Poate fi Rusia centrul lumii crestine? Ce inseamna “A TREIA ROMA”?

8-08-2013 14 minute Sublinieri

a treia roma

Importanta Rusiei pentru lumea ortodoxa este un subiect care starneste dezbateri aprinse. O arata, la noi, comentariile fluviu de la postarea Putin, Eurasia si ortodoxia moscovita. CE OPTIUNI (NU) ARE ROMANIA?

Publicam doua articole pe aceasta tematica, unul din Lumea Credintei, semnat de Gh. Ciocioi (care ni l-a si trimis prin mail), si celalalt din Revista 22, semnat de bizantinistul Petre Guran.

 Rusia – centrul lumii creştine?

 Gheorghiţă CIOCIOI, Lumea Credintei, nr 121(8), 2013

             Rusia consideră că are o permanentă chemare. Misiunea ei, cu siguranţă, nu a încetat o dată cu căderea comunismului… În marele imperiu moscovit, prin comparaţie cu restul popoarelor creştine din răsăritul Europei, ortodoxia e pe cale să devină politică de stat. Benefica “simfonie bizantină” între Biserica Rusă şi Kremlin începe chiar, după unii jurnalişti ruşi, să-şi arate primele sale roade…

 De la ateul convins la “omul lui Dumnezeu”

Drumul de la omul fără Dumnezeu, căruia îi este îngăduit orice, la omul lui Dumnezeu, fără doar şi poate, e unul nespus de anevois. Fapt constatat şi [de] generalii sovietici de până mai ieri, ce lecturează, în zilele noastre, plini de sârg, operele lui Dostoievski, în care descoperă noi şi noi înţelesuri… Occidentalul a ajuns o biată carcasă de om, un anti-om. Vestul Europei e putred, ca şi în trecut (în cazul dat, generalii tind să le dea dreptate mentorilor lor marxişti de odinioară)… Iar aceasta o propovăduieşte acum chiar şi Biserica Moscovei. În acord, fireşte, cu statul rus, care îşi construişte abile politici până peste mări şi ţări…

La Chişinău, de pildă, politicienii care se declară în favoarea legalizării unor comportamente amorale riscă să fie excomunicaţi de Biserică. Şi nimeni nu poate spune că o astfel de atitudine din partea Bisericii nu e una de aplaudat. Numai că cine credeţi, dragi cititori, că-i numără în sala de şedinţă pe deputaţii care voteză mârşavele legi, dându-i pe mâna vlădicăi Vladimir? Nimeni altul decât comunistul Voronin, cel pentru care Mântuitorul Hristos a fost “primul comunist din istorie”. Că n-ar sufla cineva o vorbuliţă mâine, dacă preşedintele Rusiei, Vladimir Putin, ar legaliza căsătoriile între homosexuali la Moscova, asta e o altă poveste... Că Vova Voronin, în Basarabia, ar vota pentru legea în cauză cu amândouă mâinile, în nici 24 de ceasuri de la adoptarea ei în Rusia, iar importul legislativ, în cazul dat, ar fi considerat unul “benefic”, nici nu încape îndoială. Cât despre vlădika Vladimir, cu siguranţă, ar uita cu desăvârşire de excomunicări…

 Cea de-a patra strigare: Rusia – Centrul lumii creştine

Să spunem, totuşi, că Rusia e pe calea cea bună. Doamne fereşte de mai rău!

Crearea “omului nou”, de data aceasta creştin, nu poate fi decât de bun augur în “Sfânta Rusie.” Ne-am săturat cu toţii de atâta dezmăţ, de pervertirea, în gradul cel mai înalt cu putinţă, a omului modern, de făţărnicia neopăgânismului contemporan. O mare putere politică e alături de Biserică în Răsărit. La mai bine nici că se putea spera. În plus – şi deloc surprinzător – Rusia, mai zilele trecute, a anunţat o nouă eră creştină. Vestea a fost dată pe data de 1 iulie a.c. de către şeful Departamentului pentru relaţii între Biserică şi Societate al Sinodului Bisericii Ortodoxe Ruse, Vsevolod Chaplin. Marea Rusie “e chemată” (după alte şi alte chemări…), aflăm, “să bikerchaplindevină centrul lumii creştine”(cf.“Rus Derjavnaia”, № 7, 2013). “Nu întâmplător – este de părere Chaplin, citat de Interfax – mulţi privesc astăzi Rusia ca pe o apărătoare a idealurilor creştine şi a moralei tradiţionale, ca spre ţara care poate fi o alternativă viabilă la viţelul de aur şi la conceptele de libertate auto-distructive” . Rusia e datoare chiar, după şeful cunoscutului departament sinodal de la Moscova, să-şi asume cât mai curând rolul de “centru al creştinismului mondial”, restul naţiunilor lumii abandonând, după câte se pare, lupta pentru Hristos şi Biserică.

 Moscova şi decăderea lumii

   Promovarea ostentativă a homosexualităţii, a unei sexualităţii precoce, ori a adopţiilor de copii în vremuri de criză demografică (aceşti copii urmând să-şi piardă credinţa ortodoxă în care au fost botezaţi), după Vsevolod Chaplin, nu este nicidecum întâmplătoare. Şi nu poţi să nu fii de acord cu faptul că într-o lume creştină nu se cuvine să se petreacă astfel de nelegiuiri. Chaplin nu este însă singurul care face asemenea declaraţii în Rusia. Dezbateri aprinse pe tema dată s-au desfăşurat luna trecută chiar şi în Duma de Stat de la Moscova, un proiect de lege prin care urmează să fie interzisă promovarea homosexualității în rândul minorilor în această ţară trecând deja de a treia lectură. De altfel, sondajele efectuate în cursul lunii iunie a.c., arată că aproape 90% dintre ruşi sunt pentru interzicerea propagandei homosexuale, majoritatea populaţiei opunându-se căsătoriilor între homosexuali. Iar aceste luări de poziţie tranşante ale unor politicieni, ori ale unor înalte feţe bisericeşti, ca şi sondajele pe tema dată, nu vor rămâne fără urmări în plan practic….

 Codul penal şi morala creştină

Deşi Marea Rusie pravoslavnică a zilelor noastre nu s-a întors încă la Pidalion, ori la Stoglavul de odinioră – după care, viaţa creştină în ţara muscalilor ar urma să fie una desprinsă din Evanghelie – ea dispune, totuşi, de un cod penal modern. Şi nu mai departe de acum câteva săptămâni, acestuia i-au fost aduse o serie de amendamente. Astfel, preşedintele Putin şi-a pus semnătura, într-un mod cât se poate de hotărât, pe mai multe articole din codul penal, într-o nouă formă, ca şi pe unele acte legislative ce au ca scop “contracararea insultelor ce aduc atingere convingerilor religioase şi simţămintelor cetăţeneşti”. Noile pedepse, după unii jurişti ruşi, sunt unele nespus de aspre. Cu toate acestea, o perioadă de trei ani de privare de libertate, atât cât prevede legea, în unele cazuri, pentru insultarea sentimentelor religioase ale credincioşilor pravoslavnici, şefului Departamentului pentru relaţii între Biserică şi Societate al Sindodului de la Moscova, Vsevolod Chaplin, i se pare una mult prea mică. O pedeapsă mai mult decât blândă. Desigur, încălcările, sub o formă sau alta, a legii în cauză, atrag după sine pedepse diverse: de la zeci de ore de lucru în folosul comunităţii, la amenzi de sute de mii de ruble. Dacă doi homosexuali, de pildă, ar îndrăzni să se sărute pe stradă, lezându-ţi astfel sentimentele tale religioase, ca pravoslavnic, nu-ţi rămâne altceva de făcut, decât să depui o plângere la poliţie…Că în Occident lucrurile stau cu totul altfel, e o chestiune de care ruşilor nu le prea pasă. Cât despre evoluţiile la care ar trebui să ne aşteptăm în privinţa nou-declaratului “centru al lumii creştine”, e mult prea devreme, desigur, pentru a ne putea pronunţa. Dincolo însă de orice speculaţii politico-ideologice ori religioase, cuvântul Rusiei pare a cântări destul greu astăzi, într-o lume în care morala creştină este călcată cu brutalitate în picioare, iar glasul apărătorilor ei aproape că a fost redus la tăcere.

***

A treia Romă: un mit medieval și extensiile lui contemporane

Petre Guran, Revista 22

Lungă vreme, în publicistica geopolitică, for­mula „a treia Romă“ (în slavonă, Tretii Rim) a ținut loc pentru tot ceea ce este mai misterios și mai subversiv în politica Moscovei: anarhie și tiranie, universalism și eshatologie, putere și religie. Conceptul se leagă de contextul istoric al trans­for­mării marelui cnezat al Moscovei în im­periu rus (domniile lui Vasile al III-lea și Ivan cel Groaznic), al centralizării puterii în mâinile aparatului administrativ im­pe­rial. Legitimitatea politică a acestor pre­faceri a fost căutată pe terenul religiei. Când, patru secole mai târziu, Stalin a ieșit din clădirea Comitetului Central ți­nându-l de subraț pe bătrânul mitropolit Serghie, cu care tocmai negociase sus­ți­nerea morală a războiului împotriva Ger­maniei de către Biserică, în schimbul re­activării Patriarhiei Moscovei, medievistul a exclamat „a treia Romă“, indicând că țarul roșu, avatar al lui Ivan cel Groaznic, intrase în rolul de hipodiacon susținător al patriarhului, care era de altfel și ultimul rol sacru recunoscut împăratului în ecle­ziologia bizantină.

Ce este a treia Romă? O în­tor­sătură de frază dintr-o scrisoare trimisă de un călugăr din Pskov către agentul guvernamental mos­covit Munehin, prin care se extinde și asupra Moscovei analogia, sta­bilită deja în antichitatea târzie, dintre Roma și Constantinopol, prin care acesta din urmă căpăta titlul simbolic de Noua Romă, adică noua capitală a imperiului și a lumii întregi. Formula a treia Romă ope­rează transformarea relației binare dintre vechi și nou într-o relație de succesiune ternară, în care atributele devin numerale ordinale, iar după ce o primă și o a doua Romă par să fi ieșit din istorie, cea de a treia este gata să intre în scenă.

Formulată în rezumat, teoria seamănă cu o succesiune de imperii universale, care se sting prin declin politic și militar și sunt înlocuite de noi structuri imperiale dornice să-și legitimeze puterea prin asu­marea funcției simbolice de Roma – ca­pitală a lumii. Citită la nivelul acesta, for­mula este fie o exagerare retorică, fie o tri­vializare incultă.

pskov_veche_vasnetsov-1909A treia Romă, în textul lui Filotei din Pskov, este o idee mai complexă și mai sub­tilă de atât[1]. Roma nu este numai ex­presia universalității politice incarnate de imperiul roman, ci și a celei religioase în­trupată în urmașul apostolului Petru. Co­incidența dintre universalitatea politică și cea religioasă face ca Roma să fie cu adevărat diferită de alte capitale. Jux­ta­punerea celor două autorități în același cen­tru creează însă o raportare între ele, care poate să fie de supunere a celei bi­sericești față de cea politică, de neu­tra­litate și toleranță a uneia față de cealaltă sau de supunere a celei politice față de cea bisericească. Dimensiunea religioasă a ide­ii de Roma este cea care dă toată puterea speculației teologico-politice. Din acest punct de vedere, Noua Romă (Constan­ti­nopol) a întruchipat prima soluție, supu­nerea religiosului față de politic, cel puțin în prima jumătate de mileniu a existenței sale, după care s-a produs o treptată in­versare a raportului (o asemenea opinie este cel putin discutabila; nu se poate spune ca in primul mileniu a existat o subordonare sistematica a religiosului de catre politic – n.n.). Astfel, la sfârșitul exis­tenței politice a Noii Rome, ea rămâne doar un simbol al ideii religioase, și anu­me capitala patriarhului Bisericii Ori­en­tale, o putere religioasă însă capabilă să le­gitimeze puterea politică, înălțându-se dea­supra ei.

Ideea de Roma capătă astfel, în gândirea lui Filotei, o a doua valență, cea de gar­dian al religiei și, prin extensie, al religiei adevărate, ortodoxia. Sfântul Silvestru și urmașii săi pe tronul Romei au fost gar­dieni ai credinței până când au decăzut din această demnitate din cauza ereziei lui filioque (și a celorlalte erori ulterioare ale latinilor). Noua Roma, prin Fotie (858-867; 877-886) și urmașii săi pe tronul pa­triarhal ecumenic, a preluat rolul de gardian al credinței adevărate până când, la rândul ei, a decăzut din această dem­nitate din cauza trădării ortodoxiei la Con­ciliul de la Florența (1439). Observăm că în expresia „două Rome au căzut“ Filotei nu se referă la cuceririle militare ale celor două capitale imperiale, ci la căderile în erezie ale celor două instituții religioase, pa­palitatea și patriarhia ecumenică, care au avut drept consecință și înfrângerea mi­litară.

Pe cale de consecință, a treia Romă este noul apărător al or­todoxiei (Defensor al Bisericii este unul dintre titlurile sacre ale împăratului bizantin). Aici apare ambiguitatea în textul lui Filotei. Este această a treia Romă instituția ecle­ziastică sau cea politică de la Moscova, principele sau mitropolitul / patriarhul? Dezambiguizarea s-a produs într-un sens sau altul în funcție de epocă, din cele patru secole de imperiu rus, două fiind marcate de o instituție ecleziastică cu un grad mare de autonomie sau chiar drept de tutelare spirituală a puterii politice (mi­tropolitul Macarie față de tânărul Ivan cel Groaznic, patriarhul Filaret în relația cu fiul său țarul Mihail, patriarhul Nikon față de țarul Alexei) și două de supunere totală a Bisericii față de împărat (de la des­fiin­țarea partriarhiei de către Petru cel Mare până la restaurarea patriarhiei în anul re­voluției, 1917). Cu toate acestea, a prevalat ideea că ortodoxia are nevoie de un apă­rător, iar acesta este fie împăratul ca per­soană, fie statul ca instituție, fie chiar po­porul rus în ansamblul lui, prin pioșenia sa andrey kurbskyextraordinară, iar în secolul XX prin numărul mare de martiri ai credinței. Ast­fel, un corolar al ideii de a treia Romă este cel de Sfântă Rusie, atunci când poporul cel pios apără Biserica de țarul cel rău (a se vedea Scrisorile prințului Andrei Kur­b­ski către Ivan cel Groaznic). Născută din ideea de a treia Romă, „Sfânta Rusie“ s-a transformat în oponent și contrapondere la puterea politică[2].

Însă, în secolul XX, în lectura lui Sol­je­nițîn, a treia Romă și Sfânta Rusie s-au reunit prin opoziția la regimul bolșevic, iar ceea ce s-a numit „sergianismul“, adi­că politica de adeziune a Bisericii Ruse la regimul comunist, a fost socotit o erezie și o decădere personală a marilor ierarhi.

Cu toate acestea, politica lui Gor­baciov de toleranță față de Bi­serica Rusă, transformată apoi în adopție a Bisericii Ruse ca instituție națională începând din anul mileniului încreștinării Rusiei, 1988, a schimbat radical datele problemei din punct de vedere al Bisericii Ruse și a deschis o decadă de negociere a locului pe care îl va ocupa istoria religioasă a po­po­rului rus în noua identitate postsovietică a națiunii ruse. Pentru ierarhia ortodoxă era important să-și ralieze atât Biserica din catacombele interne ale spațiului sovietic, cât și legitima Biserică Ortodoxă Rusă din afara granițelor, care se erija în purtătoarea idealurilor naționale pre­so­vie­tice. Astfel, pasul decisiv l-a reprezentat Sinodul jubiliar al Bisericii Ortodoxe Ruse din anul 2000, în cadrul căruia au fost canonizați peste 1.000 de martiri creș­tini din perioada persecuțiilor bolșevice, în frunte cu familia imperială.

Pe măsură ce Biserica oficială, urmașa pac­tului dintre mitropolitul Serghie și Stalin, se apropia discursiv de Biserica martirilor, noul naționalism rusesc, urmaș al pa­triotismului sovietic, recupera timid ele­mente ale Rusiei medievale, între care di­mensiunea religioasă a conștiinței istorice ruse. O coliziune dintre aceasta din urmă și bolșevism s-a manifestat încă de la în­ceputul revoluției ruse și s-a numit na­țional-bolșevism. Deși curentul politic pro­priu-zis național-bolșevic pare a fi ră­mas marginal în scena politică rusească, noua formulă ideologică a proiectului eu­roasiatic este de esență național-bolșevică, în sensul unei reconcilieri între trecutul țarist și trecutul sovietic al Rusiei.

În acest context de inspirație național-bol­șevică, se produce și revigorarea con­ceptului dea treia Romă, menționat pri­ma oară într-o adresare a patriarhului Alexei cu ocazia a 850 de ani de la în­temeierea Moscovei, apoi, deși absent ca atare în documentele Sinodului jubiliar al Bisericii Ortodoxe Ruse (august 2000), reluat în alte documente și răspunsuri ale Patriarhiei Moscovei, semnificând asu­marea de către Moscova a rolului de apă­rător al ortodoxiei, cu aceeași ambiguitate constitutivă. Cine e ortodoxia și cine apă­ră ortodoxia? Dacă ortodoxia este un sistem de reprezentare a universului spi­ritual, atunci ea poate avea ca apărător atât puterea bisericească incarnată în Pa­triarhia Moscovei, cât și puterea politică incarnată în guvernul Federației Ruse. Da­că ortodoxia este tradiția religioasă a po­porului rus, cu toate particularitățile cul­tual-culturale produse de istorie, atunci ea este consubstanțială cu Biserica Or­to­doxă Rusă și are ca apărător puterea po­litică a statului rus. Statul poate fi doar apărător al Bisericii sau statul poate fi el însuși incarnarea unei noi spiritualități care are Biserica în sânul ei. La rândul ei, Patriarhia Moscovei poate fi doar o ins­tituție a poporului rus sau o instituție universală, în cadrul căreia poporul rus joacă rol de avangardă. Aceste aporii nu pot fi tranșate și nici nu vor face obiectul unei asumări oficiale vreodată. Cu toate acestea, conceptul celei de a treia Rome produce acțiune politică conjugată a sta­tului și Bisericii Ruse. Exemplul pe care îl vom discuta în cele ce urmează aduce și un element de hermeneutică prin care poa­te fi precizat modul în care operează conceptul de a treia Roma în prezent. Este vorba de acțiunea Bisericii Ortodoxe Ruse în Republica Moldova.

Deși se vorbește de o Biserică Or­todoxă a Moldovei, din punct de vedere canonic funcționează pe teritoriul Republicii Moldova două entități ecleziale, numite amândouă mitropolii, una făcând parte din Biserica Ortodoxă Rusă, intitulată Mi­tropolia Chișinăului și a Întregii Moldove, cealaltă făcând parte din Biserica Or­to­doxă Română, intitulată Mitropolia Basa­rabiei. Din punct de vedere al organizării interne, Biserica Ortodoxă Rusă are un caracter mai centralizat și o autoritate di­rectă a patriarhului mai mare asupra vieții religioase din cadrul mitropoliilor, care se răsfrânge și asupra Mitropoliei Moldovei, astfel încât patriarhul Moscovei face vizite canonice anuale pe teritoriul Republicii Moldova. În schimb, Mitropolia Basarabiei are un statut de autonomie în cadrul Bi­sericii Ortodoxe Române și niciun patriarh al României nu a vizitat canonic această mitropolie de la reînființarea ei. De ase­menea, în ultimii 20 de ani guvernul Re­publicii Moldova a tratat discriminatoriu cele două mitropolii, în sensul că nu a contestat nicio clipă dependența canonică de Moscova a Mitropoliei Chișinăului și a Întregii Moldove, în schimb a tergiversat înscrierea și funcționarea Mitropoliei Ba­sarabiei ca entitate eclezială legală. Aceas­tă situație indică faptul că atât din punct de vedere intern, cât și extern Biserica „oficială“ din Republica Moldova este socotită Mitropolia Chișinăului și a Întregii Moldove.

Pe 20 iunie 2013, sinodul Mitropoliei Chi­șinăului și a Întregii Moldove a exco­mu­nicat conducerea politică a Republicii Mol­dova, desemnată sub denumirea vagă de „guvernanții“. Actul de excomunicare a fost produs de dezbaterea în jurul gradului de libertate de care se vor putea bucura minoritățile sexuale în Republica Moldova, adică domeniile în care se poate aplica nediscriminarea. Mitropolia Chișinăului și a Întregii Moldove a cerut guvernului ca legea egalității de șanse să fie acompaniată de o restrângere a dreptului de ma­ni­fes­tare publică a minorităților sexuale. Gu­vernul Republicii Moldova a fost somat să răspundă solicitărilor ecleziastice, iar în lipsa răspunsului a intervenit ex­co­mu­nicarea. Decizia trebuie citită în contextul ei politic, ecleziastic și canonic: a) între somațiile emise de Biserică și momentul excomunicării a intervenit o schimbare de guvern, b) grupul celor excomunicați este definit cu imprecizie (cine se regăsește în sintagma „guvernanți“, întreaga clasă po­litică sau numai partidele aflate la pu­tere?), c) în textul deciziei sinodale se face referință la o scrisoare a patriarhului Mos­covei din 2009 către Consiliul Europei în care este denunțată contradicția între anu­mite aspecte ale legislației privitoare la drep­turile omului și tradițiile spirituale ale diferitelor popoare, iar d) sancțiunea ecleziastică a guvernanților urmează să fie confirmată printr-o serie de manifestări populare, denumite „drumuri ale crucii“, în lunile august-septembrie, perioadă în care este așteptată și vizita pastorală a pa­triarhului Moscovei.

Acțiunea poate fi citită, desigur, ca o simplă lovitură de imagine dată unui guvern proeuropean în pragul de a înregistra un suc­ces la reuniunea de la Vilnius, pe calea integrării europene. Miza deciziei ecleziale este însă mult mai mare, fiindcă: 1) pe această cale este instituită vocația Patriarhiei Moscovei de a cenzura puterea guvernamentală; 2) tot astfel se afirmă ro­lul universal al Patriarhiei Moscovei de a interveni, prin mitropoliile ei, în în­drep­tarea morală a guvernanților altor națiuni decât cea rusă; 3) Patriarhia Moscovei devine purtător de cuvânt al ethosului ortodox; și tot astfel, 4) se afirmă ne­cesitatea unei alternative politico-spi­rituale la Uniunea Europeană care este percepută a fi străină ethosului ortodox.

Rolul de gardian al ortodoxiei revine în acest caz autorității bisericești, aceasta pla­sându-se deasupra frontierelor statale și naționale actuale, preocuparea fiind de ordin strict spiritual. Indistincția propriu-zisă între Mitropolia Chișinăului și a În­tregii Moldove și Patriarhia tutelară a Mos­covei permite ca acțiunea să rămână izo­lată în Republica Moldova, dacă este so­cotită un eșec, sau exportată, dacă este un succes.

Traversarea simbolică a fron­tie­re­lor bisericești naționale, în condițiile în care Patriarhia Mos­covei nu neagă caracterul etnic diferit al poporului din Republica Moldova față de cel rus, anticipează asu­pra vocației celei de a treia Rome de a vor­bi în numele întregii ortodoxii și de a-i apăra pe creștinii ortodocși oriunde s-ar afla și, eventual, chiar indiferent de te­ritoriul canonic asupra căruia s-ar ex­tinde. Mai limpede spus, cea de a treia Ro­mă ar putea purta de grijă și creștinilor ortodocși din țările ortodoxe membre ale Uniunii Europene, dacă ierarhiile lor s-ar găsi în imposibilitatea de a o face.

Sublinierea unei diferențe de ethos ci­vi­lizațional de către Patriarhia Moscovei în­tre lumea ortodoxă și alte spații ale Uni­unii Europene oferă, de asemenea, subs­tanță teologică proiectului euroasiatic. Prin efect de bumerang, scandalul legi­fe­rării asupra căsătoriilor între persoane de același sex și dreptul acestor cupluri de a înfia copii din Franța, care a ridicat valuri de protest semnificative, aruncă asupra Uniunii Europene, ca exponent al Occi­den­tului, suspiciunea unei diferențe de ethos civilizațional insurmontabile. Nu mai contează cât de vinovați sunt gu­vernanții de la Chișinău în trădarea etho­sului ortodox, coincidența tematică își pro­duce efectul amalgamator.

Banulescu-BodoniȘi precum într-un film de Hitchcock, semnătura autorului poate fi percepută printr-un rol de figurant al regizorului, tot astfel filosoful rus Aleksandr Dughin vizitează la sfârșitul lunii iunie Chișinăul, vorbind despre oferta spirituală a eura­sia­nismului, cu un sentiment natural de sim­patie chiar pentru poporul român orto­dox.

Dacă anul 2013 se va încheia cu ca­no­nizarea ierarhului român Gavriile Bă­nulescu-Bodoni de către Patriarhia Mos­covei, atunci el va confirma reintrarea în scena istoriei a celei de a treia Rome.

Note:

1. Nina Sinitsyna, Tretii RimIstoki i evoliutsiia russkoi srednevekovoi kontseptsii, Moscova, 1998.

2. Michael Cherniavsky, „Holy Russia“: A Study in the History of an IdeaThe American Historical Review, 63/3, 1958, 617-637.

 

 

Nota noastra:

Discutia se complica si mai mult avand in vedere miza ideologica a diferentelor intre legislatiile pro sau anti-gay ridicata brusc de presedintele SUA, Obama, intr-o maniera agresiva: Obama critica Rusia pentru legislatia anti-gay. “NICIO TOLERANTA” PENTRU TARILE CONSERVATOARE

In plus, chestiunea protejarii crestinilor exista, ca tema, nu legata doar de Estul Europei sau Balcani, ci, mai degraba, legata de Orientul Mijlociu si, mai ales, de Siria. Cu atat mai mult cu cat aici SUA joaca rolul de finantator al gruparilor violent anti-crestine sau de sustinator al unei puteri tot mai otomanice: SUA. Cinismul politicii internationale a “DREPTURILOR OMULUI” si “LIBERTATII RELIGIOASE”. LIBER LA ANIHILAREA CRESTINILOR ORTODOCSI DIN SIRIA SI TURCIA

Motiv pentru Patriarhul Kirill sa vorbeasca despre persecutarea crestinilor din intreaga lume; apropo, acelasi patriarh a facut vizite strategice si in Cipru, cu bataie directa la ocupatia turceasca din Nordul insulei.  

intr-adevar, pentru tarile ortodoxe din Europa, lucrurile se inrautatesc. Exista legislatie europeana care cenzureaza crestinii, Romania e santajata cu Raportul de Tara al Departamentului de Stat al SUA pe legislatia gay; in acest context Biserica Rusiei, prin mitr. Ilarion, critica UNIUNEA EUROPEANA pentru implementarea cu forta a LEGILOR ANTICRESTINE; de altfel, Patriarhia Moscovei a facut o trimitere directa la situatia grea a Patriarhiei Romaniei din cauza UE: Delegatie a Patriarhiei Romane in vizita la Patrhiarul Kirill al Rusiei. Intaistatatorul rus: ”SUNTEM CONSTIENTI DE PROVOCARILE DE AZI ALE CRESTINILOR DIN UNIUNEA EUROPEANA”

Ironia este faptul ca mesajele pravoslavnice vin de la cei mai europenizati ierarhi ai Bisericii Ruse, cei mai ecumenisti si mai diluati in ceea ce priveste predania ortodoxa: Patriarhul Kirill si mitropolitul Ilarion Alfeyev. Ambii cu cariera in “ministerul de externe” al Bisericii Ruse, cu legaturi mai mult decat diplomatice cu Vaticanul, cu relatii stranse cu institutiile europene. Faptul ca accentele “pravoslavnice” vin tocmai de la acesti oameni arata ca, fara dubiu, Vestul devine tot mai conflictual fata de Est si ca exista un serios substrat politic la mijloc. Pana la urma, aceasta agresivitate hegemonica este cea care da contur “mesianic” Rusiei actuale, cum sugereaza si aticolele de mai sus, si nu vreo calitate aparte (cel putin deocamdata) a acesteia.

Noi, ca de obicei, suntem prinsi la mijloc… In iminenta unei dictaturi a corectitudinii politice, promisa, deja, iata, de la varful administratiei SUA (oare ce sanse mai are in Romania un proiect de lege care sa interzica propaganda LGBT dupa o astfel de declaratie? sau chiar a unei definiri a familiei in sensul voit de Sfantul Sinod in Constitutie), nu e de mirare ca mitul Rusiei salvatoare prinde contur in mintile multor crestini care resimt puternic aceasta agresivitate extrema, atat prin agenda sa (sodomizarea vietii publice), cat si prin intoleranta de care da dovada. In plus, exista factiuni – minore, deocamdata – care alimenteaza in mod intentionat si cu totul desantat acest mit, ducandu-l atat de departe incat sa puna egal, deja, intre Eurasia postsovietica a lui Putin si renasterea Imperiului Bizantin, o aberatie caricaturala dincolo de orice noima.

Totodata, revenind la amenintarile legate de limitarea libertatii de credinta, nu ar fi de mirare sa revina in actualitate vechea strategie a securitatii, de pe vremea lui Ceausescu, cand, daca deschideai gura sa critici regimul erai luat cu textul: si vrei sa vina rusii peste noi? Adica, vezi Doamne, criticand regimul faceai jocul rusilor.

La mijloc este o problema deosebit de grava care nu poate fi contracarata decat printr-o libertate deplina lasata Bisericii Ortodoxe Romane (si nu o subordonare politica a acesteia sau o marginalizare a ei!) si crestinilor (cam in acelasi sens atragea atentia si pr. Constantin Sturzu; si daca pana si in Ziarul Lumina au aparut semnale de alarma…). Daca cineva vrea, cu adevarat, sa combata influenta imperialista a rusilor, acesta ar fi singurul antidot, si nu reeducarea romanilor, ce nu poate fi facuta decat cu forta, dictatorial. Insa, pana una alta, vedem ca se insista cu “oferta” euro-atlantica a legislatiei gay+jefuirea resurselor, condimentata de documentare BBC si de emisiuni ProTV-iste cu cupluri homosexuale…


Categorii

1. DIVERSE, Homosexualitate, Mitropolitul Vladimir Cantarean, Opinii, analize, Patriarhul Kirill, Razboiul impotriva Bisericii/ crestinismului, Rusia, SUA versus Rusia

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

82 Commentarii la “Poate fi Rusia centrul lumii crestine? Ce inseamna “A TREIA ROMA”?

VEZI COMENTARII MAI VECHI << Pagina 2 / 3 >> VEZI COMENTARII MAI NOI

  1. Țările mici ortodoxe nu vor mai putea rezista în fața tăvălugului antihristic și este de așteptat să înceapă prigoana. Legislația se tot schimbă din 1990. Întâi a avut un caracter mai mult economic, fără a uita de liberalizarea avortului și destinderea codului familiei, ușurința divorțului, iar acum se încheie această etapă istorică prin legalizarea și promovarea sodomiei și pruncuciderii, destrămarea statului și acceptarea tot mai mare de către popor a păcatelor strigătoare la cer. Tineretul reprezintă deja produsul acestei ”lumi noi”, total detașat de realitate sau ”vechea lume” reprezentată măcar în parte de părinți sau bunici. Îi vezi adunați ciorchine să ”socializeze” în jurul unui telefon sau IPhone.

    Rusia, prin întinderea ei, cu o populație mare și în multe locuri izolată față de asaltul ”progresului și modernității”, datorită puterii militare, a putut opune suficientă rezistență noii ideologii mondiale pentru a câștiga timp iar poporul s-a dezmeticit din vraja ”bunăstării” occidentale. Ea poate reprezenta astăzi centrul de rezistență al ortodoxiei de pretutindeni, fie și pentru scurtă vreme, și pare că vrea să-și asume acest rol. Chiar dacă în aceste declarații și acțiuni, ce urmăresc încurajarea ortodoxismului, se pot vedea destule figuri controversate sau care urmăresc cu totul alte interese, nu se poate nega că există un curent autentic de renaștere spirituală și că poporul este favorabil acestei schimbări.

    Dacă acceptăm că toți ”liderii” occidentali sunt doar niște marionete ce slujesc unui stăpân mai mare, trebuie să recunoaștem că a te împotrivi curentului cere o doză de curaj. Aș spune că indiferent cât de credincios este, sau nu, Putin, are măcar demnitate, ceea ce nu-i puțin lucru astăzi. Acuzația de ”autoritarism” face parte din arsenalul propagandistic ce promovează așa-numitele valori democratice. La fel se procedează în cazul ”fundamentalismului” ortodox. În ambele cazuri este adevărat: un ortodox nu poate fi decât fundamentalist, dacă aceasta înseamnă neacceptarea unei schimbări cât de mici în ce privește dogma și viața creștină și păstrarea neschimbată a slujbelor și cărților. La fel, o țară nu se poate conduce benefic pentru popor decât în mod autoritar. Așa se păstrează unitatea în conducere, se asigură preponderent un curent de opinie și se împiedică tendințele centrifuge în societate.

    Democrația a fost un cal troian. A divizat societatea prin apariția ”partidelor” și a multiplelor ”doctrine” care se declară incompatibile între ele, a fragmentat puterea prin regula ”alegerilor” astfel deschizându-se calea manipulărilor și preluării conducerii pârghiilor de putere prin minciună, șantaj și îndobitocirea populației în ”campanii”.

    Democrația nu-și respectă propriile reguli și se declară ”îngrijorată” atunci când un partid sau candidat însumează un procent covârșitor de voturi. Este o șaradă. Acele mici ”derapaje” nu sperie decât pe cei care controlează din umbră popoarele. În viziunea democratică trebuie să existe ”echilibru de putere”, adică nici un partid sau lider să nu poată face mare lucru fără ”dialogul opoziției”. Astfel totul e sub control și țara se conduce în liniște. Desigur că și energia unei țări se risipește prin confruntare sterilă, ceva asemănător cu campionatul de fotbal.

    Autoritarismul poate degenera în prigoană așa cum orice lucru bun poate lua o turnură negativă dar acesta nu este un argument. Astăzi observăm o tendință de ”democratizare” până la detalii a vieții personale, chiar și Bisericii i se cere aceasta. Așa au apărut copiii ”cu drepturi”, femeile ”emancipate” și dreptul la o moarte demnă prin eutanasie.

    Democrația, prin efectele ei sociale, a reușit în câteva generații să îndobitocească popoarele, să prăbușească economic ”civilizația” occidentală și să pregătească terenul pentru ultima și cea mai de pe urmă ideologie și organizare umană: noua, vechea?, ordine mondială care nu este altceva decât reîntoarcerea la păgânismul de dinainte de Hristos. Democrația nu este și nu se dorește a fi decât această pregătire a umanității pentru apostazia generală, netezirea căii antihristului, ștergerea perioadei creștine din istorie și anularea jertfei Mântuitorului.

    În acest context, o Rusie ortodoxă nu poate rămâne democratică ci va continua să elimine pas cu pas din legislație toate ”valorile” occidentale cântate astăzi și la noi.

  2. @Liviu:

    Depinde ce intelegem prin autoritarism si democratie. Fermitate nu inseamna autoritarism. Un lider democratic poate fi foarte ferm. Democratia nu inseamna cal troian, daca ea inseamna o participare mai mare a oamenilor la deciziile colective, daca ea presupune o implicare a oamenilor in treburile cetatii. De aceea autoritarismul, fie “vechi”, fie “nou”, nu e bun, nu e eficient. Nu o sa ai oameni care sa-si dea viata pentru modul lor de viata daca tu te comporti autoritar si retezi orice inseamna initiativa de jos, de la firul ierbii, si vrei sa lasi sa creasca doar ce nu misca-n front.

  3. Doamne,Admine!iti dau citate din Dostoievski,vorbesc de personajul sublim reprezentat de MÎschin,si, de omul pervertit,distrus de modernitate fara putinta mantuirii,Stavroghin,iar tu imi spui sa-l citesc.Una dintre cele mai dure rasturnari ale modernitatii,chiar in zorii ei,o opereaza Dostoievski,care,tot printr-un silogism rastoarana ceea ce Decartes ridicase la rang de lege a antropocentrismului.El(Dostoievski)spune;Raskolnikov,in somnul ratiunii,salveaza un calut de la moarte,iar in trezia ratiunii sale,pune la cale o crima ingrozitoare.Totusi,spre deosebire de Stavroghin,Raskolnikov are putinta mantuirii,pentru marturisire sa din suflet,pentru adincimile sale sufletesti necorupte in totalitate de “rau”.Cat despre Soljenitin,dupa N.Iorga,este unul dintre cei mai inversunati critici ai Revolutiei Franceze,si,implicit a modernitatii;el o considera premergatoare revolutiei bolsevice,de aceiasi factura cu aceasta.Ce sa-ti mai spun,imi cer iertare,dar nu-mi mai pierd timpul cu tine(pe aceasta tema ,caci,nu te pot lasa de capul tau,adica nu pot fi tolerant cu tolerantii)

  4. Ideea este ca trebuie sa alegem: bolsevici folosind Ortodoxia ca paravan, dupa ce-au martirizat zeci de milioane de crestini, ori o lume denaturata, sluta ( homosexuali, pedofili… ). Respingem categoric ambele “oferte”. Nu kgbistii atei ne apara de rau, dupa ce-au facut atata rau Bisericii si crestinilor. Dorim o renastere autentica a Rusiei crestine, nu surogate, nu castele de carti.

  5. @ciorgan:

    Pai daca si tu ne ametesti cu Dughin… 🙂

    Totul e ca nu confundam Rusia lui Dostoievski si a lui Soljenintin cu constructul lui Putin. Altfel… ne-ai incercat si tu destul toleranta.

  6. Fermitatea este deja catalogată autoritarism, pentru că democrația nu este decât calea prin care orice inițiativă poate fi blocată politic dacă nu corespunde noii ideologii mondiale. Oare nu de asta ne plângem mereu, de lipsa de lideri?

    Implicarea oamenilor în treburile cetății este doar un slogan și se folosește propagandistic pentru mobilizarea tinerilor (reeducați în noul sistem ”educativ”) către o mai accelerată schimbare a societății prin ”modernizare” și ștergerea oricărei urme din ce a fost lumea odinioară.

    De la Judecători, pe care poporul Israel i-a avut, sistemele sociale au cunoscut un regres tot mai mare. Astfel democrația, chiar în forma în care se declară, este un regres pe plan social față de comunism care l-a rândul său a fost mai rău decât societatea ”burgheză”… și tot așa.

    Să ne gândim cum au fost împărățiile conduse odinioară: democratic sau autoritarist? Autoritatea nu era contestată iar legea se respecta de popor. Viața era aspră dar ferea poporul de decadență.

    Dumnezeu a ridicat toate aceste opreliști, prin democrație, căci e adevărat că ne-am dedulcit cu ea, ne-am moleșit și căutăm să ne adormim cugetul că poate fi ”corectată”, adusă la zi, deși ea, democrația, continuă marșul ei antihristic până la cămara noastră cea de taină, la inima noastră și la copiii din pântecele mamelor democrate. Și când obosiți de atâta democrație vom cere altceva ni se va servi fără întârziere.

  7. @Liviu:

    Poate nu mai vedem argumentele de padurea “sloganelor”.

    Nu din prea multa democratie romanii sunt un popor pasiv, complet lipsit de constiinta colectiva, de solidaritate si de exercitiu al actiunii colective. Daca nu ne place cum suna, sa cautam alte cuvinte, insa nu merge sa inlocuim “sloganul” democratiei cu un altul la fel de gol de continut ca “autoritarismul”. Viata in vechile imperii era cu totul altceva decat ne inchipuim noi si, apropo, in Imperiul Bizantin chiar era o forma de democratie: puterea imparatilor era limitata de Biserica, adica de monahi si popor (si nu atat de ierarhi). Sa incurajam autoritarismul, astazi, inseamna sa incurajam tendintele care se vad cu ochiul liber in jurul nostru: abuz, stat politienesc, securism, pumn in gura in loc de libertate a exprimarii, etc.

  8. Sa vedem libertate a exprimarii dupa adoptarea noii constitutii…

  9. @Cristian:

    Tocmai. In numele carui lucru vom contesta aceste modificari? Al autoritarismului?

  10. Democratia, hic et nunc, e fatarnicie legalizata. Romania a fost in trend crescator pana la primul razboi mondial. Apoi, a inceput declinul. Astea sunt faptele. Oricum, tara a ajuns intr-o fundatura… democratica, de altfel, si daca cineva intrevede vreo solutie, chiar ar fi ceva.

    Ref. la Rusia: oare cum ar arata aceasta tara, guvernata dupa model democratic a la Romania (nu cred ca ar putea fi ceva mult diferit. O confirma anii 90 din Rusia). Ati incercat sa va imaginati lucrul asta? Oare pentru rusul de rand era mai bine cu democratii lui Eltin (apropo, vi-l amintiti pe Eltin dansand rock-and-roll in campania electorala? – ce sa-i faci, consilierii americani!). Decat democratie de aia…

  11. @Cristian:

    Nu s-a raspuns la intrebare. Cum ne aparam libertatea de exprimare? Cum impiedicam abuzurile? Cum facem astfel incat sa nu fie inchisi cei care vor sa apere identitatea noastra religioasa si nationala? Cum facem sa ne fie auzit glasul? Promovand dictatura? Ce ne pasa noua ce e bun sau pentru Rusia, cand noua ne arde aici tara?

  12. De la Wikipedia:

    Contele Pavel Dmitrievici Kiseliov (Павел Дмитриевич Киселёв), cunoscut mai bine sub numele în forma franceză Kiseleff (8 ianuarie 1788, Moscova — 14 noiembrie 1872, Paris) a fost un general rus. Între 1829 și 1834 a condus administrația militară rusească a Țării Românești. Șoseaua Kiseleff din București îi poartă azi numele. Președinte plenipotențiar al divanurilor Moldovei și Țării Românești în timpul administrației militare ruse. A contribuit la reorganizarea administrativă a celor două principate și la întocmirea Regulamentelor Organice, care de fapt au fost primele Constituții din istoria Moldovei și Valahiei. Ca ambasador al Rusiei la Paris în perioada 1856-1862, a sprijinit unirea Principatelor Române.

    Regulamentul Organic a fost elaborat de un grup de boieri munteni si moldoveni sub autoritatea lui Pavel Kiseleff.

    Între anii 1856 – 1862 a fost ambasador al Rusiei în Franța.

  13. Cred ca ar trebui sa ne pese, pentru ca singuri nu vom putea face nimic.

  14. @Cristian:

    Singuri nu, dar cu Dumnezeu, daca ne propunem, poate ceva-ceva am fi miscat pana acum. Sa nu asteptam sa vina rusii sa ne rezolve problema, in timp ce noi sedem si nu facem nimic. Rusii o sa vina nu sa ne rezolve problemele noastre, ci sa si le rezolve pe-ale lor.

  15. admin, toate întrebările tale sunt deja în gândire… democratică, copilul ”revoluției” franceze. Care noi? Abuzurile nu le împiedică poporul și nici nu poate singur face ceva. Stăpânirile, fie bune sau rele, sunt de la Dumnezeu și poporul se pleacă sau este, respectiv, îngenuncheat. Ideile astea cu democrația participativă, apărarea unor anumitor ”drepturi” colective sunt rodul unor șabloane de gândire colectivistă (democratică).

    Poporul nu a vrut de bunăvoie democrație, nici în România, nici în Rusia. Se pare că în curând, democrația aceasta își va da vălul jos de tot. În afară de urâciunile promovate vom avea parte de o prigoană… democratică.

    Eu nu promovez un sistem în defavoarea altui sistem, aceasta nu se mai poate. La sfârșit de vremi s-a lăsat tuturor libertatea totală să facă fiecare ce vrea. Nici nu s-a înlocuit vreodată un sistem lumesc cu altul mai bun. Căci din înfumurare s-au creat toate, din convingerea că omul se poate singur guverna și trăi, fără Dumnezeu. Tot ce am afirmat, a fost, dacă vrei, ca observație istorică. Nu am atașamente și nici nu militez pentru vreo formă de guvernare deși aș prefera regalitatea dar nu formală, într-un sistem… democratic. Democrația este moartea națiunilor și se petrece sub ochii noștri.

  16. Toate discutiile noastre se reduc pina la urma la urmatoarea intrebare,legata de viitorul apropiat sau mai indepartat:

    Dorim o tara in care sa existe libertate religioasa si sa nu fie date legi anticrestine,singura modalitate practica,viabila fiind aceea ca acestea sa fie aduse de rusi,intr-o forma sau alta ( chiar cu unele neajunsuri,dar nu din punct de vedere crestinesc ) sau “Ortodoxie sau moarte “,aceasta insemnind abuzuri,incarcerari,torturi,parinti despartiti de copii,soti despartiti de sotii,propaganda sexuala si pornografie desantate…daca raminem in UE iar cu noi in rolul de martiri.

    Va rog pe cei care spuneti ca nu mai exista solutii omenesti( poate pentru Romania nu mai exista,dupa cum se vede ) daca va vedeti in situatia de martiri pentru Hristos,fara copii,fara parinti,in mijlocul scirboseniilor de tot felul.Daca va vedeti asa,poate va veni timpul sa si probati acestea,sa nu cumva sa dati vina pe Dumnezeu atunci,care a vrut sa va salveze si sa mai amine tragediile.Si nu uitati sa va rugati si pentru cei care-si pierd mintuirea traind intr-un spatiu anticrestin,care vine,vine,calca totul in picioare…

  17. @Liviu:

    Frate, ideea este ca ne-am obisnuim sa discutam foaaarte teoretic, abstract. Scopul, daca tot ne implicam in sectiunea de comentarii, ar fi sa discutam mai aplicat; avem si noi tot ce ne trebuie sa facem analize mult mai aplicate pe conceptele de democratie sau pe semnificatiile revolutiei franceze, insa nu asta este, acum, urgenta.

    La modul practic, discursul asta despre autoritarism, tocmai cand noi il resimtim pe pielea noastra, este cu totul nepotrivit. Este echivalent cu a milita pentru incetarea existentei noastre in calitate de crestini, cu a critica, de pilda, initiative ca ADN caci ce treaba sa aiba crestinul cu democratia, sau chiar cu acest site, caci de ce sa ne batem gura cand libertatile aduse de revolutia franceza sunt iluzorii, este echivalent cu a respinge initiativa BOR de a amenda Constitutia in sens crestin caci ar fi doar o manifestare democratica ce nu e in concordanta cu ce era odata pe vremea Imperiului Bizantin. Traim in aceasta lume si chiar daca sistemul democratic nu a fost creat pentru crestini, nu inseamna sa militam impotriva lui, caci am cadea in groapa sapata chiar de noi, ci singura optiune pe care o avem este sa il mentinem in viata, dandu-i continut veritabil. Si nu ar fi rau sa ne reamintim ca Marturisitorul Ioan Ianolide isi manifesta regretul fata de “democratia burgheza” a interbelicului, asa oligarhica si corupta cum era, fata de iadul represiv comunist. De la inchisoare democratia nu mai pare asa rea!

  18. am o intrebare : poate fi Hristos centrul lumii crestine ?

  19. @sherlock

    Va rog pe cei care spuneti ca nu mai exista solutii omenesti( poate pentru Romania nu mai exista,dupa cum se vede ) daca va vedeti in situatia de martiri pentru Hristos,fara copii,fara parinti,in mijlocul scirboseniilor de tot felul.Daca va vedeti asa,poate va veni timpul sa si probati acestea,sa nu cumva sa dati vina pe Dumnezeu atunci,care a vrut sa va salveze si sa mai amine tragediile.Si nu uitati sa va rugati si pentru cei care-si pierd mintuirea traind intr-un spatiu anticrestin,care vine,vine,calca totul in picioare…

    Este o problema foarte grava pe care o pui si la care, din pacate, s-a reflectat prea putin. Da, exact asta e problema! Exact intr-acolo ne indreptam… Si suntem atat de slabi, atat de nepregatiti! Nu, nu ne vedem deloc, dar deloc, in situatia de martiri, nu bravam, dar nici nu ne injectam anestezicul “salvarea vine de la rusi” (de parca putem noi sa modificam ceva aici). Efectiv, asta e definitia starii in care ne aflam, o situatie fara iesire, un “Tine-ti mintea in iad si nu deznadajdui” dar cine vrea sa primeasca un astfel de cuvant? Iluzia ca vine cineva si ne scapa din astfel de situatii provine din frica confruntarii cu realitatea si cu propria noastra stare. Si e foarte de inteles, omeneste, acest lucru…

  20. Motto: Nu fi ca un cal si ca un catir,la care nu exista pricepere…

    @ Naum

    “Ideea este ca trebuie sa alegem: bolsevici folosind Ortodoxia ca paravan, dupa ce-au martirizat zeci de milioane de crestini, ori o lume denaturata, sluta ( homosexuali, pedofili… ). Respingem categoric ambele “oferte”. Nu kgbistii atei ne apara de rau, dupa ce-au facut atata rau Bisericii si crestinilor. Dorim o renastere autentica a Rusiei crestine, nu surogate, nu castele de carti.”

    ………

    “Iar unii dintre ei au zis: Cu Beelzebul, căpetenia demonilor, scoate pe demoni.
    Iar alţii, ispitindu-L, cereau de la El semn din cer.
    Dar El, cunoscând gândurile lor, le-a zis: Orice împărăţie, dezbinându-se în sine, se pustieşte şi casă peste casă cade.
    Şi dacă satana s-a dezbinat în sine, cum va mai sta împărăţia lui? Fiindcă ziceţi că Eu scot pe demoni cu Beelzebul. ” Evanghelia dupa Luca cap 11

    ….

    Daca conducerea politica rusa este rea,de la scaraotchi,cum de dau legi crestine care apara Crucea,care impiedica propaganda homosexuala,care ii protejeaza pe crestini ?

    Oare nu se dezbina imparatia lor ? Daca oamenii se sfintesc acolo si se mintuiesc,datorita si acestor legi,care e cistigul celui rau ?

    Dar si pe plan international,daca conducerea politica rusa este rea,de la scaraotchi,de ce se pun rau cu americanii,cu Arabia Saudita si mai cu toate tarile arabe ( bogate in resurse si potentiali ori competitori ori clienti )
    De ce ii apara pe crestini,punindu-si toate tarile in cap ?

    Sau poate spui ca o fac cu interes,pentru pastrarea puterii politice.Nu uita ca aceste legi s-au dat nu inainte de alegeri,cum fac toti trogloditii politici din alte tari,ci dupa alegeri,imediat dupa ele,cind nu ar mnai fi fost nevoie,daca erau rai.

    Sau ar putea face ca in Occident,sa penetreze opozitia cu oameni de-ai lor,si indiferent pe cine ai alege,tot pe “Putin” ai alege,o cale mult mai usoara.

    Daca acolo unde se marturiseste Adevarul,acolo este si Dumnezeu,as putea extinde si zice:
    Acolo,unde intr-un ev nebun,se dau legi politice crestine,acolo este si Dumnezeu.

  21. Exista si fariseism… Israel pastra toate regulile levitice cand “s-a luat de la el” harul. Ba unde mai pui ca Israel era centru de rezistenta fata de decadenta si corupta Roma.

  22. @ sherlock_homeless

    Cum poate din aceeasi vana, din acelasi izvor, sa iasa si bune si rele? Cum pot fii celor rai, impruna cu “visinestii” lor, “care au ucis pe proroci”, sa le zideasca acum acestora morminte, sa le cante tropare? Cred ca nu merge cu “va facem noi acuma crestinism, care e problema?”

  23. @ Naum

    Dar din tine nu ies si bune si rele ?

  24. S-a mai spus, dar nu suficient de raspicat: trebuie sa recunoastem o distinctie clara intre pamantesc si duhovnicesc pentru ca avem trup si suflet, care genereaza doua realitati deosebite (chiar daca impletite). Astfel, trebuie facuta bine distinctia, apoi combinarea intre planul trupesc/lumesc/politic si duhovnicesc/bisericesc/comunitar.
    Ortodoxia functioneaza in state diferite si nu predica unirea lor pe considerentul credintei comune, cu atat mai mult nu impune aceasta unire. Nu e nevoie sa fim rusi, ci chiar exista datoria de a ne pastra memoria si credinta inaintasilor. O alianta pe considerentul credintei in fata ateismului militant si tot mai antihristic ar fi foarte indicata, reala si curat benefica pentru ortodoxie.
    Vremurile sunt tulburi si lumea amestecata. Nu putem pretinde o despartire clara a nuantelor in lumea reala. Pozitia romanilor (crestini) consider ca trebuie sa fie una marturisitoare si nationalista. Asta presupune, in primul rand, mentalitate proprie capabila de alianta cu Rusia, dar nu aneantizare in slavism si imperialismul lor. Ori nu avem independenta si viziune nici la nivel ideologic; ce sa mai vorbim de politic? Asa ca trebuie valorificata credinta poporului (cata este) si frica lui de cotropitori (vestici). Iar apele se vor alege daca Rusia va apara idealul crestin sau doar propriile interese politice.
    Sa nu uitam ca si P. Serafim Rose vedea o revigorare a Rusiei. Nu este exclusa. Dar sa avem curajul de a ne asuma o pozitie clara cu toate riscurile (de fapt, minime) si sa nu acceptam asimilarea nationala, ci doar comuniunea de credinta. Depinde de noi, dar si de ceilalti.

  25. admin, pe mine nu mă interesează să mențin democrația în viață. Îdeea este dacă democrația mă va menține pe mine în viață. Ioan Ianolide confirmă ceea ce am afirmat și cred și eu, că fiecare sistem ce a urmat a fost mai constrângător pe latura spirituală decât cel anterior.

    O mare parte din comentarii au mers pe câteva idei clare: reînvierea ortodoxiei (atât cât se poate acum) în Rusia și în ce măsură se poate răsfrânge benefic asupra noastră ca români, împletirea politicii de stat cu promovarea ortodoxiei în lume, Rusia ca un ultim refugiu al ortodocșilor.

    Deocamdată mulți ne legăm de această speranță și eu, cel puțin, consider încrâncenarea voastră (perseverentă dealtfel) lipsită de temei.

    Ne temem de autoritarismul lui Putin dar nu vedem dictatura hâdă a democrației cu tot cortegiul ei de crime și perversiuni? Căutând să tot explicați că totul este din pur interes politic, că nu este din ”convingere adâncă”, nu faceți decât să vă plasați în corul și așa numeros al denigratorilor și dușmanilor Rusiei.

    Ideea asta de a respinge o soluție de salvare pe linie rusească mie mi se pare greșită și aș lăsa măcar ușa deschisă. Personal nu sunt pregătit să fac pe martirul. Am spus deja: națiunile mici ortodoxe nu prea mai au ce face, adoptă legi antihristice sau vor fi eliminate. Grecia își pune nădejdea în Rusia și chiar dacă aceasta din urmă are și alte interese, nu putem nega că există și factorul ortodox altfel nu s-ar teme atât sataniștii.

    Ca să citez din wikipedia ce este autoritarismul raportat la… normalul democratic:

    ”Autoritarismul este o formă de guvernare care implică o autoritate nelegitimă, în care normele liberale și democratice nu sunt respectate. În regimurile nedemocratice, guvernanții s-au auto-selectat sau dacă au fost aleși, nu pot fi înlăturați de la putere de către cetățeni prin alegeri libere și competitive. În totalitarism, regimurile respective fac uz de o anumită ideologie social-culturală „infailibilă”, prin care încearcă să mobilizeze masele și care nu permite pluralismul politic.

    Regimurile autoritare, neavând la bază o singură ideologie, își justifică legitimitatea prin diverse motive, precum patriotism sau naționalism, dezvoltare economică, „justiție socială” și necesitatea de a menține ordine.

    O formă extremă a autoritarismului este totalitarismul.”

    Nu diferă deloc de propaganda comunistă pentru că democrația este copilul ”legitim” al sistemului bolșevic. E bine să știm cum stăm chiar dacă ”discutăm teoretic”.

  26. @ admin

    Ne mutam deja pe alt plan.Legile levitice nu erau rele,chiar si fariseii intr-un fel,caci ne spune Domnul:

    ” Atunci a vorbit Iisus mulţimilor şi ucenicilor Săi,
    Zicând: Cărturarii şi fariseii au şezut în scaunul lui Moise;
    Deci toate câte vă vor zice vouă, faceţi-le şi păziţi-le; dar după faptele lor nu faceţi, că ei zic, dar nu fac. ” Sfânta Evanghelie după Matei cap 23

    Adica daca conducerea rusa ( presupunind unii ca sint farisei ) dar dau legi crestine,pentru crestini nu mai conteaza atit de mult cum sint ei ca oameni,nu faci ca ei si-ti marturisesti liber credinta ta,te bucuri ca nu intri in persecutii ca in UE si America.

    Adica daca te ineci,apa iti patrunde in plamini,abia mai zaresti cerul si soarele de sub apa,si cineva iti arunca un colac de salvare,tu il intrebi daca este rus,sau fariseu ?

    Ma indoiesc de asa ceva,poate unii de pe forum chiar ar face asta…mai stii ?

  27. Altfel spus, fara asumarea identitatii proprii, suntem pierduti: ori sufleteste, ori trupeste, ori amandoua. Iar cu propria identitate, nu doar fofilari interesate si lase, putem fi parteneri mai ales pentru Rusia, dar si pentru UE.

  28. @sherlock, Liviu:

    Ne invartim in jurul cozii si nu reusim sa ne intelegem om cu om.

    @Sherlock

    Conteaza, tocmai asta e, conteaza, pentru ca daca ortodoxia lor e falsa atunci comportamentul lor va fi cinic si agresiv. E esentiala chiar! Fariseul iti da una in cap, nu iti intinde niciun colac de salvare, ci iti tine morala ca din vina ta te ineci.

    La problemele astea cred ca am raspuns de zeci de ori in zilele astea. Nu mai rezistam, nu mai repetam, poate exista cineva care a receptat mesajul, care nu, asta e.

    @Liviu

    Nu democratia o aparam, ci ne aparam cu instrumentele pe care le avem, nu pe cele pe care nu le avem si nu avem incrancenare, (doar daca ironia si epuizarea – voi sunteti multi, adminul e unul singur 🙂 – inseamna incrancenare) dimpotriva, dar ceva misterios face ca atunci cand spunem ca Rusia are niste probleme si ca nu ne putem deroba de propria noastra raspundere de a gandi, trai si marturisi romaneste pe baza lui “vin rusii”, sa ne trezim cu o gramada de comentarii iritate ca le-am deranjat visarea. Din partea noastra, toate usile sunt deschise, dar daca voi aveti un motiv pentru care sa invitati in casa un om inarmat, doar pt ca zice ca e ortodox, fara sa aveti minim de precautie (fara sa devenim paranoici) si fara sa aveti grija sa vedeti cum se comporta cu nevasta si copiii vostri (mai ales cand e un intreg istoric de violuri in spate), atunci ce sa zicem, va uram succes in viata, ca veti avea nevoie (e doar o ironie…). 🙁

    De acum gata, consideram ca cine a vrut realmente sa se lamureasca si sa inteleaga chestiunea rusa in toate aspectele sale, bune si rele, cu oportunitati si cu riscuri, raportat la situatia noastra reala, a avut ocazia cu varf si indesat. Discutia in continuare nu-si mai are rostul.

  29. Pingback: PATRIARHUL KIRILL la Chisinau pentru celebrarea a 200 de ani de la crearea EPARHIEI CHISINAULUI. Polemica: Pr. Savatie Bastovoi vs Constantin Tanase (TIMPUL)/ Limba moldoveneasca judecata la Curtea Constitutionala a RM/ Rusia in razboi comercial cu Ucrain
  30. Pingback: Putin NU vrea investitii rusesti in GRECIA. Frate, frate, dar branza-i pe bani! - Recomandari
  31. Pingback: HOTNEWS ridica miza in CAMPANIA PRO-CORPORATII si ANTI-B.O.R.: Gazele de sist, pasapoartele biometrice si nationalismul sau NOUA TEMA DE ATAC IMPOTRIVA BISERICII: conflictul intre TRADITIONALISTI SI MODERNISTI, intre MOLDOVA habotnica si CENTRUL progresis
  32. Pingback: RESURECTIA IMPERIULUI RUS? Dan Dungaciu despre discursul lui Putin asupra STARII NATIUNII. Despre discursul conservator al liderului rus, presiunile ce vor fi exercitate asupra Rep. Moldova si parteneriatul cu Germania - Recomandari
  33. Pingback: POLITICA PAMANTULUI PARJOLIT: strategia IMPERIULUI ATLANTIST fata de ROMANIA. Motivatii geopolitice pentru tratamentul de NEMILOASA EXPLOATARE COLONIALISTA la care este supusa tara noastra de “PARTENERII STRATEGICI” - Recomandari
  34. Pingback: Patriarhul Kirill, mesaj de Pasti: “NIMENI NU POATE DISTRUGE SFANTA RUSIE”. Se poate vorbi despre o “OFENSIVA ORTODOXA” a Rusiei?/ SUA si Rusia se ACUZA RECIPROC de neaplicarea acordului de la GENEVA/ NATO ar putea ACCELERA constru
  35. Pingback: Europa in viziunea Rusiei: ESTUL UCRAINEAN RUS, ROMANIA UNITA CU MOLDOVA, UNGARIA MARE CU O PARTE DIN ARDEAL/ “Sfanta” Alianta a dughinistilor si nationalistilor europeni/ CINISMUL APUSEAN CONDAMNA UCRAINA/ Rusia avertizeaza Europa de Est si N
  36. Pingback: Hotnews recidiveaza grav: IPS TEOFAN, “FILORUS CONVINS”, “PARTIDA ORTODOXA” O VULNERABILITATE A ROMANIEI FATA DE RUSIA! - Recomandari
  37. Pingback: “LOTUL DUGHIN”. Listele negre revin in actualitate. Potentiale “tinte” din Romania pe o lista atribuita ideologului rus DUGHIN - Recomandari
  38. Pingback: CUM FACE RUSIA ”CURTE” ROMANIEI. Film documentar elogios al Mitropolitului ILARION ALFEYEV despre ”ORTODOXIA IN ROMANIA”, pigmentat cu teze neosovietice despre ”LIMBA MOLDOVENEASCA” (Video) | Cuvântul Ortodox

Comentariile sunt inchise.

Formular comentarii

Rânduială de rugăciune

Carti

Documentare