PS BENEDICT Bistriteanul, la Pogorarea Duhului Sfant, despre NEVOIA MAI MARE CA ORICAND, in aceste vremuri, DE MANGAIETORUL, Care “sa ne vindece de orice frica” si NEVOIA DE DUHUL ADEVARULUI, “Care sa desparta apele, Care sa clarifice lucrurile, Care sa ne elibereze de MINCIUNA CA MOD DE VIATA, de la minciuna mica pana la cea INSTITUTIONALIZATA” (video, text)

PS Benedict Bistrițeanul: „Duhul Sfânt ne cheamă la o viață nouă”

Cuvântul de învățătură al Preasfințitului Părinte Benedict Bistrițeanul, Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului, rostit în Duminica Pogorârii Sfântului Duh (a Cincizecimii sau a Rusaliilor), 7 iunie 2020, la Biserica „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din cartierul clujean Mănăștur:

“Preacucernici Parinti, iubiti frati si surori,

Tare ne bucuram sa ne regasim impreuna, sa ne rugam impreuna, sa cantam impreuna si sa ne bucuram impreuna. Praznicul de astazi este unul de referinta in calendarul liturgic al bisericii noastre. As zice ca este un moment fondator pentru tot ceea ce se intampla in Biserica noastra, pentru Biserica noastra. Pogorarea Duhului Sfant sau Taina Duhului este Taina Bisericii si este, pana la urma, Taina vietii. Este Taina Bisericii pentru ca atunci, Dumnezeu, prin Pogorarea Duhului Sfant, i-a adunat pe toti laolalta intr-un Duh, intr-o credinta si intr-un botez si de atunci incolo, generatii dupa generatii, traim aceasta taina a Bisericii, pe care a intemeiat-o atunci.

La fel ca si la Creatie oarecand, in ziua Rusaliilor, Duhul Sfant S-a pogorat peste pamant si a acoperit intreg pamantul si a adus la viata lumea care uitase cum sa mai traiasca, uitase ce inseamna sa traiasca. Viata lor se desfasura intr-o stare de provizorat. Atunci Duhul Sfant acoperind pamantul, intemeind Biserica, a instituit aceasta lucrare a lui Dumnezeu pe care as numi-o liman al mantuirii, azil de scapare pentru tot cel care vrea sa isi mantuiasca sufletul si sa isi traiasca viata din belsug. A fost atunci un eveniment istoric, dar este, in acelasi timp, un eveniment care depaseste timpul, pentru ca Duhul este cel care face ca noi sa fim contemporani acelui moment.

Cuvantul pe care doresc sa vi-l adresez astazi mi-as dori mult sa fie contextualizat cu vremurile noastre. Si ziceam ca atunci s-a intemeiat Biserica, ca si liman al izbavirii, ca si azil de scapare. Si atunci, ca si acum [noi], apostolii erau incercati de frica. Ne aducem aminte ca in zilele Patimii si apoi in zilele Invierii, apostolii se aflau incuiati in spatele usilor de frica iudeilor, de frica pericolului, de frica raului care statea sa se abata asupra lor. Si noi, in aceste vremuri, intr-un mod similar am trait frica. Poate ca in aceste saptamani sau in aceste luni nici un alt sentiment nu a fost mai puternic decat frica, mai vizibil, mai propagat si mai experimentat decat frica. Tocmai de aceea, evenimentul Rusaliilor este astazi mai actual ca niciodata, pentru ca avem nevoie de mangaiere si de incurajare in frica si in fricile noastre. In rugaciunea pe care de multe ori o rostim, asa il numim pe Duhul Sfant, Mangaietor: Imparate Ceresc, Mangaietorule, Duhul Adevarului… Avem nevoie de aceasta mangaiere de la Duhul Sfant, mangaiere pe care au primit-o apostolii. Chiar si vazadu-L pe Domnul inviat nu au fost foarte curajosi, pentru ca inca pericolul era aproape de ei. La Inaltare, Domnul impreuna cu ucenicii s-au dus pe Muntele Maslinilor si S-a inaltat in vazul lor. Dar atunci i-a incurajat foarte tare si le-a zis asa: Nu va temeti, ca nu va voi lasa singuri! Citim in Evanghelia dupa Ioan, cap 14, versetele 16-18. “Şi Eu voi ruga pe Tatăl şi alt Mângâietor vă va da vouă ca să fie cu voi în veac. Duhul Adevărului, pe Care lumea nu poate să-L primească, pentru că nu-L vede, nici nu-L cunoaşte; voi Îl cunoaşteţi, că rămâne la voi şi în voi va fi! Nu vă voi lăsa orfani“.

Atunci, la Inaltare, asa le-a spus, le-a promis pe Duhul Sfant si ca odata cu venirea Duhului Sfant nu vor ramane orfani, nu vor ramane in fricile lor, nu vor ramane singuri. Si iata ca peste zece zile, in ziua Rusaliilor, L-a trimis pe Duhul Sau cel Preasfant ca sa Se aseze peste toti si sa ii mangaie si sa ii incurajeze. Si diferenta dintre inainte si dupa este evidenta. Apostolii fricosi, ascunsi in spatele usilor incuiate de frica iudeilor incep sa vorbeasca, incep sa propovaduiasca. Si intreg itinerariul lor de mai tarziu este determinat de acest eveniment, pentru ca pogorandu-Se Duhul, au primit putere de Sus si niciunul dintre ei nu s-a mai temut de atunci incolo, ci s-au raspandit in intreaga lume si au propovaduit Evanghelia. Nu s-au temut nici macar in fara mortii – pentru ca daca este sa cercetam biografiile lor, in afara de Evanghelistul Ioan, toti au murit de moarte martirica. Duhul Sfant i-a mangaiat odata pentru totdeauna, Duhul Sfant le-a vindecat fricile, Duhul Sfant le-a redat puterea vietii, puterea de a trai. De aceea spuneam acum cateva clipe ca noi, mai mult ca oricand, avem nevoie de Duhul Sfant, Care sa Se salasluiasca in noi si sa ne vindece de orice frica, de orice neincredere, de orice boala, de orice suferinta.

In cele ce urmeaza, in patru etape, ma voi opri pornind de la rugaciunea Imparate Ceresc la 4 elemente esentiale, contextualizand iarasi la situatia si la vremurile noastre.

Taina Duhului, taina vietii, taina Bisericii. Zicem noi: Imparate ceresc, Mangaietorule, Duhul Adevarului... Duhul Sfant nu poate sa aduca decat Adevarul. Intr-o vreme in care exista atata ambiguitate, cand lucrurile se prezinta atat de neclar, cand exista atata manipulare, cand exista atata incercare de a convinge intr-o anumita directie, cand exista atata nesiguranta, avem nevoie de Duhul Sfant, Care sa desparta apele, Care sa clarifice lucrurile, Care sa ne aseze in Adevarul cel vesnic Care ne va face liberi, Care sa ne elibereze de orice viata duplicitara, Care sa ne elibereze de minciuna ca mod de viata, de la minciuna mica pana la cea institutionalizata. Avem nevoie sa ne eliberam – pentru ca nu sta Duhul lui Dumnezeu acolo unde este minciuna. Si, din nefericire, societatea noastra si noi insine, fiecare in parte, avem impresia de foarte multe ori ca ne construim bunastarea noastra, pozitia noastra sociala, respectul celorlalti fata de noi nu pe adevar, nu pe sinceritate, ci pe minciuna. De aceea, avem nevoie de Duhul Adevarului, care ne aseaza in aceasta stare buna.

Al doilea element. Spunem tot in aceasta rugaciune ca Duhul este Cel care plineste toate. Si in aceasta vreme de pandemie am constientizat inca o data, daca mai era cazul, ca suntem neputinciosi, ca oricat de inainte ar merge stiinta, la un moment dat intra intr-o fundatura si ca pana si stiinta, pana si oamenii care au incredere doar in stiinta au nevoie sa ingenuncheze inaintea lui Dumnezeu. Si nu o spunem noi, preotii Bisericii, ci au spus-o medicii care s-au straduit sa ii faca pe oameni sanatosi, aici sau in alta parte. Ne-am recunoscut inca o data starea de vulnerabilitate si intelegem de aici ca avem nevoie de Duhul care le desavarseste pe toate, care le face pe toate bune, cele pe care noi nu le putem face. Avem nevoie de El. Sentimentul neputintei ar trebui sa aduca cu sine pocainta si rugaciunea ca Dumnezeu sa le faca pe toate bune. Starea precara a lumii pe care o traim n-ar trebui sa ne duca in deznadejde, ci sa ne ingenuncheze in fata lui Hristos, cerand pe Duhul Lui care toate le plineste, care toate le desavarseste, care toate le completeaza, acolo unde omul nu poate sa faca mare lucru.

Al treilea element. Il numim pe Duhul in aceeasi rugaciune Datator de viata. Cred ca sunteti in asentimentul meu ca, desi traim, de foarte multe ori avem impresia ca [doar] supravietuim, de fapt, nu traim acea viata din belsug pe care ne-a promis-o Domnul Hristos, ci traim de pe o zi pe alta. Traim precar, nu neaparat din pricina lipsei materiale, ci pentru ca nu ne apropiem de sursa Vietii, care este Duhul Sfant. Duhul Sfant pe care noi l-am cantat intr-unul din antifoane in felul urmator: Prin Duhul Sfant tot sufletul viaza. Cine vrea sa traiasca sa Il ceara pe Duhul Sfant. Cine vrea sa traiasca viata din belsug, cine vrea sa se bucure, sa Il ceara neincetat pe Duhul Sfant. Sa nu existe lucrare pe care o incepem fara sa rostim rugaciunea Imparate Ceresc, chemand pe Duhul Sfant ca sa ne umple de vlaga, cum ar zice romanul popular, sa ne umple de putere, sa ne umple de entuziasm. Din nefericire, chiar si tinerii, acolo unde nu ar fi fost nevoie sa aiba dezamagiri, chiar si tinerii se vede ca sunt deznadajduiti sau lipsiti de curaj, in momentul in care ar trebui sa fie cei mai entuziasti, cei mai puternici, cei mai curajosi. Si aceasta, intr-un fel, ne dovedeste ca Duhul Sfant nu mai este atat de prezent in lumea aceasta pentru ca noi nu Il mai chemam constient si permanent.

Iar cel de-al patrulea element din acest periplu este rugaciunea ca El sa Se salasluiasca intru noi pentru ca aici este si concluzia pana la urma a rugaciunii. Duhul Sfant sa Se salasluiasca intru noi. Sf Apostol Pavel ne spune ca trupul este templul Duhului Sfant. Noi nu ne cinstim trupul, nu ne iubim trupul – in sensul cel mai bun. Pentru ca ni-l supunem unor presiuni materiale de neingaduit. Ni-l imbolnavim, dar ni-l imbolnavim nu doar trupeste ci si sufleteste, pentru ca nu il consideram ca fiind o realitate impreuna cu sufletul. Ii dam doar cele materiale si mai putin cele spirituale, dar auziti, el este templu al Duhului Sfant. Si daca Il ai pe Duhul Sfant inlauntrul tau ai pace, ai o stare de bine, ai o stare de multumire, altfel spus, te simti acasa oriunde. Cand Duhul Sfant este inlauntrul tau te simti acasa si in casa ta, te simti acasa si in afara, te simti acasa pretutindeni. Insa trebuie sa mai spunem ca acest exercitiu pe care l-am facut in cele doua luni si ceva ne-a dovedit ca nici acasa nu ne mai simtim acasa, cu atat mai mult in afara. Avem o casa, avem un apartament, avem o gospodarie, dar, din nefericire, parca nu mai avem un ‘acasa’, un loc in care sa te simti bine, tocmai pentru ca launtrul nostru nu mai este locuit de Duhul Sfant, care sa ne incalzeasca inima.

Si tragem o concluzie, nu as vrea sa fie pesimista, dar este totusi o lipsa a Duhului Sfant in lume – pentru ca e foarte mare lipsa de bucurie, de pace, de entuziasm. Si aceasta lipsa a Duhului se vede atat la nivel personal, cat si la nivel comunitar. La nivel personal, pentru ca nu mai avem acea bucurie a vietii si ravna de a face lucruri frumoase. Dar si la nivel comunitar, deoarece, si ca neam, ca popor, nu mai avem gandul cel bun, ravna cea buna, ca sa transformam lucrurile, sa ne facem lumea in care noi traim mai frumoasa, mai buna, sa o transformam in ceea ce ziceam – intr-un loc mai [aproape de] ‘acasa’, intr-un loc in care sa ne simtim bine.

Si Sfantul Siluan Athonitul ne arata care sunt mijloacele cele mai evidente prin care putem sa Il aducem pe Duhul in lume si sa schimbam aceasta realitate. Prima conditie: sa fim multumitori – atat in cele bune care ni se intampla, cat si in cele grele care ni se intampla. Sa invatam sa multumim: sa multumim pentru soarele pe care ni-l da Dumnezeu, pentru viata pe care ne-o da dimineata, pentru familia noastra, pentru lucrurile marunte, pentru faptul ca astazi suntem impreuna aici. Sa multumim pentru ca vedem, pentru ca mergem pe picioare, ca avem ce pune pe masa si toate celelalte. Dar  sa multumim si pentru cele grele pe care le ingaduie Dumnezeu. Aici este taina care Il face pe Duhul sa locuiasca in noi.

Iar cea de a doua conditie este aceea de a iubi pe vrajmasi. Traim intr-o societate in care toata lumea critica pe toata lumea. Duhul Sfant nu are loc acolo unde toata lumea critica pe toata lumea, unde nimic nu mai este bine. Copiii isi critica dascalul, subalternii isi critica seful, credinciosii isi critica preotul si asa mai departe. Si noi ne judecam unul pe altul in familie, nimeni nu face bine, numai noi insine. Noi insine suntem etalon pentru orice. Si de aici incolo bineinteles ca vine si mai mult ceea ce spuneam, ca nu mai reusim sa ii iubim nici pe cei care ne fac bine, cu atat mai putin sa ne iubim pe vrajmasi, ca si conditie a primirii Duhului Sfant.

Sarbatoarea Rusaliilor, iubiti frati si surori, este o chemare a noastra de intoarcere la o viata in Duhul Sfant. Este o chemare personala, dar este si o chemare colectiva pentru intreg neamul nostru ca sa ne intoarcem la o viata noua. Si Duhul Sfant astazi, avem aceasta credinta si nadejde, ca Se va pogori si peste noi si ne va schimba – cat ar fi de putin – si mai mult decat orice ca va aseza mangaierea in sufletele noastre, mangaiere de care avem atata nevoie. Amin!”

Legaturi: