GRECIA: INTRE CAPITULAREA IN FATA TROICII SI SPECTRUL REVOLTELOR INTERNE. Scurta istorie a inrobirii Greciei de catre Imperiul European. CAT DE RADICAL ESTE GUVERNUL SYRIZA SI CARE ESTE BAZA SA ELECTORALA?

6-03-2015 15 minute Sublinieri
Foto: dw.de

Foto: dw.de

Asasinarea Greciei

Sursa: Voltairenet.org

De James Petras/ traducere pentru Cuvantul Ortodox de M.S.

Guvernul elen este în prezent blocat intr-o luptă pe viață și pe moarte cu elita care domină băncile și centrele de decizie politică ale Uniunii Europene. În joc se află viețile a 11 milioane de muncitori eleni, angajați și deținători de întreprinderi mici, precum și viabilitatea Uniunii Europene. În cazul în care partidul de guvernământ SYRIZA capitulează în termenii formulați de bancherii UE și este de acord să continue programele de austeritate, Grecia va fi condamnată la decenii de regresie, subzistență și statut colonial. În cazul în care Grecia decide să se opună și este obligată să iasă din UE, va fi forțată să denunțe  datoriile externe de 270 de miliarde de euro, provocând prăbușirea piețelor financiare internaționale și colapsul UE.

Conducerea UE contează pe abandonarea de către liderii SYRIZA a angajamentele asumate față de electoratul din Grecia, care de la începutul lunii februarie 2015 este cu o amplă majoritate (peste 70 %) în favoarea încetării austerității  și a plății datoriei și avansării către investiții publice în dezvoltarea economică și socială națională [1]. Alegerile sunt importante; consecințele au semnificații global-istorice. Problemele depășesc impactul local sau chiar regional, limitat în timp. Întregul sistem financiar global va fi afectat [2].

Situația de neîndeplinire a obligațiilor de plată se va răsfrânge asupra tuturor creditorilor și debitorilor, mult dincolo de hotarele Europei. Încrederea investitorilor în întregul imperiu financiar occidental va fi zdruncinată. În primul rând, toate băncile din Vestul Europei au legături directe și indirecte cu băncile elene [3]. În cazul în care acestea din urmă se prăbușesc, ele vor fi profund afectate, mult dincolo de ceea ce guvernele lor pot acoperi. Intervenția masivă a statului va fi la ordinea zilei. Guvernul elen nu va avea altă opțiune decât să preia întregul sistem financiar. .. Efectul de domino va afecta în primul rând Europa de Sud și se va extinde la regiunile „dominante” în partea de nord a Europei și apoi în Anglia și America de Nord [4].

Pentru a înțelege originile acestei crize și alternativele cu care se confruntă Grecia și UE, este necesară analiza, pe scurt, a evoluțiilor politice și economice din ultimele trei decenii. Vom trece la examinarea relațiilor dintre Grecia și UE în perioada 1980-2000 și apoi la prăbușirea actuală și intervenția UE în economia elenă. În secțiunea finală vom discuta despre creșterea SYRIZA și câștigarea alegerilor de către acest partid, precum și comportamentul său din ce în ce mai acomodant în contextul dominației și intransigenței UE, subliniind necesitatea unei schimbări radicale față de  relația „nobil-vasal” de până acum.

Istoria veche: Realizarea imperiului european

În 1980, Grecia a fost admisă în Consiliul Economic European ca stat vasal imperiului franco-german emergent. O dată cu alegerea lui Andreas Papandreou, lider al Partidului Socialist Pan-Elen, cu o majoritate absolută în Parlament, a apărut  speranța că schimbări radicale în politicile interne și externe ar putea rezulta de aici. [5] În special în timpul campaniei electorale, Papandreou a promis o distanțare de NATO și CEE, revocarea acordului privind baza militară a SUA și o economie bazată pe „deținerea socială” a mijloacelor de producție. După ce a fost ales, Papandreou a asigurat imediat CEE și Washington că regimul său va rămâne în cadrul CEE și NATO și a reînnoit acordul pentru baza militară a SUA. Studii făcute la începutul anilor 1980 comandate de guvern, care probau rezultatele negative pe termen mediu și lung al rămânerii Greciei în CEE, în special pierderea controlului asupra comerțului, bugetelor și piețelor, au fost ignorate de Papandreou, care a ales să sacrifice independența politică și autonomia economică pe scară largă în favoarea unor transferuri de fonduri, împrumuturi și credite de la CEE. Papandreou a vorbit de la balcon maselor despre independență și dreptatea socială, păstrând în același timp legături cu bancherii europeni și cu armatorii și bancherii oligarhi eleni. Elitele europene de la Bruxelles și oligarhii greci din Atena și-au menținut strânsoarea asupra centrului de comandă al sistemului economic și politic din Grecia.

Papandreou și-a păstrat practicile politice clientelare puse în aplicare de regimurile de dreapta anterioare — înlocuind doar funcționarii de dreapta cu cei loiali PASOK.

CEE a măturat retorica radicală de conjunctură a lui Papandreou și s-a concentrat asupra faptului că aceștia cumpărau controlul și subordonarea statului elen, prin finanțarea unui regim corupt și clientelar care deturna fonduri pentru proiecte de dezvoltare în vederea îmbunătățirii competitivității economiei grecești către construirea unei mașini de patronaj bazată pe o creștere a consumului.

În cele din urmă, elita CEE a realizat că strânsoarea financiară exercitată asupra economiei îi permite să dicteze politica greacă și să o mențină în limitele imperiului european în formare.

În afară de retorica  demagogică de „lumea a treia” a lui Papandreou,  Grecia a fost profund ancorată în UE și NATO. Între 1981-85, Papandreou renunțase la retorica socialistă în favoarea creșterii cheltuielilor sociale pentru reforme în domeniul protecției sociale, a salariilor, a pensiilor și a asigurărilor de sănătate,  în același timp  acoperind refinanțarea întreprinderilor economice în stare de faliment din cauza capitaliștilor cleptocratiți. Prin urmare, în timp ce nivelul de trai a crescut, structura economică a Greciei avea în continuare aspectul unui stat vasal, dependent în mare măsură de CEE și de turiștii europeni și o economie rentieră bazată pe piața imobiliară, finanțe și turism.

Papandreou a întărit rolul Greciei de avanpost vasal al NATO; o platformă militară pentru intervenția militară a SUA în Orientul Mijlociu și Mediterana de Est; și piață pentru produsele industriale din Germania și din nordul Europei.

Din octombrie 1981 până în iulie 1989, consumul a crescut în timp ce productivitatea elenă a stagnat; Papandreou a câștigat alegerile din 1985 utilizând fondurile CEE. Între timp, datoria Greciei față de Europa a urcat vertiginos… liderii CEE au dat vina pe alocarea necorespunzătoare a fondurilor de către armata de cleptocrați a lui Papandreou, fără însă a fi prea vocală. Bruxelles a recunoscut că Papandreou și PASOK erau forțele cele mai eficace în a pune botniță electoratului elen radical și a menține Grecia sub tutela CEE ca vasal loial al NATO.

Lecții pentru SYRIZA: Reformele pe termen scurt ale PASOK și vasalitatea strategică

Dacă era la guvernare sau în opoziție, PASOK a pășit pe urmele adversarului său de dreapta (Noua Democrație), îmbrăcând cămașa strâmtă NATO-CEE. Grecia a continuat să mențină cel mai înalt nivel per capita al cheltuielilor militare dintre toți membri europeni ai NATO. În consecință, a obținut împrumuturi și credite pe termen scurt pentru a finanța reformele sociale, dar și corupția la scară largă și pe termen lung, în același timp cu extinderea aparatului politic al partidului-stat.

O dată cu ascensiunea neoliberalului declarat Costas Simitis ca prim-ministru în 2002, regimul PASOK a măsluit contabilitatea, guvernul a fabricat datele privind deficitul bugetar, cu ajutorul unor bănci de investiții de pe Wall Street, și a devenit membră a Uniunii monetare europene. Prin adoptarea monedei euro, Simitis a agravat subordonarea Greciei față de funcționarii nealeși de la Bruxelles, controlați de ministerul de finanțe și de băncile germane.

Oligarhii din Grecia au făcut loc în vârful piramidei unei  noi rase de elită cleptocrată, cea a PASOK, care a avut beneficii de milioane din achiziții militare, a comis fraude bancare și evaziune fiscală la scară mare.

Elita de la Bruxelles a permis clasei de mijloc a Greciei de a-și trăi iluzia că ar fi „europeni prosperi”, deoarece și-a menținut pârghiile decisive prin împrumuturi și acumularea de creanțe.

Frauda bancară pe scară largă implicând trei sute de milioane de euro a ajuns chiar până la cabinetul fostului prim-ministru Papandreou.

Relațiile clientelare din Grecia au fost dublate de relațiile clientelare dintre Bruxelles și Atena.

Chiar înainte de prăbușirea financiară din 2008, creditorii din UE, bancheri privați și creditori oficiali stabileau parametrii politicilor elene. Prăbușirea globală a scos la iveală fragilitatea fundației statului grec — și a condus imediat la intervenția dură și directă a Băncii Centrale Europene, a Fondului Monetar Internațional și a Comisiei Europene — infama „troika”. Aceasta din urmă a dictat politica de „austeritate” ca pe o condiție pentru „salvarea financiară (bail-out)”, devastând economia și provocând o depresie majoră; sărăcind peste patruzeci de procente din populație și reducând veniturile cu 25 %, ceea ce a dus la o rată a șomajului de 28 %.

Grecia: Captivitate pe bază de invitație

Grecia, fiind captiva politică și economică a UE, nu a avut o reacție din partea partidelor politice. În afară de sindicatele care au lansat 30 greve generale între 2009-2014, cele două partide importante, PASOK și Noua Democrație, au invitat UE să preia puterea. Degradarea PASOK într-o anexă a oligarhilor și un colaborator vasal al UE a golit retorica „socialistă” de sens. Aripa dreaptă a partidului Noua Democrație a consolidat și aprofundat controlul exercitat de UE asupra economiei Greciei. Troica împrumutase statului elen vasal fonduri („bail-out”), care au fost utilizate pentru a rambursa oligarhii financiari germani, francezi și englezi și pentru a stimula băncile private elene. Populația Greciei a fost „înfometată” de politicile de „austeritate” pentru a menține debitul plăților datoriilor externe.

Europa: Uniune sau imperiu?

Prăbușirea  economică europeană din 2008/09 s-a resimțit cel mai puternic asupra verigilor sale cele mai slabe — Irlanda și Europa de Sud. Adevărata natură a Uniunii Europene ca imperiu ierarhic, în cadrul căreia statele puternice — Germania și Franța — ar putea în mod deschis și direct să controleze investițiile, comerțul, politica monetară și financiară, a fost dezvăluită. Mult lăudatul „bail-out” al Greciei a fost, de fapt, un pretext pentru impunerea unor schimbări structurale profunde. Printre acestea s-au numărat denaționalizarea și privatizarea tuturor sectoarelor strategice ale economiei; plata de datorie perpetuă; decizii impuse din exterior asupra veniturilor și a politicii de investiții. Grecia a încetat să fie un stat independent: era total și absolut colonizată.

Crizele perpetue ale Greciei: Sfârșitul „iluziei europene”

Elita Greciei și, timp de cel puțin 5 ani, majoritatea electoratului au crezut că măsurile regresive adoptate („austeritatea”) — concedierile, reducerile bugetare, privatizările etc. au fost pastila amară de luat pe termen scurt, care va duce în curând la troika (1)reducerea datoriei, bugete echilibrate, noi investiții, creșterea și redresarea economică. Cel puțin așa au fost informați de către experții economici și factorii de decizie de la Bruxelles.

În realitate, datoria a crescut, spirala economică descendentă a continuat, șomajul a crescut, depresia economică s-a aprofundat. „Austeritatea” a fost o politică bazată pe clasă, proiectată de Bruxelles pentru a îmbogăți bancherii și a jefui sectorul public elen.

Cheia pentru jefuirea și prădarea UE a fost pierderea suveranității Greciei. Cele două partide importante, Noua Democrație și PASOK, s-au arătat dispuși să fie complici. În ciuda unei rate a șomajului de 55 % în rândul tinerilor (16-30 de ani), tăierii energiei electrice pentru 300 000 de gospodării și exodului pe scară largă (peste 175 000), UE (după cum era de așteptat) a refuzat să admită că formula de „austeritate” a fost un eșec în redresarea economiei elene. Motivul blocării dogmatice a UE într-o „politică pierzătoare” a fost beneficiul puterii, privilegiilor și profiturilor de pe urma jafului și privilegiului imperial de care s-a bucurat UE.

În plus, dacă elita de la Bruxelles ar recunoaște eșecul său în Grecia, aceasta ar genera, probabil, presiune pentru a recunoaște eșecul său în restul sudului Europei și dincolo de aceasta, inclusiv în Franța, Italia și alți membri cheie ai UE [6]. Elitele conducătoare financiare și de afaceri în Europa și SUA au prosperat din cauza crizelor și depresiilor economice, prin impunerea de reduceri ale bugetelor sociale și salariilor și indemnizațiilor. Să admită eșecul în Grecia, ar urma să se răsfrângă asupra întregii Americi de Nord și a Europei, punând sub semnul întrebării propriile lor politici economice, ideologia și legitimitatea puterii. Motivul pentru care toate regimurile din interiorul UE, susțin insistența UE că Grecia trebuie să continue să respecte o politică de „austeritate” evident și regresivă și să impună „reforme structurale” reacționare se datorează faptului că aceiași conducători au sacrificat standardele de viață ale propriei forțe de muncă în cursul crizei economice [7].

Crizele economice din perioada 2008/9 – 2015 necesită, în continuare, aspre sacrificii pentru a perpetua profiturile clasei conducătoare și a finanța subvențiile de stat pentru băncile private. Toate marile instituții financiare — Banca Centrală Europeană, Comisia Europeană și FMI — sunt aliniate: nici o deviere sau divergență nu este permisă. Grecia trebuie să accepte dictatele UE sau se confruntă cu represalii financiare majore. „Sufocare economică sau sclavie financiară perpetuă” este lecția pe care Bruxelles-ul o prezintă în toate statele membre ale UE. În timp ce se adresează Greciei — este un mesaj direcționat către toate statele, mișcările de opoziție și sindicatele care pun sub semnul întrebării deciziile oligarhiei din Bruxelles și ale stăpanilor de la Berlin.

Toate mijloacele de informare în masă și economiști de prestigiu au servit drept portavoce pentru oligarhii din Bruxelles. Mesajul, care este repetat de nenumărate ori, de conservatori, liberali și social democrați către națiunile persecutate, salariați și mici întreprinzători, constă în faptul că acestea nu au altă opțiune decât să accepte măsuri regresive, reducerea nivelului de trai („reforme”) în cazul în care speră la „redresarea economică” — care, desigur, nu a avut loc după cinci ani!

Grecia a devenit ținta centrală a elitelor economice în Europa, întrucât poporul grec a trecut de la proteste irelevante la putere politică. Alegerea SYRIZA pe o platformă de recuperare a suveranității, îndepărtând austeritatea și redefinind relațiile sale cu creditorii în favoarea dezvoltării naționale, a creat condițiile pentru o posibilă confruntare la scară continentală.

Creșterea SYRIZA: moștenirile dubioase, lupte extinse și promisiunile radicale (înșelate)

Creșterea SYRIZA de la o alianță de mici secte marxiste într-un partid eligibil de masă se datorează în mare parte incorporării a milioane de angajați publici, pensionari și mici întreprinzători din clasa de mijloc inferioară. Mulți dintre ei fiind anterior susținători ai PASOK. Au votat SYRIZA în vederea recuperării condițiilor de viață și a siguranței locului de muncă din perioada precedentă de „prosperitate” (2000-2007) obținută în cadrul UE. Respingerea radicală de către aceștia a PASOK și a Noii Democrații a venit după 5 de ani de suferință acută care ar fi provocat o revoluție în alte țări. Radicalismul acestora a început cu proteste, marșuri și greve, au fost tentative de a pune presiune asupra regimurilor de dreapta de a modifica cursul UE, de a pune capăt austerității, menținând, în același timp, calitatea de membru al UE.

Acest sector al SYRIZA este „radical” prvivind la ceea ce se acesta în prezent, dar conformist cu nostalgia sa pentru trecut.— călătoriile de vacanță euro-finanțate la Londra și Paris, acces facil la credite în vederea achiziționării de mașini de import, să se simtă „europeni”și „moderni” și să vorbească limba engleză!

Politica SYRIZA reflectă, în parte, acest sector ambiguu al electoratului. În schimb, SYRIZA a avut garantat, de asemenea, votul tinerilor șomeri și lucrătorilor radicalizați, care nu au făcut niciodată parte din societatea de consum și nu s-ar identifica cu „Europa”. SYRIZA s-a impus ca un partid de masă în decurs de mai puțin de cinci ani și susținătorii și conducere acestuia reflectă un grad ridicat de eterogenitate.

Cea mai radicală facțiune a sa, din punct de vedere ideologic, provine în cea mai mare parte din grupurile marxiste care s-au reunit pentru a forma inițial partidul. Facțiunea tineretului Șomer a aderat în urma revoltelor anti-poliție, care au erupt după asasinarea unui tanăr activist în primii ani ai crizei. Cel de-al treilea val este alcătuită în principal din mii de funcționari publici, care au fost concediați, angajații și pensionarii care au suferit reduceri mari ale pensiilor prin ordinul troicii în 2012. Ex PASOK au format cel de al patrulea val de membri, care au părăsit epava unui partid în stare de faliment ce se scufunda.

Stânga SYRIZA este concentrată la baza masei și printre liderii locali și intermediari ai mișcărilor locale. Liderii de prim rang ai SYRIZA în poziții de putere sunt cadre universitare, unele din străinătate. Mulți dintre aceștia sunt membri recenți sau nu sunt nici măcar membri de partid. Câțiva dintre aceștia au fost implicați demonstrații de masă — și mulți au puține legături cu militanții. Aceștia sunt dornici în special să semneze un „acord” pentru a scăpa de grecii săraci.

Pe măsură ce SYRIZA se deplasase către victoria electorală în 2015, a început să renunțe la programul său inițial de schimbări structurale radicale (socialism) și să adopte măsuri care vizează luarea în considerare a intereselor de afaceri elene. Tsipras vorbește despre „negocierea unui acord” în cadrul Uniunii Europene dominate de Germania. Tsipras și ministrul de finanțe au propus renegocierea datoriei, a obligației de a plăti și a 70 % din „reforme”! Atunci când a fost semnat acordul, au capitulat complet!

Pentru scurt timp, SYRIZA a menținut o poziție ambiguă, de opoziție față de „austeritate” și acord cu creditorii săi. Politicile „realiste” reflectă pozițiile noilor miniștri din mediul academic, foști membri PASOK și reprezentanți ai clasei de mijloc mobile. Gesturile radicale ale SYRIZA și retorica reflectă presiunea din partea șomerilor, tinerilor și maselor sărace care aveau de pierdut, în cazul în care un acord pentru a plăti creditorii ar fi fost negociat.

UE — SYRIZA: Concesiile înainte de luptă au dus la predare și înfrangere

„Datoria Greciei” nu reprezintă o datorie a poporului grec. Creditorii instituționali și euro-băncile au împrumutat cu bună știință cu risc ridicat bani oligarhilor, bancherilor și cleptocraților, care au sifonat în cea mai mare parte a banilor către conturile elvețiene, proprietăți imobiliare în Londra și Paris, activitate lipsită de orice capacitatea de a genera venituri pentru a rambursa datoria. Cu alte cuvinte, datoria este în mare parte nelegitimă și a fost în mod fals imputată poporului grec.

SYRIZA, de la începutul „negocierilor”, nu a pus sub semnul întrebării legitimitatea datoriei și nici nu a identificat anumite categorii și întreprinderi care trebuie să plătească.

În al doilea rând, în timp ce SYRIZA a contestat politicile de „austeritate”, nu a pus în discuție organizarea Euro și instituțiile UE care au impus-o.

De la lansarea sa, SYRIZA a acceptat calitatea de membru al UE. În numele „realismului”, guvernul SYRIZA a acceptat să plătească datoria sau o parte a acesteia, ca bază de negociere.

Din punct de vedere structural, SYRIZA a dezvoltat o conducere foarte centralizată în cadrul căreia toate deciziile majore sunt luate de Alexis Tsipras. Această conducere personalizată limitează influența restului partidului și a radicalizaților. Ea a facilitat „compromisuri” cu oligarhia de la Bruxelles care merg împotriva promisiunilor din campanie și pot duce la dependența perpetuă a Greciei de responsabilii politici și creditorii favorabili UE.

În plus, Tsipras a rigidizat disciplina de partid în urma alegerii sale, asigurându-se că posibilele compromisuri dubioase nu vor duce la nici o dezbatere publică sau revoltă extraparlamentară.

Imperiul împotriva rezultatelor alegerilor democratice din Grecia

Elita UE a urmat, din momentul în care SYRIZA a primit mandatul democratic, comportamentul tipic autoritar al tuturor conducătorilor imperiali. Acesta a cerut de la SYRIZA:

  • predare necondiționată;
  • continuitatea structurilor, politicilor și practicilor ale coaliților vasale anterioarede partide;
  • SYRIZA să suspende toate reformele sociale (creșterea salariului minim, creșterea cheltuielilor pentru pensii, sănătate, educație și șomaj);
  • SYRIZA să urmeze directivele și supravegherea economică strictă formulate de către „troică” (Comisia Europeană, Banca Centrală Europeană și Fondul Monetar Internațional);
  • SYRIZA să mențină actualul obiectiv de excedent bugetar primar de 4.5 la sută din producția economică în 2015-2017.

Pentru a pune în aplicare strategia sa de strangulare a noului guvern, Bruxelles-ul a amenințat că taie brusc toate facilitățile de credit actuale și viitoare, cere plata tuturor datoriilor, taie accesul la fonduri de urgență și refuză să sprijine financiar obligațiunile bancare elene — care oferă împrumuturi pentru întreprinderile locale.

Bruxelles cere SYRIZA să facă „alegerea” fatidică: comiterea sinuciderii prin acceptarea dictatului și alienarea votanților săi. Prin trădarea mandatului său, SYRIZA se va confrunta cu demonstrații de masă violente. Respingând dictatul Bruxelles-ului și mobilizand electoratul, SYRIZA ar putea căuta noi surse de finanțare, să impună controale asupra capitalului, precum și trecerea la o „economie de urgență” radicală.

Bruxelles-ul a rămas surd la concesiile oferite de la început de SYRIZA. Bruxelles-ul consideră concesiile doar „pași” în vederea capitulării complete, în loc de eforturi de a se ajunge la un „compromis”.

tsipras-varufakisSYRIZA a renunțat deja la scoaterea din evidențele contabile a datoriilor, în favoarea prelungirii termenului pentru plata datoriei. SYRIZA a convenit să continue plata datoriilor, cu condiția ca acestea să fie legate de rata creșterii economice. SYRIZA acceptă supravegherea europeană, cu condiția ca acesta să nu fie efectuată de detestata „troică”, care are conotații deosebit de negative pentru majoritatea grecilor. Cu toate acestea, modificările semantice nu schimbă fondul „suveranității limitate”.

SYRIZA a accepat deja dependența structurală pe termen mediu și lung în scopul de a asigura timp și mai multă libertate în ceea ce privește finanțarea programelor sale de impact popular pe termen scurt. Tot ceea ce SYRIZA solicită este o minimă flexibilitate fiscală sub supravegherea ministerului german al finanțelor – halal „radicali”!

SYRIZA a suspendat temporar privatizările în derulare a obiectivelor cheie de infrastructură (porturi maritime și instalații aeroportuare), în domeniul energiei și cel al telecomunicațiilor. Dar nu le-a lichidat și  nici nu a revizuit privatizările din trecut. Iar pentru Bruxelles, vânzarea sectoarelor strategice profitabile din Grecia este o parte esențială a agendei sale de „reformă structurală”.

Propunerile moderate ale SYRIZA și eforturile sale de a opera în cadrul UE, cadru stabilit de regimurile vasale anterioare, au fost respinse de Germania și de cele 27 marionete ale sale din UE.

Afirmarea  dogmatică de către UE a politicilor sale ultra neoliberale extremiste, inclusiv practica de dezmembrare a economiei naționale al Greciei și transferarea sectoarelor cele mai profitabile în posesia unor investitori imperiali, este reluată în paginile tuturor marilor publicații scrise. Financial Times, Wall Street Journal, New York Times, Le Monde, Washington Post sunt arme ale propagandei extremiste a UE. Confruntată cu intransigența Bruxelles-ului și fiind pusă  în fața alegerii „istorice” între capitulare și radicalizare, SYRIZA a încercat atragerea actorilor cheie. SYRIZA a organizat numeroase reuniuni cu miniștrii UE. Prim-ministrul Alexis Tsipras și ministrul de finanțe Yánis Varoufákis au călătorit la Paris, Londra, Bruxelles, Berlin și Roma în căutarea unui acord de „compromis”. Aceste eforturi au fost inutile. Elita de la Bruxelles a repetat insistent:

Datoriile trebuie plătite integral și la timp.

Grecia trebuie să limiteze cheltuielile pentru a acumula un excedent de 4,5 % care ar asigura plățile către creditori, investitori, speculatori și cleptocrați.

Lipsa oricărei flexibilități economice sau disponibilități din partea UE de a accepta și doar un minim compromis reprezintă o decizie politică: de a umili și distruge credibilitatea SYRIZA de guvern anti-austeritate în ochii suporterilor interni și potențialilor imitatori de aiurea: Spania, Italia, Portugalia sau Irlanda [8].

Concluzie

Strangularea SYRIZA face parte integrantă din procesul de decenii de asasinare a Greciei de  către UE. Un răspuns necivilizat la o tentativă eroică din partea unui întreg popor, aruncat în sărăcie, condamnat a fi condus de conservatori și social-democrați cleptocrați.

Imperiile  nu renunță la coloniile lor prin argumente rezonabile sau din cauza falimentului „reformelor” regresive.

Atitudinea Bruxelles-ului față de Grecia este ghidată de politica „dictează sau distruge”. „Bail-out” este un eufemism pentru reciclarea finanțării prin intermediul băncilor elene înapoi la băncile euro-controlate, în timp ce lucrătorii și angajații greci sunt încărcați cu datorii mai mari și la dominație continuă. Bail-out”-ul Bruxelles-ului este un instrument de control de către instituțiile imperiale, indiferent dacă acestea sunt denumite „troica” sau altfel.

Bruxelles și Germania nu doresc membri cu opinii divergente; se pot oferi să facă unele concesii minore, astfel încât ministrul de finanțe Vardoufakis să poată declara o victorie „parțială” — o farsă și un eufemism gol pentru târât pe burtă.

Acordul de „bail out” va fi descris de Tsipras-Vardoufakis ca fiind „nou” și „diferit” de cele din trecut sau ca o retragere „temporară”. Germanii ar putea „permite” Greciei să își reducă excedentul bugetar primar de la 4.5 la 3.5 la sută „anul viitor” — dar va reduce, totuși, fondurile pentru măsurile de stimulare economică și va „amâna” creșterea pensiilor, salariilor minime etc.

Privatizarea și alte reforme regresive nu vor înceta, acestea vor fi „renegociate”. Statul își va păstra o „cotă” minoritară.

Plutocraților li se va solicita să plătească unele impozite, dar nu miliardele care au făcut obiectul evaziunii fiscale de-a lungul ultimelor decenii.

Nici actorii operativi cleptocrați ai PASOK și ai Noii Democrații nu vor fi urmăriți penal pentru jafuri și furt.

Compromisurile SYRIZA demonstrează că definirea de către dreapta aiuristica (The Economist, Financial Times, NY Times etc.) a SYRIZA drept „stanga dură” sau ultra-stanga nu are nici o bază reală. Pentru electoratul elen, „speranța pentru viitor” s-ar putea schimba în furia pentru prezent. Numai presiunea maselor din interior poate întoarce capitularea SYRIZA și compromisurile neplăcute ale ministrului de finanțe Vardoufakis. Întrucât acesta este lipsit de orice sprijin de masă în cadrul partidului, Tsipras poate cu ușurință să-l revoce, pentru semnarea „compromis” pe motiv că a sacrificat interesele de bază ale populației.

Cu toate acestea, în cazul în care în fapt, dogmatismul și intransigența UE blochează chiar și cele mai favorabile acorduri, Tsipras și SYRIZA (împotriva dorinței lor), ar putea fi forțate să iasă din euroimperiu și să se confrunte cu provocarea pe care o reprezintă crearea unor politici noi cu adevărat radicale și construirea economiei unei țări libere și independente.

O ieșire cu succes a Greciei din  Imperiul German de Bruxelles ar putea duce dezintegrarea UE, pe măsură ce și alte state se revoltă și urmează exemplul Greciei. Acestea ar putea denunța nu doar austeritatea, ci și plata datoriile externe și a dobânzilor eterne. Întregul imperiu financiar — așa-numitul sistemul financiar mondial – ar putea fi zdruncinat… Grecia ar putea deveni din nou „leagănul democrației”.

Petras, James

James Petras

Bartle Professor (Emeritus) of Sociology at Binghamton University, New York. His latest published work is The Arab Revolt and the Imperialist Counter Attack, (Clarity Press, March 2011).

În urmă cu treizeci de ani, am fost un participant activ și consilierul pentru trei ani (1981-84) al prim-ministrului Papandreou. El, precum Tsipras, a început cu promisiunea unei schimbări radicale și a ajuns să capituleze in fata Bruxelles-ului și a NATO și a luat partea oligarhilor și cleptocraților în numele „compromisurilor pragmatice”. Să sperăm că, confruntat cu o masă revoltată, prim-ministrul Alexis Tsipras și SYRIZA vor urma o cale diferită. Nu este necesar să se repete istoria, nici ca tragedie, nici ca farsă.

[1] Financial Times 7-8/2/15, p. 3.

[2] Financial Times 10/2/15, p. 2.

[3] Financial Times 2/6/15, p. 3.

[4] Financial Times 9/2/15, p. 2.

[5] Relatarea despre regimul lui Andreas Papandreou se bazează pe experiența personală, interviuri și observațiile mele și pe la articolul la care sunt coautor „Socialismul elene: Statul patrimonial revizitat” în James kurth și James Petras, Mediterana paradoxuri: Politica și structura socială din sudul Europei (Oxford: Berg comunicatul de presă 1993/pp. 160-224).

[6] The Economist, 1/17/15, p. 53.

[7] Financial Times 2/13/15, p. 2.

[8] The Economist, 1/17/15, p. 53.

*

*

*

 


Categorii

Acordul cu FMI, Corporatism, Criza mondiala, Germania, Grecia, Traduceri, Uniunea Europeana, globalizare, guvernarea europeana (UE)

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

13 Commentarii la “GRECIA: INTRE CAPITULAREA IN FATA TROICII SI SPECTRUL REVOLTELOR INTERNE. Scurta istorie a inrobirii Greciei de catre Imperiul European. CAT DE RADICAL ESTE GUVERNUL SYRIZA SI CARE ESTE BAZA SA ELECTORALA?

  1. http://www.antena3.ro/externe/premierul-greciei-cere-o-intalnire-cu-seful-ce-dupa-ce-bce-nu-a-acordat-nicio-concesie-atenei-285923.html

    Premierul Greciei, Alexis Tsipras (foto), a solicitat o întrevedere cu preşedintele Comisiei Europene (CE), Jean-Claude Juncker, relatează AFP.

    “Liderul Cabinetului de la Atena a avut o convorbire telefonică cu domnul Juncker şi a aranjat o întrevedere pentru săptămâna viitoare”, a declarat, astăzi, o sursă guvernamentală elenă.

    Menţionăm că Atena nu primise niciun copmpromis ieri din partea Băncii Centrale Europene (BCE), printr-o constrângere a lichidităţilor financiare.

    Noul guvern al Greciei depune eforturi colosale pentru a intra în posesia de bani lichizi pentru a renegocia o tranşă de plată a datoriilor externe, programată pentru această lună.

  2. Pingback: LIDERII EUROPENI DISCUTA DESPRE IESIREA GRECIEI DIN UE. In timpul negocierilor, premierul grec a vizitat Rusia. CUM SE VA RESIMTI GREXITUL IN ROMANIA? | Cuvântul Ortodox
  3. Pingback: CRIZA GRECIEI. Indemnul Mitropolitului Hrisostom: “Macar in aceasta ora a sfarsitului sa ne rugam cu putere: Doamne al Puterilor, fii cu noi” | Cuvântul Ortodox
  4. Pingback: Agenda reala a Troicii este o schimbare de regim. Opinie in Foreign Policy: GRECIA E SANTAJATA DE CREDITORII SAI CARE, PRIN CREAREA HAOSULUI, VOR SA O INGENUNCHEZE | Cuvântul Ortodox
  5. Pingback: ARHIEPISCOPUL IERONIM al Greciei indeamna, implicit, pentru un vot DA la REFERENDUM. Relatari contradictorii din Muntele Athos: unii monahi il invoca pe SFANTUL PAISIE AGHIORITUL pentru un VOT DA, altii cer poporului grec sa VOTEZE NU | Cuvântul Ortodox
  6. Pingback: REFERENDUMUL DIN GRECIA E VALID – REZULTATE LIVE. Estimarile dau un usor avans TABEREI ANTI-TROICA. Guvernul TSIPRAS – CALUL TROIAN al RUSIEI sau al SUA? | Cuvântul Ortodox
  7. Pingback: DUPA REFERENDUM. Grecia – asteptata de Merkel cu “PROPUNERI SERIOASE”/ De ce si pana unde va sustine SUA-FMI guvernul TSIPRAS?/ Demisia lui VAROUFAKIS – concesie simbolica fata de TROIKA?/ “Acordul (cu creditorii) este SINGUR
  8. Pingback: “GRECIA – LABORATOR DE TESTARE A AUTORITATII” – discursul lui Tsipras in Parlamentul European/ Seful liberalilor europeni face agenda “reformelor” grecesti: “REDUCETI SECTORUL PUBLIC, PRIVATIZATI BANCILE, REDUCETI
  9. Pingback: “GRECIA – LABORATOR DE TESTARE A AUSTERITATII” – discursul lui Tsipras in Parlamentul European/ Seful liberalilor europeni face agenda “reformelor” grecesti: “REDUCETI SECTORUL PUBLIC, PRIVATIZATI BANCILE, REDUCET
  10. Pingback: GRECIA SUB TUTELA – o analiza economica. “Nici-o tara nu ar trebui sa intre vreodata intr-o uniune momentara ca zona euro” | Cuvântul Ortodox
  11. Pingback: DEMONTAREA MITURILOR NEOLIBERALE DESPRE CRIZA GRECIEI – o analiza factuala/ “Ajutorul” financiar acordat Atenei – SANTAJ pentru RECUNOASTEREA KOSOVO?/ Premierul Tsipras demisioneaza – GRECIA SPRE ALEGERI ANTICIPATE | Cuvântu
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Rânduială de rugăciune

Carti

Documentare