INVATATURI FUNDAMENTALE PENTRU MANTUIREA SUFLETULUI (V). Pocainta sincera pentru propriile pacate. INDRUMAR DUHOVNICESC PENTRU CERCETAREA DE SINE de la Parintele Valentin Mordasov

7-01-2014 Sublinieri

scan0001

Partile anterioare:

monk_praying_in_church_2

Pocainta sincera pentru propriile pacate

“Sfintii Parinti ne invata ca in vremurile din urma cres­tinii se vor mantui numai prin rabdarea necazurilor si prin pocainta.

Pacatele usoare sunt nimicite prin pocainta; pentru paca­tele mai grele si pentru cele de moarte este nevoie de mai multa pocainta si este mai bine sa primesti un canon de la preot, decat o pedeapsa grea de la Domnul.

Ingrijeste-te de mantuire. Cerceteaza-te pe tine insuti in fiecare seara. Intoarce-te la Tatal Ceresc asemenea fiului risipitor. Petrece-ti toata ziua inaintea lui Dumnezeu, noteaza mustrarile de constiinta si toate faptele care le-au provocat. Gandeste-te la faptele bune pe care ai fi putut sa le faci, dar nu le-ai facut. Cerceteaza-te daca n-ai ispitit pe altii la fap­te pacatoase. Aminteste-ti tot, fara ascunzisuri, si noteaza.

Vrajmasul se straduieste sa ne stearga pacatele din amintire, sa le ascunda. Pacatul nepocait distruge harul lui Dumnezeu si nu-l lasa pe om sa moara linistit si impacat. Asa cum ne spalam hainele cand s-au murdarit, asa si sufletul nostru, in­tinat de pacat, trebuie sa-l curatim prin pocainta. Trebuie sa credem cu tarie ca pacatele se iarta. Spovedania deasa este foarte folositoare, dar nu este pe placul vrajmasului mantu­irii noastre, care incearca cu toate puterile sa ne impiedice s-o facem: ne inspira frica inaintea spovedaniei, ne aduce in minte intrebarea „de ce sa ma caiesc in fata preotului?”, ne insufla ganduri rele despre el, ridica impotriva noastra oa­meni necinstiti care ne impiedica, ne indeparteaza de spo­vedanie, ne fura mintea.

Prin pocainta ne izbavim de multe necazuri. Pocainta alun­ga demonul desfranarii, al mandriei, al maniei si al rautatii.

Aminteste-ti nu doar faptele pacatoase, ci si cuvintele: nu cumva ai indemnat pe cineva la pacat? Nu cumva ai ranit pe cineva cu cuvantul? Uneori, prin cuvant poti chiar ucide sufleteste. Cerceteaza daca nu cumva ai trait pe seama altora fara a fi nevoie. Ia cele zece porunci si gandeste-te la pacatele ce corespund incalcarii fiecareia dintre ele: pe cele pe care le ai, noteaza-le, ca nu cumva sa le uiti, caci pentru pacatul uitat nu poti face pocainta. Cerceteaza-ti amanuntit viata de familie, ia seama mai ales la cele trupesti, la paca­tele desfranarii; acestea sunt mai greu de marturisit. Poca­inta este lupta cu pacatul.

Pacatul isi ia inceputul din gand. Taie gandul rau cu sa­bia rugaciunii, ca sa nu savarsesti din nou pacatul deja marturisit. Suporta cu rabdare pedeapsa lui Dumnezeu: boala, nerecunostinta, batranetea. Teme-te de judecarea celorlalti: omul, dupa ce incepe sa inteleaga ce este pacatul si sa se pocaiasca, este ispitit sa vada pacatele straine si sa le uite pe ale sale. Invata sa urasti pacatul, iar nu pe omul pacatos, caci si acela este faptura a lui Dumnezeu. Aminteste-ti ca vre­mea pocaintei este doar in viata aceasta. Pe lumea cealalta exista doar judecata si osanda.

Exista o legatura directa intre boala trupeasca si starea de pacatosenie a omului, fapt pe care il confirma multe lo­curi din Scriptura:

Iarta-ti-se pacatul tau, spune Domnul, vindecand pe cineva.

Mergi si sa nu mai pacatuiesti, ii spu­ne altuia.

De aceea repet: Sfintii Parinti sfatuiesc ca, in ca­zul oricarei boli, mai intai sa te spovedesti si sa te impartasesti. In vremea noastra poate fi considerata drept o deosebita bunavointa a lui Dumnezeu o mutilare trimisa de El pentru a preintampina caderea in pacat, pentru a feri omul de posibilitatea de a face pacate. Este regretabil ca multi nu inteleg acest lucru.

Este bine sa inveti pocainta de la Maria Egipteanca. Ce a facut Maria cand puterea lui Dumnezeu nu i-a permis sa intre in biserica? A parasit viata pacatoasa si tot ce o ademe­nea la pacat: averea, obiceiurile, casa – si a plecat spre a se insingura in pustie. 17 ani a fost asaltata cu putere de ispi­te in gand, iar ea a luptat si a urmat calea pocaintei pana la sfarsit.

Noi insa nu acordam importanta gandurilor noastre. Dar se stie ca si copiii pana la sapte ani pot ajunge in iad, si multi de asemenea se gasesc in iad din cauza gandurilor si a cuvintelor intinate. Caci poate surveni moartea subit si pa­catosul nu are posibilitatea de a se pocai. Omul poate pierde fericirea vesnica si din cauza pacatelor mai mici. Cei care-L hulesc pe Dumnezeu se lipsesc de Impartasanie.

In fiecare zi ne spalam fata, dar nu trebuie sa uitam sa spalam si sufle­tul cu lacrimi de cainta. Nu te speria de situatiile neplacute, cand lumea te va arata cu degetul pentru ca refuzi placerile pacatoase, cand te dispretuieste si te uraste din acest motiv. Tu fii hotarat din toate puterile sa placi numai lui Dumne­zeu. Pacatul intuneca mintea; pocainta o lumineaza. Pocaieste-te, mediteaza, inlocuieste gandurile cotidiene cu ganduri duhovnicesti. Doar celor care se caiesc le ajuta ruga­ciunile sfintilor mijlocitori.

Deseori ne crutam pe noi insine, nefacand deosebire in­tre pacat si neputinta. Lenea si iubirea de sine pot fi greu deosebite de neputinta. De pilda, miercurea si vinerea sunt zi­le de post si adevaratul crestin trebuie sa le respecte. Dese­ori dezlegam mancatul devreme, chiar daca nu este necesar, indeosebi de sarbatori.

Sa cautam sa dobandim o purtare inteleapta. Sa presupu­nem ca un om are carti duhovnicesti, ceea ce este un lucru bun, dar ce folos, daca el insusi nu le citeste si nici altora nu le da?

Sa luam seama si la bucuria rautacioasa: cand spunem cuiva un adevar, simtind in sufletul nostru o placere in a-l invinui, acest fel de a proceda face suparare aceluia. De ase­menea, cearta: denota lipsa smereniei; persoanele implicate in cearta gresesc, indiferent care dintre ele are dreptate.

Defaimarea are loc si atunci cand dam porecle sau altfel de nume nepotrivite celorlalti: acesta este hot, acela barfitor, desi aceia nu sunt vinovati de asemenea fapte.

Pacatul geloziei exista si sub forma geloziei duhovni­cesti fata de preot. Fiecare om se nevoieste si slujeste dupa putere, iar preotul este multumit de fiecare in mod diferit si il abordeaza pe fiecare dupa nevoile sale, dar intre oameni apare invidia: de ce aceluia i-a daruit, iar mie nu?

Cel manios sau iritat chiar si cand tace transmite starile sale altora; de aceea, in astfel de momente el trebuie sa se lupte cu aceste pacate prin rugaciune si pocainta.

Minciuna este pacat chiar si atunci cand nu e pe deplin minciuna, ci semi-adevar, pentru ca acesta din urma este pacatul vicleniei.

Vorbire desarta sunt si glumele, care deseori se transfor­ma in indrazneala, jignire, mahnindu-l pe cel vizat de ele sau chiar ducandu-l la deznadejde.

[…]

Pacatul neascultarii consta in a nu asculta de parintii du­hovnicesti, de conducatori etc, incalcand tot felul de reguli. Pacatul juramantului, necinstirea lui Dumnezeu, nerespectarea sarbatorilor sunt pacate pe care de multe ori nu le marturisim la spovedanie, la fel ca si pacatul indulcirii in post (a se desfata cu o bomboana).

Suntem vinovati de pacatul zgarceniei si atunci cand dam, iar apoi ne pare rau ca am dat.

Dovedim credinta slaba si atunci cand, primind un sfat duhovnicesc, urmam cugetului nostru lumesc.

Pacatele limbii adeseori anuleaza faptele noastre bune. Acestea sunt: vorbirea intinata (injuraturile si alte cuvinte urate), ironizarea, lingusirea, lauda de sine, barfa (a imprastia zvonuri, vesti despre altii), discutiile inutile, uneori imorale. Pacatele savarsite prin organele simturilor duc adesea la ganduri pacatoase, de care este greu sa te debarasezi, de aceea si ele trebuie marturisite.

Cugetarea la cele bune ajuta la evitarea pacatelor. Via­ta duhovniceasca corecta reprezinta scutul sigur impotriva vrajmasilor vazuti si nevazuti, a uraciunilor si a bolilor du­hovnicesti. Uraciunea duhovniceasca se intalneste frecvent in zilele noastre: este atunci cand omul traieste conducandu-se dupa propria parere, indreptatindu-se pe sine in toate faradelegile, invinuind mereu pe altii etc. Un astfel de om incalca voia lui Dumnezeu si aduna in suflet tot felul de pa­cate, indreptandu-se spre iad.

Si femeile trebuie sa ia seama la o serie de pacate care pot deveni un obstacol in calea mantuirii: pacatele limbii (barfele, minciuna, amagirea, clevetirea), impodobirea, ca­re provoaca tentatia ce atrage la pacat, nerusinarea, discuti­ile despre pacatele trupesti, ispitirea altora, intinarea casa­toriei etc. Femeile mironosite purtau in sine Mirul lui Dum­nezeu si-l daruiau altora, educau copiii si tineretul. Acum invatatorul copiilor este televizorul.

Multe femei, desi au fantana aproape, beau apa din balti murdare: traiesc pe pa­mantul sfant pskovitean, dar privesc „peste hotare”. Eva tot cu curiozitatea a gresit si a atras blestemul asupra omenirii, dar Fecioara Maria a mantuit lumea cu curatia, smerenia, blandetea. Toata stiinta pamanteasca este nimic in compa­ratie cu cunoasterea Adevarului. Stiinta cea sfanta pentru femei este: cum sa placi lui Dumnezeu si sotului, cum sa educi copiii, cum sa citesti Sfanta Scriptura, ce fel de me­dicamente sa intrebuintezi pentru vindecarea sufletului. Ca­uta Imparatia lui Dumnezeu si se vor adauga tie si celelal­te: cunostintele, profesia, bunastarea necesara. Vezi cu ca­ta intelepciune a alcatuit Dumnezeu lumea si increde-te in Domnul.

Foarte raspandit este si pacatul ignorantei duhovnicesti: nu stim cum sa ne purtam in biserica, cum sa ne caim, cum sa ne rugam si altele. Mai demult aceste lucruri le stiau chiar si elevii scolilor bisericesti de parohie, dar acum nu le mai stiu nici oamenii cu studii superioare. Trebuie sa aflam, sa ne caim ca nu stiam si sa ne rugam ca Domnul sa ne ajute sa aflam. Mergi la biserica, citeste, intreaba si vei invata toa­te. Nepasarea duhovniceasca este foarte periculoasa in zile­le noastre, de vreme ce poti ajunge foarte usor la vrajitori, sectanti, astrologi si la alte slugi ale diavolului.

Unele spectacole, emisiuni de divertisment televizate si multe dintre filme pervertesc sufletele, periclitand mai ales curatia sufleteasca a copiilor si a tinerilor. Prin intermediul lor, trei placeri se incuibeaza in subconstientul omului: la­comia pantecelui, desfranarea si rautatea sau agresivitatea. De asemenea se seamana in suflet zgarcenia si iubirea de arginti, care l-au pierdut pe Iuda. Unii nici nu se considera zgarciti, ci dimpotriva, cred ca este corect sa nu dea milostenie celor saraci si amarati.

In Evanghelie se vorbeste despre leprosi. Ei sufereau de o boala molipsitoare ingrozitoare, care provoca celorlalti repulsie. Bolnavii se strangeau si locuiau impreuna in locuri izolate, departe de comunitate, iar rudele, compatimindu-i, le aduceau mancare pe care o lasau la o oarecare distanta de ei si plecau. Zece astfel de leprosi a intalnit si a vinde­cat Domnul. Unul dintre ei s-a intors si I-a multumit.

Oa­re nu suntem noi toti contaminati astazi de lepra pacatului? Domnul ne spune si noua, ca si acelor leprosi, sa mergem sa ne aratam preotilor si sa aducem jertfa de curatire, adica sa ne pocaim de pacate. Domnul a dat numai preotului or­todox o putere deosebita: iertarea pacatelor pe pamant, prin care acestea sunt iertate si in cer. Prin preot se face vinde­carea leprei duhovnicesti. Spovedeste pacatele tale si straduieste-te sa te indrepti, prin pocainta si fapte bune. Multumeste-I lui Dumnezeu ca primeste intoarcerea ta, nu amana pocainta daca ai pacatuit.

Sfantul Ioan de Kronstadt sfatuieste sa ne pocaim imediat ce am pacatuit si sa cerem ierta­re pana cand vom simti cum harul curateste inima noastra si o usureaza cu adierea pocaintei. Pacatele mici sunt periculoase, intrucat se transforma in deprinderi si ne duc pana la savarsirea pacatelor de moarte, care ne despart de Dum­nezeu.

Asa este, de exemplu, vorbirea desarta. Sa luam un exemplu: doua femei mergeau la un staret. Una, avand pa­cate mari, se necajea si plangea. Cealalta insa, care nu avea pacate mari, era vesela. Cand au ajuns, staretul a poruncit uneia sa adune pietre mari si sa le aduca la el, iar celeilalte sa stranga pietre mici, cate poate, si de asemenea sa i le adu­ca. Dupa ce au implinit porunca, staretul a cerut fiecareia sa duca inapoi pietrele si sa le puna exact in acele locuri de unde le-au luat. Prima a implinit usor porunca, dar a doua a inceput sa planga: nu-si amintea de unde a strans pietrele ei mici. Tot asa este si cu pacatele: cu cat pacatul este mai mic, cu atat il uitam mai repede. Insa vrajmasul mantuirii le strange pe toate si ni le va aminti la vami. De aceea, nimi­ceste pacatul prin pocainta cat timp este mic.

Pentru fiecare vorba desarta trebuie sa te caiesti indata. Cercetarea de sine trebuie facuta zilnic. Pacatele mici se iarta in fiecare zi prin pocainta facuta la rugaciunea de seara sau indata ce ai gresit. Pacatele mari se iarta la spovedanie. Omul indepartat de credinta nu-si vede propriile pacate, dar cand se intoarce la Dumnezeu si harul ii patrunde in inima, atunci si pacatele mici ies la iveala, asa cum firele de praf se vad in lumina razelor de soare.

Cel mai important lucru pe care trebuie sa-l faci este sa inlocuiesti deprinderile rele cu altele bune, ca de exemplu:Prostrations edited

• Inainte scoteai la iveala greselile apropiatilor, ii mustrai pentru pacate, ii acuzai. Acum taci mai des, sfatuieste doar cand esti intrebat, gandeste-te la mantuirea sufle­tului, citeste din Sfanta Scriptura, roaga-te, frecventea­za biserica.

• Inainte plecai de acasa si te intorceai fara sa te rogi. Acum fa acestea cu rugaciune.

• Inainte porunceai altora: adu, da, mergi… Acum straduieste-te sa slujesti tu insuti celorlalti.

• Inainte amanai faptele credintei „pe mai tarziu”: ma voi ruga mai tarziu, voi merge la biserica mai tarziu, voi ajuta mai tarziu… Acum straduieste-te sa faci totul in pre­zent: „acum”.

• Inainte erai indiferent fata de faptele credintei. Acum acestea sa fie preocuparea ta de capatai.

• Inainte vorbeai la masa. Acum straduieste-te sa mananci in tacere, rugandu-te.

Inainte incalcai postul, te imbracai necuviincios. Acum evita aceste lucruri.

• Inainte iti veneau in minte ganduri desarte, pacatoase, si tu te desfatai cu ele. Acum alunga-le cu rugaciunea.

Straduieste-te astfel in toate, ca sa placi lui Dumnezeu, ca pocainta ta sa fie spre mantuire si ca sa curatesti temeinic pamantul sufletului tau creat de El, incat acesta sa dea rodul cel bun al virtutilor, atat de necesare pentru mantuire”.

(Din: Pr. Valentin Mordasov, duhovnicul de la Pskov: Invataturi si intamplari minunate, Editura Sophia, 2011)

Legaturi:

***

***


Categorii

Ce este pacatul?, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Parintele Valentin Mordasov, Pocainta, Razboiul nevazut

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

18 Commentarii la “INVATATURI FUNDAMENTALE PENTRU MANTUIREA SUFLETULUI (V). Pocainta sincera pentru propriile pacate. INDRUMAR DUHOVNICESC PENTRU CERCETAREA DE SINE de la Parintele Valentin Mordasov

  1. Bune invataturi!
    Folositoare!
    Si eu m-am INCADRAT (din pacate, spre rusinea mea) la MULTE CAPITOLE….

  2. Un articol ca o oglinda, in care putem vedea cam cine suntem.

  3. Foarte frumos spus si mai ales folositor.

  4. Pingback: POCAINTA – inceputul propovaduirii Domnului. AVVA EFREM FILOTHEITUL despre POCAINTA si MARTURISIRE: “Lacrimile spala greseala, oricat de rea, de murdara, de dusmanoasa, de urata si de varsatoare de sange ar fi fost” -
  5. Pingback: POSTUL CEL MARE – nou inceput pe calea razboiului duhovnicesc prin SMERENIE, RUGACIUNE si NEVOINTE sporite -
  6. Pingback: Protos. Melhisedec Ungureanu (Man. Lupsa): LUCRAREA POCAINTEI IN VIATA NOASTRA (audio + text): “Dumnezeu e stiutorul inimilor si asta e o mangaiere mai ales pentru sufletul pacatos, pentru ca Dumnezeu intelege pe om…” -
  7. Pingback: Predici audio ale Parintelui Ciprian Negreanu la NASTEREA SFANTULUI IOAN BOTEZATORUL. De ce a fost pedepsit Zaharia? Pe cine trebuie sa certam cu asprime si cui putem descoperi noi pacatele, dupa modelul Proorocului Ioan? -
  8. Pingback: PREDICA VIDEO si alte multe CUVINTE ACTUALE la TAIEREA CAPULUI SFANTULUI IOAN BOTEZATORUL: “Ceva trebuie sa fac cu omul asta, imi spune adevarul si eu nu suport adevarul… Si asa suntem si noi! Daca vrei sa suporti adevarul, trebuie sa-ti schim
  9. Pingback: Predica despre IMBRACAMINTEA INDECENTA A FEMEILOR in Biserica a IPS Ieremia, Mitropolitul Gortinei: “Va cer sa placeti lui Dumnezeu prin imbracamintea cuviincioasa, astfel incat sa va fie auzite rugaciunile” -
  10. Pingback: Parintele Staniloae despre POCAINTA ca LUCRARE PERMANENTA opusa descurajarii fataliste si ca MOTOR AL TUTUROR VIRTUTILOR: “o ar­dere necontenita in launtrul omului, care intretine tensiu­nea dupa mai bine” -
  11. Pingback: Parintele Zaharia Zaharou la Bucuresti despre ZDROBIREA INIMII si LACRIMILE CA HRANA A SUFLETULUI (audio si transcrierea conferintei de la Facultatea de Drept): “Daca voiesti sa dezradacinezi din tine patimile si ca lumea sa nu faca din tine victima
  12. Pingback: SFANTUL IOAN INAINTEMERGATORUL si MISIUNEA PREOTEASCA in zilele noastre: “Este vremea ca toti clericii sa mai reduca din TEORIE si sa se intoarca la ASCEZA cea adevarata”. CAND (NU) ARE PUTERE CUVANTUL PREOTULUI? | Cuvântul Ortodox
  13. Pingback: O alternativa crestina la “ziua indragostitilor”: SFANTA AGATA – model si ajutor pentru tinerii care duc LUPTA CU DUHUL CURVIEI si cu tentatiile lumii de azi. CURAJUL PAZIRII CURATIEI si PUTEREA MUCENICIEI: “Daca omul se va lipi de
  14. Pingback: Sfantul Ioan Scararul despre PLANSUL DE-BUCURIE-FACATOR | Cuvântul Ortodox
  15. Pingback: TAINA POCAINTEI MARTURISITE intre intelegerea ei duhovniceasca autentica si formele “deviate” de intelegere si practicare | Cuvântul Ortodox
  16. Pingback: “FĂRĂ POCĂINŢĂ NU EXISTĂ MÂNTUIRE PENTRU NIMENI! Domnul Se descoperă doar aceluia care îşi recunoaşte păcătoşenia”. CĂINŢA CONTINUĂ, lupta cu păcatul şi nemulţumirea de sine – ÎMPLINIREA CHEMĂRII ÎNAINTEMERGĂTORUL
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate

Carti recomandate