AGENDA ACTUALITĂȚII (pagina 9)

Cred că e o împreună lucrare cu înaintaşii noştri, adică cei care suntem fizic aici nu suntem singurii care am contribuit. Cred că și toate rugăciunile oamenilor au contat şi au mijlocit în fața lui Dumnezeu pentru ca lucrurile să se așeze cărămidă cu cărămidă și să ajungem astăzi să ne bucurăm de acest edificiu. E important să existe un loc reprezentativ pentru toţi românii, unde să ne adunăm, de aceea cred că în primul rând e o necesitate, nu un lux. Şi mai cred că ne va ajuta foarte mult, în aşa fel încât lucrurile să se așeze mai bine pe verticală și să ne bucurăm de această viziune a cerurilor, care este Catedrala Naţională.

Paradox românesc. În România sunt printre cele mai mari preţuri la mâncare şi haine din toată Uniunea Europeană, deşi puterea de cumpărare a oamenilor este printre cele mai mici. Concluzia apare într-un raport al Consiliului Concurenţei, lansat miercuri. 

Întrebarea este: de ce, dincolo de înrudirea politică de conjunctură, grupul țărilor puternice sprijină această rețea de ambiții nefinalizate, căreia azi i se spune, prin abuz de limbaj, “dreapta românească”? De ce oameni din specia Cioloș, Macovei sau Iohannis, logodiți în secret cu Serviciile și cu Justiția selectivă, sînt cultivați în birourile UE, în timp ce întreaga rasă pesedistă, indiferent de merite sau defecte, e privită chiorîș? Pentru că acești oameni ai “dreptei”, plantați din timp în cuibul corporației europene, integrați în morala și practicile bruxelleze, fluenți în limba trocului politic transnațional, dau garanția că, dacă ajung la putere, livrează.

„Nu aveti ce cauta aici. Nu e nimic pentru Biserica voastra, pentru fortele voastre armate, pentru armele voastre. Acasa. In Rusia”, a afirmat Porosenko pentru reprezentantii Bisericii Ortodoxe a Rusiei din Ucraina. 

Pentru că nu ne-au mai lăsat nici o speranță de a a fi salvați, mă retrag din” viața publică „. Am încercat tot, dar cu două țări și o Uniune Europeană nu am nici o posibilitate să mă lupt. Cel mai probabil că vineri ne vor sista întâlnirile. Ultima șansă de apel pe plan” legal”a fost epuizată fost epuizată: lui Mihai I s-a dat dreptul de a face apel, conform legii, socialul i-a pus la dispoziție chiar și un avocat, conform legii.

Soros a continuat sa canalizeze fonduri in Romania dar printr-o structura noua, numita Trust for Civil Society in Central and Eastern Europe (Fondul pentru Societatea Civila in Europa Centrala si de Est). Aceste fonduri au fost folosite pentru finantarea activitatilor celor 12 organizatii neguvernamentale sorosiste formate mai devreme si prin ele alte organizatii neguvernamentale care aveau ca scop, in opinia cercetatorilor de la CRC, “sa transforme cultura crestin-ortodoxa si conservatoare a Romaniei, promovind valori sociale seculare de stinga”

Voi “multiplica” această distincție și o voi “expedia” fiecărui copil sarman, anexand, desigur, o casă, o vacă, o capră, o căruță de lemne sau o factură de energie, un pachet de scutece și lapte praf sau o atât de mult visată sacoșă cu “bunătățuri”.

O voi “fărâmița”, mai apoi, în mii de părticele și o voi trimite, cu lacrimi de recunoștință, dumneavoastră, celor de aproape și de departe, care ne sprijiniți și ne încălziți cu dragostea pentru semenii încercați de frig, de foame și de durere.

Este cât se poate de clar că s-a dorit o anchetă superficială în care să se găsească acari Păun şi care să se stingă discret, odată cu trecerea timpului. În fapt nu se doreşte decât o muşamalizare a faptului că la Colectiv a avut loc o operaţiune teroristă, executată după o reţetă luată de la manual.

Aşa cum #rezist-ul românesc e o copie a #resist SUA, aşa cum aprinderea telefoanelor la manifestaţia de protest e o copie a acţiunii similare petrecută în Ucraina la lovitura de stat care a spulberat de la putere regimul democratic ales al lui Viktor Ianucovici, tot la fel şi incendiul de la Colectiv e un eveniment „de manual”. O tragedie deturnată apoi politic pentru instaurarea unui guvern marionetă.

Modelul pe care noi l-am observat în toată Europa și în restul lumii este că, odată adoptat parteneriatul civil pentru orice tip de cuplu – heterosexual sau homosexual –, „căsătoria“ homosexuală va urma inevitabil. Așa s-a întâmplat în fiecare țară din lume. Așadar, indiferent că suntem sau nu de acord cu parteneriatul civil sau „căsătoria“ între persoane de același sex, rămâne valabil faptul că, acolo unde s-a introdus parteneriatul civil, „căsătoria“ între persoane de același sex a urmat foarte curând.

Românii trebuie să fie la curent cu aceasta. Este o realitate. În ceea ce privește adopția, odată ce o țară a pornit pe acest drum, al excluderii cuplurilor de același sex de la adopție, faptul a fost văzut ca o discriminare. Se poate vorbi despre o pantă alunecoasă, cu măsuri care conduc într-o anumită direcție. Cred că, indiferent ce vederi avem cu privire la căsătorie și adopție, nu putem nega realitatea că, odată ce o țară a intrat pe acest făgaș, a ajuns inevitabil să legifereze și „căsătoria“ între persoane de același sex, a permis și adopția și toate celelalte consecințe care apar odată cu aceasta.

Patriarhia Ecumenică a acţionat unilateral, profitând de dorinţa vremelnică a unor politicieni ucraineni. Consecinţele se vor vedea dar în orice caz nu există o bază solidă pentru crearea unei biserici „naţionale“. Ȋn niciun caz nu va fi instaurată pacea confesională în Ucraina. Transferurile de credincioşi de la o Biserică la alta nu vor fi numeroase. Este foarte posibil ca Biserica Ortodoxă a Ucrainei (Patriarhia Moscova) să îşi păstreze acelaşi număr de credincioşi. O Biserică Ortodoxă ucraineană autocefală ar putea fi un avantaj pentru Ortodoxie în general, devenind un exemplu de implicare în social sau în domeniul liturgic pentru alte Biserici Ortodoxe. Este important însă cum se obţine această autocefalie. Obţinerea ei nu este un scop în sine. Alianţa cu puterea politică, acţiunea unilaterală din partea Patriarhiei Ecumenice, legi adoptate în Rada de la Kiev şi acţiuni pe teren în forţă nu reprezintă deloc cea mai indicată modalitate de acţiune.

Tonul meu devine unul defetist, oare? Lasciati ogni speranza? Chiar nu avem soluții? Omenește vorbind NU! Cum, oare, credeți că s-a ajuns aici, și nu numai la noi ci în toată lumea, nu suntem nici pe departe cei mai ticăloși și apostați oameni? Prin prostia și ușurința mulțimii de a fi manipulați de cei vicleni? Evident, ea există. Prin dibăcia incredibilă și malefică a manipulatorilor? Da, și aceasta se manifestă din plin. Și totuși cele două la un loc nu ar fi de ajuns pentru a se obține rezultatele halucinante pe care le vedem, o metanoie în sens invers, noaptea minții cum se spune acum. Ci aici trebuie recunoscută puterea și lucrarea nevăzută a diavolilor, ce au resurse supra omenești imense! Cu aceștia nu putem noi oamenii lupta și birui, Ivan Turbincă și Dănilă Prepeleac sunt în basme. Și nici să te faci frate cu dracul nu spune biserica să faci, e doar o figură de stil populară. Ci singurul care poate birui aici este Dumnezeu, și desigur Maica, Îngerii și sfinții, noi păcătoșii de pe pământ nu vom putea cu mijloace omenești și lumești (civice, politice, culturale, economice, militare).

Să ne ajute Cel de Sus să ne trezim și noi până nu este prea târziu, până nu ajungem și noi morminte văruite. Dar asta implică un anume efort, o ieșire din zona de confort, o strădanie de a începe să pricepem lumea în care trăim. Putem începe cu a ne punem probleme de fond: ce vrem de la viața noastră, unde mergem, și unde îi ducem și pe ceilalți. Adormitul în fața televizorului, viața pe Facebook sau Instagram sau totala dedicare carierei ne e doar moarte, picătură cu picătură.

Uitându-mă la una dintre inițiativele legislative, cea promovată de președintele CNCD și de Accept, conținutul este cvasisimilar cu cel al instituției căsătoriei. Introduce în mod intenționat și cu rea-credință un element de distincție între cuplurile heterosexuale și homosexuale, primele având dreptul la adopție, cele din urmă neavând dreptul la adopție, știind că acest lucru ar fi o discriminare care, odată devenită subiect al unui atac într-o curte de justiție românească sau europeană, ar genera condamnarea României și obligarea la acordarea unui tratament egal, inclusiv adopții de copii pentru cuplurile discriminate, adică LGBT.

Şi acum să mergem la referendumul de azi. PSD-ul l-a împins deoarece s-a gândit că merge la sigur şi va avea un consistent câştig electoral din asta. I-au aburit pe iniţiatori ani la rând cu organizarea şi, fix în momentul în care fenomenul se răcise, s-au hotărât s-o pună de un referendum aproape în anonimitate. Culmea e că treburile s-au scurtcircuitat la Bruxelles unde sexomarxiştii din PE s-au activat. După tăvălirea României prin colbul audierilor inepte, politicienii care contează au fost chemaţi rând pe rând la „Înalta Poartă” şi li s-a transmis mesajul clar că acest referendum nu trebuie să treacă. Şi, rând pe rând, precum Iuda, politicienii lu’ Peşte au început să se dezică. Tăriceanu a anunţat că nu face campanie, apoi cei din PNL, apoi, desigur, PSD. Culmea e că atât PSD cât şi PNL au mers înainte strict pentru a marca electoral. În rest, n-au făcut nimic împotriva dezinformării, menţinând vidul informaţional.

O neprezentare la vot ar fi un atu pentru cei ce doresc aceasta: fie că sfătuiesc şi fac diversiuni care să determine neparticiparea sau să influenţeze pe cei care nu sunt încă pregătiţi şi lămuriţi a o face, fie că politizează referendumul, fie că se încumetă la ameninţări şi diferite represalii sub diferite forme. Dumneavoastră gândiţi-vă de cine trebuie să ascultaţi: de Dumnezeu sau de Mamona? Acum credinţa vă este şi ne este pusă la încercare. Să fim mărturisitori adevăraţi ai adevărului, ai credinţei şi slujitori fideli ai lui Dumnezeu.

Va veni vremea să ne dorim să ieșim și să ne ridicăm din patul durerii, pentru o cauză nobilă, și nu vom mai avea putere. Va veni vremea să dorim să dăm răspunsul nostru, dar nu ne va mai întreba nimeni. Va veni vremea în care, neputincioși, ne vom ruga cu lacrimi pentru binele copiilor noștri și vom implora ajutorul divin. Și vom spune: Doamne, fac tot ce îmi ceri! Și vom vrea să fi făcut. Și vom vrea să ne audă. Va veni vremea când vom regreta că ne-am rupt din rădăcina neamului nostru, că nu ținem seama de îndemnul părinților noștri. 

Clipul realizat de Papaya deschide însă o temă importantă: nașterea unor distopii feroce și liberticide în care omul este controlat total și în care copiii sunt supuși unor experimente sociale. O privire documentată asupra istoriei recente ne arată, însă, că datele pentru instaurarea unor astfel de regimuri antiumane se regăsesc mai degrabă în istoria sinuoasă a activismului LGBTQ: asocierea cu bolșevismul, eugenismul și revoluția culturală de dată mai recentă care include și grupările pro-pedofilie. O precizare importantă: istoria de mai jos nu este despre persoanele cu practici homosexuale. Ele nu constituie un pericol pentru nicio societate. Este despre activismul LGBTQ, adică despre grupări care raționalizează și politizează aceste practici, le transformă în agende și în strategii de schimbare socială.

În Evanghelie au mai fost lucruri ce au depăşit măsura şi mila lui Dumnezeu şi s-au sfârşit foarte tragic. Uite în prezent. În Grecia, s-a aprobat căsătoria persoanelor de acelaşi gen şi după puţin timp a picat la ei un incendiu imens.OK, anual la greci sunt incendii, dar n-au fost atât de puternice. Nu e de joacă! Tot ce nu e de la Dumnezeu moare! Nu poţi să-ţi faci poftele la infinit.

Daca nici acum nu pricepeti ca aici nu mai este vorba de gay si straight, de familie homo si hetero, ci de un efort masiv si sistematic de sabotare a democratiei, atunci va meritati soarta si meritati sa traiti intr-un sistem politic in care se va vota doar atunci cand vrea minoritatea tefelista. Daca vreti in continuare democratie, atunci e cazul sa va duceti sambata sau duminica sa votati. Asta deja nu mai este boicot. E sabotaj. Al democratiei si ordinii de drept.

Prin urmare, participarea la referendum, în zilele de 6 şi 7 octombrie 2018, este un act de mărturisire a credinţei în iubirea lui Dumnezeu pentru familie, un act de maximă responsabilitate pentru viitorul poporului român, precum şi un examen de maturitate spirituală pentru a alege între valori permanente şi ideologii efemere.

Aşadar, vă rog din toată inima să preluaţi mesajul Bisericii Ortodoxe Române, care coincide cu mesajul tuturor bisericilor creştine din România şi să mergeţi la referendum şi să votaţi DA pentru definiţia căsătoriei aşa cum se desprinde ea din noua lege adoptată de Parlamentul României. Aceste referendum nu are niciun fel de conotaţie politică. Oricine s-ar fi aflat la guvernare avea datoria fundamentală să onoreze milioanele de oameni care au cerut acest referendum prin organizarea lui. Nu are, aşadar, legătură cu nicio persoană mai mult sau mai puţin simpatizată de noi sau de oricine. Nu are legătură cu politicul, ci are legătură cu spiritul civic, cu civilitatea, cu moralitatea publică. Sunt singurele raţiuni care stau în spartele acestui referendum, vă garantez asta din toată inima.

Cetățenii care participă la referendum au dreptul să se pronunțe prin “DA” sau “NU” la următoarea întrebare înscrisă pe buletinul de vot: “Sunteți de acord cu legea de revizuire a Constituției României în forma aprobată de Parlament?”

Așadar, întrebarea care se va găsi pe buletinul de vot nu conține nici un fel de „portiță secretă” și nu este un „cal troian”. Întrebarea este perfect închisă și foarte precisă. Există o singură lege de revizuire a Constituției (1) care este votată de Parlament (2). Acea lege clarifică definiția Căsătoriei între un bărbat și o femeie la art 48, alin. 1 al Constituției. Nu există în acest moment alte legi de revizuire avizate de CCR, iar dacă ar exista, acestea ar trebui să treacă, la rândul lor, prin Parlament.

“Vă îndemn, ca mărturisire publică de credinţă, să participaţi, pe 7 octombrie, la Referendumul pentru modificarea articolului 48, alineatul 1, din Constituţie. Este prima dată în istoria ţării când 3 milioane de oameni se gândesc că ar trebui modificat articolul din Constituţie privitor la căsătorie.

Dumnezeu, la 100 de ani de la Unire, ne cere să facem istorie. Şi putem face istorie mărturisind valorile în care credem: Familie, Biserică, Credinţă! Cine lipseşte, înseamnă că împărtăşeşte alte valori. Avem deci ocazia, pe 7 octombrie, să mărturisim valorile în care credem, cu nobleţe şi cu foarte multă demnitate.”

Aşa cum comuniştii nu ar fi ajuns niciodată la putere în România decât cocoţaţi pe tancurile sovietice, nici ei nu vor avea niciodată şansa de a-şi impune politica distrugătoare de neam, familie, valori creştine decât pe căi oculte, obligatoriu cu masivă susţinere mediatică şi politico-financiară. E un adevăr care-i doare, de aceea se văicăresc atât de tare. Dincolo de spoiala europeană, îşi dau acum pe faţă arama fariseismului, perorând precum înaintaşii lor de acum două milenii: „Dar mulţimea aceasta, care nu cunoaşte Legea, este blestemată!” (Ioan 7, 49). Iar strategia lor este una perversă de-a dreptul: „Noi ne poziţionăm împotriva referendumului şi spunem că opţiunea noastră este aceea de a nu merge la vot. Prin urmare, toţi cei care nu vor merge la vot sunt de acord cu noi”. Sesizaţi viclenia acestui sofism ieftin? Când nu poţi câştiga într-o înfruntare cinstită, apelezi la trucuri comuniste. Doar tovarăşii bolşevici mai aveau obiceiul să vorbească în numele poporului, fără ca poporul să aibă şansa de a-şi spune, în fapt, opinia.

Atunci mi-a venit în minte gândul: oare nu dovedim că avem aceeași credință și că suntem uniți tocmai în momentele când ne apărăm valorile și când nu-i lăsăm pe alții să ne pervertească sufletul, mintea și viața? Iar un mare test care va răspunde la aceste întrebări, cred că va fi tocmai Referendumulpentru definirea familiei tradiționale, naturale și normale, așa cum a lăsat-o Dumnezeu și așa cum ne arată și firea noastră că este și trebuie să fie.

„Pe mine, personal, nu mă poate obliga nimeni să legalizez păcatul. Și o spune unul care s-a zbătut pentru decriminalizarea celebrului articol 200. Pentru noi a fost clar că acești diplomați nu au înțeles că avem și noi dreptul, ca români, să avem specificul nostru național? Avem o istorie în care comunismul a călcat în picioare, 50 de ani, creștinismul. Preoți, pastori, prezbiteri și laici au fost torturați și chiar uciși pentru credința lor. Reacția ambasadelor a dovedit o lipsă de respect față de poporul român”, a spus Corlățean. 

Care este scopul revoluției sexuale, al pornografiei generalizate, al căsătoriei homosexuale etc.? Care sunt consecinţele politice ale revoluției sexuale?
Consecința politică este un nou totalitarism. Cei care vor să conducă oamenii au pus la cale un plan viclean. Ei oferă „libertatea” în sfera sexuală, ceea ce nu înseamnă altceva decât „libertatea” de a te autodistruge, în schimbul impunerii unui nivel uluitor de supraveghere și control din partea statului şi a marilor corporații, precum şi a unor entităţi nonguvernamentale precum universitățile. Revoluția sexuală vine în „ajutorul” statului conducând la eliminarea sau slăbirea totală a celei mai puternice instituţii care rezistă statului, adică familia, şi a asociațiilor constituite la nivel local, care depind de soliditatea familiilor. Prin urmare, individul depravat sexual se aliază cu statul împotriva dușmanului comun: familia. 

copiii sovietici erau încurajați să-l slăvească pe martirul cvasi mitic Pavlik Morozov, un copil despre care se presupune că a fost ucis de bunicul său după ce și-a turnat părinții la securitate. Prietenii mei ruși crescuți în acest cult malefic tresăreau când își aduceau aminte. Dar dacă veți fi atenți, veți vedea cum crește în mijlocul nostru o umbră sinistră a acestei culturi a denunțului. Și, pe măsură ce uităm lunga noastră istorie a libertății și dreptății, va fi mult mai ușor ca astfel de lucruri să se întâmple.

Reprezentanți ai societății civile, șefi de instituții și episcopi reclamați la CNCD pentru că nu sunt de acord ca elevii să fie expuși ideologiei de gen în instituții publice, administratorii paginilor „Coaliția pentru Familie“, „Referendum pentru România“, „Împreună“ blocați pe Facebook fără nicio explicație. Trăim oare într-o societate orwelliană în care „toți suntem egali, dar unii dintre noi sunt mai egali decât ceilalți?“

Patrick Braila si ACCEPT au decis sa faca plangere la Tribunalul Poporului, aaah, asta, la CNCD, acuzand de discriminare si discurs al urii presedinti ai unor institutii publice din Focsani si diversi lideri ai societatii civile. Printre ei, si Ana Corina Sacrieu. E interesant ca au facut asta dupa ce a trecut ceva timp. E interesant ca plangerea e facuta de un ONG care colaboreaza cu CNCD – ma refer la ACCEPT. E interesant ca, cel putin in cazul avocatei Sacrieru, plangerea este impotriva unor actiuni presupuse, nici pe declaratii, nici pe fapte propriu-zise. Si mai interesant este ca, de fapt, plangerea ACCEPT este asupra unor actiuni locale care s-au intemeiat pe dreptul constitutional al parintilor de a isi educa proprii copii potrivit convingerilor lor.

Posturile mainstream, cum ar fi BBC, ca și marile universtități, tind să împingă conservatorismul la periferia dezbaterilor și a gândirii, sau chiar să presupună că a fost înfrânt și nici măcar nu mai există. Aceasta este o strategie mult mai subtilă decât cenzura, iar pentru că este mai puțin scandaloasă este mult mai eficientă. Dar indivizii fără putere, nu jurnaliștii și profesorii universitari, ci învățătorii și asistentele care lucrează în sectorul de stat trebuie să fie foarte atenți la ceea ce spun sau își vor pierde locurile de muncă, ceea ce înseamnă represiune. În zilele noastre avem șomaj în loc de Gulag. Fără îndoială că este într-un fel o îmbunătățire, deoarece lipsa unui loc de muncă este mai puțin dură decât o închisoare fără doar și poate, dar tot reușește să le țină gurile oamenilor închise. Iar oamenii nu protestează față de acest fapt.

“Acum, insa, persoanele gay si lesbienele targheteaza alte persoane pentru a le pedepsi si distruge, doar pentru ceea ce sunt acestea. Acum, crestinii sunt cei care sunt vanati de elita liberala care detine puterea in societate si care cere, ironie, ca acestia sa fie hartuiti, pedepsiti, concediati sau falimentati pentru ca sunt diferiti si pentru ca nu se conformeaza”

Nimic nu se poate construi pe ură și pe răzbunare, pe minciună și pe manipulare grosolană. Nimic nu se poate construi pe furt, jaf și crimă. Creștinii nu pot să contribuie la răspândirea minciunii și a dezordinii. Ei nu pot sluji tirania nimănui, cu atât mai puțin a anticreștinilor declarați. Nu poți iubi România înjosind-o permanent, degradând-o continuu, urând-o dintr-un teribil complex al urii de sine, prezent în special la așa-zișii intelectuali publici, pentru care orice este românesc, este minat de un soi de mizerie apocaliptică și de otrava degradării permanente.

În mod cât se poate de evident, pentru oricine mai are ochi să vadă, organizarea protestului a fost asociată de la bun început cu incitări explicite la violență și cu întreținerea unui climat al lipsei de civilitatea a cărui legătură cauzală cu violența fizică doar naivii sau ipocriții refuză să o vadă. Deja de pe la ora 16:00, era clar că lucrurile vor degenera. De fapt, cred că obiectivul urmărit de la bun început a fost forțarea demisiei guvernului prin violență, mizându-se fie pe frica guvernanților, fie pe scandalul și presiunea emoțională generate de soarta victimelor. Povestea e veche: au trebuit să moară oameni ca să…

În susținerea tezei prorusismului și antioccidentalismului Bisericii Ortodoxe, se tot citează – și dl Schmitt reafirmă – campaniile în favoarea familiei zisă „tradițională“, cea întemeiată pe căsătoria dintre bărbat și femeie. Logica e simplă, de – iertați-mă! – cretini, și tocmai de-aia – iarăși, iertați-mă! – prinde ca focul în pădurile încinse de veri toride: nu crezi că trebuie permisă căsătoria homosexuală, păi nici Putin nu crede, te-am prins, ești putinist! Las la o parte că acest tip de deducție este de un bolșevism pur, din acela al anilor 1930. Asemănările dintre activiștii progresismului ateu și bolșevicii exaltați ai „vîrstei de aur“ a comunismului leninist sînt frapante, uneori. Dar, în acest caz, ar trebui să ne întrebăm dacă o Biserică creștină ar putea avea o altfel de poziție.