Articole din categoria: Pandemia de coronavirus/ COVID-19

La peste două mii de ani, creștinii din lumea întreagă au sărbătorit Învierea cu bisericile închise, păzite sau verificate de jandarmi, polițiști sau militari; cu slujitori fricoși, prudenți sau responsabili pentru a nu fi acuzați, pe drept sau pe nedrept, (mai ales de progresiștii de serviciu, care, paradoxal, în ziua de Paști rostesc ipocrit urarea: “Paște fericit” sau “Hristos a înviat”) de complicitate la multiplicarea virusului; cu o Înviere fără comunitatea credincioșilor, adevăratele mironosițe ale bucuriei Învierii; cu o elită religioasă a seculariștilor, care au răspândit fake news-ul că virusul nimicitor îi preferă nemijlocit pe ortodocși și că el se propagă cu viteza fulgerului, prin lumânarea pascală și prin pâinea binecuvântată, doar de Înviere și nu mai târziu.

Să ne iertaţi pentru toate nedesăvârşirile şi păcatele noastre, ale slujitorilor. Să ne iertaţi că în această perioadă de criză, vă transmitem credinţa şi bucuriile ei prin mediile digitale, care niciodată nu vor putea înlocui frumuseţea nemijlocită şi inepuizabilă a întâlnirii personale dintre noi. Este o stare de excepţie, nu de normalitate.

În vremuri dificile este esenţial să nu abandonăm Liturghia, slujirea Tainei Sfintei Euharistii, care este unica raţiune de a fi a Bisericii. Fără Împărtăşanie, aşa cum ne spune Hristos în Evanghelie, nu avem cum să moştenim viaţa veşnică, care este îndumnezeirea noastră. Să ne ierte toţi oamenii în vârstă, care nefiind familiarizaţi cu consumul de medii digitale, sunt pur şi simpli blocaţi în casele lor, desigur spre binele lor, dar poate în multe situaţii vulnerabili în faţa unor stări depresive, pentru că sunt privaţi de unica lor bucurie sufletească: de a participa, dimineaţa şi seara, la slujbe, de a se întâlni şi a mai schimba o vorbă de duh şi încurajare între ei.

În duh, încercăm să fim împreună şi să înţelegem semnele vremii. Constatăm, în primul rând, cât de mult ne-a cuprins frica morții, mai ales în ultima perioadă! Trăim intens teama de a nu fi molipsiți de ceva care ne-ar îmbolnăvi și ne-ar duce spre moarte. Dincolo de toate acțiunile justificate privind prevenția, atitudinea noastră arată cât de mică ne este credința în Înviere. Ne comportăm ca și cum viața de aici ar fi veșnică. Pe de altă parte, neliniștea din noi trădează îndoiala care ne roade cu privire la certitudinea vieții de după moarte.

Trecem printr-un moment de cernere. Sunt limpezite multe lucruri. Apele se separă unele de altele, iar gândurile multor inimi se dau cu adevărat pe față. Stăm de multe ori ascunşi cu teama de a nu fi contaminați precum stăteau ucenicii Domnului închiși într-o cameră de teama de a nu fi descoperiți.

Dar ceea ce șochează este distanța de la cer la pământ dintre Larchet din 2020 și Larchet din 2009, din timpul altei pandemii decretate de OMS, atunci de gripă „porcină” (sau fake-pandemii, așa cum avea să se dovedească), care protesta ferm, categoric, față de ideea renunțării la lingurița comună euharistică, în contextul respectiv. Pe atunci, astfel de idei erau denunțate de Larchet drept: „cuvinte şi atitudini care atacă inima credinţei noastre”. Ce s-a întâmplat din 2009 până în 2020? Cum de au devenit idei care în 2009 atacau inima credinței simple practici rezonabile de iconomie liturgică? Un teolog cu statura sa ar fi trebuit să explice, cel puțin, de unde această diferență de viziune.

De asemenea, surprinde felul în care Larchet minimalizează problema închiderii bisericii. El etichetează pe cei care au denunțat aceste măsuri drept persecuție ca fiind nimic mai puțin „extremiști” care aderă la „teorii ale conspirației”.

Dacă transportarea IPS Pimen cu elicopterul de la Suceava la București ar fi împiedicat în vreun fel salvarea unui alt cetățean român, dacă IPS Pimen ar fi fost avantajat pe nedrept în fața altui bolnav, ar fi putut fi o discuție. Dar așa, nu este altceva decât o încercare de poziționare împotriva unui inamic construit imaginar, împotriva căruia să instigi un val de ură, val pe care să te urci ulterior, ca să poți spune apoi “am avut dreptate, electoratul ne susține”.

Am ezitat să mă refer la elucubrațiile altui coleg din USR, Andrei Caramitru, care a folosit de curând un limbaj de o violență extremă la adresa clerului și credincioșilor Bisericii Ortodoxe, în ideea că dreptul la libera exprimare nu trebuie restrâns.

Însă astfel de atitudini se pot transforma în acte de violență fizică, în special în situațiile în care isteria de masă este foarte ușor de declanșat. Din fericire, capacitatea unor astfel de persoane de a stârni și de a incita oamenii unii împotriva altora s-a dovedit a fi destul de redusă până acum.

În opinia lui Orwell, dacă libertatea înseamnă ceva, înseamnă a avea dreptul de a spune oamenilor ceea ce nu doresc să audă. În ultimele două sau trei săptămâni, libertatea înseamnă a spune oamenilor doar ceea ce vor să audă. Oricine încearcă să spună sau să facă altceva trebuie vânat ca un animal, intimidat ca un declasat, pedepsit ca un criminal. Prima victimă și cea mai importantă a epidemiei de coronavirus a fost dezbaterea publică. Prima carantină a fost instituită pentru opiniile contrare.

Se indoieste, oare, cineva ca Hristos aparut acum ar fi fie alungat, fie pus responsabil peste vindecari, prea putini dorind si iertarea pacatelor? Evident, totul va sfarsi prin acelasi “Rastigneste-l!” pentru ca nu ne va da ceea ce noi ii cerem. Ne deranjeaza incusiv libertatea pe care ne-a dat-o, am vrea fie sa o cedam pentru ca nu mai intelegem nimic, fie sa o luam pe a altora pentru ca stim mai bine. Abunda reactiile liberticide, iar organizatiile asa-zis de aparare a drepturilor dorm peste tot in lume. Hristos e din nou un scandal. De ce? Pentru ca noi suntem aceiasi, nu iubim nici libertatea, nici binele, ne luptam intre noi si cu El. Azi mai mult decat oricand l-am salva pe Baraba. Ispita trebuie sa vina, dar vai de cei prin care vine.

Grele și amare sunt lacrimile ce curg pe altarele Bisericii lui Hristos, în aceste momente de grea încercare a întregii umanități. Sunt lacrimi de tristețe pentru cei care nu mai sunt printre noi, dar și lacrimi pentru că, poporul lui Dumnezeu, nu poate participa așa cum se cuvine la sărbătoare sărbătorilor. Săvârșirea Sfintei Liturghii fără participarea poporului lui Dumnezeu, denotă o imagine greu de descris în cuvinte, iar îndemnul lui Hristos: Pace tuturor! rămâne parcă fără răspuns.

Deși este o încercare grea, vedem învierea Fiului lui Dumnezeu ca având astăzi un înțeles și mai profund, conștienți fiind de faptul că fără învierea Lui, omul se îndreaptă către nicăieri. El, Lumina lumii, vine astăzi în maximă apropiere de omul aflat în suferință, prin lumina învierii, lumină ce străbate întunericul păcatului, a bolii și a morții, oferindu-ne speranța că vom trece împreună cu Dumnezeu peste întunericul suferinței pe care o trăim, și curând vom vedea iar lumina restaurării tuturor în Hristos.

Dincolo de acest conflict din SUA, problema de fond este următoarea: care este baza măsurilor radicale de disanțare socială și de înghețare a economiei? Cine dă socoteală pentru eventualele erori de estimare și consecințele lor funeste – șomaj, anxietate, decese „colaterale” produse de deficiențele unui sistem sanitar supus unei singure priorități? În România, să nu vă așteptați cumva ca aceste întrebări să fie puse de presstitută. Noi nu avem câine de pază al democrației, ci câini de pază ai puterii reale.

Astăzi plângem că viața a fost pusă în mormânt. Într-adevăr, astăzi, viața a fost pusă în mormântul carantinei. Astăzi plângem că însăși plângerea noastră a fost pusă sub interdicție. Oare poate cineva să pună lacrimile sub lacăt? Nu, dar poate să te lipsească de mângâierea de a fi alături de Cel pus în mormânt. Ura celor care L-au răstignit pe Domnul a fost atât de mare, încât nici atâta mângâiere nu le-a fost lăsată mironosițelor și ucenicilor, de a prohodi cum se cuvine pe Învățătorul lor iubit. Pentru că, dragii mei, noi aveam nevoie de acest prohod, iar nu Domnul. Cine nu respectă moartea omului, cine nu respectă actul de demnitate al îngropării și al plângerii și al doliului, acela nu respectă nici viața.

Pe acest fundal, în care nimeni nu pare a fi „pregătit”, în care lumea e înnebunită printr-o adevărată propagandă de război livrată in media și pe canale oficiale de stat, de această dată dus împotriva unui virus, devenit noua amenințare absolută la nivel planetar, își fac apariția ei –  „filantropii”. Cum ar fi, de pildă, Bill Gates. Ei sunt foarte bine pregătiți, de fapt, bună parte din fondurile de care au dispus în ultimii ani s-au dus către cercetări și simulări privind pandemiile. Ei sunt adepți ai vaccinării globale și au investiții în acest sens. De asemenea, au inițiat o serie de proiecte digitale, unele menite monitorizării statusului celor vaccinați, altele, precum ID2020, care promovează soluții de identificare digitală portabilă. Și ei sunt principalii profitori și speculanți ai acestei crize.

Să nu se tulbure inima noastră, așadar, atunci când vedem că vrăjmașii Bisericii sunt triumfători, când vedem că creștinismul este făcut de ocară și ostracizat, când vedem că suntem scoși afară din cetate, ca niște răufăcători, deși Biserica a făcut doar bine fiilor săi. Să nu se tulbure inima noastră și să nu se înfricoșeze când vedem bisericile închise, căci acestea trebuie să vină, însă cu noi este Dumnezeu…

A apărut un climat al fricii, poate și mai întunecat decât cel care s-a instalat după 9/11. Atunci, ne temeam că teroriștii ar putea complota chiar după gardul nostru; acum amenințarea este pur și simplu invizibilă, iar fiecare dintre prietenii noștri sunt potențiali transmițători de covid. Asta a dat frâu liber unei culturi a delațiunii, cu paznici autoproclamați care îi pârăsc pe concetățeni pentru comportamente depravate precum o plimbare prin parc.

Pe fata pamantului se produce un scenariu viclean prin care mai marii lumii acesteia zic: haideti sa-i ocrotim pe oameni, haideti ca nu cumva sa se intample sa se imbolnaveasca si sa moara, sa gasim solutii de tot felul. Si ce-au facut? Au inchis bisericile. Si ce-au facut? Au omorat batranii. Si ce-au facut? Au dat legi ca acesti copii nevinovati, care reprezinta sursa de rugaciune vie in fata lui Dumnezeu, sa aiba parte de educatie sexuala in scoli. Iata ce s-a intamplat! Sub infatisarea binelui s-au scos foarte multe rele care apartin intunericului.

Eu, azi, in continuu l-am pomenit in sinea mea pe acest Presedinte al Bulgariei care a zis: Am puterea sa inchid orice activitate, un lucru nu imi este permis sa fac: sa inchid bisericile. Asta este ceva mai presus de mine! Stiti ce binecuvantare va veni in tara lui? Deja li s-a aratat Sfantul Nichifor Leprosul si le-a spus ca ii pazeste. Cei ce fac statistici sa traga concluziile care se impun in privinta mortilor care vor fi in tarile unde se face Sfanta Liturghie. Si cati morti sunt in alta parte, unde nu se face Sfanta Liturghie si veti intelege Care este adevaratul Medicament.

Este o situație grea pentru Țară și pentru Biserică. Am înțeles, încă de la început, să sprijinim eforturile care se fac în lupta cu această epidemie. Ne-am implicat cu resurse umane, materiale, cu mesaje de încurajare și, așa cum se cuvine, cu rugăciune, post și pocăință. Ne-am alăturat apelurilor autorităților și am îndemnat credincioșii să respecte cu maximă strictețe regulile stabilite pentru combaterea răspândirii noului coronavirus. Ne-a durut atunci când credincioșii nu au avut posibilitatea să participe la slujbe măcar într-un număr limitat, în aer liber, respectând distanțarea socială. E greu, foarte greu, de asemenea, de purtat pentru arhierei şi preoţi faptul că mulți credincioși nu au mai putut să se spovedească sau să se împărtășească în acest post.

Dacă Biserica adoptă „orice ni se spune, vom face” ca poziție doctrinară a acesteia de a răspunde la problemele sociale, atunci în viitorul apropiat, autoritățile din diferite țări vor putea să ne închidă bisericile și să îi priveze pe credincioși de Liturghie sub orice pretext umanitar – o pandemie, pericolul unui război nuclear, schimbările climatice, etc. Credincioșii din Ucraina, iar acum și din Muntenegru, au înțeles foarte bine în ce fel politica modernă, folosind aceleași capcane umanitariste, poate încerca să strice și să distrugă comunități bisericești puternice, de mai multe milioare [de credincioși], folosindu-se de pârghia aceasta. Acest lucru nu adaugă optimism situației. Și trebuie să fim astăzi pregătiți pentru realitățile Bisericii în astfel de condiții. A urma orbește îndrumarea celor aflați la putere va avea ca rezultat ruperea.

Pentru că în timp ce bătălia cu virusul se duce în spitale, calul de bătaie al „presei” și al băieților ăstora de controlează trolli infecțioși este Biserica. Și asta încă de la începutul pandemiei. Nu trebuie căutat nimic rațional în această demență. Biserica era, încă din vremea lui Marx, „opiumul pentru popoare”. Pentru bolșevicii ăștia noi, e „creuzet pentru viruși”.

Orthocristian: PRIMUL MINISTRU BULGAR: „BISERICA NE-A SALVAT DE ROBIA OTOMANĂ. NU POT SĂ ÎNCHID BISERICILE” După ce s-a întâlnit ieri, 9 aprilie, cu Patriarhul Neofit al Bulgariei și cu Sfântul Sinod bulgar, premierul Boyko Borisov a reiterat că nu poate …

„Nu se mai canta sau dansează pe balcoane”, a spus Salvatore Melluso, un preot la Caritas Diocesana di Napoli, o institutie de caritate condusa de biserică din Napoli. „Acum oamenii se tem mai mult – nu atât de virus, cat mai ales de saracie. Multi ar uamas fara munca si sunt flamanzi. Acum sunt cozi lungi la bancile de produse alimentare.”

Ar trebui cu totii sa fim mai atenti la slabiciunile celor din jurul nostru: nu toata lumea are aceeasi rezistenta sufleteasca, in primul rand, pentru ca nu toti sunt pregatiti sufleteste la fel, nu toti semenii nostri au aceeasi rezistenta psihica. Criza trece, dar ce vom face cu psihozele acestea in masa, cu problemele psihice ale fratilor nostri, pe care nimeni la ora actuala nu le evalueaza si nu incearca sa gaseasca niste solutii pentru ele?! (…)

Cea mai serioasa problema dintre toate, pe langa dezastrul economic, este si aceasta de ordin psihologic. Pentru ca SUNTEM INTR-UN PLIN RAZBOI PSIHOLOGIC. Iar astfel de razboaie multi oameni le pierd, la nivel individual, chiar daca la nivel global, paradoxal, parca omenirea s-a mobilizat la un nivel fara precedent in istoria omenirii. (…) Dar de aici plecand, trebuie sa intelegem ca lucrurile acestea, daca nu sunt folosite corect de catre autoritati, ele pot degenera in alte si alte probleme. Nu poti sa privesti o societate numai la modul acesta, ca stai acasa si te-ai ferit de virus! Trebuie sa vezi si ca omul, stand acasa, nu stie ce sa faca. Si, din pacate, televiziunile si mass-media, in general, in zilele acestea, nu au luat o nota buna. Foarte multi oameni au nevoie de o altfel de abordare, o abordare a credintei, dar si sa vedem lucruri pozitive, de calitate, de educatie. [pentru moralul oamenilor]. Dupa toata nenorocirea aceasta, va trebui sa ne punem mai serios intrebarea: CE FACEM CU SEMENII NOSTRI MAI SLABI DECAT NOI? Daca nu cumva vrem sa facem [din lume] o turma de vite pe care sa o manam intr-o anumita directie…”

Gates a spus că susține ideea unui sistem național de urmărire pentru monitorizarea virusului care provoacă COVID-19. Într-o sesiune din 18 martie Ask Me Anything pe Reddit, Gates a lăudat sistemul de urmărire din Coreea de Sud, care folosește o aplicație pentru smartphone pentru a aduna informații despre răspândirea COVID-19. El a spus că, deși sunt oferite mii de teste pe zi la Universitatea din Washington din Seattle, de exemplu, „nimeni nu este conectat la un sistem național de urmărire” și că „ori de câte ori există un test pozitiv, ar trebui să se înțeleaga unde se află boala și dacă trebuie să consolidăm distanțarea socială”.

Cauzele morții în 2020 au fost în ordine: boli cardiovasculare (aprox. 5 milioane cazuri), cancer (2.266.533 cazuri)… HIV/SIDA (463.933 cazuri)… malarie (270.703 cazuri)… gripa sezonieră (134.210 cazuri) etc. Și COVID-19? Penultimul loc, cu voia dumneavoastră, cu un număr de 97.595 decese (la 1.632.898 cazuri confirmate –număr mult mai mic decât în realitate din cauza netestării în masă). Cu alte cuvinte, 0,60% din mortalitatea generala. (surse WHO și worldometers.info). Dar această mortalitate de 0,60% a impus măsuri extreme, începând cu suspendarea drepturilor civile și terminând cu izolarea sau carantina a peste 4 miliarde de locuitori, cu impact negativ asupra vieții economice și sociale.

Reper24: „A murit mucenicește, răpusă de un sistem medical pe care l-a slujit!”. Dezvăluiri năucitoare despre moartea asistentei din Măureni! A fost omorâtă de un sistem medical căruia i-a slujit, așa a prezentat un apropiat al familiei, tragicul sfârșit al …

“Acum trebuie să mergem să ne uităm în familii pentru a-i găsi pe acei oameni care ar putea fi bolnavi și să-i îndepărtam și să-i izolăm într-un mod sigur și demn”, a spus Ryan pe 22 martie. Carlson a găsit această „amenințare” de rău augur.

„Doar ca sa știi, venim la tine acasă, ii vom lua pe copii „izolându-i într-o manieră sigură și demnă”, orice înseamnă asta”, a tradus el. Reporterul Fox a observat că aceasta nu este genul de declarație pe care oficialii „o aruncă” în timpul ședințelor de presă și, în mod normal, astfel de „amenințări” de a-i lua pe copii ar putea „declanșa violența”. Cu toate acestea, mass-media a tratat declarația lui Ryan ca și cum nu ar fi „mare lucru”.

Nu ne-au zis despre boli? Si deja traim una dintre bolile facute de oameni. Exagerata ca gravitate de marile puteri, ca sa isi impuna planurile in fata celor slabiti si infricosati. Si l-am citit ieri pe acest dinozaur al diplomatiei, pe Henry Kissinger. Cipriotii nu pot sa il uite, si nici nu trebuie sa il uitam niciodata. Si din cauza lui suntem refugiati, dar nu va mai dura pentru multa vreme inca. Si a zis ieri: „Problema pandemiei ne arata ca popoarele nu pot sa o rezolve pe cont propriu. Trebuie ca guvernele nationale sa isi dea demisia si sa se creeze o guvernare mondiala”. Acum cand am transformat imoralitatea in lege la nivel mondial, acum cand au inspirat frica celor batrani, si celor adulti li s-a impus inchisoarea, acum, dintr-odata, or sa vina salvatorii. Eu te-am construit, eu te voi distruge.

Primul text de mai jos este scris dintr-o perspectivă lutherană, de unde și anumite limite teologice (spre exemplu, în ceea ce privește rânduiala liturgică a împărtășirii). Dar valoarea sa constă în faptul că subliniază nevoia de comunitate eclezială pentru a putea subzista în această epidemie… a disperării cauzate de viața insuportabilă produsă de un regim al carantinei generalizate. Păcat că teologii noștri „subțiri”, care și-au mobilizat resursele retorice pentru a îndreptăți regimul carantinării, inclusiv atunci când acesta suprimă viața bisericească, nu s-au gândit și la acest aspect. Pentru a avea și o perspectivă din spațiul ortodox, am adăugat un articol critic al unui autor grec față de recentele măsuri de închidere totală a bisericilor din Grecia.

V-am scris aceste lucruri pentru a Vă conştientiza că suntem responsabili de drama unui popor de oameni hăituiţi şi depresivi. Nu avem voie, ca Biserică, să îngăduim acestui regim antihristic să lovească în comuniunea poporului român cu Hristos!

Ne rugăm și sperăm ca Moshiach („Mesia”) să sosească înainte de Paște, deoarece este timpul răscumpărării noastre. Sunt sigur că „Mesia” va veni și ne va salva la fel cum ne-a mântuit Dumnezeu în timpul Exodului cand am fost eliberați. În curând ne vom elibera, iar Moshiach va veni și ne va salva pe toți.

SUNTEM IN INCHISOARE, dar o inchisoare totusi mai usoara, pe masura noastra. Slava lui Dumnezeu! Dar daca stam aici inchisi si patimim, ne framantam, ne zbuciumam, ne zdrobim, daca suspinam si tanjim de dor – toate PENTRU NUMELE LUI, nu ne va ramane dator! VA VENI LA NOI! Daca suntem pregatiti sa ne impartasim, NE VA IMPARTASI EL, NEVAZUT. Am aceasta incredintare. Daca ne facem vrednici de a primi Lumina, tocmai prin plansul nostru dupa El, o vom primi in inimi cum n-am primit-o, poate, decat in primii nostri ani de credinta, in perioada harului dintai! Ne vom intalni cu El cand nici nu gandim, ca mironositele! Trebuie doar sa stam asteptandu-L si pandindu-I venirea, exact ca Fecioarele intelepte. Cred ca acea parabola a Saptamanii Mari este profetica mai cu seama legat de ceea ce traim noi azi. Acum e timpul sa ne umplem candelele. PRIVEGHEATI SI VA RUGATI!

Omenirea pare să aibă un singur plan de luptă împotriva epidemiei: închidem tot, punem lacăt pe țară, ne baricadăm și noi în case și așteptăm ca niște cârtițe în hibernare. Rămân activi doar medicii și vardiștii. Unii vindecă, alții veghează cu arma în mână aplicarea stării de urgență. (…) Chiar și după dispariția sa, COVID-19 va continua să macheze dramatic viața umanității. Societatea viitorului va fi după chipul și asemănarea hâdă a Coronavirusului.

Actrița Carmen Tănase: Vom rămâne cu traume mari după acestă perioadă  Actorul Florin Zamfirescu: Aveți răbdare și încredere în Dumnezeu  DCNews: Carmen Tănase: Isteria a băgat frica în oameni! Când am văzut-o pe mama… Marea actriță Carmen Tănase …

 Mediafax: Scopul procesiunii moaştelor Sfintei Parascheva: biserica este un „spital duhovnicesc” Moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva au fost scoase în procesiune duminică, prin judeţele Neamţ, Botoşani şi Iaşi. Racla cu osemintele sfinte a fost aşezată pe o platformă îmbodobită cu …

“TEORIA CONSPIRATIEI”? Sau, poate, CINISMUL ETALĂRII PUBLICE A AGENDEI de instaurare a SUPRASTATULUI GLOBAL TOTALITAR (si VIDEO)

“Este pentru prima data de cand a inceput aceasta nebunie cand avem in fata noastra un reprezentant al Noii Ordini Mondiale care ne vorbeste deschis. Este un moment foarte, foarte important. Si de unde stim acest lucru? In primul rand pentru ca simbolurile sunt acolo. In al doilea rand, pentru ca ni se spune ce urmeaza sa se intample”.

Românii se pregătesc acum de un Paște care, peste două săptămîni, va avea loc cu bisericile goale. Cum situația în care ne aflăm aduce cu o recluziune forțată în care fiecare fierbe în suc propriu între patru pereți, analogia dintre noi și deținuții politici nu e deloc deplasată. Trăim o detenție la care sîntem siliți în numele protecției noastre. Sîntem protejați cu de-a sila, cu sîrguința cu care un părinte își oblăduiește niște copiii care sînt prea necopți ca să priceapă actul de binefacere la care sînt supuși.