OMUL ARE NEVOIE DE OM! CULTIVAȚI, VĂ ROG, PRIETENIILE DUHOVNICEȘTI! – Cuvinte calde de la PS MACARIE și PS DAMASCHIN (video, text): “Raiul îl dobândim laolaltă, frate cu frate şi soră cu soră, semen cu semen, în comuniune de iubire. Să fim cu toţii prieteni ai celui care suferă! NU-I BINE SĂ FIE OMUL SINGUR”

3-08-2021 Sublinieri

Episcopul Macarie în satul său natal: „Omul are nevoie de om!”, Cuvânt în Duminica vindecării slăbănogului din Capernaum, Spermezeu, Bistrița Năsăud, 1 august 2021:

(fragment):

“[…] Iată, aceşti patru prieteni l-au iubit şi l-au asumat pe fratele lor. Le era milă de el şi sufereau împreună cu el, iar Domnul, ne spune Evanghelistul Matei, văzând credinţa celor patru bărbaţi, văzând credinţa lor l-a vindecat pe paralitic, spunându-i: Fiule, îndrăzneşte! Iertate-ţi sunt păcatele. Fariseii au cârtit şi atunci spunând că Domnul săvârşeşte o blasfemie, că nu poate ierta păcatele; însă era Fiul Dumnezeului Celui Viu, Care putea ierta păcatele, şi l-a iertat mai întâi de păcate, l-a tămăduit lăuntric, l-a tămăduit sufleteşte şi apoi l-a ridicat şi din neputinţa sa trupească, spunându-i: Ia-ţi patul tău şi mergi la casa ta şi îndată slăbănogul s-a ridicat întru uimirea tuturor celor care au fost martori la această minune pe care a săvârşit-o Domnul nostru Iisus Hristos.

Preaiubiţii mei, din această pericopă evanghelică care s-a citit acum la Dumnezeiasca Liturghie înţelegem că noi, oamenii, avem întotdeauna nevoie de oameni. Suntem făcuţi unul pentru altul, iar raiul nu-l putem dobândi decât împreună. Nu suntem făcuţi pentru această lume, ci pentru rai. Iar raiul îl dobândim laolaltă, frate cu frate şi soră cu soră, semen cu semen, în comuniune de iubire. Fiindcă, iată, lucrarea tămăduitoare a Mântuitorului Iisus Hristos nu se săvârşeşte în izolare şi în frică şi în individualism, ci în comuniune de iubire lucrătoare.

Ce minunat este să ne purtăm poverile unii altora întru legătura dragostei şi a păcii, ce minunat este să avem oameni, ce minunat este să avem prieteni, aşa cum a avut paraliticul vindecat de Mântuitorul Iisus Hristos! Este cumplită boala singurătăţii şi a abandonului pe care a experimentat-o un alt slăbănog, despre care aflăm în Evanghelia după Ioan, cel de la Vitezda, care era abandonat, era uitat de semenii săi şi zăcea acolo cârcit, nu de un an sau doi, ci de 38 de ani în suferinţa sa, până ce a venit Dumnezeu-Omul şi l-a tămăduit şi pe acesta.

Aşadar, să fim cu toţii prieteni ai celui care suferă, să-l ridicăm la propriu, dar şi sufleteşte, să-i alinăm durerea şi suferinţa prin concret, prin fapta noastră cea bună, dar şi prin rugăciune. Dacă nu este cu putinţă să-l ajutăm fizic, este cu putinţă să-l pomenim în rugăciune şi îl putem ridica pe fratele nostru aflat în suferinţă sau pe sora noastră care boleşte pe targa rugăciunii noastre. Sunt martor la atâtea minuni pe care Domnul le-a săvârşit întru rugăciunea noastră neîncetată pentru cei aflaţi în nevoi, în necazuri, în strâmtorări, în singurătate şi în boală.

Şi acum, la Dumnezeiasca Liturghie, am pomenit pe cei mulţi care suferă la casele lor sau în spitale şi, mai cu seamă, pe cei care sunt singuri şi uitaţi şi abandonaţi. Noi, cei din familia Bisericii, nu trebuie să îi uităm şi să îi excludem din preocuparea, din grija noastră, ci să ne facem tuturor toate, ca pe toţi să-i dobândim în Hristos. […]”

***

 PS Damaschin Dorneanul – Predică la Duminica a VI-a după Rusalii

Suceava, 1 august 2021

(fragment):

“[…] Venise Domnul Hristos în cetatea Capernaum, se auzise de venirea Lui, în casă era multă lume, în fața ușii la fel, multă lume, și omul acesta voia să vină și el, căci auzise că [Domnul] făcuse minuni. Și nu putea să vină singur. Și aici au intervenit, așa cum știți, câțiva prieteni. În alte Evanghelii știm că erau patru. Fără acești patru oameni, fără acești prieteni, dorința acestui om nu se putea împlini. Ar fi rămas pe mai departe paralizat până la sfârșitul vieții și ar fi murit în felul acesta, trist, bolnav și, mai ales, singur. El a avut marea șansă, noroc se zice în zilele noastre, de a mai avea oameni care să se gândească și la el, nu doar la ei înșiși, să se gândească la familiile lor, ci să se gândească și la un prieten, „la un om care acum are nevoie de ajutorul nostru”, au zis cei patru. Și au mers, au luat cum era atunci targa, pe o pătură probabil, și l-au dus la respectiva locație, unde era Domnul Hristos, n-au putut să intre prin față, s-au urcat pe acoperiș și pe-acolo, printr-o spărtură, l-au lăsat pe acest bolnav, pe prietenul lor, în fața Domnului nostru Iisus Hristos. Dacă era singur, șansele lui e de a ajunge acolo erau minime. Nu putea să închirieze, cum facem noi astăzi, ceva, nu putea să apeleze la un serviciu social care să-l ajute. Pentru faptul că el al știut să-și păstreze și să cultive o relație de prietenie cu niște oameni și pentru faptul că acești oameni, prieteni ai săi cu siguranță și înainte de a fi el bolnav, au păstrat prietenia cu un om de la care nu aveau prea mult ce să ceară. Cu ce te poate ajuta material un om care este imobilizat la pat? Și cu toate acestea, prietenii săi nu s-au depărtat de el, n-au pus o distanță față de el, ci l-au cercetat. Știau de el, știau de dorința lui și au profitat de venirea Domnului nostru Iisus Hristos și l-au dus ca să-l vindece.

Plecând de-aici, gândul meu pentru dumneavoastră e să cugetăm mai mult asupra faptului că avem nevoie de alții, și când ne pare că suntem și că ne merge bine, cu atât mai mult atunci când suntem în necaz și nu ne merge bine. E greu să trăiești singur. Nu toți oamenii au vocația asta a viețuirii solitare. Monahii, da. Pustnicii, da. Dar și monahii, iubiți credincioși, Părinții Bisericii spun că cea mai frumoasă și cea mai binecuvântată de Dumnezeu formă de viețuire monahală este ceea ce noi numim obștea, adică o familie, mai mulți. Fiecare cu chilia sa, da, dar împreună sunt în biserică, împreună sunt la ascultări, împreună sunt la masă. Părinții din pustie, din pustiul Egiptului de prin secolele IV-V, viețuiau fiecare în locurile lor la distanță unii de alții, dar sâmbăta și Duminica se adunau împreună în biserică pentru Liturghie, pentru cuvânt și pentru un prânz comunitar.

Nu putem trăi de unii singuri. Și trebuie să-i mulțumim lui Dumnezeu și să prețuim lucrul acesta și anume că depindem într-un fel de alții. Adică avem nevoie de alții și alții au nevoie de noi. Copilul are nevoie de mama și de tata, oricât ar crede el că dacă ajunge la 14-15 ani, de-acuma poate trăi singur. Nu poate trăi singur, nu se poate descurca singur. Și nu mă gândesc doar la faptul că nu are un salariu consistent și constant din care să trăiască. Tot are nevoie de mama și de tata care să-i ofere spațiu de locuit și mâncare, dar nu doar atât. Se amăgește acel tânăr care crede că poate să ia viața în piept de unul singur la o vârstă atât de fragedă.

Suntem dependenți într-un fel de sistemul educațional, mai bun sau mai puțin bun. Fără el nu putem să agonisim cele de care avem nevoie în viața aceasta. Slavă lui Dumnezeu că mai sunt încă medici buni și vrednici și care au dragoste față de pacienți. Ce ne-am face fără ei? Dar ce ne-am face, iubiți credincioși, fără un apicultor care să ne dea ceara pentru lumânare? Cei care locuiți la oraș, ce v-ați face fără țăranul de pe câmp, care să strângă un cartof, care să aducă o sticlă cu lapte în piață – dacă se mai aduce, dacă nu, mâncăm din cel procesat din cutii. Ce, nu era mai bun laptele pe care-l aducea țăranul de la văcuța lui decât acela din cutie, pasteurizat și repasteurizat, Dumnezeu știe de câte ori?

Avem nevoie toți unii de alții. De aceea Sfântul Apostol Pavel a zis în fragmentul de la Apostol:În cinste unii altora dați-vă întâietate. Fiecare are locul lui în lumea aceasta. Și noi avem nevoie unii de alții. Nu putem trăi singuri. Și este o amăgire să crezi că poți să trăiești singur. Când ne este bine, așa cum am zis, ne-ar părea că da, ne descurcăm. N-avem nevoie de acela, „mă uit eu la persoana respectivă?! El cu viața lui, eu cu viața mea.” Când ajungem la necaz, la ananghie, atunci ne dăm seama că da, avem nevoie de alții.

O societate nu poate să funcționeze normal decât împreună-gândind și împreună-lucrând. O echipă într-o instituție face mai mult decât un singur om care să ia decizii și care să le implementeze. Peste tot se întâmplă lucrul acesta, dar mai ales, cum am spus, atunci când suntem la necaz. Și abia când suntem la necaz vedem cine ne este prieten. Un proverb indian spunea că prietenul se validează sau se verifică atunci când ești în necaz. La fel cum un erou se validează într-o luptă. Și mai spunea acest proverb „așa cum omul cinstit își dovedește cinstea atunci când are de plătit datorii”. Așa zicea acest proverb indian.

Dar nu ne ducem în înțelepciunea indiană, ci ne ducem în Sfânta Scriptură și în Proverbe. Proverbele lui Solomon sau Pildele lui Solomon și în Înțelepciunea lui Isus Sirah, două lucrări pe care vi le recomand din toată inima să le citiți, mai ales dumneavoastră, cei tineri. Se vorbește minunat despre prietenie. Și zice acolo că prietenia este leacul vieții. Ce definiție frumoasă: leacul vieții! Medicament pentru viață când viața ți-e amară. Mai mult contează să ai prezența cuiva lângă tine. Adică să nu fii singur în durerea ta, în problema ta, decât poate o rezolvare facilă și imediată. Un necaz îl duci mai ușor dacă ai pe cineva alături de tine care să te susțină, care să te ajute, care poate n-are puterea să-ți rezolve necazul, problema ta. Acești patru oameni n-au putut să-l vindece pe prietenul lor, dar au făcut ceea ce a ținut de dânșii, adică l-au dus în fața Celui Singur care putea să-l vindece, Domnul nostru Iisus Hristos, și de boala trupească, și de boala sufletească. Dar n-a fost singur, a avut pe cineva alături de el.

Ce mult contează să ai un om care atunci când îți merge nu bine, când ai un eșec în viață, de orice fel ar fi el, să-ți spună o vorbă de încurajare, să-ți dea un telefon, să-ți dea o mână, să simți că e cineva alături de tine, să te îmbrățișeze. De aceea ar trebui cultivate mai des aceste prietenii, iubiți credincioși, bune și frumoase. Sunt oameni care, dacă au plecat de lângă noi, poate îi uităm. Dacă știți că aveți astfel de persoane care au ținut la dumneavoastră, au contat în viața dumneavoastră, aduceți-vă aminte mai des de ei. Dați-le un telefon. Mai întrebați-i de sănătate. Avem nevoie noi de alții, dar poate și alții au nevoie de noi.

Și încă un lucru, iubiți credincioși, acum venind mai mult asupra celor dinlăuntru ale noastre, asupra vieții noastre sufletești, asupra vieții noastre duhovnicești. Cred că nu de puține ori, mulți dintre noi și eu cel dintâi mă pun în poziția, în locul omului acestuia bolnav de astăzi, paralizat de astăzi, slăbănog de astăzi. Păcatul ca boală, că boală este păcatul, ne face slăbănogi, ne paralizează voința, puterea. Nu mai putem să luăm singuri decizii bune, nu avem noi puterea să luptăm cu păcatul, cu ispitele din partea celui rău  care vin asupra noastră și ne simțim de multe ori amorțiți, letargici. Și atunci când măcar cu mintea, poate și cu inima, recunoaștem că suntem într-o astfel de stare și știm c-ar trebui să alergăm la Domnul, să ne ducem la Domnul, dar departe-i Domnul. Nu putem singuri să mergem. Am vrea, poate, dar e fragilă relația noastră cu Dumnezeu, încă. Domnul e departe, e-n case, e la Biserică. E tare greu câteodată; poate, în anumit moment al unei vieți ne-am apropiat de Biserică. Deși poate am vrut, dar era ceva care se punea între noi și Dumnezeu, între noi și Biserică. Și acel ceva în sine este păcatul, adică diavolul care prin păcat ne rupe, ne depărtează de Dumnezeu. Și oh! cât de minunat dacă am avea în acele momente patru oameni, patru prieteni care să ne ajute, să ne încurajeze în a ne apropia de Dumnezeu, să ne ducă ei într-un fel înaintea lui Dumnezeu! Dacă nu patru, măcar unul singur. Un singur om care să ne-ajute, să ne apropie de Dumnezeu!

Ce mult contează o mamă care să se roage pentru copilul ei atunci când copilul ei nu se roagă, când copilul ei nu merge la biserică, când copiii fac lucruri care nu-s de cinste pentru familia respectivă. Și mama aceea, bunica aceea, tatăl acela se roagă pentru persoana respectivă. Ea, mama, el, tatăl, reprezintă un om care încetul cu încetul să-l ducă pe acel om înaintea lui Dumnezeu să primească vindecare sufletească, adică iertare de păcate. Dacă într-o familie avem o rudă mai de-aproape sau mai de departe care intră în viața monahală știți, iubiți credincioși, ce mare binecuvântare este pentru respectiva familie lucrul acesta? Că viața lui închinată lui Dumnezeu reprezintă o ofrandă nu doar pentru el însuși, ci pentru tot neamul lui. Mulțumiți-i lui Dumnezeu dacă aveți în familie astfel de persoane care au ales calea unei viețuiri bine-plăcute lui Dumnezeu sau mai bine plăcute, că sunt multe chipuri de viețuire. Fie în viața monahală, fie ca  slujitor la Sfântul Altar, omul acela se roagă mai mult pentru noi. El este un bine-plăcut, nădăjduim, înaintea lui Dumnezeu și atunci, pentru rugăciunile lui, pentru viața lui, pentru așezarea lui, dobândim și dobândiți și dumneavoastră folos mai mult.

Cultivați, încă o dată zic, și acum în sfera duhovnicească, în viață duhovnicească, vă rog mult de tot, cultivați prieteniile cele duhovnicești, cu oamenii cu care vă întâlniți în biserică. Uitați-vă la tineri ce frumos s-au organizat ei în structuri în care, gândind ei la fel, să fie împreună. ASCOR-ul (Asociația Studenților Creștini Ortodocși Români), ATOR-ul (Asociația Tineretul Ortodox Român), ATOS-ul (Asociația Tinerilor Ortodocși Suceveni) sunt niște asociații de tineri care doresc altceva decât să se ducă numai și numai la un concert rock – îndată se face și aici, în Suceava – sau cine știe unde, să piardă vremea duminică dimineața. Doresc și altceva. Și atunci au nevoie să nu fie singuri, să se simtă împreună ca într-o familie. Și dumneavoastră la fel, în biserică vă cunoașteți de-acum unii pe alții, îl cunoașteți pe vecinul de strană sau vecinul unde stați. Prețuiți-l pe omul care stă lângă dumneavoastră. Poate rugăciunea lui e mai puternică decât a dumneavoastră. Inițiați și cultivați și păstrați și prietenii duhovnicești. Nu știm când avem nevoie de ele. Tot timpul, da. Dar sunt momente în care cu mult mai mult. Și dacă nu vin azi la biserică și nu vin Duminica următoare, cel care a stat lângă mine să vadă lucrul acesta și să-și pună semne de întrebare: „Părinte, de ce nu mai vine bătrânica cutare? O fi pățit ceva?”. Sau poate cineva a luat-o pe căi greșite, dar un prieten al său știind că-i este greu respectivei persoane să se întoarcă, poate face o rugăciune, poate dă un mesaj, poate-l cheamă într-un fel mai de departe, mai pe ocolite, astfel încât să vină pe calea cea dreaptă.

Și respectați, prețuiți și cultivați o relație trainică, durabilă, autentică, duhovnicească cu preotul dumneavoastră, cu duhovnicul dumneavoastră. El este și părinte, dar este și prieten. El mijlocește pentru noi înaintea lui Dumnezeu.

Intrăm acum în postul Adormirii Maicii Domnului. Ne spovedim mai mult decât în alte perioade ale anului. Nu ia el păcatele noastre? Nu că le ia asupra lui, dar le ia și le pune înaintea lui Dumnezeu. Le-aruncă acolo, în față, le dă drumul în fața lui Dumnezeu, ca Dumnezeu văzându-le, să le șteargă, să le ierte, să le curețe și să ne ridice pe noi, să ne învie pe noi și să putem merge. Să ne zică și nouă: „Scoală-te, lasă-ți paturile, lasă-ți neputințele sufletești, nu doar cele trupești, și du-te sănătos la casa ta. Du-te sănătos sufletește, bucuros sufletește în viața ta!”. Lucrul acesta îl face părintele. Nu putem noi singuri să ne dăm iertare de păcate. Și Dumnezeu a lăsat prin rânduială sfântă, dumnezeiască, această lucrare a Tainei Pocăinței. Că Dumnezeu, în Scriptură, în Sfânta Evanghelie care s-a citit astăzi spune că „oamenii preamăreau pe Dumnezeu care dă oamenilor o asemenea putere.” Oamenii care au văzut minunea, care L-au auzit pe Domnul Hristos spunând: Iertate îți sunt, Fiule, păcatele tale…” și după ce l-a și vindecat, acești oameni martori la minune, au preamărit pe Dumnezeu care dă o astfel de putere, nu doar de a ridica din boală, ci o astfel de putere ca să ierte un om păcatele. Căci ei vedeau în Domnul nostru Iisus Hristos mai întâi un om, după aceea, poate unii dintre ei, Îl vedeau ca fiind Fiul lui Dumnezeu sau măcar un prooroc. Dar duhovnicește citind acest cuvânt al Sfintei Scripturi, părinții au zis că oamenii preamăreau pe Dumnezeu care dă altor oameni putere de-a ierta păcatele. Și această putere se primește prin Taina Preoției, prin taina duhovniciei. Și noi, de la mila lui Dumnezeu avem această rânduială de a vă ajuta și de a fi ajutați și noi la rându-ne de părinții noștri duhovnicești, în sensul de a mijloci la Dumnezeu iertare pentru păcatele noastre. N-avem nevoie de un astfel de om, de un astfel de prieten, de un astfel de ajutor ca să pună viața noastră, care nu-i așa cum trebuie, înaintea lui Dumnezeu și Dumnezeu să ne vindece? Să ne ridice, să ne curețe ți să ne ierte?

Ca atare, iubiți credincioși, a spus Domnul Hristos: Nu-i bine omul să fie singur. Țineți la cuvântul acesta! Dacă a spus Domnul Hristos că nu-i bine să fie omul singur, înseamnă că așa este. Avem nevoie noi unii de alții. Alții au nevoie de noi. Cultivați prieteniile! Nu doar prieteniile când ne merge bine, ci prieteniile în general. Și mai ales când cineva este la ananghie. Pentru că și eu, când voi fi la ananghie, cu siguranță voi avea nevoie de sfatul, de cuvântul bun, de încurajarea și de îmbrățișarea unui om care ține să fie prieten chiar și în condițiile acestea.

Și cultivați, vă rog, și prieteniile acestea duhovnicești. Vă vor ajuta mult în anumite momente ale vieții. Pentru că va fi cineva care dincolo de o prietenie frumoasă și bună, omenească, va veni cu ceva în plus. Cu o rugăciune pentru noi, cu un sfat bun pentru noi, cu o mână întinsă pe care să ne-o dea și să ne tragă mai aproape de Dumnezeu. Iar Dumnezeu văzând credința, prietenia și dragostea noastră, a tuturor, să ne zică: „Iertate vă sunt, fiilor, păcatele voastre!” AMIN!”

Legături:

PRIETENII PARALITICULUI. Inalta chemare de a ne fi BRANCARDIERI DUHOVNICESTI unii altora, aducand bucurie in Cer: “Suntem chemati a fi prezenta lui Dumnezeu in aceasta lume, madularele trupului Fiului Sau”

PS DAMASCHIN DORNEANUL in Duminica a doua din Postul Mare: CREDINTA SE MARTURISESTE, SE MANIFESTA, “se vede in ALEGERILE pe care le faci, in hotararile pe are le iei, in viziunea despre viata pe care o avem”/ PS SOFIAN BRASOVEANUL: Cine VREA cauta solutii, cine nu vrea cauta SCUZE (VIDEO, TEXT)

“Iertate sunt pacatele tale!” – NOI CUVINTE DE FOLOS (Predici video, audio – PS DAMASCHIN DORNEANUL, Protos. Teofan, Pr. Gh. Holbea) la Duminica a 6-a dupa Rusalii (vindecarea slabanogului din Capernaum)

SPARGEREA TAVANULUI

Predici audio la Duminica slabanogului din Capernaum: RUGACIUNEA PENTRU CELALALT ARE MARE PUTERE, IUBIREA DE APROAPE DESCHIDE ORICE POARTA!

Pilda prietenilor slabanogului: SA NE RUGAM NEINCETAT, CU INDRAZNEALA SI STARUINTA. SA NE RUGAM SI PENTRU CEI CARE NU SE ROAGA!

Predica PS Sebastian al Slatinei la vindecarea slabanogului din Capernaum. II PURTAM PE CEILALTI IN SUFLETELE NOASTRE? NE PASA DE SUFLETELE LOR?

“NIMENI NU ESTE SINGUR!” Predica Parintelui Aldea despre MIJLOCITORII NOSTRI si despre CUM SE APARA DREAPTA CREDINTA (si audio)

NU TE DA BATUT IN LUPTA CU TINE INSUTI, NU ABANDONA DRUMUL LA JUMATATE! Prietenii paraliticului din Capernaum: conditia hotararii neabatute si a statorniciei in viata duhovniceasca: “Lucreaza dupa putere!”

 

***

“RAIUL NU SE DOBÂNDEȘTE DECÂT ÎMPREUNĂ”. PREASFINȚITUL MACARIE – cuvinte puternice și dătătoare de NĂDEJDE pentru traversarea acestor vremuri bulversante: “Dacă ar fi bună această criză pandemică ar fi tocmai ieşirea din convenţionalism, formalism şi manierism în slujirea noastră. Iată, a venit vremea comunicării directe, inimă către inimă” (VIDEO, TEXT)

PS MACARIE despre DUREREA ATROCE A SINGURĂTĂȚII celor uitați și abandonați de oameni (AUDIO, TEXT). “Stăpânitorii umanității căzute caută SĂ PROFITE de căderea umană, de BOALĂ, de MOARTE, de FRICĂ”

PĂRINTELE EPISCOP MACARIE slujind în satul său natal, în Duminica după Botezul Domnului: “Dumnezeu trimite mângâiere și ajutor atunci când înmulțim RUGĂCIUNEA PENTRU CEI ÎNSINGURAȚI ȘI BOLNAVI. Dacă lumea devine tot mai inospitalieră și tot mai neprietenoasă, noi trebuie să dăm mărturie că nu avem casă aici pe pământ, ci CASA NOASTRĂ ADEVĂRATĂ ESTE ÎN CER”

DUMNEZEU VREA SA LUCREZE PRIN OM. “Noi toti suntem una. Suntem facuti unii pentru ceilalti, nu suntem insule, ne mantuim sau ne pierdem impreuna”. EGOISMUL CARE RASTIGNESTE sau.. DE CE SUNTEM RESPONSABILI PENTRU TOTI? Preasfintitul Macarie: “Noi suntem legați unii de alții într-o REȚEA NEVĂZUTĂ, dar adevărată și lucrătoare. TOT CEEA CE FACEM ÎI INFLUENȚEAZĂ PE CEILALȚI”

“SĂ LUCRĂM LA DRAGOSTEA DINTRE NOI!”- Preasfințitul MACARIE al Europei de Nord: “Gândim și ne comportăm ca omul postmodern egocentric. Ca și cum am fi PE CONT PROPRIU. FIECARE CU TREABA LUI. Chiar și atunci când suntem în biserică, uităm faptul că suntem mădulare ale Trupului lui Hristos…. NU NE MAI SUSȚINEM, SUNTEM VICTIME UȘOARE PENTRU DIAVOL”

“Unde sunt dragostea și unitatea dintre noi? Mai știm noi să ne ascultăm unul pe altul?” Părintele episcop MACARIE despre IADUL LIPSEI DE IUBIRE în care trăim și noi, creștinii, contaminați de DUHUL LUMII. “Mulți vorbesc astăzi de toleranță, de acceptare, de deschidere, de diversitate, însă toate acestea sunt false, ipocrite”. IUBIREA-HRISTOS ESTE RĂSPUNSUL LA TOATE ÎNTREBĂRILE (conferința de la București VIDEO + TEXT)

“Cati copii orfani, singuri, indurerati, traumatizati, sunt printre noi, care chiar au nevoie de parinti!” SA AJUTAM LA PURTAREA CRUCII CELOR AFLATI IN SUFERINTA, IN SINGURATATE! SA NE RUGAM PENTRU CEI CARE NE VRAJMASESC – Partea a doua a conferintei de la Ploiesti (2016), “IUBIREA CRUCII”, a PS Macarie

PARINTELE EPISCOP MACARIE – cuvant mangaietor despre purtarea-impreuna a Crucii: CALEA IMPREUNA-PATIMIRII CU HRISTOS SI CU FRATELE AFLAT IN SUFERINTA: “Dacă un apropiat se plânge că-i e greu, primul nostru impuls nu e să împreună pătimim cu el, ci să-l moralizăm asemenea prietenilor lui Iov” (VIDEO, TEXT)

PS DAMASCHIN LUCHIAN, cu realism si sensibilitate, despre CREDINȚĂ și NECREDINȚĂ, NĂDEJDE și DEZNĂDEJDE, DRAGOSTE și TRĂDARE: “Dacă Dumnezeu are încredere în mine, hai să dau şi eu încredere semenului meu. ÎN FAȚA UNUI OM DEZNĂDĂJDUIT NU VENIȚI CU RETORICĂ, ÎMBRĂȚIȘAȚI-L!” (video, text)

Eli, Eli, lama sabahtani? – Trairile Mantuitorului Iisus Hristos pe Cruce. SINGURATATE, PARASIRE, INCREDINTARE, MOARTE PENTRU NOI. “Dumnezeu are nevoie de tine, de mine, de noi toti, pentru ca, prin prezenta noastra, oamenii sa simta prezenta lui Dumnezeu”. Cuvinte cu putere multa (VIDEO, TEXT)

“Purtaţi-vă sarcinile unii altora!”. PREASFINȚITUL DAMASCHIN DORNEANUL, pentru “Familia ortodoxă”, despre ETAPELE IUBIRII APROAPELUI CARE NE-A RĂNIT, lupta cu rutina și pentru (re)dobândirea Duhului, “SENSIBILITATEA” HARULUI, NEVOIA DE ADÂNCIRE A POCĂINȚEI și roadele acestei lucrări: “Să ne pocăim şi pentru cele pe care noi înşine le-am lucrat împotriva familiei”

FRATIETATEA DUHOVNICEASCA – SALVAREA IN ANII CEI GREI (II). O mai cautam?

Cuviosul Paisie despre FOLOSUL CE SE DOBANDESTE DIN PRIETENIA DUHOVNICEASCA si despre CAT DE VATAMATOARE SUNT MEDIILE SI TOVARASIILE LUMESTI

CUM NE PRETUIM UNII PE ALTII CA MADULARE ALE ACELUIASI TRUP, CE RELATII (AR TREBUI SA) AVEM INTRE NOI IN BISERICA? Ne purtam de grija unii altora, ca frati intru Hristos?

PARINTELE CALCIU DESPRE SINGURATATE SI UNIREA INTRU BISERICA

Interviu important cu PARINTELE CIPRIAN GRADINARU din Belgia despre FAMILIA DUHOVNICEASCA A PAROHIEI, NEVOINTA IN BISERICA, FRATIETATEA SI PRIETENIA DUHOVNICEASCA, SLUJIREA SI PURTAREA NEPUTINTELOR FRATILOR

“E ca o pânză ţesută de Dumnezeu, care pune inimă lângă inimă…”. MĂRTURIE VIE și îndemn tare la LUPTA DUHOVNICEASCĂ OSÂRDUITOARE ÎN BISERICĂ și la LUCRAREA “ȚESĂTURII” DRAGOSTEI FRĂȚEȘTI – Partea a II-a a interviului din “Familia ortodoxă” cu PR. CIPRIAN GRĂDINARU (BELGIA)

“IUBIREA NEBUNA” A LUI DUMNEZEU si TAINA SLUJIRII: “A te darui, fara sa te impui…”. Parintele Staniloae despre SENSUL CRUCII ca IMPREUNA-PATIMIRE ODIHNITOARE: “Numai Crucea darama zidul; Biserica sta pe iubirea rastignita”

Sf. Serafim de Virita – O PILDA DESPRE PUTEREA RUGACIUNII PENTRU APROAPELE

RUGACIUNEA PENTRU CEILALTI (I): “De ce te gandesti doar la tine, bunul meu copil, si nu te gandesti putin si la lumea care sufera? Cati nu striga in aceasta clipa: ‘Ajutor! Ajutor!’ si nu exista nimeni langa ei ca sa-i ajute?”

Cuviosul Paisie Aghioritul ne invata CUM SA NE RUGAM PENTRU CEILALTI (II) – Rugaciunea CU DURERE IN INIMA pentru cazuri concrete si pentru toata lumea

DUREREA ALTUIA – DUREREA NOASTRA. Cum dobandim rabdare si ce folos avem din incercari? ISPITELE INSINGURARII

SATANA II VANEAZA PE CEI IZOLATI

“Toţi ne gîndim numai la noi înşine. De aceea ne înecăm cu toţii”


Categorii

Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Pentru tineri, Prietenia, PS Damaschin Dorneanul, PS Macarie, VIDEO, Vindecarea slabanogului din Capernaum

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

2 Commentarii la “OMUL ARE NEVOIE DE OM! CULTIVAȚI, VĂ ROG, PRIETENIILE DUHOVNICEȘTI! – Cuvinte calde de la PS MACARIE și PS DAMASCHIN (video, text): “Raiul îl dobândim laolaltă, frate cu frate şi soră cu soră, semen cu semen, în comuniune de iubire. Să fim cu toţii prieteni ai celui care suferă! NU-I BINE SĂ FIE OMUL SINGUR”

  1. Prietenul la nevoie se cunoaste!
    Nu se spune daca la nevoia lui sau la nevoia ta. Poate pentru ca fiecare dintre noi poate sa fie cel care ajuta sau cel care are nevoie de ajutor.

  2. Pingback: “Tot ceea ce vine de la Dumnezeu MILA este”. PS BENEDICT Bistrițeanul despre FOLOSUL BOLILOR ȘI SUFERINȚELOR: “Omul care suferă nu mai este omul care le stie pe toate, care le poate pe toate, care sa le vrea pe toate” (VIDEO, T
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate

Carti recomandate