CUVANT GRAV SI IMPORTANT (pentru) DUPA REFERENDUM, in duh profetic, al Parintelui Cezar Axinte (Constanta): ESTE VREME DE CERNERE, DE “APOCALIPSĂ”, DE “RIDICARE A VĂLULUI”. “De acum războiul se mută într-o altă dimensiune, va fi mult mai deschis, mai descoperit. Războiul se duce împotriva lui Hristos şi a celor care Îl urmează”
“Înţeleg că e prima zi de vot pentru Referendum. Ştiu că aţi avut multe dezamăgiri, multe descoperiri; chiar de unde nu vă aşteptaţi au venit surprize. Nu au fost [nu ar fi trebuit să fie – n.n.] surprize, pentru că v-am spus cum va fi. Când ştii distanţa pe care o ai de parcurs, parcă nu mai este atât de obositor drumul. Ştiu că v-aţi necăjit, v-aţi întristat; şi eu sunt mâhnit pentru ceea ce se întâmplă, dar pe de altă parte trebuie să fim bucuroşi pentru că ne-a învrednicit Dumnezeu de timpul acesta care e foarte prielnic pentru mântuire.
Practic, războiul a început mai demult, dar acum este vădit, ca să nu mai avem niciun fel de aşteptare, niciun fel de îndoială; Dumnezeu ne arată de acum că este vreme de cernere. Fiindcă atâta amestecare de idei, de gânduri, de păreri… Dumnezeu îngăduie şi cernerea. Acum a început o cernere în chip lămurit. Şi de acum se ştie, se va şti, adică noi vom şti fiecare cam unde ne situăm – separat de acest vot (…) – lucrurile s-au descoperit.
Ştiţi ce înseamnă, v-am spus şi altă dată, ce înseamnă apocalipsa, de unde vine cuvântul şi cum s-ar traduce. Ei bine, odată cu acest Referendum, cuvântul capătă sens. Apocalipsa înseamnă ridicarea vălului. Înseamnă „descoperire”. Iată, căci cu acest exerciţiu care este banal până la urmă– un exerciţiu banal: în definitiv ce este? Se întâlneşte poporul la un sfat, pune o problemă, se sfătuiesc unii cu alţii şi se hotărăşte încotro se merge, ca într-o familie în care ne sfătuim cu soţul, cu soţia, cu copiii, cu familia lărgită în privinţa unei chestiuni foarte importante pentru noi.
În sine, problema nu e o surpriză sau o noutate, ne aşteptam la ea, nu este o noutate. Noutatea este această apocalipsă, în sensul literal, în sensul în care se traduce, adică această „descoperire”, acestă „ridicare de văl”. Şi de acum lucrurile vor intra într-o altă paradigmă, după un alt model se va purta războiul. Ceea ce este foarte bine pentru noi. Fiindcă mulţi dintre noi ne mai alintăm, crezând că e o glumă treaba cu ortodoxia sau treaba că a fi urmaşul lui Hristos este… ceva care poate să dea bine la un moment dat sau să te pui bine la un moment dat cu Dumnezeu. Nu e rău să zici că eşti creştin, mai aprinzi o lumânare, mai mergi pe la biserică… Ei bine, lucrurile vor fi foarte clare, se vor clarifica.
Era şi firesc, dacă vă amintiţi, când s-a pus problema să vorbim, am vorbit despre sminteală. Acum câteva luni, acum un an, am vorbit despre sminteală. Şi spuneam că e foarte-foarte rea sminteala; nu ăsta e cuvântul, dar altceva vreau să vă zic: cum de Dumnezeu nu a acoperit o sminteală atât de mare, cum a fost cu descoperirea aceea, cu ierarhul… [scandalul homosexual cu Episcopul Corneliu Barladeanul, n.n.] şi atunci s-a pus problema, am ajuns la o concluzie duhovnicească: că dacă Dumnezeu a îngăduit asta, urmează ceva nemaivăzut. Dumnezeu îngăduie lucrurile acestea atunci când urmează ceva nemaivăzut.
Iată că ceva – la care nu se aştepta nimeni, nimeni dintre noi nu se aştepta – ca în casa noastră, în apropierea noastră, în proximitatea noastră, în intimitatea noastră să fie oameni care ar putea să se năpustească asupra noastră pentru un lucru care este atât de firesc, atât de banal. Cu alte cuvinte, a susţine astăzi – nu vorbim de taine adânci pe care nu le cunoaştem şi de care şi îngerii se cutremură – , a vorbi de lucruri fireşti, care depăşesc sfera unei religiozităţi, a unei credinţe, sunt lucruri absolut fireşti, devine (…) foarte periculos [provoacă un comportament] foarte violent, foarte virulent. Dar nu e nicio surpriză. Ştiam că trebuie să vină. Iată, într-un fel sau altul a venit.
Noi ne facem datoria – nici măcar datoria, e un gest mai mic decât datoria – , după conştiinţa noastră, însă de acum o să intrăm într-o altă logică. Războiul se mută într-o altă dimensiune, va fi mult mai deschis, mai descoperit. Şi bineînţeles că va trebui să luăm seama. Partea bună a lucrurilor este că nimic din ce a spus Dumnezeu n-a fost să nu se împlinească. Ăsta e un lucru foarte bun, pentru că vedem că totul, absolut totul, absolut fiecare cuvânt pe care l-a spus Dumnezeu se împlineşte. Ultimul cuvânt, să spunem aşa, din Noul Testament, după Faptele Apostolilor, după epistolele pauline, este Apocalipsa Sf. Evanghelist Ioan, despre care nu prea se vorbeşte. Şi poate că e bine să rămânem aşa, la nivel de aşteptare, ca Dumnezeu să descopere, să ridice vălul. Dar iată că în afară de ultimul cuvânt – Apocalipsa -, toate s-au împlinit. Absolut milimetric, matematic. Spuneam că numai Apocalipsa nu s-a împlinit, dar spun unii că nici nu-i scrisă pentru viitor, ci era vorba de epoca romană sau, în sfârşit, de războaiele mondiale, fiecare după cum interpreta. Iată că lucrurile intră pe turnantă, în linie dreaptă, şi practic cuvântul acesta îşi capătă greutatea, îşi capată sensul, este o descoperire care o să ne ducă la o altă perspectivă.
Dăm slavă lui Dumnezeu că suntem contemporani cu aceste momente – nu e puţin lucru -; din păcate, însă, lumea care se construieşte sub ochii noştri o să ne fie nesuferită şi insuportabilă. Iar lumea aceasta, la a cărei construire am participat şi noi, n-o să ne sufere pe noi; o să ne fie nouă nesuferită şi insuportabilă, dar [nici ea] n-o să ne sufere pe noi!
Din ce în ce mai des aud la oamenii din biserică că nu se mai regăsesc: la locul de muncă, în colectivele în care muncesc, indiferent unde ar lucra. „Părinte, dar nu ştiu ce se întâmplă cu lumea asta!”. Asta se întâmplă: ceea ce ne-a spus Dumnezeu se întâmplă milimetru cu milimetru. Nu se vor mai înţelege copiii cu părinţii, fiindcă vor fi – iertaţi-mi cuvântul – aproape altă specie. În orice caz, aproape non-umani. Deşi se vor lupta pentru toleranţă, pentru iubire, pentru toate valorile acestea – va fi dificil, foarte dificil. Dar ştim cu toţii ce avem de făcut. Adică, de acum, să spunem aşa, este un t0 [t zero]. pentru noi, un moment de start pentru noi, ca să ne luptăm şi mai mult, să fim şi mai râvnitori pentru misiunea pe care ne-a încredinţat-o Dumnezeu.
Tot spun cuvântul acesta – că noi suntem o bisericuţă, o obşte misionară, şi atunci treaba noastră este să înţelegem pentru ce Dumnezeu a îngăduit să fim aici. Pentru că putea fiecare dintre noi să fie în altă parte. Dar faptul că Dumnezeu a îngăduit şi o astfel de mică obşte, înseamnă că e nevoie şi e nevoie să facem misiunea cu mult mai multă râvnă.
Am înţeles că zilele acestea v-aţi făcut ascultarea pe la sate, pe la oraşe, v-aţi făcut munca de evanghelist, de apostol, aţi împărţit fluturaşi şi cum aţi mai făcut. […] Nu intraţi în conflict cu nimeni, nu e cazul de eroism acum, pentru că ne aşteaptă un drum lung şi foarte-foarte anevoios. Sigur că lucrurile se vor calma, vor intra într-o agonie, într-o curbă descendentă. Dar de fapt războiul se va înteţi. Va fi un război – atenţie! – un război în care vom fi aspiraţi. Războiul se duce împotriva lui Hristos şi a celor care Îl urmează. Va veni un timp în care să spui că homosexualitatea este păcat va aduce sancţiuni de tot felul, de la cele din zona contravenţională până la cea penală.
V-am zis câteva cuvinte ca să vă bucuraţi, deşi poate sunt puţin patetic. Ştiţi că eu sunt foarte optimist şi foarte bucuros că Dumnezeu ne-a îngăduit să trăim aceste clipe şi ne-a încredinţat această misiune de a mărturisi că suntem creştini. Cu toate consecinţele ce derivă din această vieţuire, din această lucrare. Vom fi trataţi ca fundamentalişti; undeva se va asimila poziţia de creştin-ortodox, asumarea acestei identităţi, cu cea de terorist. Deja s-au făcut foarte multe similitudini cu privire la această identitate.
Dumnezeu să vă binecuvinteze pe toţi, să nu vă lăsați intimidaţi, orice ar fi; nu vă lăsaţi absorbiţi în război. Facem noi agenda, facem noi strategia, aşa cum spunea pr. Arsenie Papacioc – că întotdeauna trebuie să înţelegem cu cine ne confruntăm şi că este nevoie de tactică, în afara faptului că ne rugăm, că luăm armele duhovniceşti; trebuie să înţelegem la ce distanţă este adversarul, ce arme are, care este balistica şi toate celelalte, trebuie să le cunoaştem foarte bine. Acum este momentul să ne pregătim pentru un drum lung, un drum foarte lung.
Dumnezeu să îi binecuvinteze şi pe copiii noştri, să îi apere, să îi ocrotească, căci le lăsăm o moştenire pe care ei nu pot să nu o primească. Ştiţi cum este, în dreptul nostru comun, când te cheamă notarul să deschidă succesiunea poţi să renunţi, adică să spui că nu te interesează. Păi nu vreţi să luaţi şi activul şi pasivul? Adică şi bunurile pe care le avea, dar şi datoriile aculumate. Persoana poate să spună că renunţă la moştenire, că nu vrea să se deschidă moştenirea pentru ea, nu o interesează. Poate să facă asta. Dar copiii noştri nu pot. Nu pot să renunţe la moştenirea pe care le-am lăsat-o. Cred că puteam să facem mult mai mult şi să întârziem un pic, ar fi prins copiii lor sau copiii copiilor lor sau, cine ştie, Dumnezeu putea să întârzie cu o mie de ani momentele acestea.
E mai mult aşa o meditaţie, căci nu prea găseşti mediul în care să meditezi. Te duci la un ghişeu, te ia cu fulgi cu tot, te zboară pe acolo, în colectivul tău primeşti două peste ceafă de nu te vezi, chiar şi acasă poţi să o încurci („iar te duci, un’te duci?”), în sfârşit, tot felul… şi aceştia sunt oamenii buni, care ţin la noi, cu care convieţuim.
Închipuiţi-vă ce s-ar întâmpla dacă s-ar declanşa toată ura asta pe care Dumnezeu o ţine cumva în frâu. Mă rog totuşi să nu fie un război. Îl rog pe Dumnezeu să ne mai lase, căci nu suntem pregătiţi. Dar cine este pregătit de război? Am auzit că, spunea cineva, moartea vine pe neaşteptate. Păi …cine o aşteaptă, ca să zici că …ştiţi, am întâlnire? Creştinii o aşteaptă. Pentru asta se pregătesc, pentru asta ne pregătim, ca atunci când vine să îi dăm o… lovitură de moarte. Asta-i treaba noastră: nu e un sofism, nu e un joc de cuvinte, căci de aceea spunem „cu moartea pe moarte călcând”. Vedeţi, capătă sens, multe or să capete sens.
Legaturi:
***
***
Da, asa este, in duh prophetic. Va multumesc ca ne-ati dat si noua posibilitatea sa-l ascultam.
Daca zicea vreo doua vorbe si de faptul ca razboiul asta de tip nou, din alta dimensiune, cere si un alt fel de razboinici, ei insisi din alta dimensiune, atunci ma mutam la Constanta.
“Dumnezeu să vă binecuvinteze pe toţi, să nu vă lăsați intimidaţi, orice ar fi; nu vă lăsaţi absorbiţi în război. Facem noi agenda, facem noi strategia, aşa cum spunea pr. Arsenie Papacioc – că întotdeauna trebuie să înţelegem cu cine ne confruntăm şi că este nevoie de tactică, în afara faptului că ne rugăm, că luăm armele duhovniceşti; trebuie să înţelegem la ce distanţă este adversarul, ce arme are, care este balistica şi toate celelalte, trebuie să le cunoaştem foarte bine. Acum este momentul să ne pregătim pentru un drum lung, un drum foarte lung.
Dumnezeu să îi binecuvinteze şi pe copiii noştri, să îi apere, să îi ocrotească, căci le lăsăm o moştenire pe care ei nu pot să nu o primească.”
Asa sa facem.
Aici aveti in cinci minute redat unul dintre planuri, ca sa stim si sa ne putem feri cu orice pret lumesc de implemenetarea lui. Bagati bine de seama, va rog din tot sufletul.
https://www.youtube.com/watch?v=govL-fUAwMA
Da, razboiul este impotriva lui Hristos. Oricat de cuminti si de iubitori, de toleranti si etc. am fi noi, atata timp cat nu ne vom lepada de Hristos ei nu vor avea pace. Nu trebuie sa-i deranjam cu nimic, e destul de rau pt ei ca existam. Atat cat vom mai fi pe acest pamant, le vom fi ca un ghimpe in coasta.
Binevenit cuvantul Parintelui, confirma si clarifica lucrurile.
@cititor
Asa este, razboiul este impotriva Lui Hristos, vor sa-L izgoneasca pe Domnul din inima tuturor.
Noi in Canada traim deja la ce se refera Parintele in predica sa. Uitati de ex un video despre viitorul copiilor in America de Nord, dar si chiar in general. Cred ca in viitorul apropiat omenirea va deveni ceva similar cu ce se prezenta pe micul ecran undeva prin anii 80 in filmul cu Mel Gibson: Mad Max.
The rise of theybies ( adica un cuvant inventat de transgenderi pentru a descrie copiii intre 0 si 4 ani fara gen):
https://www.youtube.com/watch?v=mOqWK7qlg18
Si din trailerul cu Mad Max din 85:
https://www.youtube.com/watch?v=9JKZKjFjHDM
Si cum zice un vers dintr-un psalm: “Cand oamenii de nimic ajung la putere, nelegiuitii misuna peste tot”, ceva de genul.
Doamne ai mila de noi!
“Din ce în ce mai des aud la oamenii din biserică că nu se mai regăsesc: la locul de muncă, în colectivele în care muncesc, indiferent unde ar lucra. „Părinte, dar nu ştiu ce se întâmplă cu lumea asta!”. Asta se întâmplă: ceea ce ne-a spus Dumnezeu se întâmplă milimetru cu milimetru. Nu se vor mai înţelege copiii cu părinţii, fiindcă vor fi – iertaţi-mi cuvântul – aproape altă specie. În orice caz, aproape non-umani.”
Foarte adevarat si exista o explicatie pentru acestea:
“În jurul nostru se află duhurile luminii şi duhurile întunericului. Şi unele, şi altele veghează asupra fiecăruia dintre noi, aşteptând să vadă cu care ne vom învoi – cu duhurile luminii sau cu duhurile întunericului. Când ne învoim cu unele, ori prin gânduri, ori prin cuvinte, ori prin fapte, atunci celelalte se depărtează de la noi. Când încuviinţăm primirea duhurilor întunericului, duhurile luminii se retrag de la noi, iar când încuviinţăm primirea duhurilor luminii, duhurile întunericului fug de la noi. Când rostim „În numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh”, atunci toate întunecatele oştiri diavoleşti cad degrabă unele peste altele în iad, iar noi vorbim prin rugăciune numai cu puterile luminii şi dragostei.” – Sfântul Nicolae Velimirovici
Ioan 1
9. Cuvântul era Lumina cea adevărată care luminează pe tot omul, care vine în lume.
10. În lume era şi lumea prin El s-a făcut, dar lumea nu L-a cunoscut.
11. Întru ale Sale a venit, dar ai Săi nu L-au primit.
12. Şi celor câţi L-au primit, care cred în numele Lui, le-a dat putere ca să se facă fii ai lui Dumnezeu,
13. Care nu din sânge, nici din poftă trupească, nici din poftă bărbătească, ci de la Dumnezeu s-au născut.
Inainte de initierea acestui referendum, s/a cerut o binecuvintare de la un om cu rugaciune ?
( de credinta ortodoxa, deoarece intre initiatori sunt si de alte credinte)
@nimeni
Stau si ma intreb si eu precum Luca si Cleopa pe drumul de intoarcere de la Emaus: oare cum de nu se strapunge inima in oameni cand citesc sau aud aceste cuvinte din Evanghelia de la Ioan? Caci Dumnezeu Cuvantul este Duh si Adevar, Cale, Lumina si Viata si ne-a rascumparat prin pret de sange, infricosat…Cum de nu se rusineaza si nici nu se infricoseaza ei fata de Acesta? Cum de s-a rusinat si s-a cutremurat talharul cel rastignit , iar oamenii de acum nici nu se rusineaza ,nici nu se cutremura, liberi fiind si fara de dureri?
@ Iulian Lita:
Nu cunosc acest lucru. Cred ca s-au facut multe greseli.
@admin, @Iulian Lita
Din câte mi-aduc eu aminte, iniţiativa organizării unui referendum pentru înlocuirea cuvântului “soţi” în constituţie, a pornit de la ÎPS Ioan Selejan. Pornind de la iniţiativa ÎPS sale s-au alcătuit ulterior liste de semnături ș.a.m.d
@ Romil:
Nu, e inexact, a fost o initiativa a unor laici, apoi a fost binecuvantata de IPS Ioan si de alti inalti ierarhi, inclusiv de PF Daniel. Dar intrebarea se referea, cred, la referendum, nu la demersul initial de strangere de semnaturi.
@GeluS
Oamenii nu mai au idealuri, doar dorinte si nu au nici rabdare, vor totul acum, ca-si imagineaza ca dupa ce imbatranesc si mor nu mai exista nimic, asa ca se indatoreaza si fata de dracul ca sa obtina cat mai curand ce doresc.
Rusinea poate fi simtita doar de cei care au constiinta, chiar daca au pacatuit. Oamenii s-au indepartat de cale, de adevar si unii fata de altii tocmai pentru ca sunt liberi sa faca voile lor si sunt fara de dureri.
Problema scoasa la iveala de referendum este de fapt despre morala. Morala nu poate fi legiferata.
Legile lui Moise erau scrise pe piatra si erau pentru mintile unor sclavi cu inimile impietrite care transformasera ritualurile religioase in ritualuri orgiastice si venerau taurul, ca simbol al virilitatii.
Legile lui Iisus sunt scrise pe inima Lui si se adreseaza inimilor vii ale celor care se infraneaza de la des-fatari.