Cum nimic nu mai sustine necesitatea masurilor constrangatoare, guvernul decide sa ocoleasca parlamentul – lucru total ilegal, dar ce mai conteaza cand starea de urgenta initiala era deja neconstitutionala. Aceasta a fost pandemia, masurile de control au primat intotdeauna in fata legalitatii, libertatii, nevoii de sanatate sau a celei de bunastare.
Nu va fi surprinzător dacă, în câteva luni, vom afla din nou că ascunși în spatele acestor acte de vandalism și violență pândesc cei care speră să profite de pe urma dizolvării ordinii sociale, pentru a construi o lume fără libertate: Solve et Coagula, după cum învață adagiul masonic.
La noi, comisarii Troicii apar într-una la televizor, amenințând, răstindu-se, mințind, atrăgând mereu atenția asupra morții iminente a tuturor, susținuți permanent de guvernatorul republicii. Sunt permanent foarte siguri pe ei, având aerul salvatorului neînțeles de victimele gregare și ignare. Nu răspund la nicio întrebare, nu asumă nicio greșeală, niciun abuz, practică cu impunitate teroarea media și au impus cenzura absolută în întreg sistemul medical. Aceleași mereu sastisite figuri de experți OMS vehiculează închiderea a tot și a toate, fără nici cea mai mică jenă sau anunță deschideri și relaxări care complică lucrurile, nu le simplifică.
“Rezistența sistemului global extrem de complex și puternic interdependent al infrastructurilor critice a scăzut. Societatea noastră trăiește acum cu o vulnerabilitate crescută și riscuri implicit mai mari, ale infrastructurilor vitale. Aceasta poate avea consecințe fatale, dacă apare o pandemie cu adevărat periculoasă, sau o altă amenințare”.
Isteria supravietuirii face societatea atat de inumana. Vecinul tau este un potential purtator de virus de care stai departe. Persoanele in varsta trebuie sa moara singure in casele de batrani, deoarece nimeni nu are voie sa le viziteze din cauza riscului de infectie. Este mai buna prelungirea vietii cu cateva luni decat a nu muri singur? In isteria noastra de a supravietui, uitam complet ce inseamna o viata buna. Pentru supravietuire, sacrificam de buna voie tot ceea ce face ca viata sa merita traita: sociabilitatea, comunitatea si proximitatea. Avand in vedere pandemia, restrictia radicala a drepturilor fundamentale este acceptata fara a fi pusa la indoiala. Serviciile religioase sunt interzise chiar si de Paste. Preotii practica, de asemenea, distantarea sociala si poarta masti de protectie. Ei sacrifica total credinta in favoarea supravietuirii. Caritatea se manifesta prin pastrarea distantei. Virologia descurajeaza teologia. Toata lumea asculta virusologii care au suveranitatea absoluta a interpretarii. Naratiunea invierii cedeaza complet in fata ideologiei sanatatii si supravietuirii.
Este o „ciumă roșie” generalizată. Parcă comunismul chinez le-a zis tuturor: Drepți! Toată lumea, drepți! La chinezi există un leninism digital de toată frumusețea. Pe toată lumea termoscanează, pe toată lumea urmărește, li se dau puncte sociale… Până și Putin și Lavrov au acceptat acest model. Nu am o explicație de ce atâtea guverne au făcut asta. Dacă mă întrebați pe mine, aceste lucruri au fost aranjate dinainte și acum s-a dat un fel de semnal pentru această platformă de execuție: cei care au vrut să-și facă vaccinare obligatorie își fac vaccinare obligatorie, cei care au vrut să instaleze antene 5G, le instalează peste noapte, cei care au vrut să scape de banii lichizi, au luat mantra plății cu cardul…
Ne bucuram de deschiderea teraselor și a restaurantelor, în timp ce fabricile și micile întreprinderi lucrează la 50% din capacitate, iar mulți dintre noi vor fi șomeri, sau mai rău, pentru o perioada lunga de timp. Resurse naturale, nu mai avem. Din ce vom trai? Vom cumpăra marfa din China și o vom vinde mai departe? Cu ce bani?
Salariile vor scădea, cheltuielile vor creste. Bani pentru pensii și alocații vor fi din împrumuturile care se fac periodic, cu dobânzi foarte mari. Cheltuim, dar nu producem nimic. Va veni ziua scadenței. Cine va plăti? Noi.
În ceea ce privește acuratețea rezultatelor, vedeți că nu este vorba de termoscanare, ci de termometrizare de la distanță pe tegumente. Ea este influențată foarte mult de n factori: de la factori fiziologici, încât foarte multe persoane au tempetatura tegumentului frontal peste 37.3 fără să aibă vreo boală. Dacă ai făcut un efort fizic, factorii climaterici, dacă ai stat într-o mașină când e cald fără aer condiționat, dacă ai făcut sport, dacă ai alergat, dacă sunt stări fiziologice – de exemplu femeile în perioada de menopauză – sunt peste 120 de factori care pot să influențeze temperatura exterioară tegumentară in regiunea frunții. Deci nu putem să ne bazăm, cu atât mai mult cu cât aparatele cu care se face această termometrizare sunt aparate din aceasta, cum să spun în limbaj colocvial, de duzină – cumpărate cu 100-200 de dolari, care au o marjă de eroare. Și atuncea nu poți să fii sigur de aceste rezultate. Pot să fie cu două-trei grade plus sau minus.
Uitati-va, in toate tarile in care bisericile au ramas deschise, nici un focar nu a plecat din biserici. In Bulgaria, Belarus, Polonia, nici un focar nu este declarat ca fiind din biserica, din acest ritual religios. Pentru ca, un amanunt pe care lumea il uita: starea de sanatate are o componenta stiintifica, dar are si o componenta etico-psihologica. Imunitatea se dobandeste, nu in totalitate, dar rezistenta la boala este si din acest factor psihologic. Iar oamenii credinciosi, avand aceasta credinta, au o rezistenta. Nu spun ca numai acest lucru influenteaza, dar este dovedit ca influenteaza. Deci actul medical are incarcatura stiintifica si are si incarcatura etico-psihologica. Nu trebuie uitat de acest lucru. Asa incat, daca bisericile ramaneau deschise, nu erau focare.
Cătălin Sturza/ Adevărul Le Figaro: Lupta împotriva Covid-19 ar putea ucide indirect până la 6.000 de copii în fiecare zi în următoarele luni Lupta împotriva coronavirusului ar putea avea efecte indirecte devastatoare în special în țările sărace, provocând în mod …
Să începem, deci, cu o cercetare academică, foarte recentă, din mai 2020, publicată sub auspiciile Agenției de Sănătate Publică a SUA („Center for Disease Control and Prevention”), intitulată „Măsuri nonfarmaceutice contra pandemiei în spațiile publice non-medicale”. Concluzia studiului este următoarea: „nu am găsit dovezi care să demonstreze că măștile de față sunt eficiente în reducerea transmisiei virusului confirmat în laborator, indiferent dacă măștile sunt purtate de persoana infectată sau de persoane din comunitatea mare pentru a reduce susceptibilitatea lor.” Cu toate acestea și în pofida absenței dovezilor, Agenția de Sănătate Publică recomandă acum utilizarea măștilor.
Acum două săptămâni, când am încheiat slujba, erau la poartă cei veniți ca să ne testeze pe toți, fără a avea un ordin. Dar despre acestea voi vorbi altădată mai în amănunt, după ce vor veni acasă și ceilalți, cealaltă jumătate, că jumătate ne-am întors și toți suntem sănătoși. Niciunul nu am tușit. Niciunul nu am avut temperatură, nici cei de la spital, cu darul lui Dumnezeu, încă 15 care mai sunt acolo. Toți sunt asimptomatici, așa cum am declarat și am spus lucrul acesta de atâtea ori. Dar cei care sunt din mass-media aceasta lacomă și hulpavă după știri senzaționale, au făcut dintr-o ispită un mare tărăboi.
Eu nu sunt de acord cu ideea școlii generalizate online, cum ne asigură unii specialiști că viitorul ar fi al educației indirecte făcută prin aparate. Eu sunt de acord cu ideea că, în împrejurări speciale cum este aceasta, când apar nevoi speciale ale societății, să fim pregătiți tehnic și să putem face o brumă de școală online. Pentru că să nu-mi spuneți mie că școala primară, unde învățătorul/ învățătoarea e centrul universului pentru mințile acestea tinere, unde privirea contează enorm de mult, unde elevii trebuie supravegheați și unde totul se face ca de la om la om s-ar putea face de la distanță de-acum încolo. Iar la universități sau la licee, unde e nevoie de urmărit experiențe în laborator, de văzut tot ce se petrece acolo, chiar în domeniul umanist, examenele orale au importanța lor la anumite discipline. Eu nu pot să prevăd o societate în care oamenii devin dependenți de inteligența artificială. Inteligența artificială trebuie să fie un adjuvant, un ajutor al omului. Dacă ajunge să ne stăpânească inteligența artificială, și văd că unii predică acest lucru, atunci ne pierdem condiția umană, ca să vorbesc și eu ca Malraux. Ne pierdem ceea ce este esențial în om, așa cum îl știm noi, ca o ființă clasică. Eu nu vă pot spune ce va fi omul sau omenirea peste o mie de ani, peste un milion de ani, dacă va mai fi. S-ar putea să fim ca-n filmele de anticipație, însă în acest moment esența omenirii este cea a comunicării de la om la om și a ideii că omul este ființa supremă [de pe pământ], nu robotul.
În interiorul lăcașelor de cult și în locațiile unde se desfășoară slujbe cu caracter privat este obligatorie purtarea măștii
Slujbele care se vor oficia de către personalul de cult în aer liber se vor desfășura cu menținerea distanței de 1,5 metri între persoane
Slujbele religioase desfășurate în spații publice, în exteriorul lăcașurilor de cult, nu sunt considerate adunări publice
Ca în toate momentele de urgență, reale sau simulate, vedem încă o dată cum ignoranții îi calomniază pe filosofi și cum ticăloșii încearcă să profite de nenorocirile pe care ei înșiși le-au provocat. Toate acestea s-au întâmplat deja și vor continua să se întâmple, dar cei care mărturisesc pentru adevăr nu vor înceta să facă acest lucru, pentru că nimeni nu poate depune mărturie în locul martorului.
Mai mult trebuie să ne preocupe faptul că se vor face presiuni asupra Bisericii, în sensul încetării slujbelor și restrângerii libertăților, lucru pe care îl vedem deja că se întâmplă. Gândiți-vă că Sfintele Liturghii sunt bătăile de inimă ale lumii creștine, ale omenirii în ansamblul ei. Ele ne țin pe o linie de plutire. Dacă ele se opresc, lumea își va pierde sensul existenței și probabil că așa se va apropia sfârșitul. Sau poate că a venit vremea să ne coborâm din nou în catacombe. Sfintele Liturghii nu trebuie să se oprească, ci să se înmulțească. Dacă cedăm aici, pierdem lupta. Ne așteaptă oricum vremuri rele, dar, dacă cedăm aici, vor fi insuportabile, încât mulți nu vor mai vrea nici să trăiască. Avem o mare responsabilitate.
Vaccinarea obligatorie mi se pare, de asemenea, un mare pericol. Gândiți-vă că ar îndrăzni cineva să refuze. Va fi ostracizat, și chiar închis. De asemenea, din punct de vedere biologic, prin această campanie de vaccinare chiar se va putea răspândi o afecțiune ce va face sensibil organismul uman la anumiți viruși care, pe viitor, vor fi putea fi mortali pentru mulți dintre cei vaccinați. Bill Gates deja susține că va trebui interzisă circulația celor care nu vor avea certificate de vaccinați15. Pe urmă, să vedeți pandemii și mortalitate! Ce ni se întâmplă acum, în această perspectivă, nu e decât o repetiție generală.
Cine nu a trăit în Africa nu înţelege ce înseamnă aceste dificultăţi. Un african ortodox nu poate concepe că e cu putinţă ca Biserica să-l oprească de la Dumnezeiasca Împărtăşanie din cauza unei epidemii. Africanii cred cu multă putere şi îşi găsesc odihna sufletească în Biserică, au încredere în Sfânta Împărtăşanie şi caută această legătură cu Dumnezeu.
Nădăjduiam să mai avem răgaz, în ciuda acestor vremuri de boală și de moarte, de ură și de certuri de cuvinte, să ne regăsim pentru binecuvântare și povață, pentru sfat, pentru o vorbă bună și un rămas bun creștinesc. Să mai povestim despre ceea ce iubeam atât de mult: satul românesc și comunitatea credincioșilor. Să vorbim despre Dumnezeu, despre Maica Domnului și despre Sfinți, despre țară, despre Biserica strămoșească. Dar nu mai este timp pentru toate acestea. Ați fost luat de pe front, Părinte Arhiepiscop, oștean de frunte și veteran al unei Biserici luptate atât de greu acum. Căci, într-adevăr, este război. Un război nevăzut, dar și văzut, care ne pune la încercare credincioșia. Ați fost în prima linie de la început, cu donații importante pentru spitalele și așezămintele sociale din Bucovina, întru slujirea fratelui, cu rugăciunea și sfatul pentru toți.
Taina aceasta este sensul existentei noastre, al fiintarii noastre in Biserica. Nu poate nimeni sa ne spuna cum sa facem, cum sa pregatim Sfanta Impartasanie. Lucrurile au luat-o razna si oamenii acestia care nu au credinta si, mai ales nu au empatie… – empatie inseamna sa-ti fie mila de celalalt, sa gandesti strategii, astfel incat sa-l ocrotesti si sa nu-l privezi de ce are mai sfant – vor avea pe constiinta batranele care n-au putut veni in Saptamâna Mare sa-si planga mortii, sa impodobeasca Sfanta Cruce, sa participe la Denii si sa-si pomeneasca copiii și nepotii. Vor avea pe constiinta acele persoane care nu vor mai trai si care nu vor mai prinde Pastele viitor. Noi astea le spunem pentru ca le credem, dar nici nu le pasa, atat de lipsiti de empatie sunt…
Si iata ce lucru nefiresc in vremea noastra: cei care se impartasesc cu Hristos sunt vinovati ca nu respecta nu stiu ce regula. Iata, au venit cei de la presa sa ma vada ca impartasesc. Ati venit degeaba. S-au impartasit copiii in biserica. Dar tot vom impartasi! Pentru ca cel mai sfant lucru este socotit acum ca o osanda, ca cel mai rau. Asa intelegem proorocia Sfantului Prooroc Daniil: “Cand va veni uraciunea pustiirii si va sta la locul cel sfant, cine citeste sa si inteleaga!”.
Să știți că din păcate, din 3 Biserici Românești de aici din (…), nici una nu a avut curajul să respecte măcar legea pământească. Iar sentimentul de părăsire din partea Preoților Români a fost max. Nu mai vorbim de tragediile care au avut loc în această perioadă, oameni care au murit chiar în ziua de Paști nespovediți, neâmpărtășiți, familii care erau programate pt botez și care au renunțat, certuri și “bisericuțe” în rândul mirenilor…
organizarea integrală a corpusului cetăţenesc în aşa fel încât să fie întărită la maximum adeziunea la instituţiile de guvernare, producându-se un soi de civism superlativ în care obligaţiile impuse sunt prezentate drept probe de altruism şi cetăţeanul nu mai are un drept la sănătate (health safety), ci devine juridic obligat la sănătate (biosecurity).
Aceste instalații, create în cadrul unui parteneriat între companii multinaționale (adevărați proprietari ai bantustan „RO”) și „statul român”, ar fi destinate, în timpul celebrului „vârf al infecției”, pe care îl așteaptă toată Europa post-comunistă ca pe venirea lui Mesia, pentru a adăposti „asimptomatici”, a priori internați forțat, având în vedere că este greu de imaginat un om sănătos care se stabilește de bună voie într-o tabără de refugiați. Desigur, celebrul vârf nu va fi atins niciodată, în România la fel de puțin ca în restul lumii post-comuniste, din motive (în esență, de longevitate scurtă) pe care le-am explicat deja în altă parte. Dar, întrucât aceste tabere sunt, în orice caz, destinate pacienților asimptomatici, singura bază legală pentru posibila lor detenție va fi rezultatul unui test … efectuat de servicii din același stat care îi va ține arestați. Iar ei înșiși nu vor avea la dispoziție a priori nicio modalitate de a supune această judecată expeditivă expertizei unui terț. Cu alte cuvinte: vârf sau nu, habeas corpus (respectarea libertății individuale, n. tr.), în România, s-a evaporat.
De aceea, sfatul meu este următorul: dragi secularişti intoleranţi şi alergici la credinţă, dacă nu vă priveşte, în mod direct, maniera în care ne trăim viaţa spirituală şi liturgică, adică nu sunteţi parte integrantă a ei, nu duceţi grija noastră că ne descurcăm cât se poate de bine şi fără minţile dumneavoastră luminate de neonul Iluminismului şi al ateismului feroce de factură neocomunistă.
Pentru minţile drill lockdown linguriţa este aprioric virusoforă, deşi nimeni nu a putut demonstra, obiectiv vorbind, cel puţin până acum, cu argumente ştiinţifice, – oricum este la modă să ne închinăm zeiţei „Ştiinţa” – , că acest obiect de cult este un pericol epidemiologic de neînvins. Nu idolatrizăm linguriţa, dar nici nu este nevoie să ni se spună care ar trebui sau nu să fie rolul ei în cultul Bisericii. Sau că oricând poate fi extirpată din Liturghie, doar pentru că unora li se năzăreşte că ar fi agent patogen al virusului buclucaş. A ni se sugera introducerea linguriţelor de unică folosinţă şi perfect aseptizate în modul de împărtăşire al credincioşilor, îmi pare că este ca şi cum i-aş recomanda stomatologului să îmi extragă măseaua cu un patent de scos cuie, care mai întîi a fost îmbălsămat în substanţe virucide.
Sfânta Chinotită nu este împotrivitoare măsurilor de prevenire împotriva coronavirusului și respectă eforturile autorităților de Stat, ale oamenilor de știință și ale celor ce lucrează în domeniul medical, pentru a face față pandemiei. Facem, cu ajutorul lui Dumnezeu, ceea ce este omenește posibil, iar măsurile de protecție au fost luate și sunt respectate până în ziua de azi, cu grijă și discernământ, și în Sfântul Munte. Totuși, această pandemie și tratamentul ei nu trebuie să afecteze în niciun caz posibilitatea credincioșilor de a participa la Sfintele Taine ale Bisericii Ortodoxe, având ca rezultat îngrădirea libertății religioase și a cultului creștin.
În circumstanțele actuale, dificile, ale pandemiei, există o nevoie crescută de a recurge la ajutorul lui Dumnezeu, de a participa la tainele mântuitoare ale Bisericii, de a chema ajutorul dumnezeiesc și mijlocirea sfinților prin diferitele mijloace pe care le cunoaștem din experiența eclezială de-a lungul secolelor, adică săvârșirea procesiunilor cu sfintele icoane și prascumpele moaște, citirea rugăciunilor speciale, săvârșirea slujbelor speciale.
Să fie doar o măsură temporară „amânarea oferirii Euharistiei”? Credem că este cea mai mare iluzie pe care ne-o facem în legătură cu gândul că această nebunie se va încheia. Suntem doar la începutul, începutului…
Să ne amintim: Liturghia este doar una. Fără oferirea Euharistiei nu există Liturghie. Vom participa doar la un spectacol teatral, gol și fără vreun sens. Așa au crezut și așa au făcut Apostolii. Apoi Părinții. Doar prin împărtășire simțim toți comunitatea și comuniunea. Așa s-a menținut conștiința vie că ne împărtășim în mod real cu Hristos. Nu cu simboluri. Ci cu Cel care ne-a spus „Eu sunt Învierea și Viața”. Împreună, ca Biserică. Niciodată unul fără altul!
Libertatea religioasă este unul dintre cele mai vechi drepturi consemnate la nivel constituțional în regimurile democratice. Desconsiderarea acestui principiu poate deschide fereastra unor abuzuri și comportamente autoritariste foarte periculoase pentru libertatea de conștiință și de expresie, ca de altfel și pentru libertatea de asociere și întrunire. Statul nu are căderea de a recomanda neexercitarea libertății religioase prin evitarea accesului la anumite practici liturgice (ex: euharistia).
Cei care poartă responsabilitatea guvernamentală trebuie să oprească aceste forme de inginerie socială, luând măsuri pentru a-și proteja cetățenii pe care îi reprezintă și în interesele cărora au o obligație serioasă de a acționa. La fel, este de datoria lor să ajute familia, celula societății, nepenalizând în mod nejustificat pe cei slabi și vârstnici și obligându-i să suporte o despărțire dureroasă de cei dragi. Infracționalizarea relațiilor personale și sociale trebuie, de asemenea, să fie judecată ca o parte inacceptabilă a planului celor care pledează pentru izolarea indivizilor pentru a îi manipula și controla mai bine.
De ce nu vrei, omule, să fii demn și liber?
De ce iubești colivia mai mult decât zborul și lanțurile mai mult decât propriile aripi?
Cum să accepți cu toată resemnarea să fii slugă cezarului, mai mult decât prieten lui Dumnezeu?
Cum să accepți să-ți ții credincioșii pe la garduri, pe la uși ferecate, flămânzi și însetați de Dumnezeire, în timp ce tu înfuleci cu poftă și nesaț, singur la Sf. Masă?
Nu s-a înregistrat o creștere a cazurilor de infecție cu coronavirus după sărbătoarea Paștilor în Georgia, unde bisericile au rămas deschise, respectând standardele necesare sanitare, potrivit unuia din principalii experți în boli infecțioase din Tbilisi.
Nelu Tătaru, ministrul Sănătății: „Din prima parte de relaxare nu va merge cu bisericile, cum nu merge nici cu restaurantele. În funcție de cum e evoluția primelor două săptămâni sau a primelor relaxări, putem să ne așteptăm la un 1 iunie sau 15 iunie, în funcție de cum evoluează. Ne gândim. Poți limita? Sau se poate duce cineva în biserică să îți spună: „Nu poți să stai decât la doi metri, nu te atingi de icoană” sau „Nu pupați aceeași icoană”? Sau ceva în genul ăsta. Sunt multe lucruri pe care lumea mă întreabă din punct de vedere medical: „Cum o vedeți?” N-o văd, distanțarea nu o putem lua așa.”
La înțelepciunea, răbdarea și responsabilitatea Bisericii, autoritățile trebuie să răspundă simetric, cum se procedează între două instituții care se susțin și se respectă reciproc, conform Legii Cultelor. Acest lucru îl așteaptă creștinii! Credincioșii nu mai pot fi ținuți departe de biserică, de Liturghie, de rugăciune și comuniune. Altfel, nu ne vor ajunge toate medicamentele să-i tratăm de depresie, de disperare, de sărăcie și câte pericole nu mai pot fi enumerate. Românii sunt oameni frumoși, voioși și credincioși. De aceea au trecut cu greu, dar cu bine, peste această experiență traumatizantă, însă, din 15 mai, când se ridică starea de urgență, trebuie revenit treptat la normalitate, așa cum gradual s-au instituit și restricțiile.
Mai tarziu, in interviul nostru, Walker a sugerat ca autoritatile americane ar fi putut face aceleasi lucruri in New York, doar daca ar fi inceput mai devreme. Pacat ca nu au facut-o. Iti pica fata, privindu-l. Dar iata ce este cel mai frapant: nimeni nu a parut sa observe ce a spus-o. Walker nu a aparut pe prima pagina a The New York Times a doua zi dimineata. Nimeni din business-ul american nu l-a denuntat. S-a dus acasa si s-a culcat fara probleme. Totalitarismul nu ne mai socheaza. Poate ca se datoreaza faptului ca, dintr-o dată, este peste tot in jurul nostru.
De asemenea, nu excludem ca inclusiv viziunea Cuviosului Nectarie Vitalis sa se fi referit la un Pasti cu adevarat negru (nu doar din cauza inchiderii bisericilor) si la o saracie cu adevarat crunta, la o stare sociala critica, care sunt de presupus ca vor urma in urma crizei economice care e in curs de declansare anul acesta, provocata exact de masurile aberante, disproportionate, luate pentru combaterea acestei pandemii.
In orice situatie insa, RUGACIUNEA si POCAINTA (lepadarea pacatelor) sunt remediile certe…
Cred că politica imunizării de turmă este cea corectă. Cred că Marea Britanie era pe calea cea bună înainte să fie alimentată cu cifre greșite. Și au făcut o greșeală uriașă. Văd în Germania și Suedia câștigătorii clari. Nu au practicat prea multă izolare socială (lockdown – n.n.) și au avut suficient de mulți bolnavi pentru a dobândi ceva imunitate de turmă. Văd drept pierzători clari țări ca Austria, Australia și Israel care au avut izolare socială foarte strictă dar nu au avut multe cazuri. Și-au lovit economiile, au cauzat daune sociale masive, au dăunat sistemului educațional, dar nu au obținut imunitate de turmă”.
