„Aveți mare grijă de copiii dumneavoastră, nu lăsați să-i cuprindă toți acești viruși ideologici care îi destramă și le strică sufletul. Nu puneți nimic mai presus de copiii dumneavoastră. Nici carieră profesională, nici inteligență, absolut nimic. Faceți-vă vreme de ei! Investiția pe care o veți face în sufletele lor este cea de care vă veți bucura o viață întreagă”.
Europa de Est se scufundă rapid. Nouă țări din jumătatea estică a continentului se află printre cele zece state din lume care vor înregistra cea mai mare scădere a populației, de peste 15%, între 2017 și 2050, potrivit unui raport al Organizației Națiunilor Unite (ONU) privind Perspectivele populației globale, realizat în 2017. Iar România se află printre acestea.
Extinzând argumentația putem adăuga că se aude tot mai insistent în jurul nostru: ”Nu gândiți, Comisia Europeană știe mai bine decât voi ce este de făcut”. Mai în glumă, mai în serios, cam asta este situația de astăzi. În politica românească sunt destul de numeroși aceia care nu au nicio argumentație, dar care citează copios poziția Comisiei Europene pentru a-și crea o poziție de autoritate.
Filozof și psiholog de formație, Ariane Bilheran demonstrează, în linia muncii sale aprofundate asupra psihologiei puterii, modul în care perversiunea este întotdeauna un adjuvant al paranoiei în ascensiunea totalitarismului. Autoarea decriptează aici mecanismele perverse ce contribuie la punerea în aplicare a acestei „noi ordini mondiale” prin abuzarea sexuală a copiilor și adolescenților.
Principalii susținători ai „educației sexuale” sunt aceleași structuri non-guvernamentale, cele mai multe legate financiar de rețeaua Soros Open Network, care se opun educației religioase în școli, prezenței simbolurilor religioase în școli precum și referendumului pentru revizuirea articolului 48 (1) din Constituția României în vederea protejării căsătoriei.
Toți stăpânii noștri s-au plâns de noi și-au încercat să ne inoculeze îndoială și rușine pentru ceea ce suntem. Asta fac și acum. Eu n-o să-i ajut. Nu-i ajuta nici tu. Dacă nu pentru noi, măcar pentru cei care vin după. Se nasc copii minunați în România. Istoria – tot istoria – ne-a arătat că ideile și dezastrele au o capacitate extraordinară de a cataliza solidarizarea oamenilor. Ne rămâne să gândim sau să așteptăm cutremurul.
În România, cam toată lumea vrea rate mai mari de amortizare a investiţiilor, cum se petreceau lucrurile pe vremuri în colonii. Comportamentul nu este unul asemănător parteneriatului pe termen lung, ci seamănă mai mult cu cel al speculatorilor (“dă-i şi fugi”) care profită de anumite conjuncturi şi apoi ies din peisaj.
De exemplu, școlile publice din toată Canada (și din multe locuri din SUA) încep să implementeze o educație sexuală care este în contradicție directă cu credințele majorității comunităților tradiționale — și guvernele încep să ia la ochi școlile creștine și private, ca refugii indezirabile de gândire și educație disidentă. Și mai rău: Părinții și asistenții maternali creștini sunt „descalificați” în număr tot mai mare de la adopția sau creșterea de copii, din cauza opiniilor lor.
Şi mai puţin amuzaţi ar trebui să fie utilizatorii. Căci mulţi trăiesc în bula reţelelor şi au încetat să se mai informeze dintr-o presă mainstream în care de mult nu mai au încredere. Pare clar că mai ales aceşti oameni sunt ţinta noii legi. Or, aici se ascunde esenţa catastrofală a hotărârii cenzurării reţelelor. Speriate de Brexit, de alegerea lui Trump şi de ascensiunea politică vertiginoasă a populismelor în Europa, precum şi de mefienţa într-o presă favorabilă establishmentului, elita berlineză s-a hotărât să adopte măsuri destinate mai degrabă autoapărarii politice decât combaterii urii.
Pe mine mă lasă paf relaxarea angajării deschise și sincere a acestui proiect: de peste un deceniu, programatic, un grup de putere admite că a produs și instrumentalizat legislație penală cu care să-și elimine concurența politică de pe scenă. Proiectul este cu totul străin de orice ingredient democratic și ne ține captivi la antipodul statului de drept. Culmea, în numele statului de drept!
Maine incepe prima zi dintr-un an nou. Emotie, liniste adanca? Omul, vad, are emotii totdeauna cand incepe, sa zicem, de la cap, parca, viata lui. Vrea saracul sa scape de dureri, de momente cand crucea nu i-a fost usoara. Traieste cu nadejdea ca stapanul ii va inverzi calea si se va trezi viersuind de fericire.
…Dar asta, credeți-mă, înseamnă enorm. Și va trebui luptat pentru resuveranizarea țării, pentru recâștigarea drepturilor cetățenești, inclusiv dreptul democratic la Referendum, pentru desființarea poliției politice și implicit a Statului Paralel. Pentru dezideologizarea universităților, infestate de sexomarxism, dar și curățarea Justiției și a presei de securism.
Suntem mult mai aproape de acest delir neobolsevic decat am crede. Intr-adevar, exact ca in episodul martirizarii Sfantului Mucenic Arhidiacon Stefan, vedem ce reactii starneste o fotografie cu o familie insotita si de conceptul “traditionala”. O reactie de furie si de urechi astupate: oamenii nu vor, pur si simplu, sa auda acel cuvant. Familie traditionala a devenit un cuvant de jar, care arde, un cuvant care infurie, straneste impotrivire si ostilitate. Este mai mult decat cenzura, sau decat o obsedanta politie a cuvintelor. Este mai mult decat corectitudine politica. Este un delir paranoic fata de adevar si fata de evidenta. Este o stare.
După cel de-al doilea război mondial, a venit însă peste poporul nostru, ca un tăvălug, comunismul ateu care i-a distrus în mare parte fiinţa modelată de credinţa sa ancestrală, cultivând în locul ei patimile contrare virtuţilor strămoşeşti: necredinţa, ura de clasă, minciuna, hoţia. După căderea comunismului, românii au fost cu totul nepregătiţi să facă faţă concurenţei economice străine care i-a distrus industria. Tot la fel, cei mai mulţi n-au fost pregătiţi să-şi asume o libertate responsabilă. Astfel migrarea în străinătate a milioane de români în căutare de lucru, ca şi natalitatea extrem de scăzută, încurajată de liberalizarea avortului (peste 20 milioane de la Revoluţie) pun în pericol dăinuirea însăşi a neamului. Populaţia îmbătrâneşte, satele sunt pe cale de dispariţie. Ne putem întreba: câtă credinţă mai curge prin sângele nostru? Dar nu-i suficient să ne lamentăm. Ce putem face fiecare pentru neamul şi ţara noastră? Bogăţia unei ţări o formează în primul rând oamenii ei. Ţara are nevoie de noi. Cine se întoarce acasă, acela se aseamănă cu marele Moise despre care Sfânta Scriptură spune că a preferat să sufere cu poporul său şi să se întoarcă în Canaan decât să aibă dulceaţa păcatului cea trecătoare a Egiptului (cf. Evrei 11, 25-26).
Familia este supusă astăzi unor mari presiuni. Pe de o parte, grija excesivă pentru carieră şi bunăstare materială creează mari probleme familiei, cu consecinţe grele asupra relaţiei dintre bărbat şi femeie şi, în mod special, asupra copiilor lor. Pe de altă parte, asistăm la tendinţe tot mai agresive de a impune alte forme de convieţuire, străine familiei tradiţionale, adâncind şi mai mult confuzia şi dezbinarea între oameni. Creştinul este chemat să conştientizeze acest lucru şi să se angajeze constant şi curajos în apărarea familiei.
Da, ăștia mutilează legea. Dar ei fac asta pentru că primii care au mutilat-o ați fost voi. Avantajul vostru a fost că voi ați făcut-o de la caz la caz, concret, ascuns, fără să fie în văzul lumii, fără să modificați texte de lege. Adică mai perfid. Dar așa, în modul ăsta perfid, aveți colegi care au distrus vieți. Uneori, la propriu, oameni care au murit. Adevărate drame. Provocate de colegii voștri, mici Dumnezei în sala lor. De ce nu ați protestat și împotriva lor?
Am văzut că oamenii nu mai ştiu să discute. Ori se închid în tăcerea lor, ori se ceartă. Suferinţele îl fac pe om necomunicativ. Eu nu spun că toate acestea vor dispărea; dar dacă ai o credinţă vie în Dumnezeu, poţi să le iei altfel, să le stăpâneşti. Prin credinţă chiar datoria faţă de patrie ţi-o îndeplineşti mai tare. Eu ştiu că de nimic nu s-au temut comuniştii mai mult decât de credinţa oamenilor în Hristos. Ei înţelegeau mai bine decât toţi că un om credincios este un rob mai puţin. Dacă ei au propovăduit ateismul, a fost pentru că numai aşa puteau să scoată pe oameni de sub cea mai puternică protecţie.
Pentru că județul Caraș-Severin este sub nivelul național la cifra de vaccinare, în special în ceea ce privește vaccinul ROR, care este și pentru rujeolă, DSP Caraș-Severin împreună cu Instituția Prefectului au decis să colaboreze și să le pună la dispoziție medicilor de familie atât baza de date a Direcției de Evidența Populației, cât și sprijinul Poliției și al Jandarmeriei pentru identificarea familiilor care au copii ce trebuie vaccinați, dar care nu sunt găsiți de către medicii de familie.
Senatul australian a aprobat proiectul de lege privind căsătoriile între persoane de același sex. Proiectul de lege a trecut fără probleme de Senat, cu 43 de voturi „pentru” și 12 „împotrivă”, fiind primit cu ovații, în stradă, de comunitatea LGBT. Senatorii au respins amendamentele liderilor conservatori din forul legiuitor care ceruseră protecție pentru persoanele care refuză să oficieze căsătorii între homosexuali sau care nu doresc să facă aranjamente florale sau torturi pentru nunțile gay, scrie LifeSiteNews. De asemenea, au fost respinse încercările de a acorda libertate religioasă reprezentanților clerului care refuză să oficieze căsătorii între persoane de același sex. Senatorii au respins până și amendamentele care prevedeau dreptul părinților de a alege să își retragă copii din școlile publice care promovează homosexualitatea.
Căci asta a ajuns mișcarea #rezist. O grupare de guerillă. Băieților li s-a urcat la cap. Au bani- fonduri europene, acoperire- UMDIGI24, Dilema Veche, VICE, Casă Jurnalistului, spate, ooo, da, mai ales spate. La categoria „spate” intră: Klaus Iohannis, PNL, USR, GDS…și mulți mulți alții.
„Pentru ca documentele-draft pregatite in timpul etapei pre-sinodale si examinate la Sinodul din Creta sa devina decizii recunoscute de toti ortodocsii, trebuie sa fie dezvoltate pe viitor si agreate la nivel pan-ortodox, iar, apoi, adoptate prin consens de catre toate bisericile locale autocefale”. Prin urmare, pozitia oficiala a Patriarhiei Moscovei este ca documentele din Creta NU SUNT DECIZII si nu pot fi considerate ca atare, ci documente cu statut provizoriu, ne-obligatoriu, care trebuie refacute la nivel pan-ortodox si supuse aprobarii consensuale.
noi freamatul de codri, noi lanciile lui
noi nu suntem o tara onor a nimanui!
vom fi stramosii vostri, urmasi ne tineti minte,
o clipa-n care-o mana de oameni si cuvinte
au pus un pic de suflet, un pic de tricolor
ca sa-ti ramana toate, in vis, la locul lor
ca sa-ti ramana hora, oratia-n pridvor
am pus si trup si suflet la inaltarea lor.
Biserica are o altă agendă decât ceea ce ne oferă societatea seculară. Rostul Bisericii este de a intra în opoziție cu toate aceste derapaje morale, de corupție, tot ceea ce ține de etică și, desigur, cele care țin de toată nebunia acesta a ideologiei gender. Oricum, Biserica va ajunge într-o situație în care nu se va bucura de o foarte mare încredere, pentru că va intra în opoziție cu societatea, care, din păcate, este într-un proces galopant de secularizare. Pentru mine, nu este o foarte mare problemă. Hristos în Evanghelie ne zice așa: “Dacă m-au prigonit pe mine, și pe voi vă vor prigoni!”. Credeți că Hristos că s-a bucurat de o foarte mare încredere în vremea lui, din partea contemporanilor săi?
Care va fi (și este) rezultatul prefacerii transumaniste a omului? Oamenii vor putea în sfârșit să devină ei înșiși super-eroii păgânismului cu care au fost ademeniți programatic prin sub-cultura pop a timpului recent (și mergând înapoi până la originile clasice și preclasice ale super-omului-zeu fără Dumnezeu), pierzându-și pe această cale largă până și umanitatea fizică și psiho-emoțională. Și puțina libertate rămasă “între cei patru pereți ai craniului său” (Orwell). Arhitecții acestui sistem de organizare și control al omenirii vor controlul desăvârșit asupra acestor ne-oameni cvasi-fabricați, pentru că toate câte se fac, se fac ca să le slujească stăpânilor din umbră și toate vor fi conectate la tehno-rețeaua universală aflată sub stăpânirea unui hiper-algoritm-mașină, o “inteligență artificială” – un “dumnezeu digital”…
Pentru postmodernisti, lumea este un camp de batalie Hobbesian al identitatilor de grup. Ei nu comunica unii cu altii pentru ca nu pot – totul este o lupta pentru putere. Ei cred ca pana si logica este parte dintr-un proces prin care institutiile patriarhale ale Vestului continua sa domine si sa-si justifice dominarea. Ei nu cred in dialog. Radacina cuvantului “dialog” este Logos. Inca o data, ei nu cred ca oamenii de buna credinta pot ajunge la un consens prin schimbul de idei. Ei cred ca acest lucru face parte din structura filozofiei si a practicilor culturii dominante. Asa ca motivul pentru care ei nu lasa oamenii cu care nu sunt de acord sa vorbeasca in campusurile studentesti este pentru ca ei nu sunt de acord cu a lasa oamenii sa vorbeasca in general. Vezi, nu face parte din ethos-ul lor.
Toate acestea fac oare parte din teribila ofensivă globală îndreptată împotriva familiei, ofensivă sprijinită din toate direcțiile și consolidată legislativ de către ideologii de serviciu și de către cei interesați de profitul gras care decurge din activități în directă legătură cu aceasta? În optica acestora, mama și tatăl devind nume nepotrivite din punctul de vedere al political correctness (ce idioție …) iar limitările constante ale drepturilor parentale privind educația se traduc inclusiv în afirmarea disprețului legislativului față de părinți, în cazul de față în materie de vaccinare.
“Să ne imaginăm o lume în care activitățile cotidiene sunt în permanență monitorizate și evaluate: ce cumpărăm din magazine și din online, unde ne aflăm la un anumit moment al zilei, cine sunt prietenii noștri și cum interacționăm cu ei, cât timp petrecem uitându-ne la conținut filmat sau jucându-ne jocuri video, ce facturi plătim și ce taxe lăsăm neplătite. Nu e greu să ne imaginăm asta, fiindcă o mare parte din această contra-utopie se întâmplă deja, grație activității derulate de mamuți precum Google, Facebook sau Instagram. Dar acum să ne închipuim un sistem în care toate aceste comportamente ale noastre sunt analizate și evaluate fie ca pozitive, fie ca negative, în conformitate cu reguli stabilite de guvern. În funcție de asta, fiecare individ ar obține un Scor de Cetățean.
Cu sistemul monetar actual, oricât de mult ne-am simplifica viața, tot este necesar să muncim din ce în ce mai mult, sub efectul acumulării dobânzilor. A munci din ce în ce mai mult, pentru un anumit grup de oameni, înseamnă din ce în ce mai puțin timp pentru noi, pentru familiile și comunitățile noastre, deci din ce în ce mai puțină libertate.
Adelina Iacob a venit azi tocmai din Constanța. Are la ea o pancartă mică, pe care e imprimat chipul fetiței ei. Sara Maria, un copil venit pe lume perfect sănătos, a murit în 2012, după ce i s-a făcut vaccinul BCG. Acum doi ani, Adelina a născut o altă fetiță, pe care statul român vrea acum să o vacineze obligatoriu. Altminteri, mama ei, cea care și-a îngropat un bebeluș ucis de o injecție, va face pușcărie.
„Ora de Povești a Travestiților” este una din activitățile promovate de activiștii homosexuali („LGBTQIA+”) în cadrul lunii Istoriei LGBT (eveniment care are loc și în România de altfel). Travestitul a recunoscut că ținta activismului homosexual este normalizarea tuturor formelor de perversiune și deviație sexuală: „Este foarte important să avem reprezentarea și normalizarea tuturor literelor din LGBTQIA+ în viața de zi cu zi.”
România trebuie să rămână, cu orice preț (inclusiv prin acțiuni de tipul ”Colectiv”) o insulă globalistă în spatele blocului suveranist al Vişegrad. De fapt, un cap de pod al trădării valorilor europene. În acest scop, este folosită recurent tema ”pericolului rusesc”, care amenință pe toată lumea: influențează Brexitul, ”manipulează” alegerile din SUA, folosesc hackeri ca taximetristul român Gucifer, schimbă harta Europei prin ”sprijinul dat secesioniştilor” catalani sau scoțieni, ”ajută” partide conservatoare din Vest ori mari mişcări civice ce se opun revoluției sexomarxiste – cum ar fi, pe plan local, Coaliția pentru Familie.
Falsa Europă este utopică şi tiranică. Campionii falsei Europe sunt vrăjiţi de superstiţia progresului inevitabil. Cred că Istoria este de partea lor, iar această credinţă îi face aroganţi şi dispreţuitori, incapabili să mai recunoască defectele lumii la care pun umărul, o lume în care nu mai există naţiuni şi culturi. În plus, aceştia ignoră adevăratul izvor al virtuţilor umane pe care le preţuiesc – la fel ca şi noi. Ei ignoră sau chiar resping rădăcinile creştine ale Europei. Şi sunt extrem de atenţi să nu-i ofenseze pe musulmani, despre care îşi închipuie că vor adopta cu bucurie perspectiva lor seculară şi multiculturală. Năpădită de prejudecăţi, superstiţie şi ignoranţă şi orbită de viziunea înfumurată şi plină de sine a unui viitor utopic, falsa Europă înăbuşă în mod automat orice dezacord. Ceea ce se face, desigur, în numele libertăţii şi toleranţei.
Se împlinesc astăzi o sută de ani de la una dintre cele mai mari catastrofe din istoria omenirii: Rusia pravoslavnică devenea prima țară comunistă din lume. Prin prisma efectelor sale devastatoare, evenimentul nu are probabil echivalent decât cu Revoluția franceză și cu Al Treilea Reich. El nu ar fi fost posibil fără implicarea serviciilor secrete și fără o finanțare generoasă a Occidentului.
In jurul acestei doctrine se contureaza, de fapt, o politie a familiei, o institutie de stat paralela familiei si parintilor care isi aroga autoritatea de a urmari indeaproape viata de familie si ce se intimpla in familie. Pretextul e bunastarea copiilor dar deja stim bine unde duce pretextul acesta. In Norvegia duce la confiscarea anuala a mii de copii de catre Barnevernet de la parintii lor biologici care sunt redistribuiti altor familii ori plasati in familii sociale. E vorba, de fapt, de o redistribuire demografica facuta de stat. Statul isi aroga autoritatea de a ne spune cum sa ne crestem copiii, ce putem discuta in familie, ce le putem da sa manince, ne priveste cu suspiciune, se interpune intre parinti si copii, ne spune ce inseamna a fi un parinte bun.
În realitate, aceste ONG-uri plenipotențiare ale unei foarte abstracte „societăți civile” reprezintă atâtea proiecte politice câte categorii de sponsori au, adică foarte puține: guvernul american și Comisia Europeană exercită un cvasi-monopol centralist în acest domeniu. În sânul democrațiilor noastre vechi și bine stabilite, ele sunt prezente pentru a concura instituțiile de stat în elaborarea normelor, iar după caz pentru a li se substitui. De exemplu, ele detestă democrația directă, pe care o consideră prea națională și înrădăcinată, și care poate face dificultăți programelor lor multiculturale și supranaționale. Ele sunt foarte hotărâte să depășească inițiativa populară, pe care o identifică ca o sursă de inspirație prea apropiată de „populisme”.
S-au gasit 3923 articole care sunt afisate in 113 pagini. Va aflati in pagina 12.
