ești NEVOIT să iei niște măsuri de genul acesta ca episcop sau mai ales ca patriarh [păstor(i) care te (îi) DOARE INIMA DE OI], în primul rând ÎL ROGI PE DOMNUL IISUS HRISTOS să te ierte pe tine și apoi pe credincioșii încredințați spre păstorire. Văzând acest lucru și Domnul se înduioșează spre robii Lui, episcopi și credincioși ÎMPREUNĂ PĂTIMITORI asemenea Lui și le dăruiește harul Său îmbelșugat pentru a putea depăși această grea încercare. Realitatea este că, oricât de mult se străduiește poporul dreptcredincios, lipsa de SINCERITATE și de ÎMPREUNĂ PĂTIMIRE a ierarhilor (cu câteva notabile excepții) și mai ales a patriarhului, care dă tonul, se simte ,,de la o poștă” !!! Cu asemenea cuvânt, ca cel al Cancelariei Sfântului Sinod APROBAT de patriarh, n-ajungi nici măcar până la Curtea de Argeș, d-apoi până la Rai.
Fiecare dintre noi înțelege că, pentru păcatele noastre trebuie să ne purtăm crucea, dar nu poate înțelege nimeni, de ce patriarhul și ierarhii nu se IMPLICĂ alături de credincioși. O armată, a cărei generali în frunte cu mareșalul ei, iau asemenea măsuri, este înfrântă înainte de a începe bătălia !!! De fapt, acest comunicat seamănă mai mult cu dorința patriarhiei BOR și a Sfântului Sinod de a se PREDA autorităților laice, decât cu dorința de a-și face cunoscut și impune punctul de vedere.
P.S.Iată mai jos un punct de vedere mai mult decât interesant și o dovadă că știința promovată astăzi la nivel oficial în lumea întreagă se luptă împotriva Lui Dumnezeu și a celor care caută SINCER Adevărul și Viața Veșnică :
https://youtu.be/e_cd5613v7k
Iertare și Doamne ajută tuturor !!!
@ Cristian:
Carmen. Este numele meu. Desigur, dar tonul face muzica. Felul in care este comunicat mesajul, abrupt si autoritar, cuvintele si expresiile folosite, jignitoare de-a dreptul, lasa loc de multe interpretari, de multe semne de intrebare.
Nu stau sa le analizez pe toate, pentru ca la fiecare fraza as avea de comentat si nu este nici cazul si nici locul. E destula tulburare in Biserica si asa.
@P:
Subscriu pe de-a intregul. Sarutmana!
https://www.activenews.ro/stiri-social/Nu-te-teme-turma-mica-160955
Hai sa-mi dau si eu cu parerea ( desi, poate ar fi mai bine sa tac).
Comunistii au reusit sa indeparteze ierarhia de credinciosi (nu eu spun asta, au spus-o altii mai in masura s-o faca), dar ramasese o legatura intre preoti si crestini. Ei bine, cred ca de acum vom fi lipsiti si de asta.
Vai de turma fara pastor, vai de pastorii care vor raspunde pentru sufletele incredintate lor.
@ admin, #24
Intru totul de acord! Credeti ca este intamplatoare dezbinarea asta? Deloc. Am aflat zilele astea o noua expresie – programare predictiva – o forma de programare psihologica realizata de catre mass-media, prin care publicul este familiarizat cu schimbarile sociale ce urmeaza a fi puse in practica. In momentul in care sunt puse in aplicare, publicul nu mai reactioneaza si le accepta ca pe un lucru normal. Scopul este diminuarea tulburarilor sociale.
Fratilor! Nu puteti fi in biserici pentru Praznicul Invierii Domnului! Un preot, din durere, isi asuma rostul de a se face carne de tun facand o radiografie excelenta a neputintei ierarhiei de a-si pastorii turma incredintata, nicio propunere, nicio diligenta explicita, iar voi sunteti “dispusi” sa faceti analize pe text, sa presupuneti interese ascunse. Ce aveti voi cu Biserica!
Doamna Carmen ramaneti in casa si faceti analize literare inteligente chiar in noaptea Invierii!
Multumim “admin” pentru preluarea acestei Scrisori!
Analiza lui Somanescu mi se pare pur si simplu realista.
@P: stii de ce cred eu ca Patriarhul a fost atat de putin vizibil? Pt ca el e cel care si a asumat tot oprobiul iscat de construirea Catedralei Mantuirii Neamului. Imaginea lui a fost terfelita in fel si chip. Iar poporul a fost permeabil la asta. In acest context, aparitiile lui mai mult ar fi starnit vrajba si atacurile impotriva Bisericii.
Dupa mine, rolul Patriarhului este unul f ingrat. El a preluat ‘o mostenire grea’, ca sa preiau celebra formula de eschiva politica. Nu stiu de ce, in acesti 30 de ani de libertate, bisericile s au umplut, dar odata cu ele au crescut exponential si viciile. Nu stiu de ce nu a ajuns Biserica in acesti ani la inima poporului cu adevarat. Dar cert e ca asa s a intamplat – n a ajuns.
Poate ca daca Patriarhul ar fi avut o alta fire si o alta retorica, ar fi demarat in forta si cu alt rezultat misiunea sa. Nu stiu. Dar sunt total impotriva aruncarii vinei exclusiv pe umerii lui. Nu stiu, am.impresia ca multi dintre crestinii prezenti Duminica la Sf
Liturghie, regulat spovediti, aranjati dogmatic etc. nu inteleg sau refuza sa inteleaga: noi, cei din Biserica, si preoti dar mai ales multi mireni, suntem in principal cei care am inchis usa Bisericii pt cei din afara ei. Si cat eram acolo, dar si cum ieseam din curtea ei. Multi dintre noi – si nu.ma refer la site, la o parohie sau la o persoana, ci in general, ca trend – nu ne comportam ca niste crestini adevarati. Nu suntem convingatori. Din contra. Si ‘ceilalti’ simt asta. Simt aceasta disonanta, aceasta fatarnicie. Si se indeparteaza. Ba chiar ii iritam. Dar nu pt ca sfintenia noastra i ar deranja pe ei, impurii. Ci pt ca noi suntem primii care i am respins si i am condamnat si ne am trufit elitist in fata lor, propovaduind altfel smerenia, nejudecata samd. Or asta e un mare VAI, de care bine ar fi sa devenim.constienti macar acum, in al 12lea ceas. Pt ca va fi vai si amar de noi daca am fost prilej de poticnire si sare stricata, in loc sa sa fim calauze luminoase. Stiu ca nu e agreabil ce spun, nici pt mine nu e, pt ca ma includ in categoria celor care au poticnit. Ideea insa este – pt ca de la asta am pornit – ca a arata cu degetul spre unul.sau spre altul nu mi se pare defel intelept. Pana la urma, ‘imaginea sociala’ de care afirma unii cu dispret ca s ar teme nejustificat Biserica, ei bine, acea imagine este de fapt poporul. Oglinda pe care ne o pune el in fata. Pt ca de fapt adevarata problema nu este ca BOR se afla in opozitie cu conducatorii vremelnici (vai si de acestia, o spun onest ca ma rog pt ei ), ci ca nu are de partea ei poporul! Si ASTA e adevarata nenoricire. Pt ca vrednicia unei Biserici (preoti + mireni!) se masoara in sustinerea de care se bucura ea din partea turmei pe care e chemata sa o pastoreasca. Gandirea asta ‘noi vs. ei’ este foarte gresita. Intr o tara milenar ortodoxa n ar trebui sa ajungem sa intram in conflict cu fratii nostri, ci sa ne chinuie gandul: oare nu cumva noi insine, fiecare dintre noi, e responsabil de starea lor? A milioanelor care sunt gata sa sara la gatul Bisericii acum de teama unui virus?
Rugaciune de pocainta si mare rugaciune pt cei ce ne vrajmasesc acum – mai ales cei din tara. Si pt Patriarh care are misiune grea. Dar rugaciune cu dragoste, nu cu indignare sau manie sau judecata a altuia. A noastra da. Atunci si doar atunci vom dezamorsa nebunia. Cand vom simti durere si dragoste cu adevarat in inimi pt bietii rataciti. Si cd ne vom simti propria noastra ratacire. Dar cu adevarat, nu declarativ. Cand cu adevarat vom.simti, fizic, acea strapungere a inimii de care vb sfintii parinti. Sincer cred ca daca am ajunge cat mai multi la aceasta stare, s ar putea schimba multe.
In realitate e o oportunitate. Oamenii, speriati fiind de covid, incep sa isi intoarca fata catre Domnul. Chiar si cei care pana acum luau in deradere Biserica si practica religioasa. Acum e momentul in care noi trebuie sa demonstram ca suntem oameni ai lui Hristos. Dar nu revoltandu ne in strada, si nici prin declaratii, ci ca in Pateric, prin starea noastra duhovniceasca. Cand vom fi rai in familiile si anturajele noastre vom castiga pe multi. Pt ca vor vedea ce inseamna cu adevarat traire – nu retorica – crestina.
Tensiunea este f mare. Orice vrajba si manie din suflet va intra in rezonanta cu acest rau condensat deasupra noastra. Daca am avea sufletele neintinate de ostilitate si frica, sunt sigura ca am putea iesi in strada cu efect. Dar nu cred ca suntem acum in acel stadiu. Desi bine ar fi sa ajungem cat mai repede, pt ca timpul este scurt.
Ieri seara, pe la 21,30, ma plimbam prin cartierul de stradute elegante de case, aflat in vecinatatea blocului meu. In intunericul acela parfumat (nu vreau sa o ard poetic, efectiv miroseau florile din copaci intr un mod f consolator pt ce traim) am vazut in trecere printr o fereastra deschisa si luminata urmatoarea scena: intr un interior frumos decorat, luminat discret de o lampa inalta, asezat in genunchi in fata unui perete de care atarnau ramele unor icoane (probabil, erau in penumbra), un barbat se ruga. Un barbat in toata firea – nu un batran.
Nu stiu, refuz sa cred ca nu exista speranta.
@ andy:
Total de acord!
comentariu 28 Doroteea:
Multumesc.
Parerea mea este că-n Sâmbăta Mare se va întampla o minune şi vom putea atunci forţa acceptarea de către autorităţi a accesulului credinciosilor în biserici. Noi trebuie să dăm dovadă de răbdare – a sfinţilor aşa cum spunea si Mitr. Neofit – şi să ne rugăm, să ţinem post mai aspru, cine poate doar cu apă sau pâine. Va fi ceva nemaiîntâlnit, care poate va converti mulţime de evrei – cum spunea şi păr. Dimitrie Bejan că se va întâmpla la sfârşitul veacurilor.
Şi mai cred că Patriarhul se roagă intens, discret, în taină, poate ţine şi un post mai aspru. Cei care au avut asemenea experimente de post negru ştiu că ţi se schimbă fizionomia, şi poate nu vrea să se afişeze în public dând apă la moară detractorilor pentru miştocăreala la care sunt experţi.
Domnul să ne aibă în pază!
@ Daniela G, Andreea, Corina, Romil, Menumorut, Denis, Vlad:
Va puteti verifica, va rog, mailurile (adresele puse aici, in comentarii), eventual si la spam? Multumesc!
@ Miriam:
Aveti o adresa de e-mail?
@ carmen, 26 – deja multi asteapta al doilea “val“ al pandemiei din nov-decembrie.
@ Doroteea #28
Aici e cheia, si eu cred acelasi lucru:
“Acum e momentul in care noi trebuie sa demonstram ca suntem oameni ai lui Hristos. Dar nu revoltandu ne in strada, si nici prin declaratii, ci ca in Pateric, prin starea noastra duhovniceasca.”
In alta ordine de idei, poate ca acum ar fi totusi momentul sa aratam ca a fost o greseala limitarea accesului mirenilor in organismele REALE de conducere ale Bisericii, in alegeri, etc. Sfântul Nicolae a fost ales episcop la cererea credinciosilor. Ce vremuri! Tendinta actuala de clericarizare… cui foloseste? Vorba PS Longhin, mirenii sunt buni numai sa dea banul, in rest nu-i mai intreaba nimeni nimic.
Ordonanta Militara nr 8 “Art.17 – În zilele de joi, vineri și sâmbătă, premergătoare celor două sărbători pascale, operatorii economici care comercializează produse agroalimentare își pot prelungi programul de funcționare în funcție de necesități.”
Deci, in noaptea de Inviere va fi liber la shopping in supermaketuri si buticuri. La coada la supermarket virusul se sperie si fuge, daca mergem la Biserica, ne-mbolnavim cu totii…
https://www.mediafax.ro/politic/live-ordonanta-militara-nr-8-prevede-cum-se-desfasoara-sarbatorile-de-paste-pietele-din-orase-raman-deschise-este-permisa-circulatia-anumitor-profesii-exportul-de-cereale-din-romania-este-interzis-19062363
Sunt la tara, am semnal f slab la internet. Cuvantul pr. Dumitru Patra de pe fb despre scrisoarea pr. Mega mi se pare ziditor. Poate reuseste cineva sa-l posteze. Multumesc
Doamne ajuta!
PF Daniel este un teolog de mare valoare, un foarte bun teoretician, sa-i recunoastem calitatile. Din momentul in care s-a hotarit sa faca Catedrala Neamului, trebuia sa ne asteptam la mari incercari, la care a facut fata atit cit a putut. Presiunile puterii laice asupra lui, cred ca cu greu ne dam seama cit de greu sint de suportat. Pr Mega sa spuna ce are pe suflet, sa nu ne fie frica de critici, si daca doar putin (nu prea cred) din ce spune e adevarat tot e bine sa luam aminte ca sa indreptam lucrurile. Astea fiind zise,
1) chestia cu lingurita a mai fost discutata in public, chiar si pe acest site (am citit eu mai demult), am avut deci destul timp!! ca sa avem un raspuns pregatit (in duhul invataturilor Sfintilor Parinti), ce-au pazit pastorii care ar fi trebuit sa-l aiba pregatit (si sa fi pregatit si credinciosii din timp pentru asta)? Iar o luam de la capat cu teoria? Prin Germania si Franta multi preoti (de-ai nostri) impartasesc cu lingurite de plastic, unii casca gura maaaare sa le introduca direct in gura fara contact fizic cu lingurita “buclucasa”, banuiesc ca episcopii locului stiu bine
2) chestia cu bisericile goale e si mai dureroasa. Cind a venit presiunea/prigoana, ar fi trebuit – zic si eu – Sfintul Sinod sa ceara poporului sa tina post aspru cu rugaciuni 1-2 saptamini ca Mintuitorul sa ne dezvaluie cum sa raspundem, ce si cum sa facem. Asa faceau pe vremuri inaintasii nostri ortodocsi, voievozii bine credinciosi si episcopii timpului. Nu s-a intimplat. “Biserica se adapteaza progresiv si responsabil etc” alea-s povesti intelectuale, cu parfum de Bossey… Si cei “patru” Sfinti Trei Ierarhi (si cu Grigorie Palama) au tinut predici deosebit de subtile, bazate si pe cultura lor exceptionala, dar Ei erau mai intii de toate luminati de Sfintul Duh, de energiile necreate, dupa aia venea bagajul lor intelectual (Sfintul Antonie cel Mare era un analfabet, dar invataturile lui…). Biserica este zguduita de un stat laic (ultima sa versiune venita si ea tot in urma unei lovituri de stat), care nu reprezinta neamul: bisericile sa ramina deschise, sa-si asume statul – el a dat legea – sarcina de a goni pe credinciosi din fata portilor ei, clerul sa respecte statul – bineinteles – dar a nu te impotrivi nu inseamna a te face si partas. La Constantinopole au fost multi Patriarhi care au folosit si diplomatia si sfintele invataturi ca sa se tina deoparte de imparati nevolnici, si au izbindit. Ce mai este de facut?
3) chestia cu “Hristos a Inviat” ingaduita de spus pe balcoanele blocurilor dar pe soptitelea, ca sa nu-i deranjeze pe “tovarasii vecini” e grava: asta inseamna ca biserica e cu credinciosii (citi mai sint), restul cu ale lor. Pai nu este Biserica mama neamului, nu sintem noi toti parte a neamului? Nu-mi vine sa cred ca PF Daniel a putut sa faca o asemenea greseala (e prea destept si cultivat, chiar daca si intelectualii au limitele lor), cei de prin jurul lui, numai ca ea va ramine in istorie sub semnatura lui.
4) faptul ca s-a produs un precedent, cu bisericile goale, asta cred ca pune capac la toate… Dumnezeu cu mila… Mintuitorul ne-ar fi putut lamuri in aste vremuri de restriste, n-ar fi trebuit sa ne sprijinim doar pe gindirea noastra
Sa nadajduim, multe neasteptate se mai pot inca intimpla, oricum doar la Mintuitorul si Maica Domnului si toti Sfintii ne este nadejedea!
Dragilor, nu avem prea multe de ales din panoplia variantelor. A da pe razatoare (chiar si cu cele mai bune intentii) ce a facut sau ce a zis unul sau altul nu este inutil, dar nici nu este practic. Fiecare, de la vladica la opinca, a facut asa cum a crezut. Adica bine sau mai putin bine. Pentru noi nu s-au schimbat prea multe dupa acest ultim comunicat, in sensul ca nu ne faceam iluzii ca decidentii nostri sa permita participarea la slujbe in viitorul apropiat, dupa ce s-au chinuit cateva zeci bune de ani sa se ajunga la aceasta situatie. Chiar daca noi am sperat intr-o rezolvare favorabila. Asa ca, in continuare, nu ne ramane decat sa ne plecam genunchiul la rugaciune, fiecare dupa puterea lui.
@frati si surori:
Am ezitat mult sa scriu si eu un comentariu, nu pentru ca nu imi veneau cuvintele ci pentru ca ele cum veneau asa si plecau. Apoi veneau altele contrare.
La o concluzie am ajuns abia acum, cand va scriu, cand cuvintele scrisorii parintelui Ciprian s-au mai asezat asa cum se aseaza drojdia la fundul sticlei.
Este dreapta aceasta scrisoare in multe privinte, dar si nedreapta totodata. Iar indrumarile Patriarhiei, vorbesc si ele despre o stare de fapt, dincolo de ceea ce e scris negru pe alb. Nu cred ca scrisoarea este lipsita de patima si partizanat. Ce-i drept, in post ispitele sunt mai puternice, asa ca nu voi diseca in amanunt. Voi spune totusi ca nu mi se pare o pozitie in duh crestinesc sa spui asta: Pe reţelele de socializare, cele mai multe vizualizări le au clipurile în care Preafericirea Voastră şi alţi câţiva ierarhi aţi elogiat anumiţi politicieni pe care poporul îi urăşte.. NU atunci cand poporul iubeste un vanzator de copii si l-a ales presedinte in locul unei femei care a infiat un copil, dar pe care poporul o uraste si o dispretuieste (observatia nu imi apartine, dar toti cunoastem situatia, acum vad doar ca este vremea sublinierilor).
Cu alte cuvinte, nu il poti face singur raspunzator pe Patriahul Daniel pentrru starea de lucruri de astazi. Nu mi se pare corect sa ne spalam pe mani toti bucurosi ca am gasit tapul ispasitor. Dar Sfant Sinod nu avem? Degeaba sunt episcopi care iau pe cont propriu initiative laudabile, ei sunt singuri ca o soapta in furtuna.
Sfatul Patriarhiei cu “Hristos a inviat” spus in soapta este imaginea fricii unui om lasat singur. Sfantul Sinod a dezertat in corpore, caci nu se vede, noi toti am gasit capul in care sa spargem oalele, dusmanul tot pe el il ia la tinta. Si cred ca asta am facut cu totii nu de acum ci de multa vreme, astazi doar se vede mai bine: avem un patriah caldicel lasat singur de un popor incult, rau si nerecunoscator. Daca ceva nu se schimba curand, Lumina de la Ierusalim, in cel mai bun caz, va veni la noi DOAR on-line de aici inainte.
@admin,
Incercati cu aceasta adresa de pe care am trimis acum mesajul.