“Fereste-te de rau si fa binele!” – Pr. CIPRIAN NEGREANU “demasca” VICLENIA NOASTRA DUHOVNICEASCA SUBTILA prin care nu evitam PRILEJURILE PACATULUI si IL ISPITIM PE DUMNEZEU: “Noi nu avem sinceritate in lupta. Suntem foarte vicleni si lenesi”. CUM LUPTAM CU GANDURILE si cu atacurile diavolului, la masura noastra realista? (VIDEO, TEXT)
– Cum facem să ne axăm mai mult pe lupta lăuntrică decât pe războiul exterior?
– Nu le-aş despărţi chiar aşa, în sensul că războiul interior duce imediat la alegeri exterioare, nu ai cum să… De exemplu, lupţi împotriva desfrânării, să presupunem. Ar fi o mare prostie şi mulţi oameni spun aşa, să spui: “Și eu mă rog în ultimul timp şi Dumnezeu nu mă ajută!” Măi, dar de ce te uiţi tot timpul pe internet? Că acolo vede lucrurile alea grozave. Găseşte soluţii, vorbeşte cu prietenii, fă o grilă care să nu mai lase să treacă lucrurile! “Aa, nu m-am gândit la asta…” Cum de nu te gândeşti? Când te culci noaptea, dormi aşa, nu te culca oricum, nu mânca mult înainte de a adormi, nu bea multă apă, nu te acoperi cu pături grele, nu te uita la un film lung, de ai şi uitat că te-ai rugat înainte și după aia te culci aşa, cu gândurile din filmul ăla, şi după aia că de ce m-am culcat cu gânduri de desfrânare, de ce m-a ispitit desfrânarea. Dacă stai toată ziua cu gândul la lucruri necuviincioase şi după aia te miri că numai despre asta gândeşti, păi despre ce să gândeşti dacă asta ai cultivat toată ziua?
Și aici de multe ori Îl ispitim pe Dumnezeu. Și trebuie să întâmpinăm această luptă interioară cu anumite hotărâri şi clarificări exterioare: Nu mai trec pe strada aia pentru că pe strada aia este o porcărie de gheretă la care mă uit eu cu ochii măriţi la nu-ştiu-cine care e dezbrăcat. Nu mai trec pe acolo, trec pe partea cealaltă. Adică să ai o anumită sinceritate în lupta asta. Noi nu avem sinceritate în luptă: “Ei, lasă, trec, lasă ca acum nu se va mai întâmpla” – adică cam ţi-ai dori, aşa, să se întâmple. “Ei, ce să fac, Doamne, ce să fac? N-am putut să rabd, a venit şi a dat peste mine! Ei, ce să facem acum?” Puteai sa eviți!
Noi suntem foarte prefăcuţi cu lucrurile astea. Slugă vicleană şi leneşă – ce potrivită e pentru noi chestia asta. Suntem plini de viclenie, în lupta noastră… Suntem exact ca acel părinte care mergea la Sf. Macarie Egipteanul: – Roagă-te, părinte, că mă luptă duhul desfrânării! Și zicea Macarie: – Mă voi ruga! Și venea fratele: – Nimic, părinte, tot aşa e cu duhul desfrânării! Roagă-te, părinte! – Mă rog! Şi se ruga şi a doua oară. A treia oară când a venit şi-a zis: De obicei, când mă rog, se împlineşte! Oare ce s-o fi întâmplat acum cu fratele ăsta că tot nu…? Și s-a rugat: Dă, Doamne, să văd ce se întâmplă cu omul ăsta! Şi îl vede Macarie pe acela în chilie, iar Macarie se roagă să plece duhul şi duhul e ars de rugăciunea bătrânului, dar acela îi zice: “Mai stai, mai stai…” El nu voia să plece duhul. Zicea aşa, cu vorba, dar în inima lui, el nu voia să plece. (….)
Să ştiţi că noi suntem foarte asemănători cu acest om, în foarte multe păcate. Noi n-am vrea să mai facem, dar facem aceleaşi lucruri, trăim în acelaşi mediu, mergem cu aceiaşi oameni, avem aceiași prieteni. La ce credeţi că Se referă Mântuitorul când zice Dacă mâna ta, piciorul tău, ochiul tău te duce în ispită, taie-l de la tine, aruncă-l, că mai de folos este să intri ciung, şchiop, orb în Împărăţie decât să mergi întreg în iad. Şi ce credeţi, că se referă la mână, la picior, la ochi? Nu! La oamenii foarte apropiaţi, cu care suntem, cu care pare că avem aceeaşi vedere în viaţă, că te gândeşti la fel, la oamenii cu care îţi faci treburile şi lucrezi, poate oameni cu care lucrezi în aceeaşi fabrică sau în acelaşi magazin, la oamenii cu care mergi pe cale. Dacă unul te duce în ispită, trebuie să te desparţi, trebuie să găseşti căi de separare, chiar dacă zici că sunt prietenii tăi, fraţii tăi. Nu contează. Trebuie să te separi. Asta e, de fapt, jertfa pe care trebuie s-o faci, nu cum avem noi impresia că trebuie să biruim păcatul aşa. Fereşte-te de rău şi fă binele! Să te fereşti de el, te fereşti mai degrabă decât să te lupţi pe faţă. Nu te lupta cu răul, ci fereşte-te de el. Tu deschide ochii spre cetatea cea vie şi albă, spre Dumnezeul spre Care trebuie să mergi, nu cu ochii la diavol, să te baţi cu el. Tu eşti cu ochii la Dumnezeu. Mai degrabă asta-i calea, şi să te fereşti de el şi să nu-i dai prilej să te atace. Asta-i calea decât să te lupţi cu el faţă către faţă şi să-l pocneşti tu, asta-i o mare mândrie. Și noi ne înhămăm la asemenea lupte unde tot noi suntem arbitri şi spunem: “E biruitor el! M-a biruit, Doamne, n-am avut ce face, asta e! Şi Tu nu m-ai ajutat! Vezi, dacă mă ajutai…“ Suntem foarte vicleni şi leneşi, foarte leneşi.
– Sunt multe întrebări legate de gândurile rele. Cum am putea să le evităm?
– Nebăgându-le în seamă. Nu te lupta [frontal, direct] cu gândurile. Au fost foarte puţini oameni care s-au luptat cu gândurile, Macarie Egipteanul a fost unul dintre ei, şi ucenicul lui, Evagrie Ponticul, la fel. Aceştia au fost singurii din marea istorie mistică şi ascetică a Bisericii care ne-au arătat calea luptei cu gândurile. Dar aceştia au fost, cum era Sf. Macarie Egipteanul, un dumnezeu pământesc, cum îi ziceau. Atâta putere interioară avea încât, stând în chilia lui şi rugându-se, a venit un părinte cu copilul său bolnav, şi copilul, pe drum, a murit. Şi tatăl a zis: Nu pot să-l duc acasă. Şi a venit la uşă la Macarie. Şi a bătut la uşa lui mult, dar n-a deschis Macarie, că se ruga. Şi a deschis uşa şi tatăl i-a zis: Părinte, părinte…!, dar Macarie n-a răspuns, că se ruga. Și l-a pus şi pe copil în genunchi, că avea deja acea rigiditate a morţilor, si stătea copilul în genunchi ca şi cum ar fi viu. Şi tatăl s-a pus acolo, lângă el, rugându-se. Și, când şi-a terminat rugăciunea, Macarie a zis: Ce căutaţi aici? – vă daţi seama cum se ruga? Nu i-a văzut, n-a auzit, nimic. Ce căutaţi aici? Ieşiţi afară acum! Și s-au ridicat şi tatăl şi copilul şi au ieşit. vă daţi seama ce dar avea de la Dumnezeu?
Deci aceşti oameni se luptau cu gândurile faţă către faţă, Dumnezeu le-a dat acest dar. E chiar o carte tradusă de părintele Gabriel Bunge, tradusă şi la noi: Lupta cu gândurile, a lui Evagrie Ponticul, excepţională! Pentru fiecare gând are metode şi are din Scriptură anumite lucruri pe care trebuie să le repeţi. Se rezumă toate la gândurile rele pe care nu le poţi birui nicicum și din gură să zici: Să învie Dumnezeu şi să se risipească vrăjmaşii Lui şi să fugă de la faţa Lui cei ce-L urăsc pe Dânsul. Dar sunt specifice, la fiecare gând e altceva, nu e acelaşi lucru. Dar aceştia sunt rarisimi, aceşti sunt nişte oameni mari, mari, aceştia sunt alpiniști peste 8000 de metri. Noi suntem [mici, slabi], nici nu ne-am ridicat la Cuca Măcăii, nici până acolo nu ne-am, vai de capul nostru, nici pe muşuroiul din curte nu ne-am ridicat aşa şi noi citim despre alpinismul la peste 8000 de metri, cum se practică şi nu-ştiu-ce.
Învăţăturile Părinţilor sunt: Nu lua în seamă gândurile şi tu cultivă gândurile bune, adu-ți aminte de gândurile bune. Ce-i dai inimii, ce-i dai gândului, aceea macină. Dă-i să macine gânduri bune! Nu-i da timp, nu-i da respiro, nu sta cu mintea la cele trecute, nici la cele viitoare, nici nu-ţi imagina şi te iluziona. Trăieşte fiecare moment [cu conștiința] că eşti în Dumnezeu şi Dumnezeu e acolo, Dumnezeu e prezent continuu şi zi cât poţi de mult, dacă se poate şi n-ai alte gânduri bune, rugăciune.
Şi dă-i minţii rugăciune, dacă puteţi personalizaţi rugăciunea cu ceea ce ai tu atunci în faţă: “Miluieşte-mă, Doamne, acum, că am necazul acesta şi nu ştiu ce să fac. Ajută-mă, Doamne…!” Ca să fie tot timpul vie rugăciunea şi să nu te plictiseşti de ea, că noi suntem nişte copii care ne jucăm puţin cu ceva şi ne-am plictisit şi vrem altă jucărie. Nu suntem la măsura să zicem neîncetat rugăciunea în același fel şi să nu ne plictisim. Şi atunci [adaptezi], schimbi după evenimentele pe care le ai. Dar ea să aibă ca fond, ca principală formă, să fie constantă şi vie, numele lui Dumnezeu să-l aibă acolo. Şi aşa dă inimii și minţii tale tot timpul altceva de măcinat. Ce-i dai să macine, aia are, făina aia o are. Îi dai neghină, neghină scoate. Îi dai grâu, grâu scoate. Tu dă-i tot timpul grâu. Cât poţi, cât poţi. Asta-i calea.
Din aceeasi conferinta:
***
Legaturi:
2 Commentarii la ““Fereste-te de rau si fa binele!” – Pr. CIPRIAN NEGREANU “demasca” VICLENIA NOASTRA DUHOVNICEASCA SUBTILA prin care nu evitam PRILEJURILE PACATULUI si IL ISPITIM PE DUMNEZEU: “Noi nu avem sinceritate in lupta. Suntem foarte vicleni si lenesi”. CUM LUPTAM CU GANDURILE si cu atacurile diavolului, la masura noastra realista? (VIDEO, TEXT)”